Nădejdea în Dumnezeu – părintele Pimen Vlad

Vizionați un cuvânt a părintelui Pimen Vlad în care acesta ne vorbește de una dintre cele mai mari virtuți, care azi, însă, lipsește de la cei mai mulți dintre noi: nădejdea în Dumnezeu.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Importanța Sfintei Liturghii 

Iubiți credincioși, nu m-am gândit dinainte să ajung aici. Așa a orânduit Maica Domnului să fiu aici, alături de dumneavoastră. Ne amintim că în urmă cu 8 zile a fost Schimbare la Față a Mântuitorului. Și ne amintim ce a spus Sfântul Apostol Petru: „Bine este nouă să fim aici, așa și nouă ne este să fim în casa Domnului pentru că nicăieri nu este mai bine decât în Casa Lui.”

Ce se întâmplă în Casa Domnului? Mai ales în timpul Sfintei Liturghii, coboară Cerul pe Pământ. Mântuitorul, Maica Domnului, Sfinții Arhangheli, Îngerii și toți Sfinții coboară aici, în mijlocul nostru. Ne umplem de har când participăm la Sfânta Liturghie, chiar dacă uneori mintea noastră nu e întotdeauna prezentă în biserică. 

Putem face o comparație cu cineva care intră într-un magazin de parfumuri și, chiar de nu cumpărară nimic, când iese de acolo miroase a parfum. Așa și harul lui Dumnezeu, dacă uneori suntem mai împrăștiați, mai obosiți, mai neatenți, totuși harul lui Dumnezeu ne umbrește și pe noi chiar dacă nu ne dăm seama de lucrul acesta. De aceea să încercăm să participăm cât mai des la Sfânta Liturghie pentru că are mare însemnătate pentru noi și avem mare folos din asta.

Să nu pierdem veșnicia

Timp de o săptămână alergăm, cu griji, cu toate celelalte, pentru partea trupească, pentru trup. Trup pe care peste câțiva ani, mai devreme sau mai târziu, îl lăsăm în mormânt, iar sufletul, care este nemuritor, se întoarce de unde a venit, de la Dumnezeu. De aceea să avem grijă și de el ca să nu îl pierdem pentru că sufletul este pentru veșnicie, nu pentru o zi sau două.

Și spunea frumos Părintele Cleopa: „După ce trecem dincolo, dacă n-am ajuns unde ar trebui să ajungem cu toții, în Rai, în Împărăția lui Dumnezeu și ajungem dincolo, cel mai mare chin este deznădejdea. Asta pentru că știm că este pentru totdeauna. Dacă ar veni un înger atunci și ar spune: „Uite, eu o dată la un an cobor pe Pământ să iau un fir de nisip și când se va termina tot nisipul de pe Pământ o să te scot de aici.” Atunci ai o nădejde. Dar nici nădejdea asta nu este.” De aceea nu merită ca pentru câțiva ani petrecuți aici, pe Pământ, să pierdem veșnicia. 

Încrederea deplină în Hristos

Ați auzit și astăzi la Sfânta Evanghelie când Apostolii au intrat în corabie pe mare și era furtună pe mare, așa suntem și noi în furtuna vieții în lumea aceasta. Uneori e liniște, iar alteori e furtună. Ce au făcut ei? Erau tulburați, erau înspăimântați din cauza furtunii, dar nici unul nu striga la Dumnezeu. Erau speriați și se uitau la valuri. Când Mântuitorul și-a arătat prezența, la început Apostolii s-au speriat exact ca oamenii care sunt departe de Dumnezeu și când intervine ceva în viața lor se sperie. Dar Mântuitorul le-a zis: „Nu vă temeți!” și abia atunci s-au liniștit. Iar Sfântul Apostol Petru a spus: „Doamne îngăduie-mi să vin la Tine”, iar Mântuitorul i-a zis „Vino!”. Asta ne spune tuturor, „Vino, ai credință, Vino la Mine!”.

Dar ce a facut el? A pornit spre Mântuitorul, pășea pe apă ca pe uscat, dar văzând furtuna și vântul puternic s-a înspăimântat, așa și noi, pornim spre Dumnezeu, venim la Biserică, încercăm, poate ne spovedim, dar ceva dacă auzim în jurul nostru că nu e bine, imediat ne clătinăm și atunci dăm înapoi și începem să ne afundăm iar în mocirla păcatelor. Și asta pentru că avem puțină credință.

Asta s-a întâmplat și cu Sfântul Apostol Petru. A început să se afunde, să se cufunde în apă. Și ce-a zis atunci când a învins deznădejdea? În ultimul moment, cum ajungem și noi de multe ori, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”, era ultima lui nădejde. Și atunci Mântuitorul i-a întins mâna, l-a prins, l-a ridicat și a spus: „Puțin credinciosule, de ce te-ai îndoit? De ce n-ai avut credință? De ce n-ai avut încredere în Mine? De ce de la o mică ispită te-ai întors, te-ai îndoit?” Și atunci Mântuitorul l-a luat pe Sfântul Apostol și l-a urcat în corabie, iar marea s-a liniștit. Vedeți ce frumos, marea s-a liniștit. Când intră Mântuitorul în viața noastră se liniștește marea, furtuna din sufletul nostru.

