IPS Kallistos Ware s-a dus la Domnul. Să ne amintim de bunătatea sa, umorul său!

IPS Kallistos Ware s-a dus la Domnul miercuri, 24 august 2022, după o suferință de mai multe zile. A fost un distins ierarh profesor la Oxford și un mare teolog, cunoscut mai ales pentru lucrarea sa de renume mondial, The Orthodox Church („Biserica Ortodoxă”) scrisă în 1963.

Datorită faptului că există foarte multe surse cu biografia sa, nu ne vom opri asupra acesteia ci vom prezenta un lucru mai puțin cunoscut din personalitatea sa și anume cuvântul său „dres cu sare” după cum spune Sfântul Apostol Pavel, glumele sale făcute cu multă dragoste, delicatețe, mult discernământ și spirit patern.

Dumnezeu să-l odihnească! Veșnica lui pomenire! Să avem rugăciunile lui!

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Atunci când în viitor, unii dintre voi vă veți țineți predica aveți grijă că cei tineri ascultă adesea cu mare atenție ceea ce ziceți.

Contemplare

Odată ca niciodată a fost un bătrân care petrecea ore întregi în biserică, în fiecare zi. Prietenii lui au început să-l întrebe: „Ce faci acolo toată ziua?” Iar el a răspuns: „Mă rog.” „Te rogi?”, au zis ei. „Ar trebui să ai mult lucruri pe care să le ceri Domnului.” Iar bătrânul le-a răspuns: „Nu-i cer lui Dumnezeu nimic.” „Bine”, au zis ei, „dar ce faci atunci?” Iar bătrânul le-a răspuns: „Doar stau și mă uit la Dumnezeu iar Dumnezeu stă și se uită la mine.” Atunci când aveam vărsta de 10 ani am crezut că aceasta este o foarte bună definiție a rugăciunii și încă mai cred asta și acum.

La fel gândea și Sfântul Isaac Sirul, în secolul al 7-lea, când afirma că: „Sfinții, chiar și atunci când dorm, nu încetează a se ruga, pentru că și atunci când dorm, duhul din ei se roagă. Deci, dacă aș vedea că oamenii mai ațipesc la conferințele mele, voi considera că aceștia se roagă.

Somnul buclucaș

De fapt s-a întâmplat odată să ațipesc la propria mea conferință. Țineam o prelegere și am luat decizia neînțeleaptă de a vorbi de pe scaun. Și cum vorbeam, deveneam din ce în ce mai adormit, auzeam zgomotul unei voci, până când am realizat că este zgomotul propriei mele voci și mi-am dat seama că nu știam despre cea ce vorbeam! De atunci, îmi țin toate conferintele stând în picioare.

O discuție cu mama…

Este o poveste despre un renumit englez, Thomas Carlyle, care, într-o dimineață, venind de la biserică într-o dispoziție nu prea bună, i-a zis mamei sale: „Nu pot să cred de ce țin predicile așa de lungi. Dacă aș fi fost preot aș fi ieșit în fața altarului și aș fi zis numai asta: „Oameni buni știți de aveți de făcut, așa că mergeți și faceți asta!” Iar mama sa i-a răspuns: „Thomas, le-ai putea spune și cum să facă asta?”

La oraș e timp mult pentru rugăciune

Nu conduc mașina din cauza traficului, dar aceasta este o bună ocazie pentru de a rosti Rugăciunea lui Iisus. Eu zic rugăciunea în timp ce aștept autobuzul în Oxford, iar sistemul de transport în comun în Oxford oferă multe oportunități pentru rugăciune!

Când Dumnezeu ne vorbește

Una din emisiunile radio favorite pe când studiam în facultate, necunoscută poate niciunuia dintre voi, era un spectacol de comedie cunoscut ca „The Goon Show” (goon = cineva plătit să intimideze pe alții – n.t), iar la un moment dat, Harry Cecum, unul din actori, apucă telefonul, care suna, și zice: „Alo, alo, cine sună, că nu te pot auzi? Alo, cine este acolo?” Iar cealaltă voce îi răspunde: „Tu vorbești.” „O, zice el, mi s-a părut mie că vocea îmi este familiară(!)”, și pune telefonul în furcă. Din păcate aceasta se întâmplă adesea și cu noi când încercăm să ne rugăm. Ne auzim propria noastră voce și găsim mult mai dificil să ascultăm la vocea cea fără de vorbe a lui Dumnezeu, care se află de cealaltă parte a telefonului.

