Marile probleme ale creștinilor contemporani – părintele Teologos, Constantin și Andrei

Vizionați o discuție între mai multe profiluri tipice ale creștinilor contemporani în care sunt puse pe tapet marile probleme ale creștinilor contemporani și sunt căutate soluții la acestea.

Care sunt problemele? Care sunt soluțiile?
Urmăriți acest material pentru a afla.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin 

Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește 

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin 

Introducere

Părintele Teologos: Până acum aveam niște invitați de marcă și acum avem niște invitați de marcă, adică sunt niște oameni simpli, sunt toți niște oameni normali și o să discutăm o mulțime de lucruri legate de Ortodoxie cu Constantin și cu Andrei. O să vă dați seama pe parcurs, zona lor de expertiză, zona lor de influență, zona lor de cunoaștere. 

Despre ce să discutăm?

Constantin: Îl lăsăm pe Andrei să pună câteva întrebări?

Andrei: Nu, nu , eu sunt un pic mai timid, vă rog! 

Constantin: Eu aș vrea să explorăm. 

Constantin: Despre întrebări și răspunsuri.

Părintele Teologos: Da.

A discuta vs a vorbi

Constantin: Care mai este relevanța unei întrebări și care mai e relevanța unui răspuns în lumea de azi.

Părintele Teologos: Da, așa este. E o mare problemă aici pentru că astăzi oamenii din păcate nu mai stau să discute. Astăzi, oamenii când stau chipurile să asculte atunci așteaptă la pândă ca și cu îl vânează pe celălalt și încearcă să-i servească lui poziția pe care el o are deja. Adică nu mai asculți să-l înțelegi pe celălalt, ci asculți să-i găsești punctul slab, să-l lovești, să-i dai…

Constantin: Greu se ajunge la dialog. 

Părintele Teologos: Da, foarte greu se ajunge la dialog pentru că trăim într-o societate foarte polarizată și trebuie să știi că lucrurile astea provin – chiar văzusem o expunere foarte bună a unei studente de fapt – toate astea provin din faptul că inteligența artificială care se află în spatele motoarelor de la Google, Facebook, YouTube toate astea, îți oferă ceea ce dorești tu. 

În clipa în care îți oferă ceea ce dorești tu, în clipa respectivă tu crezi că toată lumea este formată doar din lucrurile pe care le dorești tu, toți au aceeași părere cu tine și de fapt, tu te închizi într-un punct, punctul tău de vedere care devine foarte dur. Ești foarte sigur pe tine și uiți că de fapt e și altcineva, sunt alții mulți care nu-ți împărtășesc opinia. Și în clipa în care tu dintr-o dată obișnuit fiind cu aceste motoare de căutare pe bază de inteligență artificială (IA) sau mai bine zis motoare de recomandare pe bază de IA îți oferă altceva, când realitatea îți oferă altceva dincolo de aceste motoare de recomandare în clipa respectivă tu faci chestia asta.

Adică zici: stai puțin că eu sunt obișnuit de pe YouTube sau de pe Facebook cu ceea ce-mi oferă platforma respectivă, cu ceea ce mie îmi convine, cu părerea mea. Înțelegeți? Se numesc ego chambers adică camere ale propriului egoism. Și deci omul de astăzi nu mai este obișnuit să dialogheze. De de? Pentru că este obișnuit să primească numai ceea ce îi place. Pentru că toate aceste motoare de recomandare îi oferă tot ceea ce îi place, de ce? Ca să-l țină pe om captiv acolo, în așa-numitul screen-time, în așa-numitul timp de ecran, să dea like.

Deci omul respectiv nu o să-i ofere o poziție pe care el nu o acceptă pentru că riscul e foarte mare ca omul să plece de pe platforma respectivă. Deci de acolo vine o polarizare foarte mare a societății și asta se vede foarte bine din păcate în SUA unde oamenii sunt foarte polarizați, sunt foarte duri în exprimare și deci nu mai există dialog, nu mai există o acceptanță a celuilalt.

Cancel Culture

Andrei: Cancel Culture.

Părintele Teologos: Cum? Cancel Culture, da. Bun. Deci pentru cine nu știe ce-i Cancel Culture pentru că în România nu se cunoaște… Ce înseamnă Cancel Culture?

Andrei: E acuma în generația mea și cele un pic mai mari, momentul în care o persoană atât publică cât și normală face o afirmație care nu se încadrează în anumite tipare pro anumite secte religioase, anumite orientări sexuale sau anumite rase sunt expuși unui bullying să zic așa, la capacitate foarte mare, atât în online cât și în unule cazuri fizic până când ori dispare la propriu persoana, ori dispare …

Părintele Teologos: De pe o scenă, să zic așa, da, da… Adică e vorba de distrugerea celuilalt. 

Andrei: Distrugerea persoanei dacă nu împărtășește opinia ta.

Părintele Teologos: Exact. Deci e vorba de o absolutizare, e vorba de extremism cultural.

Constantin: Cultivat.

Părintele Teologos: Cultivat. Cum spuneam și asta vine și din algoritmii ăștia de inteligență artificială – din mecanismele de recomandare, dar gândite de oameni. Deci e vorba de patimile oamenilor, înțelegi? Pentru că dacă omul ar dori să zică: ia, să văd puțin și ce zice celălalt, partea cealaltă adică chiar așa este cum zic eu? Din păcate, omul pătimaș zice: nu, așa e cum zic eu sigur și tu trebuie să mă asculți pe mine că dacă nu vai și amar de capul tău, ceva de genul ăsta.

Dificultatea dialogului azi

Constantin: Avem aici de-a face cu un soi de lux al opiniei. Suntem mai informați, suntem mai prezenți aparent, mai implicați, mai din plin partea fluxului, unui flux mai intens de trăire și ni se pare că avem o părere , că avem o opinie și din cauza asta e din ce în ce mai greu într-adevăr să se nască dialogul pentru că fiecare parte are o sumă de îndreptățiri și niște certitudini…

Părintele Teologos: O duritate a opiniei sale. Adică omul devine foarte dur în opinia sa, foarte tare în opinia sa, încrezut. 

Andrei: Mândrie…

Părintele Teologos: Mândria, exact.

Constantin: Poate să vină și din teamă, teama de a accepta ceea ce oarecum observi cumva de la ochii lui, dar te…

Părintele Teologos: A, să nu te faci de râs online, de exemplu.

Constantin: Una la mână și doi la mână, sunt lucruri pe care nu vrei să le vezi deși le intuiești, le știi.

Părintele Teologos: Da, e și asta. Sunt extremele. Deci pe de o parte, e vorba de mândrie, cum spune Andrei și pe de altă parte, e este vorba și de asta – că e un fenomen psihologic ăsta că dacă omul ia o poziție (tot din egoism, tot din mândrie vine) atunci are tendința să țină poziția respectivă orice ar fi. ȘI asta am văzut-o. 

Am văzut oameni care erau așa, zice: măi, nu știu, așa o fi, n-o fi așa, ca și în cazul vaccinului, de exemplu, dar nu vreau să deschidem discuția pe tema asta. Adică, așa o fi sau nu o fi așa, nu știu… Bun, când a luat o poziție pro sau contra, nu contează, ține de poziția aia orice argumente i-ai aduce. Înțelegi?

Constantin: Da, pentru că stresul acceptării unei alternative, să zicem, pentru foarte multă lume pare a fi mult prea mare.

Părintele Teologos: Da și e vorba de altceva. E vorba de faptul că îmi pierd eu autoritatea care aceasta poate să fie reală sau exagerată sau pur și simplu imaginară, știi. „Ce mă, mă dau eu de prost, să zic așa, să îmi știrbesc…?”  Și atunci se ține de poziția aia, se vede, devine fan al unei poziții.

Constantin: Aici te poți întreba cât din prestația proprie ține de auto-observație. 

O experineță personală

Părintele Teologos: Da, pentru că nu e această flexibiliate a smereniei. Să vă spun ce m-a impresionat pe mine foarte mult și întotdeauna am o amintire foarte plăcută pe tema asta. Așa s-a nimerit. Am avut, mă rog, niște imprimante 3D și am intrat în contact cu o mare firmă de software din SUA, se numește Autodesk. Poate că ați auzit…

Eu n-am lucrat la Autocad, dar am lucrat la programul de modelare de 3D. Am lucrat la Inventor, colaboram acolo. De ce? Pentru că erau niște imprimante 3D, n-are importanță. Bun. Eram în team-ul de acolo și eu eram pe post de arhitect oarecum, adică ceea ce era foarte important pentru ei e că eu cunoșteam și programare, dar eram și utilizator. Și deci puteam să îi ajut, adică să le spun și cum e din punct de vedere al utilizatorului, dar și din punct de vedere al programatorului. Pentru că marea problemă a programatorului e faptul că utilizatorii vin și le spun tot felul de bazaconii ce au întâlnit ei și e foarte dificil să se exprime în limbajul unui programator. Deci feedback-ul e foarte dificil. 

