Cum „Cancel Culture” (Cultura anulării) a distrus o generație

Vizionați un documentar fulminant despre Cultura Anulării („Cancel Culture”), fenomenele nefaste ale acesteia și cum a putut să distrugă o întreagă generație.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Capitolul 1 ÎNCEPUTUL POVEȘTII

Doresc să încep acest documentar prin definirea termenului „cancel culture”. Acesta se definește ca: „practica de a respinge, boicota sau încheia susținerea publică pentru oameni din cauza moralității inacceptabile ale părerilor și acțiunilor lor”. În principiu, aceasta este o formă modernă de ostracizare, care înseamnă excluderea sau alungarea dintr-un grup sau societate, fenomen ce datează din vremurile Greciei antice. Liderul atenian Kleisthanes a introdus pedeapsa alungării oamenilor pentru a preveni ca o anumită persoană să devină tiran.

Modul în care s-ar face asta este similar aceluia care are loc în timpul alegerilor din vremurile noastre, numai că, în acest caz, niciunul nu vrea să le câștige. 6000 de cetățenii Atenei scriau numele candidatului lor pe o bucată de lut iar persoana care obținea cele mai multe voturi era alungată pentru 10 ani! Dacă acesta refuza, i se aplica sentința cu moartea. Dar aici este șmecheria. Când cei surghiuniți se întorceau acasă după expirarea termenului, era ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat! Surghiuniții își păstrau cetățenia iar poporul Atenei îi primea cu brațele deschise la întoarcerea lor. Nu știu dacă se poate zice același lucru despre „cancel culture” astăzi! Acest termen „cancel culture” [„cultura anulării” – n.t] este întâlnit peste tot.

A apărut pentru prima dată în jurul anului 2017 dupa ce fenomenul de interzicere a celebrităților cu probleme de conduită a luat amploare. Merriam Webster a corelat fenomenului de creștere a „cancel culture” cu mișcarea „#Metoo”.

T.B.: „Bună, numele meu este Tarana Berg și sunt fondatoarea mișcării „#Metoo”. Mii de oameni utilizează două cuvinte în spațiul virtual pentru a se identifica cu supraviețuitorii harțuirilor și agresiunilor sexuale.

„Aceasta se întâmplă la nivel global!” După aceea a capătat și mai mult impuls. Cifrele Google arată că nu a existat nici o căutare ”cancel culture” pe internet pănă în anul 2018. Imediat dupa aceea, multe celebrități, incluzând Taylor Swift și Kanye West, au fost interzise. Scriitorul Jonah Bromwich a explicat că, aproape toți aceia pe care ți i-ai fi dorit să-i cunoști, au fost interziși de CINEVA. Și, la final, cea mai bună definiție a „cancelled” a fost postată în Dicționarul Urban: ”interzicerea unui individ sau a unei idei. Deci, atât timp cât „cancel culture” a început ca un mijloc de a pedepsi pe cei care au făcut ceva condamnabil, ce este rău cu aceasta?

Capitolul 2 CINE MERITĂ A FI INTERZIS?

Un tânăr, R. Kelly, este acuzat de abuz… Adunări de oameni se află în afara studiourilor Sony Music din New York … Actorul de comedie Kevin Hart a demisionat … „Am luat decizia de a nu prezenta Oscarul în acest an … Trebuie să te scuzi pentru tweet-urile din trecut iar noi vom găsi o altă persoană să prezinte Oscar-ul. Nu sunt eu acesta! Mă lupt pentru a-mi recăpăta viața!

Există două cazuri pe care doresc să le evidențiez aici. Haideți să ne uităm la calendarul „decesului” lui R. Kelly. În 1994 s-a căsătorit cu Aaliyah; el era în vârstă de 27 de ani iar ea de 15, dar Aaliya a mințit, declarînd în certificatul de căsătorie că are 18. În anul 2002 el a avut două procese în justiție cu privire la antrenarea în acte ilegale cu minori, cazuri care s-au teminat prin plata de către R. Kelly unor mari sume de bani către persoanele implicate. În același an a fost acuzat de producerea a 13 video-uri cu copii, deși nu au existat dovezi concludente ca să-l găsească vinovat la final. Gloria Allred, avocata care a reprezentat unele din victimile sale, a declarat că dintre cei care i-a acuzat, R. Kelly a fost cel mai rău. În cele din urmă, în anul 2018, R. Kelly a fost interzis – #muterkelly -.

