Vizionați un interviu cu George Savu Pascal de la Radio Trinitas în care se deschide o discuție despre problemele tinerilor ortodocși de astăzi, văzute mai ales din prisma tinerilor.
Ce îi apasă pe tineri astăzi și ce putem face în acest sens?
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere
Suntem cu George cu care tocmai am făcut un podcast înainte pentru el, pentru Radio Trinitas și acum cum i-am spus și lui și cum am obiceiul, o să fac și eu niște întrebări cu el, adică o să-mi „plătească”. Cu dragoste bineînțeles, pentru că după cum îi spuneam, fiecare om are o anumită experiență care trebuie împărtășită celorlalți. Fiecare om este cineva care este unic și irepetabil și este atât de frumos că raiul trebuie să știți că va fi unitatea dintre noi, va fi împărtășirea experiențelor.
George lucrează la emisiunea „Tineri pentru tineri”, nu?
George: Voluntar la „Tineri pentru tineri”.
Cea mai mare problemă a tinerilor azi
Părintele Teologos: Voluntar la „Tineri pentru tineri”. Bun, ok, spune-ne ceva din experiența ta! Care sunt problemele tinerilor astăzi?
George: Tinerii astăzi… cred că cea mai mare problemă e că nu găsesc un echilibru între viața spirituală și viața cotidiană. Cel mai greu ne este să ne regăsim în colectivele moderne sau în colectivele de la școală, să ne regăsim și noi și să ne simțim în largul nostru.
Părintele Teologos: Da… De ce crezi că e asta? De ce crezi că se întâmplă treaba asta?
George: Cred că a fost sau în continuare este un val destul de mare de discriminare și apare o rușine, să-i spunem. Nu neapărat o rușine, ca o jenă și o teamă de a fi…
O lipsă de iubire!
Părintele Teologos: De a fi ostracizat, de a fi împins către marginea societății. Asta e de fapt o lipsă de iubire. Și de fapt, toate aceste probleme apar din cauza asta lipsei unei societăți creștine. Și lucrurile acestea vedeți că n-au existat mai demult în clipa în care nu existau influențe necreștine sau mai bine zis, să zic așa, influențe eretice din afara focarului de iubire care se numește Ortodoxia.
Cum vezi să se rezolve lucrurile astea?
George: Ar fi bine să știu exact câteva soluții. Nu știu. Cred că ar trebui să familiarizăm mai multă lume cu aceste idei.
Părintele Teologos: Și prin radio la care lucrezi tu, crezi că ai putea să-i familiarizezi pe alții cu viața duhovnicească, viața spirituală?
George: Da. Noi încercăm și asta ne și dorim să aducem cât mai mulți tineri, ascultători în primă fază ai Radio Trinitas și poate aceasta să fie un prim pas în aflarea credinței adevărate și în începerea unei vieți spirituale.
Frica și vindecarea ei
Părintele Teologos: Da, pentru că fără viață spirituală, într-adevăr, tinerii trebuie să știe că au o continuă frică. Dacă după cum spuneam și în podcastul tău, dacă tânărul nu are credința vie în Hristos, va fi în continuu în frică, în nesiguranță.
Ortodoxia nu este o… așa că… să dăm bine la lume, cum să spun, o normă socială care trebuie împlinită în România sau bunul Dumnezeu mai știe în alte țări, ci este depășirea fricii, depășirea nesiguranței. Este saltul acesta al credinței prin care ies din cadrele foarte strâmte ale propriei viziuni. Din cadrele foarte strâmte ale propriei logici. Ce se întâmplă dacă aia, ce se întâmplă dacă ailaltă și așa mai departe.
Și atunci, dacă eu cred și dacă eu fac ceea ce spune Dumnezeu, care în mod oarecum…bun, nu există alt cuvânt, sunt numite porunci, dacă eu fac aceste porunci, adică această terapie de vindecare a sufletului uman, o să am siguranța. O să am ca și rezultat siguranța, credința – după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, o credință mai presus de orice logică mai tare decât orice încredințare științifică.
