Mulțumirea, milostivirea, Sf. Filofteia – părintele Pimen Vlad

Cum de a devenit o fetiță de 12 ani, sfântă muceniță cu moaște nestricate? Ascultați un cuvânt al părintelui Pimen Vlad care ne arată modul în care acest lucru poate fi dobândit. Este simplu, numai că noi nu dorim acest lucru.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Iată dragii mei că ne vedem iarăși și după cum vedeți, la poalele Athonului. Vedeți că se vede în depărtare Athonul, deci din livadă la căsuța noastră. Știți că am fost un pic plecat în țară prin diferite locuri, am întâlnit oameni frumoși, oameni buni, oameni dragi, m-am bucurat de toți. Ce să vă spun, avem o țară frumoasă, chiar dacă uneori se spune cumva că ,,o țară frumoasă, o țară bogată cu oameni săraci”. Nu sunt săraci. Cei care îl au pe Hristos nu pot fi săraci. Deci  asta este comoara noastră, a țării noastre, în primul rând Ortodoxia. Ne-am născut ortodocși într-o țară ortodoxă, deci asta are cea mai mare valoare, și de celelalte se îngrijește Dumnezeu.

Știe Dumnezeu de ce avem nevoie

Ne dă El exact ce ne trebuie, cât ne trebuie, că mai îngăduie și necazuri, mai îngăduie boli, mai îngăduie suferințe, știe El mai bine ce ne este de folos. Uneori poate mai cârtim, suntem nemulțumiți că poate voiam altceva, dar mereu vrem altceva, mereu suntem nemulțumiți, că dacă ne-ar da Dumnezeu altceva mereu am vrea altceva. De aceea să fim mulțumiți cu ceea ce avem. Că omul care este mulțumit cu ce are, acela e fericit tot timpul. Să știți lucrul acesta să nu uitați. Dați slavă în fiecare zi lui Dumnezeu pentru tot și pentru toate, pentru tot ce aveți, pentru cei dragi, și pentru tot ce aveți în jur. Pentru că într-o zi putem să nu le mai avem.

O copilă de 12 ani

Și după cum spuneam, lucruri minunate am văzut. Anul acesta n-am ajuns, că așa s-a rânduit, dar vreau să vă spun așa, câteva lucruri, anul trecut am ajuns la Sfânta Filofteea de la Argeș. O copilă de 12 ani, o muceniță, gândiți-vă. Cine era Sfânta Filofteea de la Argeș? O copilă la 12 ani. Să ne uităm acum la un copil de 12 ani. Cum e gândirea lui? Ce gândește? Gândiți-vă că copila asta de 12 ani dădea aproape tot ce avea. Făcea milostenie, îi era milă de săraci. De unde învățase toate acestea? De la mama ei.

Avea o mamă bună, milostivă, abia a apucat să o învețe un pic calea asta spre Dumnezeu, și a plecat din lumea asta. Din îngăduința lui Dumnezeu. A lăsat o copilă tânără dar deja prinsese cei 7 ani de acasă, cum se spune, învățase cum trebuie să-și ducă viața. Ce trebuie să facă în viața ei. Și în felul acesta ea a păstrat în inima ei toată învățătura și dragostea față de Dumnezeu de la mama ei. Bineînțeles că după ce a murit mama ei, tatăl ei s-a recăsătorit cu altă femeie. Aceasta nu mai era atât de milostivă, și bineînțeles, fiind și mamă vitregă, se purta un pic mai dur cu fetița, dar ea își ținea calea ei. Și taică-su lucrând, avea câmpuri ogoare, și lucra acolo. pentru masa de  amiază o trimitea pe fetiță cu mâncare să-i ducă, dar ea ce făcea? 

Problema tatălui ei

Pentru că îi punea de-ajuns mâncare acolo, îi era milă de săracii de pe cale care îi întâlnea. Și lua de mâncare, un pic de aici un pic de colo și împărțea. Și nu  ajungea suficient lu taică-su, să se sature, că el muncea. Deci cumva îl îndreptățim și pe el. Și ce a făcut el? Se plângea la nevastă, de ce nu îi trimite nevasta mâncare de-ajuns. Și atunci, ea i-a spus: ,,eu întotdeauna îți trimit mâncare de ajuns. Ce face fata asta a ta că eu nu am încredere în ea. Abia aștepta, cum se zice, să mai zică ceva de ea. Zice ,,ia urmărește-o” și atunci taică-su a început să o urmărească, ieșea înaintea ei când știa că trebuie să vină cu mâncare, să vadă ce face. 

Și a văzut-o cum împărțea la săraci din mâncare. Și atunci el cumva așa, că era un pic cam nemilostiv să spune, când a văzut el că din mâncarea lui din care trebuia să mănânce, a dat la săraci, s-a enervat foarte tare. Și el unde lucra el acolo, avea o secure la brâu așa, și a scos repede securea, și de ciudă nu a stat să mai întrebe, a aruncat direct spre fiica lui, și a lovit-o într-un picior, i s-a înfipt securea într-un picior, și așa a rânduit Dumnezeu că din tăietura aceea, să cadă jos, să îi iasă sufletul direct.