Acum, haideți să ne uităm la cel de-al doilea caz. „Ce faci Kevin?” „Ce faceți băieți?” „Bine, Kevin, ești bărbat!” În iulie 2009, Kevin Hart a postat o serie de tweets privind homosexualitatea. Nu mai puțin de 10 ani mai târziu, în decembrie 2018, Kevin Kart a fost anunțat ca gazdă a Oscar-ului. Într-un interval de câteva ore, utilizatori Twitter au început a reposta vechile glume și tweets ale acestuia, afirmând că acesta nu și-a cerut niciodată scuze. De aceea, acesta n-ar trebui să fie lăsat să prezinte Oscar-urile. Articole dupa articole au fost publicate despre homofobia lui Kevin și refuzul acestuia de a-și cere scuze. În acest context, Kevin Hart a renunțat să mai fie gazda Oscar-urilor și a purces să-și ceară scuze. Și și-a cerut scuze: „Cînd eram cu Will Ferrell când am glumit despre copilul meu. Și să se scuze: „Ar fi trebuit s-o fac după acele tweets în anul 2012.” Și iar să se scuze: „Nu mi-am cerut scuze pentru vechile tweets, iar acum este momentul s-o fac.” „Este ca o ceapă! Nu contează de câte ori o decojești că nu se mai termină nicioadată. Îmi cer scuze! Îmi cer scuze din nou. Mi-am cerut scuze și înainte.” Merită Kevin Hart o reacție de aceeași factură ca și în cazul lui R. Kelly?

O problemă cu „cancel culture” este aceea că nu poate fi monitorizată. În sistemul clasic de justiție obiectivul este de a judeca cu dreptate și a da o pedeapsă care este în concordanță cu gravitatea faptei. Deși nu este perfect, când îl compari cu „cancel culture”, apare ceva evident: pedeapsa nu este în concordanță cu gravitatea faptei. Nu vreau să zic că Kevin Hart nu a greșit niciodată. A zis vorbe pe care le regretă, dar și-a învățat lecția. Și-a reconstruit reputația și s-a jurat că nu va mai face acele glume vreodată. Prietenii mei, unele din cele mai bune lecții de viață pe care le-am învățat vreodată sunt cele care provin din greșelile noastre. Dar „cancel culture” ne permite asta? Vreau să-mi cer iertare …. Vă datorez iertare … Sunt aici să vă cer scuze … Îmi cer scuze oricui l-am ofensat … Îmi cer iertare din tot sufletul … Am făcut acest video să-mi cer scuze … Voi continua să cresc, să mă maturizez …

Capitolul 3 PREA TÂRZIU PENTRU A ÎNVĂȚA DIN GREȘELILE TRECUTULUI

„Cine sunt ei să-mi spună ce pot sau ce nu pot face?” „Unde este mai bine să auzi idei diferite și să argumentezi… În timp ce schimbarea culturală către corectitudinea politică a măturat prin societatea noastră, așteptările de la noi sunt să fim conștienți social. În prezent, oamenii postează propriile gânduri iar noi îi facem responsabili pentru ceea ce afirmă online. Dar nu merge în acest fel! Principala problemă cu „cancel culture” este aceea că nu permite oamenilor să învețe din propriile greșeli. Indivizii sunt dispuși mai degrabă să fie marginalizați decât să fie susținuți, și nu contează cât de mult se scuză. Dar ca ființe umane avem nevoie să greșim ca să creștem.

Într-un studiu recent, Gabriela Stoia a analizat clasele de matematică pentru a evalua diferența dintre acelea unde greșeala este tolerată față de acele clase în care nu este tolerată. S-a constatat că atunci cînd studenții realizează că într-o clasă există un mediu în care greșelile sunt acceptate, aceștia depun mai mult efort. Acolo unde greșeala nu este văzută cu ochi buni studenții simt teamă. Cred că putem cu toții să fim de acord că dacă cineva face ceva reprobabil acesta trebuie să fie tras la răspundere. Dar la acest stadiu există o linie fină de demarcație între responsabilitate și intimidare.

Ce este îngrijorător în cazul „cancel culture” este aceea că permite oamenilor să se ascundă în spatele monitorului și în mod deschis umilește o altă persoană, fiind susținut de mii, câteodată chiar milioane, de oameni.

