Efectele tehnologiei asupra tradiției – p. Justin Pârvu

Ascultați un cuvânt cu putere al părintelui Justin Pârvu în care acesta cu mult discernământ analizează infuzia de tehnologie la care părintele a asistat în timpul vieții sale.

Din păcate sau din fericire, cuvântul părintelui este dureros de actual.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

A fost şi un bine, dar a fost şi un rău mare, după cum şi urmările sunt până în zilele noastre. Tineretul şi-a avut rădăcina în familie. Dacă familia a fost sănătoasă, a fost o familie creştină, a fost o mamă bună, a fost o biserică sănătoasă, a avut preoţi, a avut duhovnici, atunci şi societatea şi lumea tineretului a mers pe un drum sănătos. Dar după ce lumea s-a supramodernizat, tineretul nostru, a fost dezbrăcat nu numai de costumaţia lui originară, ci şi de fondul lui sufletesc. Că a schimbat iţarii în blugi, a schimbat viaţa lui într-una uşuratică, că a intrat televizorul în casă, radioul şi toate lucrurile acestea, cum spunea ţăranul nostru când a văzut radioul pentru prima dată în casă: „Măi, ăsta-i diavolul în casa noastră”. Lumea s-a modernizat din ce în ce mai mult, a intrat într-o tehnică oarbă. Acum omul nu mai poate merge cinci metri.

Decadența civilizației actuale

Aşteaptă tramvaiul 15-20 de minute că nu poate merge pe jos, că e obosit. Aşa că tehnica ne-a lenevit, ne-a dus într-o stare de amorţire şi trupească şi sufletească. Acum e distanţă mare între mama noastră de altădată care avea de dus câte două oale la sapă, avea şi un copil după ea, altul la sânul ei, ducea viaţa aşa încât o întreba soţul: „Măi, dar târziu ai mai venit!” „Păi, am venit târziu că am dus copilul la şcoală, l-am învăţat pe cel mic ca să-l pot lăsa singur acasă şi viaţa noastră de familie nu este aşa de uşoară”. Dacă intri într-un muzeu să vezi cusătura la un epitaf de o frumuseţe artistică care îţi fură ochii, înţelegi că femeia a fost acolo într-o oboseală şi trudă cu nopţi nedormite.

Astăzi, femeia noastră modernă e grăbită, stă ore întregi la televizor sau la discuţii goale şi pierde timpul. Şi pierderea timpului este şi moartea sufletului. Tehnica a venit pentru acest fapt: să-i fure omului timpul, să nu se mai ocupe cu cele duhovniceşti pentru că a venit concepţia aceasta materialistă peste noi, că omul nu mai are suflet. Are numai trup, bunuri de consum care trebuie să-i fie la dispoziţie în orice magazin.

Merge 7 sau 12 ore la serviciu, vine acasă, se îngrijeşte de o hrană mai puţin sănătoasă, pentru că acum vine şi schimbarea genetică a alimentaţiei. Omul nu mai are un suport sănătos, un sirop sănătos, un ghiveci, o hrană şi o băutură sănătoasă. Ia sticla de suc o desface, o dă copilului care nu mai are laptele natural, nici dezvoltarea naturală. Şi de când e născut, e fals copilul. Îndată îi pune suzeta în gură şi trage din ea toată ziua, dar nu iese nimic. Ca şi omul în colectiv: „Băieţi, toată munca voastră, ogorul aici este al vostru. Vă dăm drepturile, totul la îndemână să aveţi: sală de distracţii, de conferinţe”. În realitate nu apare nimic.

Cum trebuie să trăim?

Omul trebuie să trăiască ca pasărea, unde este libertate deplină. Aşa cum pasărea din înălţimi vede nimicnicia pământului, la fel şi omul în libertate poate să-şi vadă păcătoşenia. Noi am luat tehnica aceasta prea devreme, prea abrupt ca să putem rezista împotriva ei. Omul nostru se vede în faţa televizorului, a calculatorului unde pierde ore şi zile întregi şi e furat de tot felul de imagini încât nu se mai gândeşte la icoana lui de altădată, nici la frumuseţea cerului, a pădurilor, nu se mai opreşte la bogăţiile ţării noastre.

Mergeam zilele trecute prin Ardeal şi mă miram văzând frumuseţile de acolo cum de mai rezistă în faţa vecinilor noştri unguri care vor să acapareze ţărişoara noastră. Dincolo Basarabia, bogăţii extraordinare, vinuri alese. Nenorocirea este că întotdeauna ţara noastră a fost dirijată de oameni fără inimă. Au o inimă secătuită, o inimă material plastic. Funcţionează ca material, ca stare fizică, dar sufleteşte lipseşte cu totul.

Copilul nostru nu mai este învăţat cu o spovedanie, să meargă la o biserică, să cânte o cântare bisericească, nu mai este învăţat să se adreseze lui Dumnezeu şi acesta este cel mai mare rău care bântuie ţara noastră şi viaţa noastră materială şi spirituală.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!