Să ajutăm cu ce putem – părintele Pimen Vlad

Vizionați un cuvânt mângâietor al părintelui Pimen despre bunătatea și mila pe care ar trebui să o avem ca și creștini, despre Crucea noastră și despre relația noastră cu materia.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Fiecare om are o cruce de dus

Intro: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și în pururea și în vecii vecilor, Amin! Fraților creștini, ziua de astăzi este o zi cu totul specială! Motivul este că îl avem printre noi pe părintele Pimen Vlad de la Muntele Athos, care ne va împărtăși câteva cuvinte folositoare pentru suflet. Părinte, Doamne ajută!

Părintele Pimen: Iubiți credincioși, ați auzit în Evanghelia de astăzi: „Cel ce vrea să Îmi urmeze, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze!”. Ce vrea să ne spună Mântuitorul prin ceste cuvinte? De ce trebuie noi să ne lepădăm de noi înșine? De fapt, de ce trebuie să ne lepădăm? De egoismul nostru, de mândria noastră și să acceptăm crucea pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Fiecare om are o cruce de dus. De vrea, de nu vrea, crucea o are de dus și va da la urmă socoteală cum a dus-o. 

La unul poate fi crucea bolilor, a suferinței. Poate avea de la naștere o boală și aceasta este crucea lui, să facă răbdare cu ceea ce i-a îngăduit Dumnezeu. La alții pot fi alte încercări, dar nu este om care să nu aibă cruce. De aceea noi ca oameni, trebuie să fim mulțumiți întotdeauna cu ceea ce ne-a îngăduit Dumnezeu pentru că nimic nu este întâmplător în viața noastră. Chiar dacă unele lucruri ni se par mai grele, tot Dumnezeu ne dă puterea să le ducem.

Să ne mulțumim cu ceea ce avem

De aceea se spune că omul care este mulțumit cu ce are, este mulțumit tot timpul și atunci este fericit pentru că el niciodată nu tânjește după altceva. El îi mulțumește lui Dumnezeu pentru ceea ce i-a dat și se lasă în nădejdea Lui. 

Cel care este nemulțumit mereu se uită la ceilalți și mereu tânjește să aibă și el ca ceilalți, mai mult, dar niciodată nu se gândește că poate are suficient. Și atunci chiar dacă dobândește anumite lucruri pe care și le dorește, tot nemulțumit este pentru că vede la alții ceva mai valoros și permanent este într-o cursă continuă pentru a avea mai mult crezând că dacă obține acel lucru va fi fericit. Dar dobândind și acel lucru, la scurt timp își dă seama că tot neîmplinit este. Vedem oameni din cei mai mari ai lumii, care au dobândit toate bogățiile și care la urmă, mulți din ei, și-au luat vița pentru că nu reușeau să se împlinească. Și-au dat seama într-un final că nu partea materială îi face împliniți și fericiți. Ei de fapt au uitat de Dumnezeu, de ceea ce este cel mai important.

Să ne acceptăm crucea

De aceea, să ne acceptăm crucea pe care ne-a dat-o Dumnezeu la fiecare și să îi mulțumim în fiecare zi și atunci vom vedea că vine pacea în familia noastră. Îmi amintesc acum de o istorioară. 

Era un om bogat, iar drumul lui când revenea de la muncă trecea prin fața căsuței unei familii ce avea mulți copii. La fiecare trecere auzea din acea casă strigăte de veselie, bucurie, râsete și se minuna că la el în casă nu era așa ceva. Trecând de mai multe ori pe acolo s-a gândit să îi ajute văzându-le sărăcia.

Astfel le-a adus o sumă mai mare de bani. Trecând în ziua următoare prin fața casei nu se mai auzea nimic, nici veselie, nici bucurie. În următoarea zi trecând din nou, a auzit certuri, neînțelegeri, țipete. Iar în a treia zi când a trecut, a ieșit stăpânul casei în întâmpinare spunându-i: „I-ați banii înapoi, că de când mi-ai adus banii, mi-ai adus certuri și nefericire în casă. Am început să ne certă că nu știam ce să facem cu ei. Înainte eram mulțumiți cu ceea ce aveam. Îi mulțumeam lui Dumnezeu că aveam pâinea pe masă și trăiam în bucurie și în fericire. De când au venit banii am început să ne certăm. Te rog, i-ai înapoi că preferăm să trăim în sărăcie, dar în bucurie și armonie!”.