Dumnezeu are grijă de mine!
Adică omul o să fie liniștit, omul o să fie, da, Dumnezeu are grijă de mine. O să aibă ispite, o să simtă tulburări, dar în spatele acestor tulburări o să aibă pacea lui Hristos, pacea lui Dumnezeu. Și asta este ceea ce informează pe ceilalți, ceea ce le dă și celorlalți încredințarea că da, asta e calea! Asta e foarte important. Și la asta trebuie să ajungem cu toții. Asta trebuie făcut.
Tinerii și muzica
Bun, cele mai mari probleme ale tinerilor așa, concret, care este relația tinerilor cu… ce să zic acum, cu muzica? După aceea o să mergem și pe tema rețelelor sociale. Sau cu arta, cu arta. Să mă informez și eu acum. Nu-ți pun întrebări capcană, dar vreau să aflu și eu.
George: M-ați întrebat de muzică. Cred că e un subiect un pic mai greu de aflat din partea mea, pentru că eu fac muzică de foarte mult timp, de la 6 ani fac canto și descoperind alte genuri muzicale, am ajuns să ascult… influențe mai jazz, mai romantice ca să zic așa.
Părintele Teologos: Ok…
În schimb, cred că masa generației noastre nu ascultă muzică foarte ortodoxă.
Părintele Teologos: Da… Și ce am vrut să spun, dacă tu ai simțit anumite ostracizări sau anumite probleme dacă asculți muzică ne-la modă?
George: Da, adică din nou, nu mă afișez nici ascultând jazz sau alte genuri. Am observat în primul rând și o schimbare de stare. Adică multă lume spune că nu influențează muzica. Pe mine mă influențează foarte mult și decât să ascult, nu știu…, să spunem rock ca să fiu mereu agitat, mai bine ascult un jazz, o muzică de cameră și pot să am o conexiune chiar și cu Dumnezeu.
Părintele Teologos: Da. Muzica influențează enorm și din cauza asta tinerii ascultă muzică și sunt foarte dependenți de muzică pentru că ei prin muzică caută raiul. Toți oamenii caută raiul. Căutarea raiului se află în ADN-ul spiritual al omului. Toată planeta caută raiul, să știți. Atâta doar că cei mai mulți dintre noi caută acolo unde nu e și caută așa cum nu trebuie. Înțelegeți?
Muzica și Biserica
Și muzica fiind una din să zic așa urmele lui Dumnezeu pe pământ, cele mai pregnante, arta, da, muzica, din cauza asta oamenii sunt foarte foarte dependenți de muzică, caută foarte mult în direcția respectivă și după cum vedeți în… nu știu dacă știți, în Biserică, muzica este foarte bine pusă la punct și psaltul este la foarte mare cinste și de aici, bineînțeles, anumite ispite cu psalții, mă rog și așa mai departe.
Dar vreau să spun că inclusiv în Biserică și inclusiv Sfinții Părinți vorbeau despre muzică ca de ceva foarte important. Muzica și imaginea. Pentru imagine s-a făcut, chiar și pentru muzică oarecum, un întreg sinod ecumenic, sinodul 7 ecumenic s-a făcut pentru imagine și baza dogmatică a sinodului 7 ecumenic a fost Sfântul Ioan Damaschin care este compozitorul prin excelență. Cel care a sistematizat cele 8 glasuri și așa mai departe.
Deci vreau să spun că arta este foarte foarte important în viața oamenilor și din cauza asta te-am întrebat despre muzică, la tineri și într-un fel așa sunt plăcut surprins pe tema asta că asculți o muzică mai… cu toate că eu ca monah nu ascult așa ceva, dar fraților, nu vă puteți imagina ce se poate întâmpla.