Bun, pentru că le aveam pe amândouă că așa era situația era foarte valoros pentru ei și deci ei prețuiau foarte mult feedback-ul meu, ce le spuneam. Fraților, numai Inventor-ul e o afacere, cel puțin era, acum nu mai știu, dar în urmă cu câțiva ani, de 800 de milioane de dolari venit pe an. Și nu știu câte sute de programatori erau și 20 de miliaone de linii de cod și punctul principal care pe ei îi interesa dincolo de algooritmii de modelare 3D și de randare în timp real sau mai presus de aceștia, era flexibilitatea smereniei. Adică să nu te înțepenești pe poziția ta. Și aveau un timp special în care erau cei mai buni, experimentați dintre ei. Team-ul se numea customer success în care ăștia erau tot timpul în comunitatea și eu eram în comunitate oarecum.

Deci în clipa în care ei aveau o părere, o poziție, adică trebuie să implementăm asta și trebuie să facem așa și această părere se dovedea greșită și comunitatea nu o accepta, ei trebuiau imediat să pivoteze. 

Și am zis: măi, băieți, dar de ce așa? Și zice: domnul – nu știau ei de părinte cu toate că ei cunoșteau că sunt monah în Sfântul Munte, adică nu team-ul cunoștea, ci directorul de asigurarea calității – Dumnezeu să-l binecuvânteze! Chris Mitchell îl cheamă. Zice: pentru noi care avem atâtea milioane de linii de cod și avem atâtea milione de useri, de utilizatori, dacă facem o greșeală și comunitatea nu ne acceptă s-a dus totul în aer. Deci unul dintre principalii noștri indicatori, key-performance indicators, indicatori de bază este faptul că trebuie să fim focusați pe realitate, pe ceea ce vrea comunitatea. 

Deci dacă noi cheltuim nu știu câte luni de zile să facem o feature, o facilitate și asta nu o să fie acceptată, păi, noi am pierdut bani, renume, acceptanță și am pierdut timp față de concurență. Deci totul se duce de râpă. Deci pentru noi ceea ce este foarte important este că în clipa în care vedem că se viralizează ceva în comunitate, imediat să pivotăm. Și din cauza asta erau așa-numitele programe beta, adică unde se dădeau unor utilizatori selectați… Mie mi s-a spus – eu am ieșit de acolo – că n-ai voie să spui nimic ce se discută în interior și doi, se dau foarte facilități pentru tine astfel încât să-i ajuți să pivoteze imediat. 

Deci inclusiv la oamenii ăștia care sunt programatori, nu sunt teologi, și-au dat seama de importanța capitală a smereniei și de caracterul distructiv al înțepenirii în propria poziție. 

Devenirea

Constantin: Iată că venim să vorbim despre devenire.

Părintele Teologos: Da, da. 

Constantin: Cuvânt tare și tot nu-l înțelegem, dar cred că asta într-un anume fel scoate în evidență ceea ce spuneți și pentru o firmă, dar mai ales pentru individ și aici vreu să ajungem, dacă se poate cu discuția noastră. Individul trebuie să se dezvolte, să devină ca să poată să participe într-o comunitate de succes, am zice noi în termenii zilelor noastre. Dacă ne raportăm la spațiul duhovnicesc, într-o comunitatea care…

Părintele Teologos: Se mântuie…

Constantin: Care are șansa comuniunii.

Părintele Teologos: Da, da, pentru că mântuirea de fapt, asta este: comuniune. Mântuirea este unitatea dintre noi. Și vezi dacă nu devii, îngheți. Și ce este înghețarea totală? E moartea. Deci dacă omul nu devine, dacă nu înaintează, omul moare. Și din cauza asta Hristos n-a venit să ne dea o învățătură moartă, cia  venit să ne dea pe Sineși.

Constantin: Deși ne învață buna murire.

Părintele Teologos: Da, da, deci noi trebuie să învățăm să murim. 

Lepădarea de lume

Constantin: Lepădarea de lume… Aici e o contradicție pe care puțini vor să accepte să o vadă și mai puțini vor să o practice.

Părintele Teologos: De ce? Pentru că lumea te învață stagnarea sau te învață de fapt, înaintarea într-un infinit finit, deci pe orizontală, nu pe verticală…

Constantin: E o iluzie a micro-bunăstării…

Părintele Teologos: Da, da, da

Constantin: Și a opiniei. Parcă stai bine, parcă ești stabil. 

Părintele Teologos: Da, da

Constantin: Ai certitudini, ai o stabilitatea…

Părintele Teologos: Asta ziceam – că te înțepenești în poziția ta…

Constantin: Foarte greu ieși de acolo.

Părintele Teologos: Da, exact. Bineînțeles. Și asta te doare, pentru că nu poți să ieși mai sus, adică… Eu am avut la un moment dat o descoperire de la Dumnezeu, dar să vedeți ce descoperire de la Dumnezeu am avut. 

Deci fotografiam de nu știu câți ani și eram fotograful, deci cu articolul hotărât așa, și la un moment dat, după nu știu câți ani, mi-am seama că de fapt nu știu nimic. Adică sunt la începutul acestei…

Constantin: Păi, cam asta află în orice moment un om competent, cu adevărat competent.

Părintele Teologos: Da, da și atunci îți dai seama că hop, deja începi să devii profesional, știi… Ok … Da. Eu asta am văzut și în informatică și în fotografie, în artă. Deci vezi că ăia care nu știu nimic sau știu să apese pe buton și așa mai departe – păi, ce e așa dificil că numai apeși pe buton și iese. Ei, nu-i așa. 

Tu, Andrei, care ești în aero-space, mare brânză să conduci un avion, nu? Stai pe ăsta și apeși pe buton și merge, adică nu-i nicio problemă….

Andrei: Da, într-adevăr. Toate butoanele alea….

Părintele Teologos: Da, exact. Deci în clipa în care te apropii de un anumit domeniu și ăsta e un fenomen psihologic, nu mai țin minte cum se numește, e tot mândrie de fapt. Superficialitate. De departe zici: măi, ce ușor e să fii pilot că se plătește bine și stai pe scaun. Dar în clipa în care te apropii, stai puțin că nu e chiar așa.

Andrei: Stresul, condițiile de sănătate. 

A face mai bine în favoarea celorlalți

Părintele Teologos: Exact. Și asta este în orice domeniu. Pentru că și în fotografie, nu e problema să apeși pe buton, problema e să apeși pe buton mai bine decât celălalt. Și să-i folosești pe ceilalți, să fii mai bun decât standardul marii mase. Înțelegeți? Acolo e problema cea mare. Adică să ridici pe un om pe un plan superior, pe un nivel superior față de nivelul care este. Oriunde este… Și apropos și în viață, dacă vrei să reușești trebuie să fii bun. Când spun că trebuie să fii bun, trebuie să fii mai bun decât tine cel de ieri și decât ceilalți din jurul tău. Când spun mai bun, nu în sensul lumii acesteia, adică să-i distrugi pe ceilalți, să-i închizi pe ceilalți, ci tu să oferi mai multă iubire celorlalți, să îi ajuți mai mult pe ceilalți.

Constantin: Să le oferi poate niște deschideri.

Părintele Teologos: Da, niște deschideri, exact. 

Constantin: Nou cu adevărat…

O companie aeriană

Părintele Teologos: Da. Și vine numai prin Dumnezeu. Nu ai cum altfel. Pentru că apropos de aero-space și așa mai departe, țin minte o fază. Era o companie aeriană care era în pragul falimentului și vine un om la această companie și salvează compania asta din pragul falimentului și astăzi este una dintre cele mai bune companii aeriene din lume. Ce a făcut omul ăsta?

Și-a dat seama că de fapt principala problemă a omului nu este mersul cu avionul de aici acolo. Principala problemă a omului este că omul caută o experiență plăcută – cum spunea el  sau mai bine zis, cum spunem noi, un crâmpei de rai. Și de fapt asta trebuie să oferim noi: o parte din rai, ceva nou cu adevărat, o parte din Dumnezeu.

Și atunci omul acesta s-a concentrat pe oferirea unei experiențe plăcute, a unui crâmpei de rai în clipa în care compania respectivă ducea omul din punctul A în punctul B. Știi la ce companie mă refer?

Andrei: Cred că Wizz air…

Părintele Teologos: KLM… A fost primul care a adus asta, experiența plăcută, pentru că omul nu-și mai aduce aminte că a mers cu avionul din punctul A în punctul B. O să-și aducă aminte: da, m-am simțit bine, a fost rai, bineînțeles la nivelul….

Andrei: Calitatea se reflectă în prețuri.

Părintele Teologos: Exact, calitatea se reflectă în prețuri și din cauza asta ei își pot permite pentru că oferă calitate superioară și sunt best, au o poziție de piață foarte puternică.

Andrei: Într-adevăr.

Părintele Teologos: Și de acolo a pornit pentru că până atunci KLM și toate celelalte companii, bun te urci în avion și te duci acolo. ȘI bineînțeles se mai presau oarecum să pună un avion mai iute și așa mai departe, dar pentru prima dată managerul de la KLM a spus: ok, nu, să punem o stewardesă care să ofere un snack, un ceva. Și asta e foarte important pentru orice companie. Deci orice companie trebuie  să ofere o experiență plăcută omului. Cum spuneam, omul astăzi, are o mulțime de lucruri de cumpărat și e foarte dificil să le diferențiezi. Câte servicii, câte celulare, câte… Trebuie să oferi experiență, trebuie să oferi încrederea zilei de mâine, asta trebuie să oferi. Și asta caută omul – omul caută raiul și bineînțeles, pe plan profesional, asta să-i oferi.