Moartea muceniței

Și atunci el s-a speriat când a văzut, s-a apropiat de ea și când a văzut-o că nu mai era în viață, s-a speriat, dar nici nu a putut să o atingă, că în momentul acela a ieșit o lumină de la ea care se ridica până la cer în jurul ei, și s-a speriat și a fugit repede atunci în sat și a anunțat episcopul, uite ce s-a întâmplat”, și a venit episcopul cu cinste așa, a luat trupul ei ca trupul unei mucenițe. Deci vedeți? O copilă de 12 ani, care făcea bine din dragoste față de Hristos, față de cei din jurul ei, deci o copilă crescută frumos. Și a ajuns acum să aibă trupul întreg sfinte moaște la care mergem și ne închinăm. Vedeți ce  înseamnă să ducă o viață frumoasă, o viață curată, o viață cu milă față de ceilalți. Asta învățase de la mama ei. Și-mi amintesc anul trecut, nu mai știu, poate am mai spus, mă repet, când am ajuns acolo la Sfânta Filofteea, m-am dus m-am închinat la moaștele ei, după aceea m-am mai dus prin mănăstire așa, m-am mai plimbat, m-am bucurat de tot cum se spune de toate împrejurimile, de biserica aceea care e unicat acolo făcută, după care am ieșit la poartă să plec.

O bătrână care împletea ciorapi

Și era o bătrână acolo care împletea la andrele ciorapi. Și eu ieșeam așa încet, mergeam. Și când am ajuns în dreptul ei am întrebat-o ,,ce faci bunică aici?”. Zice ,,uite împletesc”. Și atunci un bătrân de alături îmi zice: ,, o vezi părinte? Are 82 de ani, împletește toată ziua la ciorapi de lână, la andrele, fără ochelari fără nimic, deci stă și împletește”. Deci muncea să-și câștige existența. Și atunci am cumpărat și eu câteva perechi de ciorapi, am întrebat-o cât costă, i-am mai lăsat ceva pe deasupra acolo, zic, munca ei, nu dădea scump, și atunci am mai lăsat ceva și la celălalt bătrân, un mic ajutor, alături mai era o bătrână, i-am dat și ei un mic ajutor, din ceea ce-mi dăduse și mie Maica Domnului, cu drag.

Ei când începuseră cei trei bătrâni să mă binecuvânteze cu toții și să-mi ureze ce știau ei mai bun, mă binecuvântau cu voce tare toți trei, a venit un har de la Dumnezeu așa, am simțit că parcă plutesc.

Deci nu era ca laudă de la ei, era o binecuvântare, era ceva ce spuneau din toată inima. Și eu ceea ce le dădusem le dădusem din toată inima cu drag. Am simțit când am plecat de acolo, că nu mai calc pe pământ, parcă pluteam, călcam prin aer, și ei strigau mereu după mine, aveam mașina la vreo 50 de metri, un pic mai încolo, strigau  mereu după mine aceleași binecuvântări. Iar eu parcă mergeam prin reluare, am ajuns la mașină, atâta bucurie, atâta pace atâta liniște, m-am urcat la mașină, și mergeam încet, am pornit mașina am deschis geamurile, parcă voiam să  nu pierd starea aceea de bucurie, de pace. Și am plecat de acolo de la Curtea de Argeș, până la Brașov în starea aceea, parcă mașina nu mai mergea pe pământ.

Harul

Simțeam că  parcă plutește și mașina, deci am mers câteva ore în starea de bucurie pe  care o primisem datorită binecuvântărilor bătrânilor acelora. De fapt aș putea  spune, un dar, un har de la Sfânta Muceniță Filofteia. Că la ea fusesem atunci. V-am spus asta ca să vedeți că de la lucruri mărunte, de la milostenii mărunte făcute cu drag, Dumnezeu ne umple de har. Poate asta a făcut Sfânta Filofteea că și ea iubea mult milostenia. Și atunci a vrut să-mi dea un pic așa, ca un semn, din harul pe care îl primise de la Dumnezeu. Că s-a bucurat cumva că am trecut pe  acolo, că am ajutat pe bătrânii aceia, deci gestul acesta mărunt în fața lui Dumnezeu are valoare.

De aceea să nu fim indiferenți când trecem pe lângă cineva care vedem că are nevoie. Cât de puțin acolo, sau un cuvânt bun, sau orice, un zâmbet ceva, toate acestea au valoare în fața lui  Dumnezeu.

Da, toate acestea am vrut să vă spun, și să ne ajute Sfânta Filofteea pe toți și în special copiii care sunteți așa, de vârsta ei mai mici, până la vârsta ei și mai mari, să vă rugați la ea că vă ajută mult. Și să-i urmați exemplul în faptele bune. Și o să vedeți cât folos o să primiți. Da, dragii mei. Să ne ajute Maica Domnului și Sfânta Filofteea și să ne aibă totdeauna în pază. Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!