O ispită spovedită
Acum mă spovedesc public ce am pățit, o ispită… ispită, ce să zic… Mi-a scris cineva, nu mai țin minte cine, în orice caz trebuia să răspund la treaba asta – ce părere aveți despre cântăreața cutare? Nu-i mai țin minte numele. Și văd numele, nu știam cine este, cau și eu, mă uit pe wikipedia și văd într-adevăr că e vorba de o cântăreață la 25 de ani, celebră, cu milioane și milioane de discuri vândute, premii, clar super-star. Ok…
Păi, hai, să ascult și eu că trebuie să dau un răspuns avizat. Apropos de muzică, trebuie să ști că – bine, acum eu sunt monah și e altfel, dar înainte eu ascultam foarte multă muzică și trebuie să știi că doream să îi înțeleg pe oameni. Adică doream să nu fiu urât de nimeni și deci ascultam de la muzică de operă, muzică de cameră până la death-metal, trash-metal. Bineînțeles că aveam niște gropi, adică nu-mi plăceau anumite lucruri, dar ok, dacă refuz ceva să refuz în cunoștință de cauză, nu înseamnă că îmi plăceau toate astea.
Și deci eram foarte deschis la muzică. Ei, fraților, când am auzit-o pe domnișoara asta de 25 de ani, super-star și așa mai departe, n-avea niciun fel de linie melodică. Deci nimic. Tac-tac-tac-tac, ceva de genul ăsta, o declamație în continuu. Dar nu era numai asta, fraților. Era vorba că… cred că cel mai obscen limbaj din viața mea pe care l-am auzit – acuma mă spovedesc și public…
Dacă mă auzea tata, Dumnezeu să-l binecuvânteze, că la vârsta de tânăr auzeam lucruri de genul ăsta, cred că… nu că-mi dădea două dosuri de palmă, dar nici departe nu era. Deci un limbaj, ferească bunul Dumnezeu! Atât de explicit, atât de porcos… Maica lui Dumnezeu! Și asta pe YouTube, fraților. Adică ferească bunul Dumnezeu! Nu mă duc eu pe site-uri… Maica lui Dumnezeu!
Și ceea ce pe mine m-a oripilat și m-a îngrozit – femeia asta la 25 de ani, avea 825 de milioane de vizualizări. Fraților, Europa are 40 și ceva de milioane de oameni. Deci fătuța asta, femeie că se vedea după versuri ce experiențe avea, ferească bunul Dumnezeu! Și bineînțeles era și pe invers cum se spune în neamul românesc, așa… Avea două Europe. Deci avea pe un clip vizualizări de două Europe și nu numai atât, nu știu câte zeci de mii de like-uri și bineînțeles, comentarii – „masterpiece, capodoperă” și toate astea.
Și eu stăteam și mă uitam, zic Maica lui Dumnezeu!, ce cultură, ce anti-cultură, deci nu exprima nimic asta, deci era o înșiruire de fapt de înjurături, ca la ușa cortului. Și ceea ce a fost pentru mine iarăși un șoc și mai și a fost faptul că băi, zic, am greșit eu, am dat… și așa mai departe.
Și a doua zi a venit tot așa un grup de pelerini și am zis: măi, oameni buni, vă rog să mă iertați, să vă spun ceva, să nu vă scandalizați. Și am povestit de povestea asta. Dar nu mai îmi aduc aminte cum o cheamă pe demoazela respectivă. Și zice unul din grup – o cheamă așa. Și eu zic – parcă nu era așa. Știi că în clipa în care îți spune cineva numele, parcă îți aduci aminte. Nu așa. Zice – părinte, da și asta face. Și zile altul din spate – nu, că așa o cheamă, alt nume. Zic – nu așa. Da, părinte, și asta.
George: Mai multe!
Părintele Teologos: Erau mai multe, știi.
George: 8 milioane…
Părintele Teologos: Nu 8 milioane, 8 sute, fraților. Se pare că e un curent, se numește trap sau ceva de genul ăsta. Ferească bunul Dumnezeu! Și atunci unde-i cultura? Unde e? Maica lui Dumnezeu! Înțelegeți?
