Ortodoxia și frumusețea fecioriei – dr. David Bradshaw

Vizionați un cuvânt foarte duhovnicesc și erudit totodată al domnului doctor David Bradshaw, care vorbește într-un mod total contrar curentului de masă actual despre frumusețea fecioriei descoperită în și prin ortodoxie, amintind chiar de Maica Domnului.

Dr. David Bradshaw este profesor de filosofie la Universitatea Kentucky. Dintre multele sale articole academice, cartea „Aristotel – Est și Vest: Metafizica și Diviziunea Creștinătății”, publicată la Universitatea Cambridge, este poate cea mai cunoscută.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Dr. David Bradshaw este profesor de filosofie la Universitatea Kentucky. Dintre multele sale articole academice, cartea „Aristotel – Est și Vest: Metafizica și Diviziunea Creștinătății”, publicată la Universitatea Cambridge, este poate cea mai cunoscută. Am fost recunoscător pentru ocazia de a petrece ceva timp cu dr. Bradshaw și pentru acordul acestuia de a-mi oferi acest interviu. Sper că vă veți bucura de acest episod din interviul cu dr. Bradshaw.

Ortodoxia și Frumusețea Fecioriei.

Da, acesta a fost o lectură pe care am avut-o la o conferință organizată la Seminarul Sfânta Treime în Jordaville. Conferința s-a numit „Puritate – Castitate – Integritate și s-a dorit ca să se dea un răspuns ortodox la ceea ce putem numi „haosul sexual” care are loc în prezent în societatea noastră, și care are o mulțime de aspecte. Așa cum știți acestea nu s-au întâmplat peste noapte. Au rădăcini adânci în anii revoluției sexuale din anii ’60 și chiar mai înainte.

Depravarea din Anglia

În timp ce lucram pentru acest material, am descoperit o carte numită, cred, „Originile sexului”, un titlu cam neplăcut, în care autorul cărții pomenește de revoluția sexuală originară din Anglia din timpul sec. 18, de fapt sfârșitul sec. 17 și începutul sec. 18. În Anglia, în timp ce mișcarea puritană era pe ducă ca forță socială iar restaurația regelui Charles avea loc în anul 1660, regele a adus cu sine un comportament foarte risipitor pentru Curtea engleză.

Cercul din jurul său și Curtea din Londra au devenit recunoscute pentru depravarea lor sexuală, și astfel a început să se dea tonul ca fiind un comportament bun de urmat pentru societatea înaltă. Bineînțeles, că a existat o rezistență la aceste influențe prin organizații care au răsărit pentru a apăra dintr-o perspectivă creștină moralitatea sexuală. Dar, pe undeva, ele luptau împotriva unui val cultural, având în vedere că uniformitatea consensului eclesiastic și teologic a fost cu adevărat distrusă de Reformă și de toate acelea care se întâmplase într-o perioadă de 150 de ani.

Deci, spre sfârșitul sec. 17, deja este de neînchipuit la ce nivel de depravare a fost acceptat și privit ca normal în societatea înaltă a societății engleze. Când te uiți la această problemă sexuală observi că de atunci în Vest este o luptă permanentă, un fel de război înainte și înapoi între forțele care vor să prevină aceste, le putem zice, impulsuri ale disoluției, și aceste impulsuri care ele însele sunt înrădăcinate în pierderea consensului și a fundamentului teologic din societatea însăși. Ce vreau să spun este că dacă nu există Dumnezeu toate sunt permise. Acesta a fost proclamat de Nietzsche, de la tribună, în urmă cu 50 de ani.

De ce nu s-a întâmplat același lucru în ortodoxie?

Revenind la materialul meu, ceea ce am vrut să fac a fost să obțin un răspuns la întrebarea: „De ce nu s-a întâmplat același lucru în ortodoxie?”, și ce anume este diferit din totdeauna în Ortodoxie cu privire la virtutea fecioriei, virtute pe care noi o privim astăzi atât de ușor. Am început să pun în oglindă fecioria cu – care este cel mai folosit cuvânt? – abstinența care, da, este un cuvânt pe care-l auzim foarte des. Este un termen pe care oamenii vor să-l vadă ca parte a educației sexuale în școli, educația abstinenței, care a fost o întreagă mișcare în trecut numită „Dragostea Adevărată Așteaptă”.

Aceasta nu este un lucru rău, dar abstinența prin natura sa este un cuvânt de negație, nu faci ceva, pe când fecioria este un cuvânt pozitiv, este o virtute nu atât despre ce nu trebuie să faci, ci mai degrabă despre ceea ce faci, despre ceea ce cauți în mod valoros și îți dorești. Fecioria este dorința și, am putea zice, foamea spirituală pentru curățenie, pentru curățenie în fața lui Dumnezeu.

Este foarte interesant că din punct de vedere lingvistic cuvântul castitate [feciorie] care are începutul în cuvântul „castitas”, din latină, care apoi ajunge în engleză, se traduce prin două cuvinte grecești care sunt chiar diferite: unul dintre ele e „sofrosini” reprezintă clasica virtute a moderației și a autocontrolului, iar celălalt este „hagne” care reprezintă un termen biblic definit ca fiind ritualul și morala curățeniei. Iar ceea ce se întâmplă este aceea că „hagne” începe a fi văzută ca o formă a frumuseții din cauză că este ceea ce caracterizează pe Sfânta Fecioară Maria.

Maica Domnului

La sfârșitul materialului meu descriu cum vedem aceasta în Acatistul Preasfintei Fecioare, unde este descrisă frumusețea ei care sălășluiește în curățenia și cinstea sa în fața lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu Însuși s-a sălășluit în pântecele său și a sfințit-o pe ea. Ea este cel mai înalt model de feciorie, și tot în ea vedem, într-un fel, cea mai înaltă formă de îndumnezeire, în care autocontrolul a fost pus deoparte pentru că nu mai este nevoie de el. Dragostea sa pentru Dumnezeu este așa de intensă, iar apropierea sa de El este așa de curată că [Sfânta Fecioara] încetează a mai simți vreun îndemn de distragere a atenției sau dorință, trăind permanent în prezența Sa. Până la final, asta ar trebui să fie fecioria! De aceea, în afară de Sfânta Fecioară, aceia care trăiesc în viață monastică – monahi și monahii – au fost pentru noi, laicii, modele de feciorie.

Cred că unul din motivele pentru care societatea noastră a ajuns la situația din prezent este aceea că lumea occidentală a respins monahismul odată cu venirea Reformei. Statelor Unite, fiind o țară protestantă, le-a lipsit dintotdeauna acest element din cultura noastră. Cred că fără această prezență monastică este foarte greu să trăim în această lume chiar dacă sunt creștinii care sunt foarte credincioși și sunt modele de feciorie în adevăratul sens al cuvântului. Deci toate acestea au fost argumentele pe care am încercat să le explic acolo.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!