Cele materiale nu ne vor face fericiți

De aceea de mult ori tot alergăm până în capătul lumii ca să adunăm mai mult, gândindu-ne că banii sau cele materiale ne vor face fericiți. Niciodată! Avem nevoie și de ele, dar în primul rând avem nevoie de Dumnezeu, că fără Dumnezeu nimic nu are valoare! Și ne mai spune la Sfânta Scriptură că sufletul este mai valoros decât toate bunătățile și bogățiile Pământului. Iar dacă pierdem sufletul, chiar dacă câștigăm toată materia de pe acest Pământ, totul este în zadar. Poate v-au plecat persoane din jur, sau ați fost la înmormântări și ați văzut că nimeni nu ia nimic cu el. Tot omul pleacă între patru scânduri, cu ceea ce a făcut în viață, cu ceea ce a lăsat în urma lui bun sau rău. Pentru că dacă ne gândim doar la partea materială, să lăsam avere multă, nu ne va ajuta cu nimic dincolo.

O zi în care nu facem un bine este o zi pierdută

Ne va ajuta doar ceea ce am făcut bine, ajutorul pe care îl dăm la ceilalți. Îmi amintesc de părintele Ioanichie Bălan de la Mănăstirea Sihăstria. În primii ani când eram acolo, mai făceam școală monahală cu el, cu Părintele Cleopa și cu ceilalți părinți. Îmi amintesc că spunea părintele Ioanichie Bălan: „Chiar de într-o zi nu ai reușit să îți faci canonul, nu-i o problemă atât de mare! Nu ai reușit să îți faci munca sau ai întârziat puțin la Biserică, nu e nici asta o problemă atât de mare! Să nu rămână o zi fără dragoste, o zi în care să nu faci un bine, o zi în care să nu ajuți pe cineva cu un cuvânt, cu fapta sau cu ce poți! O zi în care nu facem un bine este o zi pierdută!”.

Să nu ne fie frică să-l mărturisim pe Dumnezeu

De aceea să încercăm să facem binele după putere pentru că dacă nu facem binele, răul vine de la sine. Și ne mai spune în Evanghelia de astăzi că „cel ce se va rușina de Mine în fața oamenilor și Eu mă voi rușina de el în fața Tatălui!”. Ce înseamnă asta? Să nu ne rușinăm cu Dumnezeu! Când trecem pe lângă o biserică să ne fie rușine să facem cruce că ne văd cei din jur sau anturajul cu care suntem. Sau să ne fie frică să-l mărturisim pe Dumnezeu. Să nu ne fie rușine când începem munca indiferent unde lucrăm, să facem o cruce și să cerem ajutorul lui Dumnezeu.

Dragostea e mai presus decât toate

Noi nu ne dăm seama cât de mult avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu și al Maicii Domnului și de multe ori ne rușinăm de cei din jur. Îi vedem înjurând și râdem și noi cu ei în loc să ne împotrivim sau să ne îndepărtăm de cei care fac lucrurile astea. Să nu ne rușinăm niciodată de Dumnezeu pentru că fără Dumnezeu nu avem nici o valoare. Am venit de la El și tot la El ne ducem la sfârșit. Și mai vedem un lucru care de multe ori se repetă în Sfânta Scriptură: „Și rămân acestea trei: nădejdea, credința și dragostea, iar dragostea este mai presus decât toate!”. De aceea se spune că dragostea nu cade niciodată. Ca să înțelegem ce înseamnă dragostea… dragostea nu caută alea sale.

Cel care are dragoste, care iubește, doar oferă, niciodată nu cere de la ceilalți. Noi uneori confundăm dragostea cu egoismul. Avem pretenții, cerem în numele dragostei. Nu! Dragostea niciodată nu cere, ea doar oferă, doar se jertfește pentru ceilalți. Permanent e pregătită să întindă mâna să ajute, să sprijine cu tot ce poate pe cei din jur. De aceea ne spun și Sfinții Apostoli în mai multe locuri că dacă nu o avem, suntem chimval răsunător, suntem nimic fără dragoste. De aceea să încercăm, cât putem să facem bine celor din jur pentru că și asta este dragoste. Să îi ajutăm, să nu-i judecăm! 