Să fii competent. Și tu când o să termini, o să fii inginer și pilot, ce o să fii, să oferi încredere, duhovnicie, să oferi rai.

Sper să ne vadă și mama…Și mama pentru că mama lucrează într-adevăr la un aeroport foarte, la Otopeni lucrează și pe o poziție de foarte mare răspundere, o rugăm pe mama lui Andrei să ofere un crâmpei de rai, să ofere multă iubire, bineînțeles, cu discernământ să nu se surmeneze, să facă pauze astfel încât…

Trebuie să facem puțin pauze la serviciu astfel încât să putem să iubim. Că dacă alergăm în continuu, la un moment dat nu vom mai putea iubi și ne surmenăm, clacăm, ne tulburăm și atunci această tulburare a noastră se va revărsa peste ceilalți, această energie negativă a noastră se va revărsa peste ceilalți. Și din cauza asta este foarte important: lucrăm 50 de minte, facem 10 minute pauză să ne rugăm, să ne încărcăm puțin cu energia necreată a harului lui Dumnezeu, să zicem o rugăciune ca să putem să iubim mai departe, să putem să le oferim acest crâmpei de rai oamenilor, această siguranță pe care oamenii o așteaptă de la noi în fiecare loc unde muncim.

Pentru că fraților, pe Dumnezeu nu-L interesează ce facem noi, nu vreau să jignesc acum. Pe Dumnezeu Îl interesează cât de multă iubire punem în ceea ce lucrăm și asta o să rămână, să știți… Cât de multă iubire… Înțeles?

Constantin: Părinte….vă duceți în multe locuri.

Părintele Teologos: Te rog, să mă ierți!

Constantin: E greu de ținut pasul, dar eu m-aș întoarce la individ. 

Părintele Teologos: Persoană! 

Constantin: La individ, că cu asta se lucrează acum…

Părintele Teologos: Nu, nu, la persoană. … Rău! 

Constantin: Persoana e un deziderat.

Părintele Teologos: Da, așa este…

Evoluția personală

Constantin: Cred că de acolo plecăm, de la individ și de de la ce ar trebui să cultive el ca să devină el însuși mai cultivat și să devină o persoană. Ce credeți că mai oferă în spațiul ăsta al devenirii, Biserica?

Părintele Teologos: Da. 

Constantin: Dacă e să ne raportăm la avalanșa de…, la revoluția asta științifică și tehnologică în care suntem prinși.

Părintele Teologos: Da, eu cred că Biserica…

Constantin: Și care, iertați-mă, angrenează și o nevăzută încă revoluție spirituală, cred eu.

Părintele Teologos: Evident, asta se vede și mai ales că discutam cu Constantin – e muncitor…, da și eu sunt muncitor…

Constantin: Adică nu e de marcă invitat, e de brand.

Părintele Teologos: De brand, da, exact. Discutam despre Jordan Peterson. Peterson are carențele lui, dar este un om fenomenal, care arată într-adevăr o revigorare duhovnicească, spirituală și nu numai. Sunt și alții…

Constantin: Mai degrabă p căutare foarte viguroasă. 

Părintele Teologos: Da, foarte viguroasă. O căutare, dar vezi că toate astea sunt pe plan spiritual pentru că în Vest exista și încă mai există oarecum acest val de ateism mare, care la un moment dat, dacă cineva se apuca să vorbească cum vorbește Peterson, păi, era și băgat la închisoare. Nu zic la închisoare, dar oricum era marginalizat apropos de Cancel Culture…

Constantin: El însuși se miră în unele din prelegerile lui cum de l-a lăsat Universitatea din Toronto atât de mulți ani să țină cursuri de o asemenea factură…

Părintele Teologos: Da, da… Referitor la Biserică, eu cred că trebuie să aibă această flexibilitate a smereniei, apropos de Autodesk. Adică să minimizeze timpul de răspuns. Vorbim acum pe plan al mesajului Bisericii către noi, cei care suntem…

Constantin: Aici e mult de discutat și de clarificat ce e Biserica, cu majusculă, oamenii în biserică, ce-i administrația Bisericii, ce sunt oamenii Bisericii…

Părintele Teologos: Trebuie să ne racordăm la realitate, adică realitatea este asta, eu trebuie să mă racordez la ea și trebuie să răspund acum. 

Ce e realitatea?

Constantin: Care e realitatea, pentru că se pare că înotăm într-o mică mare de povești.

Părintele Teologos: Realitatea e Hristos. Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Adevărul e o persoană. Și ca să afli realitatea nu trebuie să cauți pe net sau să te închizi în bula ta cognitivă. Apropos de acest Cancel Culture și această… de fapt, despre bule cognitive vorbim aici, ego chambers. Adică eu sunt în lumea mea, în parohia mea, fie că această parohie este bisericească sau profesională, dacă dorești sau socială. Trebuie să ies, să văd ce spun și ceilalți, dar întâi de toate, trebuie să am o viață duhovnicească, adică să mă rog să-mi sară capacele și să am o acută cunoaștere a smereniei, a limitării mele ca individ. 

Țin minte la un moment dat, l-am întrebat pe părintele Rafail Noica, ce este smerenia. Țin minte și acum răspunsul pe care mi l-a dat părintele. Zice: smerenia este cunoașterea adevărului. Să accept realitatea așa cum e, nu cum crezi tu că e, nu cum vrei tu. Și atunci trebuie să ai aceste…

Apropos, tot cineva din mediul acesta antreprenorial, care de fapt a dat cu capul rău de tot, a spus: trebuie să avem strong opinions but weakly held. Adică poziții foarte puternice, foarte bine documentate că la asta mă refer, dar să le ții foarte slab. Adică tu să pivotezi imediat dacă vezi că celălalt are o poziție mai bună…

Constantin: Adică să te ții cald pentru devenire…

Părintele Teologos: Da, pentru devenire. Deci imediat să schimbi. Nu că dacă eu am zis așa, eu-s șeful, să se facă așa, tună fulgeră, că am zis eu, că am eu descoperire de la Dumnezeu. N-ai tu descoperire de la Dumnezeu. 

Smerenia. Importanța lui avva

Constantin: De unde înveți o asemenea tehnică?

Părintele Teologos: Da, smerenia, fiule, prin ascultare, trebuie ascultare!

Constantin: Smerenia însăși e un termen momentan. Cum îl balizăm practic? Cum balizăm termenii ăștia practic, pentru că ei sunt în cărți în continuare?

Părintele Teologos: Da, din păcate și aici este esențială prezența lui avva. Vesticii au avva, dar doar un avva profesional și din cauza asta toate lucrurile astea pe care le spun…

Constantin: Dar mai sunt avva? Vă pun o întrebare esențială: mai produce Biserica sfinți?

Părintele Teologos: Da! Că altfel s-ar opri timpul. Scopul Bisericii este producerea de sfinți, ăsta e job-ul BIsericii. Ei, timpul ne-a fost dat ca să ne mântuim, ca să devebim sfinți. Timp n-a exostat și nu o să mai fie. Timpul ne este dat spre mântuire, pentru devenire, ăasta-i timpul: posibilitatea devenirii. Importanța capitală a morții este faptul că după moarte se oprește timpul. Înțelegeți? Și intrăm în veșnicie.

Ei, clar Biserica mai produce sfinți. Problema cea mare cu Biserica Ortodoxă Română față de care eu am un mare respect la ora asta

Constantin: Avem.

Părintele Teologos: Avem, da, așa-i, e faptul că acolo Biserica a fost foarte lovită de comunism în care i-a luat pe toți acești sfinți, pe acești avva și i-a băgat în închisorii unde ăștia s-au sfinți, s-au supra-sfințit acolo și pe care noi nu-i cinstim. Întotdeauna nu pierd ocazia să accentuez pe tema asta că nu-i cinstim pe sfinții așa… Dar modul sfințirii și linia asta roșie a lui avva s-a atenuat foarte mult – să nu zic că s-a pierdut. Adică Sfânta Tradiție s-a subțiat foarte mult. Înțelegi? Și astăzi mai sunt unul aici, unul acolo, dacă mai sunt… Cam toți s-au cam dus.

Și acum Biserica trebuie să producă noi avva. Asta este importanța capitală a Sfântului Munte: că Sfântul Munte are avva, mă rog, ghinionul vostru că acum vorbesc eu, dar în Sfântul Munte sunt Părinți care cunosc Sfânta Tradiție, modul sfințirii, cunosc această smerenie, această flexibilitate care are cum spuneam, repercusiuni și întinderi până și în domeniul antreprenorial, în informatică, de exemplu. Clar și în aero-sapce. Da…

Constantin: Există un instrumentar care să poată fi decelat, care să poată fi filtrat cumva din învățăturile astea care sunt relativ greu accesibile, ale Sfinților Părinți și să fie livrat oarecum individului care să se deschidă către a deveni o persoană, a se realiza într-o persoană? Pentru că toată lumea oferă într-un fel sau altul, tot felul de căi, de alternative, de povești alternative. Sunt tot felul de chemări la tot pasul. 