Cum spuneam, deci eu îs foarte deschis la muzică și zic da, ok, nu îmi place linia cutare, dar recunosc și linia melodică și zici ok, da, sărut-mâna. Nu pot să cânt ca și Chopin, dar trebuie să recunoaștem că omul a avut talentul cutare.
Lipsa de cultură
Dar ferească bunul Dumnezeu! Deci e vorba de o societate în descompunere totală și din cauza asta cred că una din marile voastre probleme este lipsa de cultură. Dar cultură nu în sensul că eu sunt partizan, adică eu sunt cu rock-ul, tu ești cu muzica simfonică și zic tu n-ai cultură. Nu. Ci e vorba efectiv că nu poți să discuți pe ceva. Și din cauza asta se observă în cultură – nu zic că faci canto – că sunt anumiți geniali compozitori astăzi, geniali cu G mare care se retrag într-o zonă a exclusivismului dacă doriți, a fuziunii de genuri, adică lasă din mândria lor – și e o formă de smerenie asta, bineînțeles, nu se ajunge la măsurile Ortodoxiei, ale sfinților – prin care da, îmbină elemente din muzică simfonică, cu elemente de rock, cu elemente de tot felul de muzică folk, folclorică și toate astea.
George: Dar decent.
Părintele Teologos: Da, da, foarte, foarte serios, știi. Da, pe de altă parte e marea masă de 820 și x de milioane în care tinerii sunt terminați – ferească bunul Dumnezeu!
Deci acum am răspuns eu cumva, dar nu contează… Dar să fie de folos pentru oameni. Asta este cu arta.
Cărți și lectură
Cărți mai citiți?
George: Da, citim cărți, doar că după părerea mea există și foarte multă maculatură în librăriile de astăzi.
Părintele Teologos: Mă bucur foarte mult că citiți cărți, da…
George: Știu pe mulți care citesc multe cărți, dar mi se pare adevărata esență e în foarte puține, mai ales într-o librărie. Acum cred că nu este greu să găsească o carte cu adevărat bună.
Părintele Teologos: Pentru că în general, din cât văd eu, e adevărat că tu ești și un fel de așa de… se numește cioara albă, te rog să mă ierți! Adică văd că tinerii sunt analfabeți funcțional. Nu mai pot să citească. În cea mai mare parte, nu mai pot să citească. E foarte bine însă că în România cel puțin există acest curent în care tinerii mai citesc totuși. Dar spui foarte bine că este foarte multă maculatură și foarte puține cărți sunt cele care exprimă ceva pentru că într-adevăr, oamenii fiind departe de Dumnezeu n-au ce să exprime. Pentru că omul care exprimă… exprimă întotdeauna din perfecțiunea. Adică din Dumnezeu. Perfecțiunea numai personală poate să fie.
Foarte bine, mă bucur tare mult pentru că eu mă gândeam că nu mai citesc tinerii, dar să vă ajute bunul Dumnezeu! Pentru că pe site văd că nu citesc. Adică nu citesc nici măcar introducerea de la clip. Eu aș dori să scriu, asta aș dori, să scriu. Dar nu citesc… Nu… Ferească Dumnezeu!
Tinerii și realitatea virtuală
Să trec la altceva. Referitor la marea problemă a netului, a realității virtuale, să nu zic realității… realității electronice. Că realitatea virtuală deja este pe alt plan.
Ce părere ai despre tineri, ce se întâmplă cu rețelele sociale sau în general cu comportamentul între viața de zi cu zi și realitatea electronică?
George: Sunt o persoană destul de deschisă la minte, dar mi se pare că accesul ăsta nelimitat la informații duce la o viață purtată doar în acel telefon și cred că se ajunge la o gândire limitată și la o viață trăită într-un pătrat. Nu știu, n-am experimentat-o, dar știu persoane care… Da, slavă lui Dumnezeu că n-am experimentat-o, dar știu persoane care trăiesc într-un singur joc, într-o singură rețea de socializare sau mai știu eu ce alte modalități.
