Vizionați pe părintele Pimen Vlad care ne povestește pe scurt însă cu mult har viața Sfintei Parascheva făcând și comentarii duhovnicești pe marginea acesteia.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Iată, dragii mei că ne vedem iarăși!
Cuvioasa Parascheva, mereu actuală
O să încerc pe scurt să vă spun câteva lucruri, cu toate că știu că știți…dar vă mai reamintesc un pic. Despre Cuvioasa Parascheva de la Iași. Uitați, cuvioasa noastră, Parascheva, ocrotitoarea Moldovei și a întregii Românii. V-am mai vorbit și anul trecut, dacă o să căutați filmare chiar de un an în urmă, despre Cuvioasa Parascheva, despre câteva, să spunem așa, minuni ale Cuvioasei Parascheva. Și acum am să încerc așa, în câteva locuri, pentru că e ziua ei acum, în curând, să spun un pic din viața ei. Pentru cei care poate nu au apucat s-o citească, nu știu cine-i Cuvioasa Parascheva:
Milostenia
S-a născut în Epivata, undeva aproape de Constantinopol, într-o zonă. Se zice că avea părinți destul de bogați, adică înstăriți. Și a primit o educație aleasă. Crescută frumos, în credință, în respect. Și mai avea un frate, căruia i-a plăcut mult învățătura. Deci, a trecut un pic pe la școli, așa și tot așa crescut bine, a apucat calea monahismului. Și mai târziu a ajuns episcop. Deci tot cu viață sfântă, fratele Cuvioasei Parascheva. Din călugărie a primit numele de Eftimie, da! Cuviosul Eftimie, fratele Cuvioase Parascheva.
Iar Cuvioasa Parascheva, de mică acasă mergea la biserică, se ruga, făcea milostenie. Și spune, chiar odată când s-a dus la biserică și a auzit Evanghelia acolo, vorbind atât de frumos, cum spune de lepădarea de toate cele lumești; după ce a ieșit din biserică a întâlnit o fetiță săracă și a schimbat hainele cu ale ei. Hainele ei frumoase ale ei, cum era, na, imbrăcată din familie bună, le-a dat la fetița aceea și i-a luat hainele ei cele sărăcăcioase. Și au lut-o părinții la rost:
– Unde ți-s hainele?
– Păi le-am dat.
Chiar de erau și ei credincioși, totuși:
– Măi, dar nu mai fă lucrul ăsta, totuși și tu ești…Nu ești una dintre cele sărace.
A certat-o un pic. Dar următoarea duminică, la fel, și ori de câte ori ocazie avea își schimba hainele cu fetițele sărace. Le schimba și se îmbrăca ea în cele sărace. Mereu adică a cultivat mila, dragostea asta față de ceilalți mai săraci. Și mergea cu drag la biserică. De tânără, i s-a aprins așa, putem spune, dragostea asta fașă de Dumnezeu, față de tot ce ține de viața veșnică.
Lepădarea de lume
Și-atunci, după ce a mai crescut un pic, cumva părinții le-a împărțit din avere și ei și fratelui ei, ca na, aveau destul de multe. Ea ce-a făcut cu averea ei? A dat-o toată la săraci. Și doar cu câteva lucruri necesare a plecat la Constantinopol. S-a dus, era pe la 1100, prin secolul al XI-lea, că-n perioada aceea a trăit ea. S-a dus la Constantinopol și s-a închinat pe acolo, pe la toate mănăstirile, a mai stat printr-o mănăstire un pic pe acolo, s-a nevoit un pic. Adică cu toată dragostea. Dar își dorea o viață mai mult decât atât. Că na, în perioada aceea, Constantinopolul era vestit, era capitala Bizanțului. Își dorea ceva mai mult, mai pustnicesc.
Și-a plecat acolo chiar la vârsta de 20 de ani, a plecat la Ierusalim, la locurile sfinte. Și s-a dus acolo, s-a închinat la toate locurile sfinte, s-a rugat și s-a retras undeva la o mănăstire de maici aproape de Iordan. Și acolo a început nevoință și ascultare: 5 ani de zile nevoință zi de zi, noapte de noapte. Rugăciune, ascultare, smerenie. Tot ce ținea de viața călugărească a încercat tot ce-i posibil. Adică s-a dăruit total lui Dumnezeu. Și pe la 25 de ani a avut o descoperire: i s-a arătat un înger și a spus că-i timpul ca să se întoarcă în patria ei, ca să-și lase trupul acolo. Și-atunci s-a întors, a plecat înapoi spre Constantinopol. A venit în Constantinopol și bineînțeles, s-a dus la mănăstirile de acolo, a Maicii Domnului să se închine și-a stat un pic la mănăstirea din Vlaherne a Maicii Domnului. La acoperământul Maicii Domnului. A stat o perioadă acolo și s-a rugat, s-a liniștit și după aceea a pornit spre Epivata. Spre locul ei de naștere.