Părintele Teologos: Tot felul de oameni care rezolvă pe toți…

Constantin: Apropos de întrebări și răspunsuri că de la asta am plecat. Mai există întrebări pertinente și cu atât mai mult, mai există răspunsuri pertinente? Cum verifici? Din ce sursă sunt? Sau tu dacă navighezi pe cont propriu cum scanezi după sursele bune, cum le identifici? Cum stai într-un orizont bun de devenire?

Părintele Teologos: Da, e tot asta. E tot avva. Adică…

Constantin: Avva nu se vede.

Părintele Teologos: Știu, știu

Constantin: Eu cred că există, dar dintr-un motiv sau altul e invizibil sau e făcut să fie invizibil.

Importanța duhovnicului

Părintele Teologos: Știu. Găsești pe cine poți. Deci avem: lipsa duhovnicului, duhovnicul și duhovnicul bun. Lipsa duhovnicului este distructivă, groaznic. A avea duhovnic este infinit mai bun decât a nu avea duhovnic. A avea un duhovnic bun este și mai bine,dar vreau să accentuez că este diferența enormă între a nu avea duhovnic și a avea duhovnic. Diferența este mult mai mare între a avea duhovnic și a nu avea duhovnic decât între a avea duhovnic și duhovnic bun. Trebuie să ne căutăm duhovnic bun. Dar dacă nu putem să găsim duhovnic bun, neapărat trebuie să avem duhovnic.

Și atunci el ne va lumina și ne spovedim și atunci, dacă putem să-l întrebăm, întrebăm, dar dacă vedem că nu știe, însăși întrebarea noastră este semn, mărturisire lui Dumnezeu că dorim adevărul și Dumnezeu ni-l va da. Îl va descoperi în inima noastră.O să vedem o anumită aplecare, o anumită deschidere, o anumită iubire. În clipa în care vezi că îți crește iubirea în inima ta față de Dumnezeu când citești ceva, când vezi ceva, fă lucrul respectiv, vezi lucrul respectiv. Dacă vezi că ai o strângere de inimă, dacă vezi că te îndepărtezi de Dumnezeu, nu fă lucrul respectiv! Nu-l fă! Nu-i bine!

Bineînțeles că dincolo de asta sau mai presus de asta avem legea morală a lui Dumnezeu care zice fă aia, nu fă aia, dar clar avem foarte multe situații în care legea lui Dumnezeu nu zice…

Constantin: Deci nu se rezolvă nimic automat.

Părintele Teologos: Nu.

Constantin: Simpla prezență, prin simpla aplelare la acest instrumentar extraordinar al cultului, nu se rezolvă nimic automat. Te lansezi într-o aventură personală unde va trebui să suferi, să depui un efort total și să-ți asumi niște riscuri.

Părintele Teologos: Și să te deschizi față de ceilalți și față de Dumnezeu! Față de duhovnic….

Eșecul și acceptarea

Constantin: Și mai ales să te deschizi față de eșecuri.

Părintele Teologos: Evident, evident. Trebuie să dai cu capul.

Constantin: Pentru că din asta se pare că este alcătuită în principal viața noastră.

Părintele Teologos: Da și mare atenție aici, din cauza asta vezi, cei care pun Biblia pe primul plan în cultele celelalte și așa mai departe, nu-i corect pentru că Biserica nu-i biserica Bibliei. E Biserica lui Hristos, adică a Unuia Viu, Care El ne ghidează prin inima noastră și prin ceilalți pe care îi validează în fața noastră. 

Vindecarea în Biserică

Constantin: Da, dar mulți se raportează la Biserică ca la un fel de farmacie, sanatoriu sau salonul unde te duci și-ți aplică un anumit tratament.

Părintele Teologos: Așa este, dar…

Constantin: Și-ți aplică… Primești…

Părintele Teologos: Dar trebuie să faci și tu.

Constantin: Primești înapoi sănătatea, te faci bine și atunci te ocupi de ale tale în continuare.

Părintele Teologos: Așa este… Da, bun, dar rămâi în Biserică! Te ocupi de ale tale, însă nu te rupi de Biserică! Deci mare atenție! Când spunem tratament, nu înseamnă că tratamentul este da, eu știu…

Constantin: Nu, eu am vrut să scot în evidență modul greșit de a te raporta la Biserică și la ceea ce oferă ea.

Părintele Teologos: Da. Mare atenție, pentru că da, tratamentul ți-l primești, dar tratamentul este continuu și tu în continuu trebuie să fii atent.

Constantin: Este el eficace dacă nu împreună lucrezi cu oferta, ca să zic așa, cu ceea ce ți se înmânează, ți se dă acolo, ți se dau niște energii, ai acces la har.

Părintele Teologos: Păi, bineînțeles, trebuie să lucrezi cu harul și asta vreau să spun: trebuie să fie permanent adică nu mă rog 5 minute dimineața, 5 minute seara și după aceea îmi văd de ale mele. Ale mele sunt ale Bisericii și ale Bisericii sunt ale mele. Înțelegeți? Deci trăirea în Biserică este continuă, constantă.

Constantin: Vă dați seama cât de greu este să faci această translație fiind în mijlocul lumii, prins într-un job…

Părintele Teologos: Din cauza asta sunt în Sfântul Munte…. Te rog să mă ierți!

Constantin: Și având ca a doua sau a treia meserie, că una poate să fie condusul într-un oraș aglomerat, simplul fapt de viețui în furnicarul ăla, în nebunia aia de acolo.

Părintele Teologos: Din cauza asta, fiule, sunt în Sfântul Munte, dar totuși retrageți-vă și din cauza asta am făcut toate clipurile alea care ții minte că tu m-ai ajutat să le facem, mulțumim tare mult.

Constantin: O parte din ele.

Părintele Teologos: Despre desprinderea din lume, despre ruperea din lume, despre înstrăinarea din lume.

Constantin: Atunci rămâi suspendat. Asta e o mare problemă. Apropos de opinia în care te închizi, în care te osifici și din cauza asta. Asta este o mare teamă: te lepezi de lumea asta, dar ce pui în schimb? Pentru că trebuie să fie concomitentă…

Părintele Teologos: Da. Trebuie să pui în schimb pe Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu, care vine prin Biserică deci niciodată nu trebuie să fii singur de slujbele Bisericii, de duhovnic, cum spuneam.

Constantin: Realitatea bisericească nu permite asemenea afirmații.

Părintele Teologos: Bine, eu vorbesc de Sfântul Munte.

Constantin: Din nefericire…

Căutați oameni duhovnicești!

Părintele Teologos: Da, știu. Dar totuși și în lume, cât se poate, mergeți unde găsiți o mănăstire, unde găsiți un om duhovnicesc. E adevărat, trebuie să ai duhovnicul tău la care să te spovedești în fiecare zi…

Constantin: Nu suntem noi Biserica, ăștia care ne chinuim să facem…?

Părintele Teologos: Suntem, suntem

Constantin: Nu de acolo trebuie plecat?

Părintele Teologos: Da. De acolo încolo, găsiți oameni duhovnicești și mergeți o dată pe lună sau o dată la două săptămâni sau așa mai deprate, mergeți să vorbiți cu un om duhovnicesc, e foarte important asta.

Constantin: Oamenii duhovnicești, dacă și câți sunt, se protejează foarte bine.

Părintele Teologos: Da. Îți descoperă Dumnezeu .

Constantin: Ca să mai poată fi duhovnicești.

Părintele Teologos: Știu. Și eu mă protejez foarte bine.

Constantin: Atunci, noi ăștialalți, navigăm din nefericire după un instrumentar propriu, încercând să înțelegem ce oferă Biserica, ce oferă Sfinții Părinți și încercând să facem mici pași înainte pe cont propriu.

Părintele Teologos: Da.

Constantin: Un fel de salturi înainte, cum se zice, pe un front extrem de greu, de violent și care nu se oprește niciodată.

Părintele Teologos: Știu. Este lupta voastră din lume.

Părintele Teologos: Din cauza asta fac podcasturile…

Constantin: Care vine și în curte la dvs. prin faptul că oamenii caută ceea ce ați spus, caută oamenii duhovnicești și se poate întâmpla un necaz, adică să se blocheze și mecanismele și stările cele bune din locurile de retragere datorită acestui aflux. Și e o problemă asta.

Programul nostru

Părintele Teologos: Știu. Mare. Și din cauza asta noi punem program și trebuie să se pună program. Adică de exemplu, noi avem program cu publicul între 10 și 11, să știți și voi și seara hai să zic așa, 8 jumate, 9 fără un sfert până pe la vreo 10. Cam ăsta e programul cu publicul. Trebuie să tăiem! Nu facem live! Nu răspundem la telefoane.

Dacă sunteți destul de înțelepți și deștepți să găsiți numărul de telefon, doar răspundem la mesaje și la mesaje numai la cei care ne scriu niște mesaje targhetate și putem să răspundem. Și la mail-uri la fel. Pentru că într-adevăr trebuie să ne menținem viața duhovnicească. A face live-uri sau a merge să fac conferințe și așa mai departe, nu. Pentru că atunci o să am vreme de o săptămână o popularitate imensă care să mă distrugă duhovnicește și după care să fiu foaie verde, lobodă, să fiu prespălat, te rog să mă ierți, ca blugii lui Costel. Iertare!