Într-adevăr, internetul ne poate deschide multe orizonturi, zic eu, că au părți bune cripto, NFT-urile, sau…
Părintele Teologos: Da, cripto…
George: Dar are și foarte multe efecte negative.
Părintele Teologos: Da.
George: Și mulți nu pot să țină limita. Asta e cel mai important.
False modele și viața concretă. Un exemplu
Părintele Teologos: Da, eu cunosc niște cazuri, cunosc efectiv divorțuri – că soția dorea să se bucure de soțul ei, adică să relaționeze cu soțul ei efectiv pe toate planurile să fie soț și soție și el era în continuu pe calculator. Unu, doi, trei, patru, cinci zile, 7 zile, o săptămână, două și așa mai departe. Și până la urmă – da, ok, tu te-ai căsătorit cu calculatorul, nu te-ai căsătorit cu mine și s-au despărțit.
Asta este cu sfârșit tragic și știu și una cu sfârșit fericit. Bine, știu foarte multe cu sfârșit tragic, dar nu cu sfârșit fericit. Este faptul că era un cuplu și băiatul, în loc să se ocupe de doamna, de soția lui – erau amândoi tineri – era în continuu cu jocul pe calculator. Dar asta a fost deșteaptă, fata, și ce a făcut: jocul ăsta era celebru și se organizează campionate mondiale, nu știu dacă știți, de jocuri, cu sume enorme, serioase, rău, la greu. Și asta a aflat când va fi campionatul mondial și a aflat când o să fie premierea când erau cei mai buni, campionii mondiali ai jocului respectiv.
Și a filmat premierea acestor campioni mondiali care au apărut pe scenă și după asta a dat filmarea la prietenul ei. Și i-a zis: vrei să ajungi așa?
De ce? Pentru că toți acești campioni mondiali erau de fapt niște total inadaptați social, total inapți. Deci veneau pe scenă și nu știau să se comporte. Adică erau total neciopliți. Total. Și asta nu pentru că erau niște răi, niște reduși-mintal, retardați. Pentru că oamenii erau campioni mondiali la un joc complex și așa mai departe. Nu din ăsta cu împușcături, first person shooters, se numește. Ci efectiv datorită faptului că nu aveau nicio viață în real, nu știau să se comporte. nU știau să dea un „bună ziua”. Apăreau pe scenă și făceau tot felul de gesturi, de comicării de genul ăsta.
Se făceau de fapt de râs pentru un om normal și atunci fata i-a zis: așa vrei să ajungi? Și s-a liniștit, s-a întors la familie din virtualul în care se afla.
Da, e o mare problemă, e o foarte mare problemă asta.
Tinerii și Biserica
Din punctul tău de vedere, cum vezi relația tinerilor cu Biserica, cu Ortodoxia?
George: Cum ziceam și la început, este destul de greu. Adică e o relație destul de complicată pentru că cei care deja sunt în Biserică, care au crescut în Biserică sau au fost aduși în anumite moduri în Biserică, au o anumită reticență din cauza asta influenței masei, ca să spun așa. Iar cei care sunt străini de Biserică, nu știu dacă ajung, mai ales la vârstele astea nu știu dacă mai ajung chiar în Biserică fizic vorbind.
Părintele Teologos: Da… De ce crezi că se întâmplă treaba asta? De ce crezi că tinerii au o anumită reticență să vină în Biserică, se tem de Biserică, nu doresc?
George: Cred că în primul rând este teama de a fi judecați. Cred că ăsta e motivul principal.
Părintele Teologos: Principal, da… E vorba de imaginea Bisericii care are o imagine falsă.
George: Da, distorsionată de aceleași persoane.
Părintele Teologos: Distorsionată, că asta este problema. E vorba de fapt de un război ideologic acut împotriva Bisericii și mai ales cred că e vorba de această criză de identitate a Bisericii, adică tinerii mai ales, dar și oamenii, dar în principal tinerii nu știu că Biserica e terapeutică.
