Înainte de a vă prezenta sinteza săptămânii vă oferim o filmare de pe canalul reprezentanței Bisericii Ortodoxe Române de la Ierusalim în care IPS Ioachim de Elenupolis, Starețul bisericii de la Ghetsimani, pornește în procesiune cu icoana Adormirii Maicii Domnului de la metocul Ghetsimani (care este în curtea Sfântului Mormânt) și trece prin cetatea Ierusalimului, Drumul Crucii în sens invers, ajungând la Mormântul Maicii Domnului din grădina Getsimani, în amintirea momentului în care Maica Domnului, după adormirea sa, a fost purtată de către Sfinții Apostoli de la Sion până în grădina Getsimani. Mulțumim Maicii Domnului și reprezentanței Bisericii Ortodoxe Române (Părintelui Superior Teofil și Părintelui reprezentant Ioan) pentru acest clip.
Vizionare plăcută!
Citiți în continuare o selecție de citate din articolele publicate în cursul acestei săptămâni pe site-ul nostru „O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte”.
Sub fiecare citat aveți și previzualizarea articolului din care a fost luat.
Dacă faceți click/tap pe previzualizare, veți naviga la articolul sursă. Ca și până acum, comentariile voastre sunt binevenite!
Răspândiți dragostea!
Lectură și vizionare plăcută!
Este și partea asta sufletească să te lupți adică să-l compătimești pe celălalt, să-i fii alături sau să jertfești un pic de timp să te rogi pentru un om bolnav. Te duci, renunți, închizi televizorul și te-ai dus frumos și te-ai pus la rugăciune pentru cineva bolnav. Jertfești un pic din timpul tău ca să fii alături la celălalt. Sau te duci să îl vizitezi pe unul bolnav – iară e o jertfă că jertfești din timpul tău. Adică poți în orice lucru să renunți la ceva care ți se pare ție că e bun, dar de fapt nu te ajută cu nimic…
(…) toate aceste extreme vin din cauza asta faptului că omului nu-i mai este frică de Dumnezeu. În clipa în care omului îi este frică de Dumnezeu, în clipa respectivă toate se așează și omului nu-i mai e frică de nimic în afară.
Acest om poate cumpăra absolut orice își dorește, dar în schimb se trezește în fiecare dimineață și alege singurul lucru pe care banii nu îl pot cumpăra și anume a fi o persoană bună.
Ne întrebăm de ce avem atâtea greutăţi în viaţa noastră? Pentru că a rămas numai numele de român. Românul nostru s-a pierdut.
Ceea ce vreau să spun este faptul că Sfinții români sunt mari. Noi din păcate nu-i cinstim, noi din păcate nu luăm aminte la aceste minuni și trebuie să știți că icoanele izvorăsc mir, icoanele plâng. De ce? Pentru că situația este de plâns.
Spune Sf. Ioan Hrisostom că dacă diavolul reușește să ne facă să păcătuim a câștigat o bătălie. Mai mare sau mai mică în funcție de gravitatea păcatului. Dacă a reușit să ne facă să ne pierdem curajul a câștigat războiul. Niciodată să nu ne pierdem curajul! Dacă vedem că îl pierdem, să căutăm ajutor la oamenii care sunt validați ca oameni ai lui Dumnezeu.
Și să avem tot timpul frica lui Dumnezeu și cu dragoste în clipa în care mustrăm și în clipa în care suntem mustrați, bineînțeles. Întotdeauna trebuie să fim cu dragoste. Pentru că altfel, Dumnezeu e mai tare decât noi și Dumnezeu nu dă înapoi pentru că El întotdeauna dorește maximizarea iubirii pe pământ astfel încât să fim fericire veșnici.
Aici, un alt părinte o găsește în apă, o aduce la mal și o așează pe o stâncă. Toți părinții se închină ei și în locul acesta izvorăște un izvor de aghiazmă.
Nu conduc mașina din cauza traficului, dar aceasta este o bună ocazie pentru de a rosti Rugăciunea lui Iisus. Eu zic rugăciunea în timp ce aștept autobuzul în Oxford, iar sistemul de transport în comun în Oxford oferă multe oportunități pentru rugăciune!
În situații de-astea de grea încercare nu ajungeam pentru că era simplu – când dădeam de greu – să spun: „Doamne, Doamne.” Și să spun o rugăciune sau să spun o poezie care să mai mă întremeze. Cavalcada: Gloaba mea în urma mea…până ajungeam înaintea lor pe gloaba mea. Vânam o poezie de-asta. Fie de Gyr, fie de mine și aveam posibilitatea prin poezie să vorbesc cu Dumnezeu. Stăteam de vorbă cu Dumnezeu prin poezie și simțeam că mă revigorez.
Să faci față ispitelor veacului acestuia, care-s destul de mari. Sunt mult mai mari ca înainte. Pentru că vin prin partea asta a plăcerii care ni se oferă permanent – toate condițiile pentru așa ceva, chiar legalizat și tot ce vrem. Și asta înseamnă să poți trece prin asta fără să te lupți cu ele, să le dai de-o parte. În momentul în care cazi, te ridici, te spovedești și mergi mai departe, deci e-o mucenicie. Mucenicie fără sânge. Dar în fața Lui Dumnezeu e-același lucru.
Nu acolo îți găsești comoara și nu despre asta vorbește Sirah, de fapt, comoara care este chiar mai bună decât valoarea, dulceața muncii sârguincioase și mulțumirea cu produsul muncii tale acesta este comoara Împărăției lui Dumnezeu și voi, credincioșii în Hristos, care sunteți alăturați Lui și sunteți membri ai Sfintei Sale Biserici, aveți acea comoară deja!
(…) este un curent al radicalilor care te întreabă la orice moment: „Ce te face să crezi că există o diferență între o femeie și un bărbat?” „Nu, nu există”. Ori, „Da, există atunci când vrem să existe, și nu, când nu vrem existe”. Am văzut asta în cazul alegerii unui nou membru al Curții Supreme: „Trebuie să numim o femeie, dar nu există noțiunea de femeie”!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
