Sinteza săptămânii… și cum să ne rugăm pentru aproapele?

Înainte de a vă prezenta sinteza săptămânii vă oferim un scurt cuvânt al Protos. Asist. Dr. Maxim Vlad, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Constanța care în câteva cuvinte ne vorbește despre ce este rugăciunea pentru aproapele și care sunt roadele acesteia.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Vă invităm în continuare să citiți o selecție de citate din articolele publicate în cursul acestei săptămâni pe site-ul nostru „O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte”. Vă încurajăm astfel să reveniți asupra lor pentru o mai bună înțelegere. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Sub fiecare citat aveți și previzualizarea articolului din care a fost luat. 

Dacă faceți click/tap pe previzualizare, veți naviga la articolul sursă. Ca și până acum, comentariile voastre sunt binevenite!

Răspândiți dragostea!

Lectură și vizionare plăcută! 

Dumnezeu știe ce se petrece întotdeauna în lumea asta și de-aia și acuma când zic oamenii – „măi, ce mai e de făcut?”. Nu mai e de făcut nimic în situația asta. Mai e un lucru: să-l rugăm pe Dumnezeu să intervină! Și Dumnezeu intervine.

Tăiați gândurile! Starea în care mintea este bătută de gânduri, este umbrită de gânduri, este o stare căzută. Mintea omului trebuie să fie crystal clear, adică să fie ca și cristalul, să nu aibă gânduri, adică să nu se miște haotic. Și asta vine prin rugăciune – întâi de toate prin rugăciunea lui Iisus. Adică să nu ne credem gândurilor și în clipa în care ne vine orice gând, să-l alungăm. Asta. Și multă nădejde, multă nădejde! Credință în Hristos!

Frica năimește! Și după cum a năimit și pe la noi sunt mulți, i-a năimit frica. „Păi dacă a căzut icoana, dacă fac?” FRICA. La Dumnezeu nu este frică, ce mă tem de frică unde nu-i frică? Cică „Ai ajuns în închisoare?” Zic eu: Celula o socotesc chilia mea de călugărie. Așa. Și nu mi-a fost teamă, mie. Mi-e teamă de fire, de mine. Mi-e teamă de moarte? Să ne temem de veșnicia ei unde ne ducem! Ești pregătit, dacă mâine dimineață te cheamă, ești pregătit?

ÎPS. Athanasie: Desigur, pentru că veneau și-l întrebau diverse lucruri stupide până când și ce echipă de fotbal va câștiga, și alte lucruri asemănătoare care îl întristau. „Bine, măi băieți, ați venit la o ghicitoare în cafea? Ce sunt eu, ghicitor? Drept cine mă luați?” Când nu-l întrebau despre viața duhovnicească și-l întrebau alte lucruri, se întrista foarte tare. Nu voia sa fie văzut de oameni în acest fel (ghicitor). Pentru că nu era acest tip de om. Era sfânt, ascet, monah, nu era altceva.

Trebuie să știți, fraților, că pe Dumnezeu nu-L interesează ceea ce facem noi. Îl interesează cantitatea de iubire pe care o depunem. Dumnezeu a creat tot universul ăsta, nu-L interesează munca noastră și așa mai departe. Îl interesează cât de multă iubire punem în munca pe care o facem. Toți ceilalți oameni așteaptă raiul de la noi, așteaptă iubirea.

Nicio mănăstire din Sfântul Munte Athos nu are două biserici centrale așa cum are Mănăstirea Xenofont. Ambele sunt închinate Sfântului Gheorghe.

Cum se face unirea sufletească? Unirea sufletească se face prin iubire. Însă care iubire? Iubirea ce se deșartă pe sine.

Respir, dar niciodată

nu inspir pe deplin

întreaga prospețime limpede

a rugăciunilor,

care zboară în înalturi,

libere ca un porumbel

și aduc icoanei tale

lacrimi de bucurie.

Cândva am făcut rău și ni s-a întors înapoi, poate și cu altă măsură. De asta să fim foarte atenți în viața noastră, să lăsăm flori în urma noastră! Nu spini și bălării, ci numai florile faptelor bune.

Dumnezeu are cale de pocăință, îi dă șansa să se mântuiască. De aceea, niciodată nu trebuie să deznădăjduim oricât de mult am cădea. Mereu este ridicare, dar trebuie pocăință, spovedanie, și să începem să ne îndreptăm viața. În felul acesta, putem câștiga Împărăția lui Dumnezeu, Împărăția Cerurilor.

Deci, fii smerit, nu condamna oamenii, ia decizii înțelepte, iar să părăsești biserica nu este o decizie înțeleaptă! În schimb, lipește-te de cei credincioși!

Doresc să încep acest documentar prin definirea termenului „cancel culture”. Acesta se definește ca: „practica de a respinge, boicota sau încheia susținerea publică pentru oameni din cauza moralității inacceptabile ale părerilor și acțiunilor lor”. În principiu, aceasta este o formă modernă de ostracizare, care înseamnă excluderea sau alungarea dintr-un grup sau societate, fenomen ce datează din vremurile Greciei antice. Liderul atenian Kleisthanes a introdus pedeapsa alungării oamenilor pentru a preveni ca o anumită persoană să devină tiran.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!