Spovedanie, faptă și răsplată – părintele Pimen Vlad

Ascultați un cuvânt duhovnicesc (prima parte) pe care părintele Pimen Vlad l-a ținut la Timișoara, cuvânt în care a tratat diverse teme precum spovedania și relația dintre faptă și răsplată – dreptatea lui Dumnezeu.

Audiție plăcută! (după clip aveți transcriptul și podcastul)

Powered by RedCircle

Întâlnire duhovnicească la Timișoara

Facem o mică rugăciune: slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește bunule sufletele noastre! Cuvine-se cu adevărat să te fericim de tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru, ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat născătoare de Dumnezeu te mărim! Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor Amin! Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește, părinte binecuvântează! Pentru rugăciunile părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin!

Luați loc acum… și așa cu ajutorul Maicii Domnului, după cum vedeți, ne revedem așa în direct un pic. V-ați obișnuit cu înregistrările și filmările pe care le fac eu. Acolo știți cum încep: dragii mei… Nu era programat să vin aici. Am venit cu altă treabă în Timișoara și trebuia să plec de fapt. Dar pentru că a mai auzit unul, altul că aș fi prin zonă, au început să îmi dea câte un semn  și atunci am zis că nu pot să merg la doi-trei sau dintr-o parte în alta… Chiar azi la ora unu i-am spus domnului Cozma să spună celor care vor să vină și atunci cumva să putem să ne vedem cu toții. În ultimul timp am avut oameni mulți și la noi acolo, vreo patru luni de zile continuu și m-a ajuns oboseala și de asta am evitat discuțiile mai lungi.

Acuma, dacă a rânduit Maica Domnului, că în Timișoara cândva am mai vorbit, cu 3-4 ani în urmă. Au fost 2-3 ani la rând când domnul Dorin, care avea un salon la Royal Hotel… A rânduit Maica Domnului, oameni buni se găsesc, de asemenea și locuri și locuri unde să putem să mai schimbăm o vorba, să ne mai întărim, să ne mai ajutăm unii pe alții… Maica Domnului lucrează întotdeauna în așa fel ca să primim câte un mic folos cu toții.

Cuvinte duhovnicești

Ce să vă spun eu acum? De vorbit am vorbit mult, ați văzut și atâtea filmări, deci aș putea zice că mai repet unele lucruri, că la un moment dat nu poți să spui numai lucruri noi, pentru că toate sunt numai despre legătura noastră cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu sfinții, cu cerul unde de fapt, mai târziu, tot acolo ajungem… unii mai devreme, alții mai târziu, dar nimeni nu rămâne aici pe pământ. E lucrul cel mai sigur că plecăm cu toții chiar dacă ne vine greu să acceptăm sau ni se pare că dacă au murit toți cei din jurul meu, eu sigur o să mai trăiesc nu știu câți ani, dar la fiecare îi vine timpul, mai devreme sau mai târziu și ne întâlnim cu Creatorul nostru, cu Dumnezeu!

Să valorificăm talentul pe care ni-l dă Dumnezeu 

Nu numai că ne întâlnim, dar ne întreabă ce am făcut cu talanții pe care ni i-a dat, dacă i-am înmulțit sau i-am îngropat în pământ, că nu este om care să nu aibă talanți. La fiecare a dat Dumnezeu câte ceva. Mulți întreabă cum îi descoperim. Simplu! Fiecare, chiar de când e copil, începe să vadă spre ce înclină, ce îi place mai mult să facă, ce și-ar dori să facă în viață, adică ce-l bucură pe el, nu unde să câștigă mai mult, nu! Adică îl hrănește, face cu drag și cu bucurie lucrul acela. Nu contează, orice meserie, că nu pot fi toți directori sau doctori! Dintotdeauna au existat oameni pentru orice lucru și de asta Dumnezeu pune talanții în toate domeniile, pentru ca oamenii să se ajute, să aibă nevoie unii de alții și în felul ăsta ne completăm reciproc și să înaintăm spre Dumnezeu!