Deci trebuie întotdeauna cu dsicernământ și slavă lui Dumnezeu că noi punem o mulțime de postări referitoate la efectele nefaste ale tehnologiei, dar trebuie să folosim tehnologia cu discernământ și acum într-adevăr trebuie să folosim tehnologia cu discernământ astfel încât să dăm oamenilor un anumit sistem de valori, pe cât se poate de duhovnicesc. Știu că e dificil în lume și din cauza asta fac. ȘI mai ales ce deplâng eu este că eu nu vreau să fac podcasturi, eu vreau să scriu…

Constantin: Trebuie să găsiți o cale să rămâneți în zona dvs. de…

Părintele Teologos: Expertiză, în halul în care este.

Constantin: De viețuire, pentru că e mai amplă poziția pe care o are un om în lume când și-o asumă.

Părintele Teologos: Așa este… Păi, da.

Orientarea în viață

Constantin: Ce facem ca să găsim mici căi pentru noi ca să dăm înainte? Cum mapezi teritoriul pe care te afli ca să știi exact cât de cât de unde vii, unde ești și unde te duci?

Părintele Teologos: Da, da. Aici ajută foarte mult rugăciunea și întrebarea.

Constantin: Iar ne întaorcem la…

Părintele Teologos: Iar la avva, nu scapi de avva. Dar să-l lăsăm pe avva pentru că am vorbit în continuu despre avva. Rugăciunea. Pentru rugăciune trebuie să ai această liniște, această isihie, această așa… Adică să ai grijă să-ți tai voile. Nu foarte mulți bani, ai grijă! Da?

Andrei: M-ați prins.

Părintele Teologos: Te-am prins, exact. Pentru că generația voastră, cum spunea la început și Constantin… Sunteți foarte inteligenți, foarte capabili, foarte dezorientați însă. De fapt asta voia să afle Constantin de la mine, un sistem de valori. Deci trebuie să întrebăm, trebuie să ne rugăm. Ca să ne rugăm trebuie să avem pace și pace întâi de toate cu cei din jur și pentru asta e nevoie de o anumită distanțiere față de cei din jur și de o anumită împreună-lucrare cu cei din jur, o iubire față de cei din jur, cu discernământ, apropos de mama și așa mai departe.

Tăierea grijilor

Constantin: Nu sunt energii și resurse și nici știința pentru așa ceva.

Părintele Teologos: Tai, tai! Știință nu există.

Constantin: Mă refer la experiența, știința personală la care ajungi.

Părintele Teologos: Da, da… Să tăiem din griji și întotdeauna lasă după ceilalți….

Constantin: Nu se poate că e un sistem în sine, pe lângă mica bunăstare iluzorie pe care o oferă, are grijă să te alimenteze cu griji.

Părintele Teologos: Da, cu griji și cu voia proprie, deci cu opinia mea – măi, am zis eu, eu am citit pe facebook, aia e….

Constantin: E un cerc închis aici, cum îl rupem?

Părintele Teologos: Da, da, citești în Scripturi și zice în Scriptură hm, hm, dar dacă a scris pe facebook sigur….

Andrei: Literă de lege…

Părintele Teologos: Da… Sigur. Acum pe tiktok, a apărut ăla pe tiktok…. Nu știu, mergi pe tiktok? Sper să nu.

Andrei: Nu prea.

Părintele Teologos: Nu prea, bun. E o foarte mare problemă cu tiktok-ul, dar să nu deviem. Nici nu știu ce ai întrebat, că m-am dus pe linia lui Andrei.

Constantin: Cum facem, încă o dată, să găsim acele resurse de energie, de răbdare, de iubire, de smerenie…

Părintele Teologos: Da, da, știu, tai, tai. Tai grijile! Tai grijile! Tai grijile!

Constantin: Nu pot fi tăiate pentru că sunt esențiale, ca să cum ți-ai tăiai organele viețuirii tale acolo în lume.

Părintele Teologos: O tai! Adică tu trebuie să ai….

Simplificarea vieții

Constantin: Conștiința că va crește imediat ceva în loc?

Părintele Teologos: Și asta, dar nu asta vreau să spun. Deci tu ai meseria ta, tu trebuie să-ți plătești și trebuie să știi ce trebuie să-ți plătești – cheltuielile zilnice, de mâncare, casă masă…. Cele trei lucruri trebuie să aveți. Trebuie să aveți întâi de toate o farfurie de mâncare, după care o haină și un pat unde să dormiți. Asta e fraților!

Andrei: Adică să știm exact cum să tăiem din…

Părintele Teologos: Da, da, da…

Constantin: Creionați ideea unei simplități a viețuirii.

Părintele Teologos: Da, da, neapărat, simplitatea  viețuirii ca să poți după aceea să te…

Constantin: Să te lepezi de anumite griji care sunt…

Părintele Teologos: Da, da! Și după care să poți să te dezvolți duhovnicește, spiritual cel puțin, dacă nu duhovnicește, dar duhovnicește ar trebui să fie – ăsta este focusul nostru: dezvoltarea noastră duhovnicească.

Constantin: Știți că și băieții ăia deștepți care promovează Cancel Culture propovăduiesc simplificarea vieții? Și știți foarte bine toată ideologia asta legată de încălzirea globală și de restrângerea personală.

Părintele Teologos: Da.

Constantin: Adică sunt niște băieți deștepți undeva, se pare că, și înțeleg foarte bine fondul problemei, punctează foarte bine problematici reale, doar că oferă răspunsuri – că despre asta vorbim – oferă un anume tip de răspuns. Cum îi identificăm noi exact, greșeala, eroarea din răspunsurile lor și mai ales, de unde, către ce ne uităm ca să avem acces la niște răspunsuri pertinente, cu adevărat pertinente.

Iubirea

Părintele Teologos: Da. Spune Hristos: Întru aceasta vor cunoaște că sunteți ucenicii mei, dacă dragoste aveți între voi. Deci dacă…

Constantin: Suntem departe. Trebuie să începem cu începutul!

Părintele Teologos: Începutul, începutul! O dragoste mică. Deci dacă eu îți zic: Constantin, ai grijă de grădina ta! Și tu simți că făcând asta îți crește dragostea față de Dumnezeu, față de natură și așa mai departe, poate să fie asta și chiar în curentul, oarecum, al schimării de climat și așa mai departe, e ok. Dar dacă vine altcineva cu o narativă că da, că trebuie să facem asta și dacă nu, te bag la închisoare și plătești amenzi pe carbon și așa mai departe, aici vezi că deja dispare iubirea.

Constantin: Băieții ăia deștepți au mai făcut un lucru: au demonetizat niște termeni, termenii pe care dvs. îi folosiți în mod curent și îndreptățit și sunt termeni de mare forță. Sunt demonetizați.

Părintele Teologos: Da. În numele democrației, în numele iubirii…

Constantin: Și atunci, ceea ce dvs. articulați cu foarte multă competență și foarte bine, nu are ecou. Și atunci nu mai înseamnă nimic pentru urechea celui îngrijorat, înecat în tot felul de…

Părintele Teologos: Da, pentru ortodox încă înseamnă…

Constantin: Ortodoxul se caută.

Despre credință

Părintele Teologos: Da și nu. Adică pentru cel care Îl caută pe Dumnezeu. Drama cea mare este a celor care nu mai cred în Dumnezeu, pentru că respectivii…

Constantin: Noi toți? Dacă e să dăm credit pelerinului rus, o spevedanie acolo de final exact asta scoate în evidență: că nu credem.

Părintele Teologos: Păi, stai puțin, e clar că nu credem, dar….

Constantin: Nu în sesnul absurd că nu credem în Hristos, în sensul că nu suntem angajați în așa fel încât să onorăm afirmația. Și asta scoate în evidență și Peterson când spune că nu are nicio problemă cu bisericile și cu Hristos, dar are o problemă cu oamenii care spun că ei cred și oferă spre vizualizare o viață care nu reflectă în niciun fel afirmațiile lor.

Părintele Teologos: Evident.

Constantin: Începe să aibă o problemă și cu afirmațiile. De-asta spun că niște băieți deștepți au avut grijă se demonetizeze niște termeni și…

Părintele Teologos: Nu-i vorba neapărat de băieții deștepți, ci e vorba de o întreagă civilizație care face asta. Este vorba de civilizația vestică ce s-a desprins de trăirea vie a lui Dumnezeu și atunci, într-adevăr, în clipa în care te depărtezi de Dumnezeu totul de posibil, cum spunea Dostioevski… Știi la ce mă refer nu?

