Vizionați un cuvânt cu mult discernământ și realism al părintelui Iosua Trenham care analizează cea mai mare provocare pentru ortodoxia din America… …și nu numai. Este o problemă serioasă – cea mai serioasă problemă a ortodoxiei.
Cu ce ne confruntăm astăzi?
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Cred că cea mai mare trebuință, și încercare, prin care trece sfânta ortodoxie din SUA, este să pună capăt diviziunilor dintre noi. Atât timp cât vom trăi în aceste jurisdicții neortodoxe, ne înjosim în fața națiunii americane și le arătăm că nu avem aceea dragoste îndestulătoare, care este dragostea lui Hristos și a unuia pentru altul. Nu am înaintat deloc în direcția unității bisericii. Situația dintre bisericile ortodoxe din America este cu mult mai rea decât atunci când m-am convertit cu aproape 30 de ani în urmă, și chiar atunci se ducea la vale în comparație cu anii ’70, care a fost un fel de vârf.
Marea problemă a divizării
În mod constant m-am lovit de această întrebare a diviziunilor dintre noi în discuțiile cu convertiții noștrii. Mulți convertiți sunt pur și simplu întorși înapoi imediat ce constată că suntem mulțumiți să trăim separați unul de altul, că credincioșii ortodocși, care au aceași credință, nu trăiesc dimpreună din punct de vedere pastoral, într-o eparhie comună, pentru că sunt mai mulți episcopi în toate marile orașe. Aceasta este o uriașă și falsă mărturie. Este o mărturie a unei credințe care nu este ortodoxă. Iar asta este intolerabil.
Aceasta este o realitate eclesiastică intolerabilă. Iar, în opinia mea, trebuie făcut ceva. Nu văd niciunde vreo acțiune a celor din conducere în această direcție. Cred că este cea mai mare încercare prin care trecem și ar trebui să ținem conferințe pe această temă, să ne adunăm, să ne rugăm pentru asta, și să gândim cum să rezolvăm această problemă. Toată lumea, de la sfințiții patriarhi până la ultimii credincioși din biserică, știu că asta este greșit, și tolerăm un imens rău.
Nu este o exagerare
Mulți ar putea zice că este o exagerare să numești aceasta un imens rău, considerând că este numai o nefericită abordare ce are loc în istoria lumii, și că asta nu este ceea ce este. Este un păcat. Este un imens rău. Haideți să vă dau un exemplu despre ce impact are aceasta. Cea mai apropiată biserică de mine este o altă biserică aflată sub o altă autoritate arhierească, care este la o departare de 15 minute de condus, noi îi iubim pe ei, ei ne iubesc pe noi, dar din cauză ca nu suntem din aceeași eparhie și nu urmăm aceleași practici ecleziale ortodoxe, nefiind sub omoforul aceluaiș episcop, în realitate, nu putem vorbi că trăim împreună.
Diferite exemple
Spre exemplu, un foarte respectat vârstnic a trecut la Domnul, un om pe care l-am cunoscut personal, ca și mulți dintre membrii parohiei mele, și pentru că nu eram în aceeași parohie, nu eram pe aceeași listă de adrese email, nu eram pe aceeași rețea de rugăciune comună, nu am am aflat despre moartea acestui respectat bătrân decât după 2 luni de la eveniment! Astfel, nu am putut să ne rugăm pentru el în timpul nevoii sale și nu a fost posibil să fim alături de el. Dacă aceasta nu este ceva rău înseamnă că nu știu ceea ce înseamnă răul! Acesta nu este înțelesul a ceea ce Mântuitorul nostru ne-a zis: „Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, de veți avea iubire unii pentru alții.“ [Ioan 13:35]
Se așteaptă ca episcopii să fie simboluri ale unității credinței ortodoxe, iar astăzi episcopii au devenit simboluri ale diviziunii. Ei sunt reprezentați de un adjectiv care este lipit de cuvântul ortodox și care descrie felul de creștin ortodox care sunt, iar aceasta face pe orice din America, care vin către noi, să creadă că ei nu ne aparțin. Dacă noi vom continua să adăugăm aceste adjective și vom zice: eu sunt ortodox grec, eu sunt ortodox român, eu sunt ortodox sârb, eu sunt ortodox antiohian, cu cât vom face asta mai mult, cu atât mai mult le vom transmite la oameni că, dacă nu ești ca noi, nu ești primit [printre noi].
Acesta este mesajul inițial pe care aceștia îl primesc. Este și o chestiune de limbaj. Să promovăm aceasta prin utilizarea acestor adjective [grec, român …] este o teribilă, teribilă greșeală. Iar a susține că Iisus promite să construiască Biserica Sa, și să aibă grijă de ea, se aplică fiecărei jurisdicții, și nu în întregul ei, este o imensă presupunere care nu este dovedită.
Ce a făcut Domnul?
Când Iisus ne-a promis că ne va da toate darurile de care avem nevoie, tot harul de care avem nevoie, toată ocârmuirea de care avem nevoie, nu a făcut acea promisiune la jurisdicții, ci El a făcut-o Bisericii. Biserica construită și care funcționează în modul în care El o poruncește. Acesta este motivul pentru care în practica noastră curentă avem întregi jurisdicțiii care nu au nici un călugăr și nici o maică. Din această cauză avem întregi jurisdicții care nu au candidați de episcopi și care iau oameni din afara propriilor lor comunități ecleziale să numească episcopi. Iar Iisus nu a făcut niciun fel de promisiune să facă eclesiologie într-un asemenea mod nenatural și fals.
Șansa unică
După părerea mea, acum, există șansa ca ortodoxia să explodeze în America. Acesta este momentul în care latinii, care formează circa 70 de milioane în această țară [US], se află la un înalt nivel de disperare și au nevoie să găsească un refugiu în Biserica Ortodoxă sfântă. Acesta este un moment când evangheliștii sunt deschiși către noi în moduri propice, iar aceste diviziuni dăunează misiunii noastre, ținând departe oamenii de a deveni creștini ortodocși. După părerea mea aceasta este o mare mâhnire și nu este nimic mai important ca rezolvarea sa.
Părintele Josiah Trenham este preot la biserica ortodoxă Sf. Andrei din Riverside, California. Acesta deține un doctorat in teologie de la Universitatea Durham, și este fondatorul și directorul publicațiilor „Nectar” și un prolific autor și realizator de emisiuni radio-tv.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
2 Comment
Este adevărat. Problema asta se vede și în Europa,când se locuiește în străinătate. Eu și familia mea avem mai aproape biserica sârbă, nu cea română, așa că ne ducem acolo. Și știu că la început eram văzuți ca un pic așa… Pentru că cei ortodocși al estului Europei se uită mult la naționalism.. Dar când am ajuns în biserică asta am întâlnit un preot (sârb) care este o comoară. El a zis mereu că nu contează de unde venim. Biserica e doar una.
Asta se întâmpla când Ortodoxia este confundata cu naționalismul.
Nu am înțeles niciodată cum si cine permite mai multe Biserici Ortodoxe naționale sa se suprapună in același oraș/regiune in vest.
Mulțumim pentru acest material foarte folositor.