Reporter: „O elevă de școală de 12 ani s-a aruncat în gol, spre moarte, în urmă cu o lună de zile. Un șerif din Florida a arestat două fete de 12 și 14 ani, acuzate fiind de crimă prin pândă agravantă pe internet. Aceasta este definiția scurtă a „cyber-bullying”-ului: „Are loc prin intermediul aparatelor digitale și se întâmplă pe rețelele și forumurile sociale; include postarea de conținut dăunător sau fals despre cineva, provocând umilirea acestuia.” Dacă mă întrebați, aceasta arată foarte asemănător cu „close culture”. Când oamenii zic: „sper să mori!” sau „cineva ar trebui să-ți omoare familia!”, este intimidare online. Intimidarea este un răspuns emoțional și nu unul logic. Cănd ești furios și postezi aceste cuvinte care rănesc, îi încurajezi în acelasi timp și pe alții s-o facă. Aceasta violează principiul pe care este construit sistemul de justiție „ești inocent până în momentul în care ești dovedit vinovat.”

Dar diferența dintre intimidare (bullying) și „cancel culture” este acea că cei care „cancel” pe alții cred că fac lucrul bun! Aceștia iau apărarea nedreptăților care se întâmplă pe rețelele sociale și nici măcar nu se întreabă dacă este adevărat sau nu. Ori dacă este ceva care înțeleg pe deplin. Deoarece dacă există ceva pe internet, trebuie să fie adevărat, nici nu trebuie să te întrebi, nu-i așa?

Capitolul 4 EFECTUL DEZINFORMĂRII

În anul 1951, studenți de la Colegiul Swarthmore au participat într-un experiment interesant. Studenții au fost solitați să execute o sarcină relativ ușoară: fiecare persoană din sală trebuia să zică cu voce tare care dintre cele două linii era cea mai probabil linia țintă. Dar șmecheria era că toată lumea din sală era avizată de experiment, excepție făcând ultima persoană în rând. Răspunsul era evident dar persoanele avizate alegeau întotdeauna linia greșită. Deci, cum au recționat la experiment cei care erau participanți reali, neavizați? După 12 încercări, 75 % dintre participanții reali s-au conformat grupului și au dat, cel puțin o dată, răspunsul greșit! Iar în grupul de referință, unde nu exista nici o presiune de conformare cu grupul, mai puțin de 1% dintre participanții reali au dat un răspuns greșit!

Armonizarea cu ceilalți este înrădăcinată în natura umană. Ca să putem supraviețui trebuie să trăim într-o comunitate dar ce este diferit la actualele generații este că nu suntem numai conectați la o mică comunitate, acum întreaga lume este conectată prin intermediul rețelelor sociale. Știrile proaste se propagă ca focul. Așa cum am observat în acel studiu, știrea se propagă chiar dacă este contrafăcută.

R: „Acesta este profesor la Universitatea „Evergreen” și a numit cererea bazată pe rasă o manifestare a forței și un act de opresiune.”

R: „Citește-ți scrisoarea și vei vedea că nu sună rasistă deloc; aceasta este foarte bine gândită iar răspunsul inflamatoriu primit a fost atât de derajant și de șocant.”

Profesor: „Conducerea universității a luat partea protestatarilor chiar dacă ei știau în întregime că nu a existat nici o dovadă de rasism. Am fost perceput ca și când aș fi zis ceva extraordinar și astfel am permis lumii să vadă că aceasta nu are legătură cu vreo vină. Este vorba despre putere!”

Aceasta s-a întâmplat cu profesorul Brett Weinstein de la Evergreen. Acesta a tinut capul de afiș al ziarelor ca fiind rasist. Student: „Ai făcut afirmații rasiste!” Profesor B. W.: ”Nu am făcut.” Student: „Și nu ne-ai cerut scuze.” O dată pe an, această universitate permite studenților de culoare să ia o zi liberă, dar de data asta s-a inversat. Mai degrabă decât să le să pună studenților de culoare să-și ia liber, le-a solicitat studenților albi să-și liber pentru aceea zi. Nefiind convins de această schimbare, Weinstein a redactat a scrisoare împotriva noii decizii. Urmare acestei scrisori, 50 de studenți au apărut la clasa ca să protesteze că a fost rasist. Reporter: „Omul cu barbă cu mâinile pe cap este Brett Weinstein …” Dar aceștia erau în eroare.

B.W.: „Ei și-au imaginat că sunt rasist și că predau rasismul în clasa mea. La final, povestea care le-a fost spusă despre mine, a avut căștig de cauză, deși nu a fost adevărată.” În fapt, intențiile sale au fost să clarifice o situație, simțind că fosta opțiune de a permite studenților de culoare de a avea o zi liberă avea un impact mai mare dar, la acel punct, nimeni nu mai ascultă. Filmele video au ajuns virale și după 14 ani de predat ca profesor, fără nici un incident de rasism în trecut, a fost forțat să plece!