In prezenta Mântuitorul primim pacea

Sufletul nostru e ca o corabie care trece prin furtuni, iar de valuri e lovită, dar în prezenta Mântuitorului se liniștește, se așază, primește pacea. Fără pacea de la Mântuitorul, nu pacea omenească, suntem într-o stare continuă de frică, de deznădejde și de necredință. Așa cum vedem și în zilele noastre, cum prin toate știrile de la televizor se încearcă să se producă panică, oamenii să fie tot timpul speriați pentru că omul care e panicat e cuprins de frică, nu mai gândește cum trebuie, nu se mai roagă, nu mai are nădejde, ajungând la starea de legumă, adică fără voință și fără încredere în Dumnezeu.

De aceea trebuie să avem foarte mare încredere în Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu ne lasă niciodată și să nu uităm că El e cârmă, deasupra tuturor. Deasupra tuturor acestor ispite ale zilelor noastre este Dumnezeu. Nimic nu se întâmplă în viața noastră fără știrea și îngăduința lui Dumnezeu.

Icoana Maica Domnului să fie în fiecare casă. 

Și mai mult decât atât, pentru că este și postul Maicii Domnului, să nu uităm că o avem pe Maica Domnului ca mamă. Ea e legătura noastră cu cerul. Precum spuneau Sfinții Părinți, nici un dar nu vine de la Dumnezeu decât prin mijlocirile Maicii Domnului. Ea e legătura noastră. Întotdeauna când cerem ceva Mântuitorului, El se uită la Maica Domnului: „Să îi dau sau să nu îi dau?” Și ea întotdeauna, cu dragostea ei de mamă, întotdeauna mijlocește și plânge pentru noi ca să ne ierte Dumnezeu și să ne îndrepte pe calea cea bună. Este Maica cea mai milostivă.

Și pentru asta la fiecare creștin în casă să existe icoana Maicii Domnului și o candelă aprinsă la ea. Să nu ieșim din casă fără să sărutăm icoana și să spunem: „Maica Domnului, ajuta-mă unde merg azi, ajută-mă în toată furtuna asta a vieții!” Iar când ne întoarcem acasă să îi mulțumim Maicii Domnului că am ajuns cu bine. Nu știți cât de mult ne ajută Maica Domnului!

Și îmi amintesc aici o mică istorioară despre o familie care avea o icoană a Maicii Domnului chiar pe peretele exterior al casei, în mărime naturală. Și de câte ori ieșeau din casă sărutau icoana Maicii Domnului și îi cereau binecuvântarea. Această familie avea un băiețel de vreo 7 anișori. Și văzând el ce făceau părinții așa făcea și el, săruta icoana de fiecare dată. El o numea Stăpâna Casei, s-a gândit copilul că dacă părinții o respectă atât, înseamnă că ea este Stăpâna.

Încrederea necondiționata a unui copil în Maica Domnului 

În una din zile a plecat de acasă sărutând icoana ca de obicei. Și jucându-se el pe malul unui râu din apropiere, venind apa mare, aceasta l-a luat. Au venit ceilalți copii și le-au povestit părinților ce s-a întâmplat. A alergat mama copilului disperată, dar nu au mai găsit copilul. Și tot alergând în josul râului, la câteva sute de metri l-a văzut pe copil deasupra apei, parcă îl ținea cineva. Atunci a strigat la el: 

– Copilul meu, ce faci acolo? 

– Sunt bine, Stăpâna Casei mă ține.

Iar când a fost adus la mal, l-a luat mama în brațe dar nu înțelegea ce spune copilul. Când a ajuns acasă cu el, plângând, ținându-l în brațe, copilul a arătat spre icoană și a spus: „Stăpâna Casei m-a ținut în brațe și nu mi-a fost frică.”

Ați văzut cum a avut Maica Domnului grijă de copilaș pentru că el avea mare încredere în ea? De-asta și noi să avem mare încredere în Maica Domnului.

Importanța Sfintei Spovedanii

Dumnezeu ne-a dat un lucru minunat, oricât greșim aici, pe Pământ, ne-a dat șansa să se șteargă greșelile noastre, păcatele pe care le-am făcut, prin Sfânta Spovedanie. Vedeți cât de frumos a lucrat Dumnezeu ca să nu mergem cu greutatea asta a păcatelor adunate până la sfârșitul vieții? Prin Sfânta Spovedanie scăpăm de ele, ne ușurăm și redevenim „frumoși la suflet”, putând astfel înainta cu dragoste și cu putere prin valurile vieții. De aceea să încercăm ori de câte ori avem nevoie să mergem să ne spovedim ca să ne ușurăm de toate greșelile.

Și dacă facem asta cu credință, cu pocăință, Dumnezeu le iartă pe toate, și tot ce a reușit diavolul să strângă un an de zile să ne împiedice, într-o clipă Dumnezeu, prin ceea ce a lăsat preoților să lege și să dezlege, ne dezleagă toate păcatele. Vedeți câtă bunătate are Dumnezeu cu noi? De aceea să încercăm și noi să ne îndreptăm în fiecare zi. Cât putem noi, o faptă bună, o milostenie, o rugăciune pentru ceilalți și pentru noi. Și să încercăm ca tot ceea ce facem să facem bine. 

Și așa cum scrie la Sfântă Scriptură: „Căci milă voiesc, iar nu jertfă.” Să avem milă față de toți cei din jurul nostru, că asta vrea Dumnezeu, să avem milă. Fără milă nu primim nici noi milă de la Dumnezeu. De-asta să încercăm să fim mai buni, mai cu dragoste și cu mai multă nădejde în Dumnezeu și în Maica Domnului.

Să ne ajute Maica Domnului să ne aibă întotdeauna în pază!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!