Întoarcerea la locul natal; moartea
Și-a venit ca o săracă și ca o străină, acolo. Și s-a nevoit un pic acolo, era privită de toți, nimeni n-o mai știa, nici n-a mai spus și ea cine este; ca o străină și ca o săracă! În rugăciune, în smerenie și s-a nevoit o perioadă acolo nu putem spune perioadă lungă, în timp de un an de zile s-a mai nevoit. Și a venit timpul, chiar dacă era tânără, să plece din lumea asta. Și-aplecat la Domnul. Și-a îngropat-o și pe ea, ca pe orice străin, sărac, cum se zice. Un locușor în cimitir. Un loc mai retras așa, ca o săracă. A îngropat-o unde se îngropau săracii.
E, trecând o perioadă, s-a întâmplat pe o corabie un naufragiu, ceva, un corăbier a murit pe corabie. Și l-au aruncat corăbierii în mare, cum era obiceiul. Mergeau, înainte, mult timp; și ca să nu putrezească în corabie…La un timp, marea l-a adus la uscat. Deja trupul lui a stat o perioadă acolo – mirosea. Deja era împuțit, cum se spune. Și-atunci, cei care l-au găsit acolo l-au luat și l-au îngropat cât mai aproape.
Și unde au găsit la locul ăla care era mai așa, mai deoparte? Unde era îngropată și Cuvioasa Parascheva! Nici nu se mai știa de mormântul ei. Și când a săpat groapa, a dat de trupul ei întreg. Dar cei care l-au îngropat pe corăbier nu știau ei prea multe așa, să spunem de Dumnezeu și a pus trupul corăbierului alăturea de trupul ei. Deci, cel care a săpat și a-ngropat, îl chema Gheorghe. Noaptea, a văzut o împărăteasă, frumoasă, așa tânără, pe un scaun împărătesc, în slavă mare.
Arătarea îngerului; descoperirea
Și-a venit un înger la el și i-a spus:
– Dumnezeu a slăvit-o pe Cuvioasa Parascheva. O vezi în ce slavă este aici în cer? De ce ai îngropat trupul cel rău mirositor și-al omului aceluia care-a a dus o viață mai necurată. N-a fost aproape de Dumnezeu și trupul lui miroase alăturea de sfintele moaște ale Cuvioasei. Care au mireasmă, care are trupul întreg. Care s-a nevoit. Să te duci repede să dezgropi de-acolo moaștele ei!
Ei, prima zi, omul n-a băgat în seamă. A avut a doua oară lucrul ăsta. Și-n același timp s-a arătat la o femeie evlavioasă. Și s-a repetat lucrul ăsta de trei ori. Și la femeia aceea evlavioasă și i-a spus. Stând de vorbă cu Gheorghe ăsta, zice:
– Măi! Și mie mi s-a arătat așa. A zis ca să spunem la episcop. Și-atunci s-a dus, a spus la episcop, a venit au săpat, au găsit trupul ei întreg, frumos mirositor și așa, cu mireasmă. L-au dezgropat cu cinste și s-a făcut undeva acolo o biserică în cinstea ei.
Periplul moaștelor
După aceea, moaștele ei tot au perindat în mia multe locuri. Au fost războaie, au fost când într-o parte, când în alta. La un moment dat au ajuns în Târnova, unde acolo au stat o perioadă mai lungă, de 160 de ani. După aceea, iară războaie, iară greutăți, prin ce trecea lumea atunci și mai târziu au ajuns la Constantinopol. La patriarhia de Constantinopol. Și na! Era în perioada aceea când deja turcii mai deja ocupaseră Constantinopolul, era într-o situație mai grea Patriarhia de Constantinopol.
Și atunci, era domnitor al Moldovei Vasile Lupu. Unul din binecredincioșii domnitori. C-am avut mulți înainte. Oameni cu credință de Dumnezeu, care-i durea pentru țară, pentru oameni. Făceau Biserici. Căutat să aducă sfinte moaște ca să ocrotească țara. Deci chiar le păsa de țara noastră. Auzind el problemele la Constantinopol, având legătură cu Patriarhia de acolo, i-a ajutat. Să-și plătească datoriile la turci, care erau foarte mari – de sute de pungi de galbeni! Și i-a ajutat, le-a achitat datoriile.