Dărnicia

Aceasta îmi aduce aminte de ce am trăit când am venit pentru prima dată în SUA ca student, în anul 1959. În acele vremuri, dacă doreai să călătorești cu avionul, trebuia să fii foarte bogat și de aceea am venit cu vaporul numit „Regina Elisabeta”, iar sejurul a durat 5 sau 6 zile. În prețul biletului era inclusă și mâncarea și am fost încântat să constat când am intrat în restaurant că era permis să mănânci cât de mult vroiai: nu erai limitat numai la 3 feluri de mâncare. La micul dejun, dacă voiai, puteai să ai atât terci, cereale, cât și suc de fructe, apoi grapefruit, după aceea atât slănină cât și ouă sau pește afumat, dacă vroiai să mănânci asta în mijlocul Atlanticului! La cină, colegii de la masa mea, erau fără pic de imaginație: luau numai supă, principalul fel de mâncare, iar, la final, dulciuri.

În ceea ce mă privește, în fiecare seară mâncam câte șapte feluri de mâncare! Acum, ar trebui să facem același lucru în privința celor de trebuință pentru mântuirea în Hristos. Alege orice fel de mâncare din cele care există în meniul de pe vapor, siguranța e în mulțime!

O poveste din școală

O poveste din școală. Băieții învățau latina, așa cum era obișnuința pe vremea aceea, și învățau timpurile condiționale care toate începeau cu cuvântul „dacă”, iar regulile erau excesiv de complicate. Profesorul le solicită fiecăruia dintre băieți să scrie în latină o propoziție la modul condițional, la propria lor alegere, aceștia se conformează, iar hârtiile sunt colectate. Profesorul ia prima foaie, devine livid la față și cu o privire înfricoșată, iese alergând afară din clasă.

Băieții se întreabă cine a putut să facă o atât de gravă eroare gramaticală pentru a avea un așa de mare efect asupra profesorului! Astfel, se duc la catedră, se uită la partea de sus a hârtiei și observă că, într-un scris de mână, nu era niciunul din numele băieților, era scris: „Dacă nu vii tu la mine, voi veni eu la tine!” Bine, acum nu vă voi spune toată povestea și ce a fost de l-a făcut pe profesor să-i fie atât de frică de cel care urma să vină la el sau ce i s-ar fi întâmplat dacă acesta ar fi venit! Puteți citi povestea.

Vorbe cu măsură

Dar sunt conștient că vă țin de vorbă prea mult. Când am început să țin cursuri m-am temut că voi rămăne fără cuvinte în mijlocul prelegerilor și nu voi mai avea ce mai spune. Interesant, dar niciodată nu s-a întâmplat asta! Dar, în ziua precedentă a ținerii primei mele lecții de curs la universitate, un alt profesor, nou ca și mine, a avut parte de o foarte nedorită experiență. După ce și-a pregătit ceea ce a crezut el că va fi destul material pentru o oră dar, datorită emoției, a predat atât de rapid că a finalizat totul în 20 de minute! Acum, ceea ce ar fi trebuit să facă era să mai predea același material încă o dată, pentru că nimeni nu a înțeles nimic din ce predase înainte! Dar în loc să facă asta, acesta s-a uitat în tavan și a zis: „Îmi pare rău, dar aceasta a fost tot ce am avut de predat pentru azi” și s-a repezit afară din sala de curs. Însă, aflându-se în culmea emoției, în loc s-o ia pe ușa de la ieșire, a intrat în cămara unde se țin uneltele de curățenie! Și, în cel mai umil fel cu putință, s-a lăsat scos din cămară de catre audiența din sală! Deci, mă uit cu atenție în jurul meu pentru a vedea unde este cămara de unelte în cazul în care ar trebui să ies repede.

Concentrarea pe ce este cu adevărat important

Odată, călătorind mai bine de patru ore cu un episcop grec în mașină, mă întrebam ce am putea să discutăm atâta timp, dar știam că acest episcop îl are la mare evlavie pe Sfântul Grigorie de Nyssa. Și astfel, zicându-mi să încerc a afla ceva pe tema mântuirii diavolului, am întrebat: „Dacă Sf. Grigorie are dreptate, afirmând că diavolul ar putea să se mântuiască, atunci de ce nu ne rugam niciodată pentru el?” Din păcate această întrebare nu a condus la o lungă și captivantă conversație, cum mi-am dorit, pentru că episcopul mi-a tăiat-o scurt: „Vezi-ți de treaba ta!”

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!