Acesta a fost unul din miile de exemple pe care poți să le găsești online. Sunt milioane de oameni care militează pentru ceva despre care ei cred că că este moral, dar în realitate ei sunt dezinformați. Aceasta este problema mentalității de gloată. Când animalele care trăiesc în turmă se află într-o situație de pericol au o reacție de panică și se apără prin strângerea într-un grup compact care se deplasează împreună. Este foarte neobișnuit pentru ca un membru al turmei să se abată de la asta. În cazul oamenilor, atunci când mentalitatea de turmă se instalează, procesul de formare a opiniei individuale este anulat, iar ea, sau el, urmează în mod automat comportamentul grupului.

Așa cum Benjamin Franklin a spus odată: „dacă fiecare gândește la fel atunci niciunul nu gândește.”

Capitolul 5 SĂ NU LĂSĂM „CANCEL CULTURE” SĂ FIE MOȘTENIREA NOASTRĂ

”Ce contează dacă cineva, undeva în lume, va spune că ceea ce ai zis este o ofensă?”

 „Atunci cănd cineva postează o mică glumă care nu este înțeleasă atunci viața lor se năruiește, sunt dați afară de la serviciu, este foarte dureros…”

„Nu am nici un interes în chestiuni cu privire la gen, rasă, sau ceva asemănător, dar fiecare își calculează fiecare cuvânt; pentru mine, este ca o comedie inversată.”

Vremurile se schimbă și cu ele se schimbă și reprezentațiile de comedie. Limitele pănă la care se poate glumi au devenit mult mai restrictive. Comedia, fie ea reprezentație pe scenă sau film Netflix, au nevoie de libertate și flexibilitate. Un comediant are două sarcini: 1. să spună glume fantastice. 2. să bucure audiența. Dacă aceștia își fac griji de orice mic detaliu al unei glumei nu au cum să mai fie naturali. Una dintre cele mai bune părți ale unei reprezentații este improvizația.

Și frumusețea improvizației este exclusă dacă oamenii simt că merg pe o coajă subțire ca de ou. Atunci când ne dăm înapoi un pas, pentru a putea vedea întreaga imagine, putem observa că întreaga noastră generație se schimbă. Generația Z, a celor cuprinși între vârsta de 9 și 24 de ani, reprezintă 20% din populația SUA, cu o subgrupă care este foarte puternică și infuentă: numele ei este „igen”. Ce anume face ca grupul „igen” să fie atât de puternic? „Igen” înseamnă „internet generation” (generația internetului).

„Ce crezi despre oamenii care au anxietate și atacuri de panică? Dacă ai anxietate și atacuri de panică, ca în orice alt domeniu, cu cît mai mult treci prin ele cu atât îți este mai ușor să treci prin ele și să mergi înainte. Asta este viața! În mod normal așa merge.”

„Nu mă aștept ca toată lumea să înțeleagă asta în totalitate și este important să recunoaștem și să-i încurajăm pe acești oameni, să le arătăm că ne pasă de ei, pentru a căuta tratament adecvat de specialitate.”

Aceștia, împreună cu tinerii „millenials”, sunt cei mai organizați ca grup pe rețelele de socializare. Au potențialul de a perturba procese politice sau sociale și chiar să aibă îndemânarea de a schimba piața acțiunilor. Primind telefonul mobil în jurul vârstei de 10 ani, aceștia sunt prima generație care a fost născută într-o lume conectată în care rețelele sociale și monitoarele sunt ceva normal. Sunt născuți virtuali. Comunicarea virtuală nu a fost ceva care a trebuit să fi fost învățată pentru că au fost întotdeauna în prezența sa. Relaționează mai bine pe rețele globale decât orice altă generație. Împreună, vocile lor sunt foarte puternice.

Aș dori să le solicit membrilor generației Z și a celor „millenials”, incluzându-mă și pe mine: Nu lăsați „cancel culture” să devină moștenirea voastră! Fostul președinte Obama a avertizat generația noastră în legătură cu pericolul „cancel culture”. El a explicat că oamenii merg prea departe prin condamnarea tot timpul a altora. Fostul președinte Donald Trump a descris ceva similar. Obiectivul „cancel culture” este de a face americanul normal în a trăi în grija de a fi dat afară, exclus, umilit și aruncat în afara societății.

Dacă dorim să facem bine pentru generația noastră, haideți să nu începem cu intimidarea, ci mai degrabă cu o conversație. Să facem pe oameni responsabili pentru faptele lor dar să nu-i împingem până acolo încât să-și ia viața pentru greșeli de la care și-au învățat lecția. Dacă vrei să faci o schimbare în lumea aceasta, aceea schimbare începe cu nimeni altul decât tine! Acum du-te și fă lumea un loc mai bun de trăit!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!