Spovedania, darul minunat dat de Dumnezeu 

Pentru că de fapt ăsta e scopul vieții noastre, să ne apropiem mai mult de Dumnezeu pentru că pământul ne trage în jos. Orice am face, tot ne trage în jos! Dar Dumnezeu ne tot spune să privim tot timpul spre cer, orice am face și ne-a lăsat spovedania care este una dintre cele mai mari Taine! De ce? Din cauză că după spovedanie s-a șters totul! Orice s-a chinuit diavolul să ne insufle să facem, după spovedanie, prin darul care i-a fost dat preotului de-a lega și a dezlega, se iartă toate! Vă dați seama ce dar minunat ne-a dat Dumnezeu! Ori de câte ori greșim, de atâtea ori să putem scăpa de ele, să le ștergem ca să nu ne îngreuneze. Că orice păcat adunat ca un fel de greutate în traista sufletului nostru și atunci din ce în ce ne apleacă mai mult spre pământ.

Și ajungem la un moment dat să nu mai vedem cerul. Adică să fim tot mai cocoșați, să privim la materia asta care ne trage jos. Dar în momentul în care ne spovedim ne luăm greutatea de după cap și începem să privim în sus spre cer, spre toată frumusețea din jurul nostru. De asta să nu amânăm spovedania pentru că nu știm când plecăm de aici. Dumnezeu a lăsat ca să nu știm când plecăm. De asta ne-a spus să luăm aminte să fim atenți, pregătiți pentru că ultima zi, ultima clipă poate fi oricând și atunci s-a încheiat totul și ne ducem dincolo nepregătiți și răspundem pentru tot ce am făcut în viață.

Ce ție nu-ți place altuia nu-i face! 

De multe ori am spus un lucru, ca o temelie așa pentru oameni, o vorbă din popor. Dacă am merge după ea ne-am apropia mult mai mult de Dumnezeu: „ce ție nu-ți place altuia nu-i face!”  E vorba bătrânească. Întotdeauna să vă puneți întrebarea: Ce nu ai vrea să-ți facă celălalt? Sau ce să-ți facă celălalt? Ce ți-ar plăcea ție? Cum să se poarte cu tine… ce să-ți facă? Să nu jignească, să te ajute, să îți fie alături… Atunci fă și tu lucrul ăsta și nu aștepta ca întâi să facă celălalt! Fă tu întâi! Fă binele că atunci rânduiește Dumnezeu să întoarcă înapoi la tine binele pe care l-ai făcut. Dacă faci rău, să te aștepți să ți se întoarcă înapoi și acela, mai devreme sau mai târziu! Cum se zice, cu ce mână dai cu aceeași primești. Și atunci de multe cârtim și suntem nemulțumiți că de ce a îngăduit Dumnezeu așa!

Dăruiți măcar un zâmbet sau un cuvânt bun!

Dar dacă ne uităm un pic în viața noastră, vedem că nu-i nedreptate la Dumnezeu! Cândva am făcut rău și ni s-a întors înapoi, poate și cu altă măsură. De asta să fim foarte atenți în viața noastră, să lăsăm flori în urma noastră! Nu spini și bălării, ci numai florile faptelor bune. Și oricât de sărac sau amărât ai fi, un zâmbet sau un cuvânt bun tot poți dărui celor din jur. Nu zice nimeni că numai decât trebuie să bagi mâna în buzunar. Dar din ceea ce poți, din sărăcia ta, un cuvânt bun, un zâmbet, ajuți pe cineva la ceva. Dacă ți-a dat Dumnezeu mâini și picioare și poți ajuta fără nicio problemă. Uitați, așa putem face viața frumoasă! Sau putem să ne chinuim! Viața de aici e premergătoare celei de dincolo. Adică dacă gustăm un pic de rai aici, vom avea rai și dincolo.

Viața duhovnicească duce în Rai

Dacă ne facem viața un iad aici, în iad ne ducem și dincolo. Pentru că făcându-ne viața iad, le facem rău celor din jur. Într-o familie, în casă, dacă unul vine beat, trântește, fumează, înjură, face tot felul de lucruri…, nu numai lui își face rău, face rău la toată familia și totul se transformă într-un iad pentru ei. Deci omul acela dacă nu se îndreaptă, dacă nu se spovedește, dacă nu se luptă, nu are cum să se aștepte că dincolo îl așteaptă frumusețea raiului. Cum se zice nu poți să plantezi porumb și să-ți iasă cartofi, nu ai cum! Cam așa și în viața noastră, ce semănăm aceea culegem. Dacă semănăm lucruri bune, o să culegem lucruri bune.