Dumnezeu de har celor smeriți și celor mândri le stă împotrivă

Și mai este un cuvânt frumos care spune: „Dumnezeu celor smeriți le dă har și celor mândri le stă împotrivă”. Adică dacă ne smerim, Dumnezeu ne dă har pentru că fără harul lui Dumnezeu nu putem face nimic. Toate sunt prin harul lui, el ne dă putere, el ne luminează și el ne ajută. Dacă ne mândrim devenim luptători împotriva lui Dumnezeu. Nu vedem că și îngerii au căzut din cer tocmai din cauza mândriei? Nici ei nu au fost cruțați, ci au fost pedepsiți. De aceea se spune că Dumnezeu celor smeriți le dă har, iar celor mândri le stă împotrivă!

Uneori ne îndărătnicim și ne ridicăm împotriva lui Dumnezeu și vedem că toate ne merg pe dos, necazuri în familie, probleme la serviciu, dar nu ne smerim, nu îi cerem ajutorul, nu mergem la Biserică la Sfânta Liturghie. Trebuie să ne spovedim, să ne îndreptăm viața, să ne apropiem de Dumnezeu și să îi cerem ajutorul și așa vom vedeam că Dumnezeu ne dă har și atunci vom avea pace interioară, liniște, bucurie, iar dacă le avem pe acestea, toate celelalte rămân în umbră. Ne putem mulțumi cu o bucățică de pâine pentru că avem pace. Și chiar în familie puteți observa că dacă e pace, liniște, orice ai avea pe masă totul e frumos și e bine. Dacă nu e pace poți avea orice bogăție, va fi o continuă neînțelegere, ceartă, iar la urmă fiecare o va lua în direcția lui.

Pacea este de zece ori mai mare decât dreptatea

De aceea să cerem ajutorul lui Dumnezeu, să ne smerim mai mult pentru că: „Smerenia ne ridică până la porțile cerului, iar milostenia ni le deschide”. Să ne smerim, să plecăm capul chiar de avem dreptate. Spunea Părintele Arsenie Papacioc că: „Pacea este de zece ori mai mare decât dreptatea!”. De multe ori ni se pare că avem dreptate, ne certăm cu toți și de fapt ne distrugem pacea, facem rău și altora în numele dreptății. Dacă reușim să ne smerim, toate se termină. Oricât rău ar face celălalt, dacă  noi ne smerim de fiecare dată, se trezește și celălalt când vede că nu îi stai niciodată împotrivă, ci te smerești și mergi mai departe.

Milostenia ne deschide porțile cerului

Iar milostenia ne deschide porțile cerului. Milostenia înseamnă milă, nu neapărat să scoți ceva din buzunar, nu! Să ai milă de cei din jurul tău, să-i ajuți cu un cuvânt cu o rugăciune, cu orice se poate. Asta e ceea ce ajunge la Dumnezeu! Îmi amintesc aici de o istorioară, cum, în Egipt a coborât un părinte pustnic ce făcea coșuri de nuiele. Vroia să-și vândă coșurile la piață. Pe drum vede un om fără picioare într-un colț, care cerșea. Oamenii îi mai aruncau câte ceva, dar îl ocoleau că arăta mai neîngrijit. Văzând pusnicul pe acest om suferind, s-a întrebat cu ce îl poate ajuta. Bani nu avea, de coșuri nu avea nevoie și atunci s-a apropia de el și l-a îmbrățișat spunându-i: „Iartă-mă, frate că altceva nu am ce să-ți dau!”. 

Văzând acestea, cerșetorul a început să plângă spunând că așa ceva nu a mai primit până acum. Acest pustnic prin îmbrățișarea ce i-a dat-o, i-a atins inima ceea ce era mai valoros decât tot ce îi da ceilalți. Asta să faceți și voi în jurul vostru și veți vedea câtă pace și liniște veți avea în jurul caselor voastre.

Și să nu uităm că o avem pe Maica Domnului care este legătura noastră cu Cerul, este Mijlocitoarea noastră. De aceea să ne rugăm în fiecare zi la ea. Eu le spun multora, zece minute seara să te așezi în genunchi în fața icoanei Maicii Domnului și să îi spui bucuriile și necazurile și Maica Domnului întotdeauna te va asculta și ajuta.

Să ne ajute Maica Domnului și Bunul Dumnezeu să ne aibă în pază totdeauna!

Amin!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!