Rezistența ortodoxă sub dictaturi – părintele Justin Pârvu

Vizionați un cuvânt bine așezat al părintelui Justin Pârvu în care acesta evocă viața duhovnicească de dinainte de instaurarea dictaturii comuniste și distrugerea acesteia prin dictatură.

Orice dictatură are ca țintă ortodoxia pentru că ortodoxia este generatoarea libertății.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Veacul XX încă n-a trecut

Dacă iei veacul acesta al XX-lea l-am pătruns 40 de ani. Veacul acesta a fost veacul tulburărilor pentru că m-am confruntat cu patru mari figuri politice care au tulburat lumea și Europa în special. Am avut perioada stalinistă, perioada leninistă, perioada lui Mussolini și toată gama aceasta a oamenilor, am putea spune puțin bolnavi mintal, de urmările lor ce-s până astăzi. Am fost liber în prea puțini ani în care într-adevăr am avut și eu ocazia să stau liniștit și să gândesc și să văd pus neamul acesta pe-o temelie mai sănătoasă și mai temeinică, așa după temelia unei ortodoxii dăruite de Dumnezeu ca mare dar neamului nostru. 

Experiență vastă de rezistență

Am avut de-a face, în sfârșit, în special și cu oameni de toate categoriile. Și oameni mici și oameni mari și oameni de mijloc. Și oameni mai buni și oameni mai răi, de toate soiurile, în sfârșit. Am avut mereu în această lume, decât de dobândit o experiență de rezistență și de menținere a vieții mele care mi-am format-o de mic copil de la familia mea ortodoxă, de țărani sănătoși, riguroși, cu o râvnă frumoasă în credință și-n Biserica strămoșilor noștri. 

Anii duioși ai copilăriei

De aceea, atâtea cât am primit încă mult și mă gândesc la tot ceea ce a fost mai frumos – anii copilăriei, când eram într-o școală câte 120 de copii, când ne împărțeam noi frumos și ne duceam 2 rânduri: unul care mergea spre N satului și altul care mergea spre S satului. Ce de copii voioși și frumoși, când întâlneam un bătrân: „Bună ziua. Bună seara!” Întâlneam preotul, scoteam pălăriuțele: „Sărut mâna, părinte!” Și așa petreceam posturile mari cum e de pildă, acum, suntem în începutul Triodului.

Postul Mare – asumare și pocăință

Fugeam cu toții la biserică și-acolo cântam împreună cu dascălii, cu învățătorii, făceam dezlegarea de post, pentru spovedanie, așa, apoi urma și spovedania încât ni se dădea în primele 2 săptămâni ale postului și canonul ce aveam de făcut pentru ispășirea noastră de păcate. Ne dădea cel puțin câte 500 de metanii cam în tot postul, 400 și poate și 600; de poznele pe care le făceam.

Și-apoi ne-apropiam cu cutremur și cu frică de marea sărbătoare a Învierii Domnului. Nu mai spun câtă grijă aveam noi, în timpul Postului Mare când se preda la lecții Patimile Mântuitorului Iisus Hristos, aveam înscriși în clasă și alți copii de altă rasă decât a noastră și tare ei se tulburau,  acești copii din cauza oarecum a nemulțumirilor noastre, că Hristos a pătimit de mâna evreilor. 

– Erau câțiva evrei, știu despre ce e vorba.

România, între refacere și suferință

Ce să spun, la sfârșit au venit vremuri atât de apăsătoare 1944, care aproape nici nu-mi mai vine să gândesc, cu începutul campaniei, a războiului. De acum, rușii cotropiseră țara, veneau din ce în ce mai aproape, s-au izbit de fortărețele teritoriale  ale Moldovei ale Siretului, cazemate de rezistență împotriva armatei de Răsărit. A venit apoi și perioada de refacere, chipurile, a acestor vremuri grele, dar refacerile s-au transformat iarăși in capitole de suferință, pentru că, aici, acum, la noi, se întâlnise cele 2 curente. a comunismului și a naționalismului. A iubirii de patrie și a distrugerii de patrie. Comunismul care lupta cu toată puterea împotriva acestei sacre națiuni. A urmat, în sfârșit tulburarea asta mare, încât m-am întâlnit deodată prin 1949, cu 16 ani de temniță grea.

Întemeierea Mânăstirii Petru-Vodă

Apoi am fost luat de la Suceava, Aiud, mină, Gherla, Pitești, și toate cetățile acestei rezistențe împotriva pentru țara românească.  Toate lagărele și toate închisorile, mă uitam pe o hartă de la Sighet, unde nu erau mai puțin de 160 de închisori: mari închisori, mici, lagăre și locuri de muncă forțată. Așa încât, am ieșit de acolo; ceea ce mi-a oferit bucuria e că am pus temelia acestei biserici în cinstea marilor Mărturisitori ai războiului comunist. Și-n cinstea lor am ridicat biserica cu patronii Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!