Andrei: Dacă nu mă înșel, din „Frații Karamazov”…

Părintele Teologos: Exact. Spune că dacă Dumnezeu nu mai există, totul e posibil. Ei, în clipa în care se îndepărtează de Dumnezeu, omul își pierde sensul pentru că omul este oglinda lui Dumnezeu, este chip al lui Dumnezeu, unde se reflectă Dumnezeu. În clipa în care Dumnezeu pleacă, arhetipul pleacă, în clipa respectivă oglinda rămâne fără sens, fără scop. Bun. Și în clipa în care oglinda rămâne fără scop, fără sens înseamnă că orice vorbește oglinda respectivă nu mai are sens. Și atunci vorbește de iubire, despre pace, despre democrație, despre orice altceva. Nu mai are sens pentru că combustibilul existenței umane este Dumnezeu, harul lui Dumnezeu. După cum mașina merge cu benzină, cu motorină, la fel și omul merge cu harul lui Dumnezeu. Dacă dispare harul, omul începe să se distorsioneze.

Depărtarea omului contemporan de harul lui Dumnezeu

Constantin: Astea sunt realități absente din viața noastră.

Părintele Teologos: Rău!

Constantin: Le atingem oarecum cu gândul, dar nu știm ce înseamnă…

Părintele Teologos: Din cauza asta este nevoie de viață duhovnicească. Fraților, la firul ierbii. Trebuie să începem să ne rugăm, trebuie să începem să avem program duhovnicesc constant. Înțelegeți? 10 minute pe zi. Altfel, oricât am discuta, tot degeaba, tot neîmpliniți o să fiți, să știți.

Asta e foarte important pentru că altfel… poți să discuți inclusiv teologie, poți să faci chiar congrese internaționale de teologie, care după cum spunea Constantin, citându-l pe Peterson, nu o să rezolve mare lucru, nu o să folosească. Mai mult, o să scandalizeze, că de fapt, Peterson începea încet-încet să se scandalizeze de fapt de lipsa de eficacitate duhovnicească a unor învățături care nu sunt trăite.

Constantin: Nu sunt interiorizate…

Părintele Teologos: Da, promovate, hai, să zic așa, prin Duhul Sfântul. Deci asta e capital. Din cauza asta, asta e credința. Zice Dumnezeu: „roagă-te și o să capeți sens”. Și tu spui „cum adică să mă rog și o să capăt sens?” Zice Dumnezeu: „tu ascultă ce zic Eu că o să funcționeze șandramaua asta. Ai viață duhovnicească și o să fii împlinit.” „Cum se întâmplă?” „Băi, ascultă ce zic Eu!” 

Asta e credința de fapt care este supra-logică.

Dialog

Constantin: Ne întoarcem la dialog.

Părintele Teologos: Da. Ar fi bun de moderator…

Constantin: Fiecare poate să-și dea cu părere, efectiv, în zona lui de săpături, în zona în care el minerește, în care el caută, asudă Și unde găsște…

Părintele Teologos: Și dacă nu caută?

Constantin: Dacă nu caută…

Andrei: Își dă cu părerea…

Părintele Teologos: Bună…

Constantin: E un simplu consumator.

Părintele Teologos: Aș este.

Constantin: Și poate să fie și obez, dar nu îmnseamnă că e hrănit.

Părintele Teologos: Cum spunea marele închizitor, tot Dostoievski… Da, zii!

Constantin: Dialogul ar însemna acel schimb de experiență.

Părintele Teologos: Așa este.

Constantin: Eu am tunelul meu pe  care îl sap, cineva îl are pe al lui, altcineva îl are pe al lui. Eu am descoperirile mele, ca să zic așa, experiențele mele, celălalt le are pe ale lui și mai mulți, măcar doi sau trei laolaltă pot încet-încet construiesc ceva la nivelul vieții de zi cu zi.

Raiul

Părintele Teologos: Ce e raiul?

Constantin: Părinte, și ăsta e un cuvânt care…

Părintele Teologos: Să nu pierdem vremea! Raiul este partajarea totală a experiențelor. Raiul este întrepătrundererea toatlă a persoanelor. Ăsta este raiul. Adică eu o să fiu în tine, și o să zic…

Constantin: Nu se referă la lumea de aici din punctul meu de vedere. Este o altă stare… transfigurată care pierde legătura cu ce trăim noi aici…

Părintele Teologos: Da, da, dar asta ce spui tu, partajarea experiențelor va fi dusă în absolut în rai. Și eu o să fiu în tine, tu în mine, noi amândoi în el și asta o să fie bucuria imensă a fiecăruia dintre noi. Adică: uite, ce frumos e celălalt! Ce experiențe extraordinare are celălalt, ce cunoștințe are celălalt. Asta este frumusețea raiului. Pe când iadul este singurătatea veșnică.

Noi acum suntem mai aproape de iad decât de rai. De ce? Pentru că nu avem dialog…

Efort, timp și împreună-lucrare…

Constantin: E frumos că avem mapată învățătura până la sfârșit ca să zic așa, până la sfârșitul drumului…

Părintele Teologos: Asta este…

Constantin: Ce facem ca să facem primii pași? Eu tot acolo vin și scormon pentru că și în plan personal, individual, îmi pun niște întrebări și încerc să-mi dau niște răspunsuri.

Părintele Teologos: Da…

Constantin: E o muncă acolo….E un efort.

Părintele Teologos: Bineînțeles și trebuie timp pentru asta…

Constantin: Trebuie timp, dar e foarte foarte foarte greu, dacă nu imposibil de unul singur.

Părintele Teologos: I know, again, (Știu, din nou) Iarăși ajungem la acuta lipsă de conducători duhovnicești, de povățuitori. Avva.

Constantin: Dacă e lipsă, trebuie să găsim o soluție la lipsa asta. Haideți să încercăm să găsim o soluție la lipsa asta la firul ierbii, cum ziceți dvs.

Părintele Teologos: Da, să dea Dumnezeu!

Constantin: Stăm undeva într-un bloc, avem niște vecini de scară, niște colegi de serviciu, suntem înecați în tot felul de griji, suntem rupți în două, în trei în o mie de tot felul de narratives din jur… Ce face un om în situația asta? Haideți să explorăm, nu trebuie să… Aveți tendința să răspundeți… Poate că răspunsul încă nu e formulat.

Tradiția Bisericii este baza

Părintele Teologos: Da, răspunsul este Tradiția Bisericii. Deci, unu, cum spuneam, este un comportament corect față de Dumnezeu prin rugăciune.

Constantin: Dumnezeu este un străin în viețile noastre.

Părintele Teologos: Rău! Nu contează! Tu trebuie să te rogi oricum ar fi. Trebuie să discuți cu El și El va răspunde. Ceea ce este capital în discuția noastră este că Dumnezeu este persoană sau mai bine zis este comuniune interpersonală pură, Dumnezeu știe de dialog. Acolo avem Sfânta Treime. Sunt trei persoane, nu e unul. Nu e un însingurat. Este un singur Dumnezeu, dar este format din Trei Persoane.

Constantin: În betoane acolo e foarte greu să ai imaginea asta. 

Părintele Teologos: Nu contează! Și trebuie să o ai.

Constantin: Eu nu argumentez în favoarea celor dintre betoane, spunând că asta e, asta se întâmplă, o lăsăm așa. Nu, din contră! Încerc să gândesc o soluție și pentru mine și implicit pentru oarecare dintre dânșii care rezonează cu mine.

Rugăciunea, orice ar fi!

Părintele Teologos: Știu. Da. Soluția este să se pună la rugăciune orice ar fi! Punct. Deci să nu se gândească că e greu, că nu știu ce. Altă soluție nu există. Ăsta e comportamentul corect față de Dumnezeu: rugăciune, rugăciune smerită.

Constantin: Este un pas esențial, important, obligatoriu. Cum lucrezi cu rugăciunea respectivă? Ce se întâmplă pe parcurs, prin ce etape treci, care sunt experiențele unora dintre betoane care s-au rugat și au început să înțeleagă ce e rugăciunea și au început să meargă…

Părintele Teologos: Tu acum mergi în adâncime…

Constantin: N-am încotro. Este ceea ce mă frământă pe mine, v-am zis. Nu mă mai interesează întrebări și răspunsuri care n-au ecou în viața mea imediată.

Părintele Teologos: Bun, numai puțin, să terminăm ca să facem întâi structura de ansamblu și după care intrăm în adâncime.

Constantin: Structura de ansamblu e foarte bine definită.

Părintele Teologos: Numai puțin. Nu este! Deci unu: e vorba de faptul că trebuie să avem un comportament corect față de Dumnezeu – care este rugăciunea; un comportament corect față de ceilalți – care este ascultarea față de cei pe care îi validează Dumnezeu în fața noastră; și un comportament corect față de noi înșine – care este trezvia, atenția la noi înșine, la gândurile noastre, la inima noastră.

ȘI acum să le luăm pe rând. Da? Rugăciunea…

Constantin: Totul este discutabil în ce ați spus…

Părintele Teologos: Bineînțeles…

Constantin: În sensul în care necesită explicitări solide.

Părintele Teologos: Păi, asta zis, acum mergem în explicitări. Astea trei le spun Sfinții Părinți. Adică, rugăciunea, ascultarea și paza minții.

Și iarăși, rugăciunea

Rugăciunea. Am făcut nu știu cîte podcasturi pe tema asta, însă foarte pe scurt: cantitatea aduce calitatea. Asta e numărul unu. Adică trebuie să ne rugăm cât de mult putem. Ca să avem cantitate, trebuie să avem constanță în program. Trebuie să ai cosntanță în program și bineînțeles să tai grijile. 