Ei cred că Biserica este altceva. Este o organizație, un ONG, tot felul de interese și așa mai departe. Și nu știu că de fapt, Biserica vindecă sufletele, că Biserica este un spital pentru păcătoși înainte de toate. Și aici avem de lucrat pentru că trebuie să readucem înapoi această conștiință în tineri că ne vindecăm în Biserică și nu în afară.
Asta este…Da… Curaj, curaj, curaj, curaj!
Îndemnuri: Curaj și Credință!
Un gând de final?
George: Către tineri?
Părintele Teologos: Către tineri. Curaj! Cred că asta ar trebui să rămână. Curaj! Știu că e greu. Și eu mă lupt cu aceleași probleme în viața de zi cu zi, dar eu cred că este o limită, un baraj care odată depășit începe să curgă bucuria.
Părintele Teologos: Da, este acel salt în gol.
George: Da. Da.
Părintele Teologos: Da… Credința… nu avem definiție. Ce-i credința? Credința e în felul următor. Credința este în clipa în care tu ești într-un avion, în avionul plăcerii de sine, în avionul huzurului și vine Dumnezeu și spune: vezi că avionul ăsta o să se prăbușească și o să mori. Aruncă-te în gol că te prind Eu! Și tu să ai credința că te arunci în gol și te prinde Dumnezeu. Și atunci te arunci în gol și la un moment dat vezi că vine Dumnezeu și-ți dă un șpiț undeva și zbori spre înălțimi. Și așa, din picior în picior, din lovitură în lovitură, ajungi să te împlinești ca persoană, ca personalitate.
Iar tinerii cred că trebuie să depășească această barieră a logicii, a crezământului în viziunea foarte strâmtă a minții lor. Asta este. Să aibă curaj! Pentru că astăzi nu mai aveți curaj. A reușit vrăjmașul să vă lovească în curaj. Sunteți niște tineri foarte buni, dar nu aveți curaj, nu aveți experiență și nu aveți sistem de valori…
Exemple reale de lângă noi
George: Noi încercăm să stăm în comunitate cât putem și să ne mărim chiar comunitatea asta. De altfel, fac parte și din departamentul cultural de la ATOR – Asociația Tinerilor Ortodocși din Iași și chiar vara asta am început să particip și eu la un proiect care deja are tradiție în asociația noastră. Dacă ați auzit de tabăra din Pridvorul satului.
Părintele Teologos: Da… Și chiar am donat acolo, chiar am ajutat, ceva de genul ăsta…
George: Este o experiență care atunci când am auzit această idee nu mi s-a părut ceva foarte diferit, dar când am trăit mai ales prima tabără, cred că am învățat să mă ancorez la adevărata viață. Când am văzut de fapt, diferența între eu, un băiat de oraș, crescut în inima Iașului, față de niște persoane care se mirau la boxa noastră, unde puneam muzică sau era ceva nou acuarelele.
Părintele Teologos: A, nu aveau experiența…?
George: Nu aveau experiența. Era ceva nou pentru ei. Și cel mai mult m-au mișcat copiii care aveau 5 ani, 6 ani și erau în plasament și aveau o maturitate cred că de vârsta mea, dacă nu mă…
Părintele Teologos: Evident, evident. Pentru că ei se pregăteau pentru real. Pe când cei din oraș se pregătesc pentru virtual, pentru un virtual care nu există.
George: Într-adevăr.
Părintele Teologos: Deci cei de la oraș… tot respectul, dar…
George: Nicio problemă că știu cum este.
Concluzii
Părintele Teologos: Exact, exact. Trebuie să ne întoarcem iarăși la Dumnezeu, iarăși la natural și pentru asta să avem curaj, să avem credință.
Și să știți că eu am mare nădejde în voi, dar să aveți curaj, să nu vă lăsați!
George: Doamne ajută!
Părintele Teologos: Doamne ajută! Să vă ajute bunul Dumnezeu!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