Atunci Patriarhul de atunci:
” – Eu ce pot să dăruiesc în loc?
– Na…ce să ne dăruiești?! Ceva duhovnicesc, dacă se poate. Sfinte moaște.
– Uite, avem moaștele Sf. Cuvioase Parascheva, dacă vrei să ți le dăruim.
– Cum să nu?? ”
Cum au fost aduse în România
Atunci a trebuit să mai dea din nou, iară, sute de pungi de galbeni, turcilor, ca să dea voie să transporte moaștele Cuvioasei Parascheva. Că înainte, era o lege la turci: mort mai mult de 3 zile nu avea voie să fie transportat dintr-o parte în alta. Atunci au plătit iară, bani grei de aur, cum se zice la turci, ca să schimbe legea asta sultanul și să poată fi transportat moaștele Cuvioasei Parascheva în Moldova.
Și-n felul ăsta, a fost adusă. Așa a orânduit Dumnezeu, chiar cu suită de-asta turcească, înafară de preoții, creștinii care le-aduceau. A fost suită turcească, care să asigure paza, să treacă cu bine până la noi. Unde le-a întâmpinat Vasile Lupu cu episcop, mitropolitul timpului aceluia și-a adus moaștele la noi. Uite așa și-a dorit cuvioasa Parascheva să ajungă la noi, la Iași, unde o avem ocrotitoare cu toții.
Experiențe personale
Chiar anul ăsta când am ajuns în țară, am ajuns și am stat de două ori acolo la Cuvioasa, am ajuns seara, am stat frumos la rând; că-mi place întotdeauna. Chiar dacă mulți îmi zic: „Părinte, dar poți să mergi în față. ” Nu! Mă așez și eu la rând frumos, cu toată lumea, pentru că-n timpul ăla cât stau la rând, că pot să fie 50, 100 de oameni în față, sau mai mulți, ai timp să te rogi. Întotdeauna caut să am timpul ăla. Că-i un sfert de oră, că-i jumate de oră, că-i o oră, în timpul ăla până ajung la raclă pot să stau de vorbă cu Cuvioasa.
Că știți, că acolo nu pot sta mult, că-s atâția oameni în spate, dar până acolo, ai tot timpul să te rogi. Să stai de vorbă cu Cuvioasa, să-i mulțumești Cuvioasei, să-i ceri ajutorul. Și-așa am stat și eu seara, după aia, a doua zi dimineață m-am dus din nou la Liturghie acolo. Am stat frumos la Sf. Liturghie. Am stat bineînțeles la rând, m-am închinat iară. M-am bucurat, cum se spune de darul Cuvioasei Parascheva acolo. De mila ei, de rugăciunile ei, da! Și-ncerc întotdeauna când ajung în țară să ajung la Cuvioasa, să-i mulțumesc. Că n-am mai intrat acum în amănunte. Cei care vreți, căutați filmarea e anul trecut despre Cuvioasa Parascheva, despre minunile care le-a făcut la noi aici și la bisericuța noastră. Darurile ei care le-a făcut aici , c-avem aici la noi și veștmântul cu care au fost îmbrăcate moaștele ei, de-acolo. Avem și-o pernuță de acolo de la Cuvioasa, de la Iași. Deci avem daruri de la Cuvioasa Parascheva.
Concluzii
Și de asta, nu mai intru în minunile care le-a făcut cu noi aici. De aceea, toți care vreți să vă duceți -să vă duceți cu drag la Cuvioasa, c-ajută mult. Multe minuni se fac acolo. E ocrotitoarea tuturor. De asta putem spune că e locul cel mai mare de pelerinaj. Se duc și peste 100.000 de oameni acolo la ziua ei, în zilele acelea, la închinare, adică foarte multă lume. Se duc, stau rând acolo. Nu contează: și 10 ore și 15, stau cu drag oamenii și-i întărește și Cuvioasa să reziste să ajungă la rând acolo, cumva s-o salute de ziua ei. De aceea, care puteți, duceți-va, cu drag așa, la Cuvioasa; c-o să vă răsplătească și ea la fel, cu drag!
Să ne ajute Maica Domnului și cuvioasa Parascheva și să mijlocească pentru noi la bunul Dumnezeu totdeauna.
Doamne ajută! Amin!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