Constantin: Eu încerc să vă semnalez o problemă. Există o presioune for-mi-da-bi-lă ca să nu faci lucrul ăsta…

Părintele Teologos: Păi, știu că am făcut un întreg…

Constantin: Ai o super-ofertă tot timpul bașca desaga de griji. Toate sunt contra.

Părintele Teologos: Da, Știu (I Know), din cauza asta am făcut un întreg podcast cu dovezi ale existenței diavolului și una dintre dovezi e exact treaba asta. Tu trebuie să-ți folosești în mod corect partea mânietoare a sufletului, să zici: nu! eu acum mă rog!

Păi, nu au venit aici oameni, părinte să ne vorbiuți și așa mai departe. Și oamenii vin din România, deci nu vin de peste drum. Zic: fraților, programul spune așa pac, pac, pac, pac.

Sfântul Iosif Isihastul chiar îi scandaliza pe oameni, că el spunea că îi primește până la amiază și seara nu mai primesc, zice, înger din cer să fii eu nu te mai primesc. ȘI chiar scanadalizase Gheron Iosif.

Trebuie să tai cu mânie!

Constantin: Îndemnați oamenii să se angajeze în călătoria prin pustia de la ieșirea din Egipt.

Evitarea centrilor de atenție

Părintele Teologos: Da, bineînțeles, adică trebuie să taie griji, știri, orice. Știri, fraților, vă uitați 5 minute dacă doriți, eu zic să nu vă uitați. Vă uitați pe un site de încredere și gata, s-a terminat. Și mai ales că acum sunt pe internet, folosiți și avantajul ăsta. Faceți-vă întâi canonul de rugăciune și apoi vă uitați la știri, că nu pleacă știrile de acolo. Acolo sunt și nu suntem noi în marele stat major al armatei Ucrainei sau a Rusiei să vedem știrile imediat ce apar. Nu! Întâi ne rugăm, ne facem programul duhovnicesc ca să fim fresh, toatea astea și după aceeea ne uităm la știri. Foarte bine, cum spuneam, dacă nu vă uitați la știri, dar hai să zic, facem un pogorământ ca să nu zică lumea că suntem duri. Deci lăsați fraților, toate astea, toate presiunile că trebuie să văd și aia și aia și așa mai departe și să rezolv și aia și aia. Nu trebuie!

Trebuie să avem o viață foarte lină, să ne simplificăm viața. Vorbește Sfântul Paisie Aghioritul pe tema asta. Și bineînțeles că acum, pentru că în Vest au ajuns că au făcut cu nervii oamenii pe team asta, bineînțeles că și o parte importantă a culturii vestice, a elitelor, think-tank-urile vestice spun să ne simplificăm viața că bineînțeles că ei nu au ce să pună în loc – pe Sfinții Părinți, rugăciunea, pe Hristos, iubirea lui Hristos, comuniunea interpersonală pură, cum spuneam.

Și din cauza asta vesticii simt că e bine să facă asta, dar se duc într-o grădină sau fac ceva, merg în Tenerife sau în Malibu sau bunul Dumnezeu mai știe unde. Deci este un pas bun, dar dincolo de asta ce pui în loc și în loc trebuie să se pună iubirea Sfintei Treimi celei interpersonale, iubirea lui Hristos cel personal, cel dătător de viață. Asta este. Asta aduce Ortodoxia în plus.

Comunicarea

Constantin: Să zicem că faci acești primi pași, e absolută stringentă nevoie de a împărtăși…

Părintele Teologos: Am spus – relația corectă cu ceilalți.

Constantin: De a-ți confirma sau a-ți infirma întâmplările persoanle.

Părintele Teologos: Exact. Relația corectă cu ceilalți. Deci trebuie să asculți de un avva. Mergi la cineva care a fost înainte pe drumul ăsta.

Constantin: Nu există, părinte.

Părintele Teologos: Există. 

Constantin: Nu, pe sacra blocului nu există. Și nici la serviciu nu există și nici în tramvai și nici în taxiu. Acolo stau eu 99% din timp.

Părintele Teologos: A, pe scara blocului tău, nu. Ok. Așa este.

Constantin: Scoatem din ecuație trimiterea la avva, că nu există.

Părintele Teologos: O să te duci la un părinte duhovnicesc din apropiere, la parohie și așa mai departe, slavă lui Dumnezeu că există. Și dacă nu, te duci cum se duceau mai demult părinții, mergeau din Ardeal până la părintele Cleopa în Moldova.

Andrei: Încă mai fac unii.

Părintele Teologos: Încă mai fac unii, da. Și pe vremea respectivă nu aveau mașină. 

Constantin: Asta e o parte din soluție. Acolo te încarci cu puțină nădejde – că se poate.

Părintele Teologos: Exact. Da, se poate. 

Constantin: Dar în continuare trebuie să te lupți, forma aia de salt înainte…

Părintele Teologos: Așa este.

Constantin: La nivelul clipei…

Părintele Teologos: Așa este….

Constantin: Necăjitei tale vieți… Haideți acolo să vedem ce se paote face. Cum putem coborî din cerurile teologice, învățăturile alea extrem de prețioase, cum ați zis dvs. – la firul ierbii. Haideți să găsim o soluție! Că trimiterea e ușoară la sursă. Haideți să vedem cum le transpunem într-un program de zilnic, așa cum ați zis.

Comunitatea și importanța ei

Părintele Teologos: Astăzi, asta se poate face prin intermediul internetului, dar bineînțeles, mi-e cam frică se recomand internetul că la urmă se uită după aia la tot felul de alte prostii. Dar se poate face pe internet. Mai demult, lucrul ăsta exista, dacă dorești, în comunitate. Exista comunitatea creștină, astăzi din păcate nu mai există…

Constantin: Doi sau trei măcar se poate? Să se silească unul să găsească doi sau trei?

Părintele Teologos: Da. Se poate și nu-ți fă probleme. Nu fiți așa defetiști. Vin și când era mai demult, veneau un milion de oameni la mine, un milion de români și-mi spuneau: suntem singuri. Nu sunteți singuri. Nu fiți așa deznădăjduiți, găsiți aomeni foarte duhovnicești lângă voi.

Constantin: Nu-i deznădejde, din contră.E tupeu.

Părintele Teologos: Curaj! Dar datorită faptului că nu găsiți așa de ușor astfel de oameni, din cauza asta 95% dintre sfinți sunt în mănăstiri. Din cauza asta. Pentru că în lume există acest mediu care nu este propice.

Constantin: Ce încerc eu să sugerez este că dvs. din poziția pe care o aveți și alți oameni ca dvs. pot culege asemenea experiențe pozitive și le pot face cunoscute. 

Părintele Teologos: Păi, asta facem.

Constantin: Experiențe reale, oameni reali pe care eventual, pe aceia să-i invitați, mici biserici de câteva persoane care au reușit să pună în practică ceea ce spuneți dvs., că spuneți foarte bine și experiența lor ar fi, cred eu, mult mult mai convingătoare decât orice fel de discurs.

Părintele Teologos: Da și nu. Dacă ești foarte atent…

Constantin: Totul anvelopat în ceea ce știți dvs. și știți bine…

Părintele Teologos: Fii atent, dacă ești foarte atent, eu exact treaba asta fac. Am două clipuri pe săptămână – unul care vorbește din punct de vedere al învățăturii, ce e de făcut din mica mea experiență și ce am mai citit și cu rugăciunile Sfinților Părinților noștri. Și cel de duminică – discuții cu oameni cu diferite experiențe. Nu pot să fac numai discuții cu oameni cu diferite experiențe pentru că acestea sunt limitate. După cum tu foarte bine ai spus, în lume oamenii au cunoștințe duhovnicești limitate, asta e. Ca și în cazul oricărei științe. Cum să spun? Are cunoștințe medicale, cel care este de meserie medic, dar care nu are alte griji decât să… Sau el o să aibă cunoștințe de pilotat avioane și așa mai departe mult mai multe decât mine care și mie îmi plăceau foarte mult avioanele când eram copil…

Andrei: Dar dvs. aveți cunoștințe pe parte de programare și IT.

Părintele Teologos: Da. De ce? Pentru că m-am ocupat cu asta și Andrei se ocupă cu treaba asta. Înțelegi? La fel și în cazul discuțiilor dintre mine ca monah chiar dacă sunt nereușit și un om din lume, eu am mult mai multe cunoștințe cu rugăciunile Sfinților Părinților noștri, cu darul Maicii Domnului – mulțumim la Maica Domnului! Și asta înseamnă că trebuie să fac ceva în care să mă exprim direct și pe de altă parte, trebuie să fac și ceva în care să discut cu omul. Înțelegi?

Și din cauza asta marți, de obicei, punem podacstul în  care vorbesc eu direct, transmit învățătura direct și duminică, oamenii aceștia care vin… Acuma, eu nu pot să-i vânez pe oamenii din România că nu știu cine sunt, bine acum v-am găsit pe voi care sunteți cei ami buni la ora actuală…

Andrei: Nu, nu…

Părintele Teologos: Da. Bine, ok. Și ei au aceaste experiențe. Și până acum m-a ajutat într-adevăr Maica Domnului să găsesc oameni care au venit și la noi și așa mai departe cu care am făcut.