Deci totul depinde de noi, pentru că Dumnezeu ne-a lăsat libertate, nu ne-a îngrădit-o sau ceva… Libertate deplină! Dar ne-a spus: dacă faci asta ajungi acolo, faci cealaltă ajungi dincolo…, apuci pe drumul ăsta, acolo o să ajungi! Noi facem ceea ce ni s-a spus să nu facem și după aia ne mirăm de ce am ajuns acolo! Cum se zice, te uiți la indicatorul spre Arad, pleci spre Arad, și te minunezi că de nu ai ajuns la Craiova! Cam asta facem noi în viață, facem rău și ne minunăm de ce ne merge rău! Mai discutam cu cineva… făcea mult rău, înjura pe Dumnezeu și după aia se minuna că toate îi mergeau rău. Se întreba unde greșea! Greșea în fiecare zi dacă în fiecare zi îl înjura de Dumnezeu.

Dumnezeu da har numai celor smeriți

Să zicem că un om te ajută și un loc să-i mulțumești, îl înjuri și mai dai și cu bolovani după el! Și a doua și a treia zi la fel! Și la un moment dat te întrebi de ce omul ăla nu te mai salută sau nu te mai ajută. Nu trebuie să te mai întrebi că e rezultatul a ceea ce ai făcut. Cam așa facem și cu Dumnezeu. Când suntem strânși cu ușa și nu mai putem, spunem Doamne ajută-mă, Doamne, nu mă lăsa! După ce ne-a ajutat îl înjurăm pe Dumnezeu. Dacă am călcat strâmb și m-am împiedicat, înjurăm de parcă ar fi Dumnezeu de vină că am băut un pahar în plus și atunci ajungem să ne ridicăm împotriva lui Dumnezeu. Și dacă-L avem pe Dumnezeu împotriva noastră, s-a terminat totul! Dumnezeu întotdeauna celor smeriți le dă har, iar celor mândri le stă împotrivă.

Dacă ne smerim, niciodată nu o să facem rău la ceilalți și nu îi vom judeca! Și atunci îl avem pe Dumnezeu ajutor. Dar dacă noi ne înălțăm, ne ridicăm deasupra celorlalți, ni se pare că suntem grozavi, călcăm peste ceilalți și punem doar interesele noastre în față, ni-L facem pe Dumnezeu să fie împotriva noastră. Și atunci la cine mai strigăm noi să ne ajute? Strigăm la Maica Domnului? Păi, dacă-L înjuri pe Dumnezeu, cum să strigi la Mama Lui? Întotdeauna să fim cu mare atenție la viața noastră. Pentru că viața e scurtă, să nu ne trezim că e prea târziu!

Să trecem la întrebări!

„Cum putem crește răbdarea când avem încercări und după cealaltă, fără pauze?”

Se zice că Dumnezeu pe cel pe care îl iubește îl ceartă! Îmi spunea cineva: părinte, cred că pe mine mă adoră Dumnezeu la câte încercări am! Dumnezeu nu ne dă niciodată mai mult decât putem duce și nu ne dă decât ceea ce ne este de folos. Niciodată nu ne dă ceva ce nu ne este de folos. Dar în același timp dacă ne-a dat o încercare sau o greutate, ne dă și răbdarea să o putem duce. Dar noi imediat ne pierdem, suntem nerăbdători, vrem să se rezolve toate repede. Nu! Uitați-vă la iarbă, oricine ar vrea să crească repede iarba, dar ea crește încet. Nu o vezi când crește, dar o vezi că e mare la un moment dat. Cam așa e și cu răbdarea, încet o dobândim, cerând de la Dumnezeu răbdare. 

Să ne dea putere să fim răbdători în încercări și atunci ușor, ușor, fără să ne dăm seama, vedem că dacă înainte înnebuneai sau înjurai la un cuvânt zis de cineva, la un moment dat nu te va mai deranja. Asta înseamnă că încet, făcând  răbdare, ajungi să nu-ți mai fie greu cu astfel de lucruri. Exact cum spunea cineva că a încercat cumva să poată depăși lucrul ăsta, că se mai supăra, se mai enerva și a plătit pe cineva care trebuia să îl înjure și să-l ocărască în fiecare zi. Astfel, cum se zice, când îi era lumea mai dragă venea acea persoană plătită și de care ceilalți nu știau, și-l ocăra. Vreo doi ani de zile a durat treaba asta până când a ajuns să nu-l mai deranjeze oricât ar fi fost de ocărât.

La un moment dat s-a dus acel om prin piață și din greșeală l-a călcat pe picior pe unul. Ăla l-a înjurat, iar omul nostru a început să râdă. Cel care înjura l-a întrebat de ce râde, iar omul nostru i-a spus: „Păi, gândește-te că eu am plătit un om doi ani ani ca să facă lucrul ăsta, iar tu faci pe gratis! Cum să nu râd acum? Chiar mă bucur!”. Așa, prin răbdare, a ajuns să nu mai fie afectat de astfel de vorbe, luptându-se. Uite așa, vom dobândi răbdarea cu răbdare, dar trebuie și rugăciune în momentele acelea, ca să putem depăși. Că doar cu puterea noastră e mai greu. Încet, încet încercările vin și le depășim.

„Dacă sunt șanse ca doi oameni să se împace după 25 de ani să de separare?”

La Dumnezeu totul e posibil! Nimic nu-i imposibil la Dumnezeu, dar depinde de cei doi oameni dacă mai vor lucrul ăsta. Dacă ei nu vor, Dumnezeu cu forța niciodată nu-i unește. Deci depinde de ei dacă-și recunosc greșeala fiecare și-și doresc lucrul ăsta, cel mai bine e să întâlnească. Dacă ei au avut ceva divergențe sau probleme la tinerețea lor, să-și pună fiecare pe o listă pretențiile față de celălalt și dacă se hotărăsc că-și acceptă unul altuia doleanțele, pot să meargă înainte, să se împace. Altfel, se întâlnesc un pic și iar iese cum a fost și la început. Nu așa! Trebuie să se ajungă la o înțelegere și atunci se pot împăca. Dar trebuie să vrea ei în primul rând și să ceară și ajutor lui Dumnezeu ca să ajungă la o înțelegere.

„Femeia, pantalonii, baticul, năframa…”

Acuma știți ce se întâmplă? Iarna când sunt minus 25 de grade, poți să pui zece fuste! Dacă n-ai un pantalon gros tot din îngheți de frig… Adică nu trebuie să fim nici cu obloane la lucrurile astea. Unii chiar au probleme, îi dor picioarele, oasele… Nu se întâmplă nimic dacă poartă pantaloni! În timpurile vechi nici nu existau, asta e realitatea erau fuste și atunci… Cine a văzut filmul „Șatra”? Aveau fuste acolo… câte zece fuste, una peste alta! Atunci chiar le ținea de cald… deci nu ar fi în sine asta au împăcat acum, că poartă pantaloni, dar să nu fie exagerat lucrul ăsta. Și în special dacă te duci la biserică, e bine să fii îmbrăcată cuviincios și ca bărbat la fel. Câtă cinste dai, atâta primești!

Dacă mergi la biserică îmbrăcată nepotrivit, arăți că nu ai evlavie față de Dumnezeu, de Maica Domnului. Trebuie să fiți conștiente, mai ales femeile tinere,  cu haine strâmte îi poate deranja sau tulbura pe ceilalți. Trebuie să te gândești: „De ce mă duc eu acolo, să prezint moda, să mă vadă ceilalți sau mă duc să stau de vorbă cu Dumnezeu? Dacă te duci la cineva să stai de vorbă, la o persoană mai sus pusă, nu te duci îmbrăcată nepotrivit, te duci cât mai elegant, mai cuviincios ca să nu superi, să ți se împlinească dorința. Dar când te duci la Dumnezeu?! Dacă te duci îmbrăcată nu știu cum… Adică de la sine parcă te simți „Doamne, ajută-mă!”. Dar Dumnezeu să uită: „Dar ai venit la biserică sau în altă parte?” Depinde de noi și trebuie să fim un pic atenți la lucrurile astea!

Și nu trebuie să fim îmbrăcați cuviincios de teamă că Dumnezeu ar da cu parul, dar cât oferim, atât primim! Suntem mai cuviincioși, suntem mai atenți, atunci și Dumnezeu este mai atent cu noi.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!