Experiențe

Constantin: Pentru că ați putea să gândiți ceea ce aveți de spus, gândind pe cât se paote ca unul de acolo.

Părintele Teologos: Asta încerc.

Constantin: Și făcând asta, să inspirați experiențe reale pe care apoi să-i îndemnați pe oameni să le împărtășească cu dvs. pentru ca ulterior, învățătura pe care o propovăduiți mai departe, să conțină inclusiv acest filon de experiență.

Părintele Teologos: Da, problemele lor.

Constantin: Exact. Și reușitele lor și eșecurile lor, dar reale, din teren, din lumea asta acum, aici și acum.

Părintele Teologos: Da. Păi, din cauza asta chiar am pus o serie întreagă de clipuri pentru că era Untold în România . A fost o mare minue să știți, fraților. Deci eu am pregătit clipul, așa am simțit în inima mea să pregătesc clipul respectiv despre satanismul din muzică, cu Led Zeppelin. Și eu nu știam că e Untold. Și am pus exact când a început Untold. A fost de la Maica Domnului direct. Mulțumim la Maica Domnului! Mare minune a fost. După aia, îmi trimite cineva mesaj – părinte, deci exact de Untold. Și când am văzut că oamenii s-au folosit de clipul respectiv, am începit o serie și mai ales că să le arăt oamenilor că îi înțeleg.

Deci am pus odată, un exemplu cu satanismul în muzica rock. Am pus un clip în care să arătăm că nu-i de joacă și că într-adevăr există satanisme. Doi, am pus un clip cu cineva, cu Dave Mustaine de la Megadeth, care omul e un geniu. Niciodată în lume nu am ascultat MUstaine, cu toate că recunisc geniul lui. Omul într-adevăr a făcut treaba asta, deci s-a îmbârligat cu toate lucrurile astea și s-a întors și vorbește experiența lui în concordanță cu Sfinții Părinți. Și trei, am pus un clip cu o discuție cu Steve Vai, care mul la limitele lui, la nivelul lui, că e un om foarte simplu, foarte smerit, apicultor și așa mai departe. Unul din primii zece chitariști din istoria omenirii. Clipul era că primește o fetiță de 10 ani care a învățat să cânte la bas și el îi împărtășește din experiențele lui, o învață, o duce prin cabana lui. Că Steve Vai are o cabană de… Chilia noastră are două etaje, cabana lui Steve Vai are un etaj. Deci ceva de genul ăsta, foarte mic.

Și toate astea le fac pentru că tinerii au o problemă mare – Untold – unde se droghează, unde sunt amețiți și așa mai departe și eu trebuie să adresez problema asta. Spunând simplu – fraților, veniți la biserică și ascultați cele 7, 8 glasuri câte sunt, nu ajută. Trebuie cumva să le vorbesc pe limbajul lor. Asta îmcerc să fac.

Andrei: Acuma depinde și cien merge la așa ceva.

Părintele Teologos: Da, da.

Andrei: Că am fost la ceva asemănător, sunt în București și am observat că înainte aveam și eu gândirea asta oarecum – bă, toți care merg, se drogheză… Am fost acolo și am văzut că nu chiar e cazul. E adevărat. Nu zic că nu se întâmplă și oamenii profită că acolo e cerere, supra-preț, dar acolo realizezi că nu-i neapărat așa. Acolo dacă vrei să consumi, consumi, dacă nu, poți trăi și fără.

Părintele Teologos: Exact asta am spus și din cauza asta am pus trei clipuri pentru că că dacă îl pun pe primul, toți o să zică: a, da, că toți rockerii sunt sataniști și așa mai departe. Nu e așa. Din cauza asta am pus cele trei: unul negru, unul gri și unul alb. Și acum chiar o să încerăm să mai punem altceva ca să arătăm oamenilor că sunt fenomen, dar aceste fenomene, după cum spui tu, nu se pot identifica cu oamenii. Adică pe om niciodată nu poți să-l judeci. Și sper să reușim să mai abordăm și alte teme de interes. Acuma, nu știu ce teme de interes ar fi în cazul tinerilor pentru că muzica este cea mai constantă… Sunt foarte interesați tinerii de muzică, foarte foarte influențați. Ar trebui să fie influențați de duhovnicie, dar…

Totuși muzica are ceva dumnezeiesc în ea. Bineînțeles că această umbră a îndumnezeirii poate să fie foarte strâmbată și atunci, tinerii căutându-l pe Dumnezeu ajung în alte locuri, coclauri. Caută perfecțiunea.

Întrebare despre vindecarea inimii

Andrei: Legat de tineri, am și eu o întrebare, nu-s la fel de avantasat… Fiindcă sunt sigur că mulți au trecut prin chestia asta și poate trec și acum. Cum putem să ne vindecăm noi inima în urma unor experiențe neplăcute, a unei despărțiri, a unei înșelări chestii de genul.

Părintele Teologos: Da, da, așa este. Da, ok, rugăciune, program duhovnicesc. Întâi de toate, trebuie să-ți aduci aminte de veșnicia ta și să spui: Doamne, Atotputernice, dă-mi iubirea Ta atotputernică! Da? Și să te rogi pentru persoana care te-a rănit și atuni o să vezi că o să depășești acest duh al împotrivirii dinlăuntrul tău. Și de acolo încolo, să muncești, să nu-ți lași mintea liberă, pradă gândurilor. Neapărat și neapăart trebuie să muncești. Și muncă fizică profesională, dar și mună duhovnicească: citit cărți duhovnicești, rugăciune, văzut podcasturi pe chilieathonita.ro… Glumesc! Dar nu foarte mult. Nu zic acum de noi. Dar trebuie să-ți ridici mintea pe un plan duhovnicesc și dincolo de asta, activitate fizică, pentru că în clipa în care omul muncește, în clipa respectivă mintea se adună pe altceva și foarte greu se sparge. Deci atacul demonic foarte greu lovește acolo.

Și din cauza asta spun Sfinții Părinți că lenea este mama oricărei răutăți și spun că omul muncitor este războit de un drac pe când omul leneș este războit de șapte draci. O figură de stil, dar e foarte sugestivă și foarte adevărată. Înțelegi? Deci din cauza asta întotdeauna să ai program constant – cred că mă repet de 100 de ori pe tema asta, dar nu contează – astfel încât acum lucrez, acum mă rog, acum citesc, acum fac asta. Să nu se băltească mintea că ferească bunul Dumnezeu! Și de acolo încolo, am spus, să-ți aduci aminte de veșnicia ta, te rogi pentru tine, spui: Doamne, Atotputernice, dă-mi iubirea Ta atotputernică! Te rogi pentru persoana respectivă… 

Să-ți spun ceva: apă sub pod e! Las-o să treacă.

Andrei: Asta da… Și tot pe tem asta fiindcă na, mulți după experiența neplăcută intră în deznădejde, nu mai găsesc….

Părintele Teologos: E sfârșitul lumii…

Andrei: Exact.

Părintele Teologos: Nu.

Depășirea

Andrei: Cum pot să facă persoana respectivă după ce își schimbă set-mind-ul să zic așa, să atragă acea persoană hărăzăită de Dumnezeu sau mă rog, să atragă pe cineva, nu zic neapărat.

Părintele Teologos: Da, întâi de toate, trebuie să gândească că nu e sfârșitul lumii. Sfârșitul lumii e atunci când vrea Dumnezeu. Că Dumnezeu e arbitrul de centru, e Tatăl nostru. Diavolul e arbitru de tușă, dar nu-l bagă nimeni în seamă, să știi. Deci nimic nu este sfârșit, totul se joacă până în secunda finală. Deci întotdeauna mă gândesc în viitor, uit de ce e în trecut, cum spune Sfântul Apostol Pavel și să nu-ți fie groază de eșec. Orice cădere e un pas înainte de fapt. Nu trebuie să cădem, dar dacă se întîmplă trebuie să învățăm. Adevărata cădere este aceea din care nu ai învățat nimic.

Și trebuie să știi că sunt două tipuri de oameni. Oamenii care îți fac bine și sunt binecuvântări pentru viața ta și oamenii care îți fac bine că te învață cum să nu faci.

Întotdeauna trebuie să luăm lucrurile în balanță și să le vedem pozitiv, să zic așa, adică duhovnicește. Pentru că răul este doar proasta întrebuințare. Inclusiv din orice nenorocire putem să învățăm și să ne apropiem de Dumnezeu că altfel Dumnezeu n-ar îngădui lucrul respectiv.

Andrei: Mulțumesc frumos pentru că mi-ați răspuns la întrebare.

Părintele Teologos: Cu plăcere! Bunul Dumnezeu să te binecuvânteze.

Andrei: Și pe dvs. la fel.

Părintele Teologos: Mulțumim foarte mult.  A fost o discuție simplă, așa, cu doi oameni simpli… Cum spunea Nichita Stănescu – trei bomfi la amiază. Să ne ajute bunul Dumnezeu! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați