Minunea închisorii: Stăruința duce la pace – dl. Demostene Andronescu
10 august 2022
Mănăstirea Karakalou: scurtă prezentare – Mihail Urdea
11 august 2022
Ascultarea este mântuitoare însă se ridică niște întrebări aici: cum trebuie să ne pregătim pentru ascultare? Care este relația dintre ascultători și conducători? Ce se întâmplă când scoatem ascultarea de pe plan monahal, duhovnicesc și o transferăm pe plan civic, politic?
Puteți afla răspunsuri la toate aceste întrebări urmărind acest episod.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Ce este ascultarea
Astăzi o să vorbim puțin despre ascultare și vreau să vă spun că cu darul lui Dumnezeu, am avut odată o… …descoperire, să zic așa, m-a luminat Dumnezeu un lucru care este, desigur, știut în Biserică, însă, na, că am ajuns și eu să-l simt, oarecum. Îl știam și eu, rațional, însă, Dumnezeu m-a luminat pentru rugăciunile sfinților părinților noștri. Doream însă să întreb pe cineva dacă e așa, dacă ceea ce simțeam eu înăuntrul meu e adevărat.
A rânduit bunul Dumnezeu atunci să mă întâlnesc cu părintele Rafail Noica și am zis că o să-l întreb. Întrebarea mea era mare, pentru mine cel puțin și din cauza asta, mi-a fost frică să-l întreb așa cum o aveam înăuntrul meu.
Întrebarea era „Ascultarea este modul de existență a ființelor?” Și eu temându-mă, oarecum, am zis „Ascultarea e modul de existență a ființelor… …create?”. Înțelegeți? Am adăugat și create la sfârșit.
Și atunci părintele Rafail mi-a răspuns „Nu, numai a ființelor create – vezi, noi nu știm ce este în Sfânta Treime; singurul lucru pe care îl știm este că acolo este ascultare”.
Cu adevărat așa este. Ascultarea este modul de existență a ființelor. A tuturor ființelor. Și a celor create și a celor necreate.
Deci, chiar dacă am mai vorbit despre ascultare, o să mai vorbim pentru că este modul nostru de a fi.
Cu cât mai bine facem ascultare cu atât mai bine existăm. Diavolul există cel mai puțin pentru că este ființa cea mai puțin ascultătoare.
Ascultarea este întruparea practică a iubirii, după cum Iisus Hristos este întruparea lui Dumnezeu Cuvântul. Dumnezeu Cel ce este, Iubire este și, deci, ca să existăm trebuie să fim uniți pe cât posibil cu El prin iubire, și între noi prin iubire care se transpune în mod practic, prin ascultare.
Condiții pentru o dispoziție de ascultare
Ca să putem face ascultare, însă, trebuie să ne înstrăinăm de lume, temă pe care am abordat-o pe larg în episoadele trecute.
Omul înstrăinat de mâzga patimilor trupești cu înstrăinarea fie a trupului, fie a sufletului este liber să asculte de Dumnezeu, de suspinele negrăite a Duhului, jertfa Fiului și de luminarea Tatălui.
Dacă suntem plini de griji și de interese personale nu o să putem să facem ascultare de ceilalți, fraților. Încercăm să facem ascultare, o să facem ascultare de mulți și până la urmă nu o să ascultăm de nimeni.
Astfel prin aceste două virtuți – ascultare și înstrăinare – urcă sufletul cuvios la cer, ca o porumbiță cu aripile de aur ale smereniei, după cum spune Sfântul Ioan Scărarul.
Este foarte foarte frumoasă ascultarea începătorului dacă lasă toate și se înstrăinează de toate ale sale.
Pentru acest zbor avem nevoie de pavăza credinței în Dumnezeu și conducătorul duhovnicesc trebuie să ne insufle această credință în Dumnezeu și credință în el. Trebuie să ne inspire, avem nevoie să fim inspirați.
Credință și răbdare
Dincolo de pavăza credinței de care amintește Sfântul Apostol Pavel, avem nevoie și de platoșele răbdării – tot Sfântul Apostol Pavel – și această răbdare trebuie să fie în principal în fața ocărilor și a mustrărilor care vin de la conducătorul duhovnicesc. Și bineînțeles că răbdarea trebuie să fie cu blândețe, nu trebuie să fie o răbdare animalică ce ascunde un mârâit pe dinlăutrul nostru. Trebuie să fim blânzi! De asta avem nevoie de această răbdare ca o platoșă.
Coiful mântuirii
Pe de altă parte, ca să continui analogia cu citatul celebru din Sfântul Apostol Pavel, avem nevoie și chiar și avem coiful mântuirii care este acoperământul rugăciunilor conducătorului nostru duhovnicesc.
Trebuie să știți că aici este o taină mare, fraților, pentru că vedeți că la fiecare slujbă spunem „Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri…” Și vedeți că și eu întotdeauna încep micul meu cuvânt cu „Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri…”. Deci acest acoperământ al rugăciunilor conducătorului duhovnicesc, al Sfinților Părinților noștri, este imens fraților, și este una din cele mai mari, dacă nu cea mai mare avere a Bisericii adevărate a lui Hristos, a Bisericii Ortodoxe.
Pentru că este vorba de moștenirea harului care vine prin rugăciunile Sfinților Părinților. Înțelegeți? Asta e foarte important.
O taină foarte importantă
Deci taina ascultării este o taină mare, enormă. Este taina refacerii unității lui Adam cel original în unitatea Sfintei Treimi. Am mai vorbit despre asta de multe ori, pentru că Adam este unul după cum Dumnezeu este unul. Dumnezeu este Unul în Trei Persoane, Adam este unul în multe persoane. Țineți minte că am vorbit pe tema asta, nu o să reiau aici. Bineînțeles că noi nu avem conștiința acestei unități datorită faptului că suntem căzuți, suntem îmbucățiți de păcat.
Deci de vreme ce avem această taină imensă a ascultării, de refacere a lui Adam celui global, atunci cu toate că e posibil ca măsura duhovnicească a conducătorului să nu fie deosebită – conducătorul poate să nu fie un monah râvnitor sau pe plan profesional poate să fie chiar un director de fabrică, părinții… însă dacă facem ascultare pentru Hristos, noi tot să simțim acoperământul harului. Tot o să simțim rugăciunile Sfinților Părinților noștri. Înțelegeți?
Laturile ascultării: slujirea și rugăciunea
Ascultarea adevărată are, după cum spune Sf. Ioan Scărarul două laturi: slujirea și rugăciunea.
Rugăciunea este capitală pentru că ne asigură răbdarea și luminarea minții necesară pentru a ne menține constanți în ascultarea și iubirea noastră în timp. Pentru că în timp diavolul o să lupte acerb să ne scoată din ascultare, din această unitate, din această refacere a lui Adam celui global.
Cine nu are măsura duhovnicească corespunzătoare, fraților, nu o să poată să-și facă ascultarea. Înțelegeți?
Cum ascultăm
Ascultarea stă în a-și tăgădui cineva sufletul – adică voia egoistă, voia proprie care îl însingurează pe omul respectiv, îl duce departe de Adam cel global și îl duce către iad pentru că iadul este singurătatea veșnică.
Dacă cineva își tăgăduiește sufletul și voia egoistă atunci o să vedeți că trupul este foarte viu. Deci dacă cineva își mortifică sufletul, trupul va fi foarte viu în slujirea față de ceilalți. Adică facem imediat ce spune cel care ne conduce. „Da, să fie binecuvântat, cum doriți!”
Bineînțeles că se poate analiza problema și din partea opusă: adică tăgăduirea trupului prin cugetarea vie, trezvitoare, prin vioiciunea cugetării. Adică nu facem nimic din ce nu ni se spune. Adică trupul o să fie mortificat, nu o să se miște dacă nu primim poruncă, dacă nu primim cuvânt. Iar pentru asta trebuie să avem o atenție trează, trebuie să fim foarte trezvitori, înțelegeți, ca să nu îndrăznim a ieși din unitatea ascultării.
Pentru că foarte ușor putem să luăm inițiativă care să nu fie ștampilată, pecetluită cu harul ascultării. Înțelegeți? Foarte important!
Să avem de grijă că atunci când facem ascultare de multe ori o să apară lucruri de neînțeles, pentru că de fapt asta înseamnă ascultarea și va trebui să ne tăiem voia. Deci ascultarea nu este atunci când eu sunt în acord și întotdeauna fac ceea ce îmi convine pentru că se întâmplă să fiu în acord cu cel care-mi dă porunca.
Ascultarea adevărată este atunci când trebuie să-mi tai voia.
Exact din această cauză facem ascultare: pentru că voia fiecăruia dintre noi este distorsionată și ne duce în iadul singurătății noastre. Vedeți că mă repet pentru că sunt aceleași și aceleași lucruri din orice punct o să vedem tot acolo ne ducem.
Ispita neascultării
Deci să nu ne surprindă faptul că la un moment dat o să avem probleme în a asculta. Desigur că nu ar trebui să se întâmple astfel, însă aceasta este încă o dovadă a căderii noastre, a morții din noi, a spargerii acestui Adam unic care suntem în aceste cioburi, în indivizii constituenți.
În această clipă când ne vine să facem neascultare, deci în clipa ispitei, a neascultării – trebuie să ne alcătuim sufletul să primim primejdia fără grijă. Adică nu cu neglijență, ci să nu ne tulburăm, să nu ne facem griji pentru ascultare – că ce o să fie, cum o să fie, dar dacă fa aia nu o să iasă aia și așa mai departe. Ci să mergem înainte cum ne-a spus cel care ne dă poruncă. Fără grijă, fraților. Nu ne facem griji. Pentru că harul ascultării o să le rezolve pe toate.
Victoria învierii
Și o să vedeți că dacă înaintăm cu acest curaj, o să vedem dincolo de moartea pe care viziunea distorsionată a voii noastre ne-o afișează, o să vedem minuni, o să vedem învierea noastră. Vom vedea învierea în Hristos și vom avea experiența clară a triumfului victoriei împotriva morții. O să simțim asta înlăuntrul nostru. Trebuie să avem acest curaj să trecem prin frică, prin moarte.
Trebuie să știți că orice om are nevoie de experiența asta a victoriei, însă această nevoie de victorie poate fi împlinită numai prin înviere, prin învingerea morții prin ascultare față de cel pe care îl validează Dumnezeu în fața noastră.
Altfel, fraților, în orice victorie chiar și la Jocurile Olimpice tot nu o să fim împliniți. Numai în victoria împotriva morții, adică numai învierea îl va împlini pe om.
Acest simțământ al victoriei totale împotriva morții este accentuat și de faptul că nu vom căuta ce răspuns să dăm lui Dumnezeu, adică nu ne îngrijim ce o să-I spunem lui Dumnezeu. De ce? Pentru că răspunsul e simplu: răspunderea este a celui care ne-a dat porunca. Cine ne-a poruncit el o să dea socoteală. Viața noastră, astfel, devine foarte liniștită – ca o călătorie în somn, după cum spune tot Sf. Ioan Scărarul. Adică totul e foarte bine, foarte frumos.
Înțelepciune și dovezi din Evanghelie
Aici poate să apară o mică problemă. Trebuie să avem atenție că ceilalți e posibil să ne creadă proști, că suntem debili, că suntem manipulabili, toate astea… însă această părută prostie este cea mai mare înțelepciune. De ce? Vedeți că Însuși Domnul nostru Iisus Hristos a venit din Cer ca să facă ascultare de Tatăl Care L-a trimis. Vedeți, fraților, cea de-a 4-a Evanghelie, Evanghelia teologică a Noului Testament, a Sf. Ioan Teologul, dovedește că numitul Iisus fiul Mariei este Fiul lui Dumnezeu nu pe baza minunilor, căci zice „Și a făcut și multe alte minuni, că dacă s-ar fi scris în cartea aceasta, n-ar fi încăput”. Ceva de genul ăsta.
Unde mai pui că sunt omise și niște minuni foarte mari legate de Mântuitorul cum ar fi Buna Vestire, Nașterea Sa. Deci Sf. Ioan Teologul nu dovedește pe baza minunilor că Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Teologul dovedește că numitul Iisus este Fiul lui Dumnezeu prin ascultarea Sa desăvârșită față de Tatăl care L-a trimis. Este o expresie recurentă care apare la Sfântul Ioan Teologul.
Deci dacă vă uitați la toate întâmplările din Evanghelia după Ioan o să vedeți că Mântuitorul Se referă la Sineși ca ascultător în relație cu Tatăl.
Acesta este și scopul Evangheliei după Ioan, după cum însuși autorul spune: că acestea au fost scrise ca să credeți că Acesta (Iisus adică) este Fiul lui Dumnezeu și viață într-Însul să aveți. Și aceasta o dovedește – cum spuneam – prin ascultarea Sa, nu prin minuni.
Deci ascultarea este capitală, este modul de existență a ființelor, după cum am spus la începutul cuvântului.
Durere și mortificare
Acum trebuie să știm că începutul ascultării, începutul acestei transformări întru înviere se face cu durere, datorită morții din noi, datorită faptului că suntem distorsionați. Suntem obișnuiți cu moartea, cu neascultarea, cu păcatul, cu distorsiunea. Trăim în umbra morții – după cum spune iarăși Scriptura – a separării, a neascultării.
Mijlocul ascultării – adică al mortificării după ce cineva înaintează pe drumul ăsta al desăvârșirii se face când cu durere, când fără durere. Pe când sfârșitul mortificării, sfârșitul (dinaintea) învierii noastre se arată prin nemișcarea totală a mădularelor noastre în afara ascultării. Adică omul este total mortificat în afara ascultării și nu simte nicio durere. Este foarte viu, foarte vioi, foarte rapid în a asculta, dar în afară nu-l interesează absolut nimic. E o liniște și o pace cristalină, o isihie extraordinară care desfătează mintea întru plinătatea smereniei, care o mare lină așa în care mintea se roagă neîncetat către Făcătorul ei. Rugăciunea neîncetată numai așa vine, fraților.
Acest fericit mort viu simte osteneală și durere numai atunci când își face voia sa – când e nevoit de situații să își facă voia sa pentru că are o poziție de decizie și așa mai departe pentru că numai atunci are conștiința faptului că va fi judecat și se teme de povara judecății sale. Atunci este nesigur. Când este în ascultare, este cel mai fericit om.
Tăierea voii
După cum vedeți, ascultarea e foarte simplă. Adică ai ajuns la destinație imediat dacă ești atent, bineînțeles, să te lepezi de judecățile tale, ajungi la destinație, cum să zic, încă înainte de a începe. Imediat, numai să fii atent la ce spune celălalt, să prinzi din zbor cuvântul din gura celuilalt, din gura conducătorului tău duhovnicesc.
Asta bineînțeles, numai să lăsăm voia noastră egoistă, să lăsăm egoismul nostru pentru că aceasta ne separă de ceilalți, asta e durerea noastră. Să transformăm voia noastră din iubitoare de sine în iubitoare de frați.
Când zic Sfinții Părinți să ne tăiem voia, spun să ne tăiem voia iubitoare de sine, voia distorsionată și să o transformăm în voință iubitoare de Dumnezeu și de frați, prin deschiderea față de ceilalți. Ăsta este raiul, fraților.
De fapt, această deschidere este calea raiului și închiderea este calea iadului. De fapt, fraților, ăsta este și singurul pericol pentru cei ce merg pe drumul acesta al ascultării: închiderea – voia proprie, rânduiala proprie, idioritmia după cum spun tot Sfinții Părinți. Trebuie să fim atenți ca să scăpăm de aceasta, de voia proprie, de irioditmie, încă o dată spunem: nu trebuie să ne credem gândului – după cum am spus de foarte multe ori – adică, fraților, să nu credem în cele ce ni se par bune niciodată – ci totdeauna să întrebăm pe cel, pe cei pe care Dumnezeu îi validează în fața noastră.
Importanța duhovnicului
După cum vedeți, fraților, ascultarea este calea cea mai scurtă și mai sigură, cea mai ușoară, cea mai mântuitoare spre curăția minții, bineînțeles. E calea pe care au mers părinții cei mulți, calea care se recomandă tuturor începătorilor (și nu numai) …însă aici e o problemă: e vorba de importanța capitală a conducătorului. Deci trebuie să ne alegem cu chibzuință conducătorul duhovnicesc atunci când începem să facem ascultare, când ne hotărâm să facem ascultare.
Pentru că, desigur, trebuie să facem ascultare din fașă, de copii, atunci nu putem să ne alegem și din cauza asta Dumnezeu ne dă de la început oameni de care să facem ascultare și aceștia sunt părinții. Și copiii trebuie să facă ascultare de părinți. Toată tradiția omenirii, ca să nu zic numai a neamului omenesc, vorbește de ascultarea de părinți. Deci ceea se întâmplă astăzi că copiii nu mai trebuie să facă ascultare de părinți că sunt moderni și așa mai departe este total satanic, fraților. Acesta este un dat din milostivirea lui Dumnezeu, pentru că, desigur, noi nu putem să alegem, cum spuneam, și Dumnezeu ne dă în dar: uite, îți dau oamenii ăștia de care să faci ascultare.
Când vom crește și ne vom maturiza, atunci vom alege de cine să facem ascultare – sau de o persoană de sex opus în cazul căsătoriei sau de un conducător duhovnicesc în taina monahismului sau de un șef pe plan profesional sau de legile statului, de conducerea statului pe plan juridic, dacă doriți.
Desigur că ascultarea de conducătorul duhovnicesc se impune și în lume, dar e puțin altfel ca în monahism. Dar bineînțeles că în lume ascultarea de conducătorul duhovnicesc nu este totală, la asta mă refer. Adică nu trebuie să-l întrebăm pe duhovnic absolut orice. Pe duhovnic îl întrebăm doar în probleme de păcat și acolo facem ascultare de el. Înțelegeți?
Ascultarea pe plan social
De asemenea, mai trebuie să facem ascultare, cum spuneam, și de șeful ierarhic pe plan profesional. Criteriul pe care să-l avem în vedere în clipa în care îl alegem pe șeful ierarhic, pentru că noi îl alegem prin angajarea noastră ne angajăm, criteriul este ăsta: pot să fac o ascultare față de șeful ierarhic care să mă ducă către Dumnezeu? Adică o ascultare desăvârșită. Bineînțeles, o ascultare desăvârșită în cazul unui mirean nu înseamnă neapărat o ascultare oarbă, să ne înțelegem. Pot să fac ascultare de șeful meu? Acesta să fie criteriul și nu banii. Înțelegeți?
Pe de altă parte, trebuie să facem ascultare – pe cât se poate, desigur, cu discernământ, adică până la probleme de păcat – și de conducerea statală, după cum spune Sf. Ap. Pavel și Sf. Ap. Petru, că trebuie să ne supunem stăpâniilor lumești și așa mai departe, „chiar și celor urâcioși”.
Aici, însă, trebuie să mulțumim lui Dumnezeu că ne dă posibilitatea să votăm. Știți foarte bine că mai demult oamenii nu puteau să voteze și trebuiau să facă ascultări de șeful statului fără să poată să-și aleagă șefii statului.
Acum, slavă lui Dumnezeu, putem să votăm, putem să ne alegem conducătorii. Bine, acum o să ziceți că da, se întâmplă tot felul de lucruri la alegeri, dar fraților, nu spuneți lucrurile astea că nu putem să facem noi nimic.
Toate acestea nu sunt de la Dumnezeu, sunt de la vrăjmaș. Întâi de toate faptul că mergeți la vot este o mare mărturisire în fața lui Dumnezeu că doriți pe un anume conducător de care să faceți ascultare și Dumnezeu o să țină seama de mărturisirea voastră. Deci mergeți la vot, fraților! Când vă spun să nu mergeți și așa mai departe, astea sunt manipulări.
Votați totdeauna cu Hristos și cu conducătorul care vă poate aduce cel mai aproape de Domnul. Nu ziceți că „n-am cu cine să votez” – asta e manipulare țintită pe un anumit segment de electorat – pentru că atunci, dacă voi ziceți că nu aveți cu cine să votați, atunci cei care nu doriți vor avea cu cine să voteze și va ieși candidatul lor și veți fi nevoiți să faceți ascultare de cine nu voiți. Asta, bineînțeles, dincolo de alte lucruri care se fac în perioada alegerilor.
Mergeți și arătați dorința voastră de mai bine lui Dumnezeu și atunci Dumnezeu vă va păzi, chiar dacă în purtarea Lui de grijă față de neam poate să îngăduie să nu iasă candidatul vostru preferat. Înțelegeți? Somnul națiunii naște monștri – după cum spunea cineva.
E foarte serioasă problema asta a votului și a ascultării față de șeful statului, de structura de conducere. Înțelegeți?
Atenție
Asta de ce? Pentru că totdeauna la începutul intrării noastre în stadiul ascultării trebuie să fim foarte chibzuiți pentru că trebuie să cercetăm să vedem dacă povățuitorul ne duce la Hristos, la mântuire sau la pierzare, la salvare sau naufragiu. O imagine foarte frumoasă asta cu corabia -dacă este cârmaci sau ultimul cadet pentru că dacă nu suntem atenți, atunci naufragiul nostru va fi sigur.
Odată însă ce ne-am îmbarcat pe corabia ascultării să nu mai judecăm și să nu ne smintim dacă vedem la căpitan, la conducătorul duhovnicesc unele mici greșeli pentru că atunci înecul nostru va fi sigur și va proveni din faptul că vom părăsi corabia fără voia lui Dumnezeu.
Trebuie să fim foarte atenți aici pentru că, de obicei, se întâmplă exact pe dos. Deci în clipa alegerilor oamenii – mai ales tinerii – sunt plini de un entuziasm așa facil și superficial, imediat aleg, iar după aceea, după ce au ales, abia atunci încep să analizeze și să judece pe partenerul de viață, fie că e stareț, duhovnic, soț sau soție ori chiar – prin extenso – șef de firmă sau de stat. Nu așa fraților, trebuie să fie chiar pe dos.
În clipa în care ne angajăm pe un drum să avem grijă pe de-o parte să fim chibzuiți la început și să nu întârziem prea mult pentru că pierdem trenul, pierdem vaporul – asta spun referindu-mă mai ales la cei care întârzie căsătoria și cad în păcate grele sau la cei care nu pornesc cu hotărâre pe drumul monahismului sau al profesiei și își ratează cariera. Trebuie chibzuință și trebuie hotărâre, bărbăție. Bărbăția a fost și este o mare virtute care astăzi din păcate nu se ia în calcul. Oamenii au uitat de bărbăție, de chibzuință, scaun la cap.
Atribute necesare
Pe de altă parte, însă, în clipa în care ne-am angajat pe acest drum, tot cu aceeași hotărâre iubitoare să facem răbdare și cu mult tact și discernământ să înaintăm pe acest drum pentru că dacă ne dăm jos din tren la prima stație nu vom mai ajunge niciodată la destinație, fraților. Înțelegeți? Trebuie hotărâre și răbdare și ascultare. Ascultare, ascultare. Asta este o lege a naturii, fraților.
Bun, Sfinții Părinți vorbesc despre asta pe larg, tomuri întregi, stive de cărți vorbesc despre asta.
Să vă dau un exemplu acum nu din Sfinții Părinți, ci de la una dintre cele mai luminate minți de pe planeta aceasta. Se numește Peter Norvig. Este director of research (director de cercetare) la Google. Omul ăsta duduie, fraților. Și el a scris un celebru articol: „How to become a good programmer in 10 years…” – „Cum să devii un bun programator în 10 ani…” .
Norvig a fost agasat de toate cărțile astea – să înveți Java fără profesor în 10 zile, să înveți C + + fără profesor în 5 zile și lucruri de genul ăsta. Și atunci a scris un articol pentru toată industria de software în care Norvig spune: măi, fraților, nu-i așa! Trebuie să faceți răbdare, trebuie să faceți ascultare! Și în 10 ani când o să trageți linie o să vedeți că o să fiți niște specialiști în domeniu. Dacă voi la fiecare 5 minute vă schimbați direcția și la fiecare 2 secunde nu o să faceți ascultare, nu o să ajungeți niciunde.
Fraților, e nevoie de ascultare, e nevoie de curaj, e nevoie de stăruință, de răbdare și mai ales de rugăciune pe drum, pentru că omul nestatornic și neascultător nu are nicio valoare. Să ne ferească bunul Dumnezeu și să ne ajute bunul Dumnezeu!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi să fim ascultători. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
15 Comment
Pana unde merge ascultarea fata de sot/sotie daca el/ea ne cer lucruri care sunt pacate recunoscute ( fizice sau de alta natura)? Si daca din aceasta neascultare se ajunge la despărțire totala sau sufleteasca, îndepărtare unul de celalalt sau Doamne fereste, el/ea intra intr-o alta relatie se poate socoti ca avem un pacat?
Sau daca in trecut am acceptat unele lucruri despre care stiam ca sunt pacate si apoi, vrand sa ne indreptam viata, nu am mai acceptat sa le facem pentru sotul/sotia noastra e asta o dovada de neascultare si un pacat in cele din urma? Doamne ajuta!
Imi plac intrebarile tale. Sunt foarte relevante mai ales in vremurile noastre tulburi. Mi-ar placea sa vad raspunsuri de la oameni cu experienta duhovniceasca. As avea atat de mult de invatat si eu. Pana atunci sper sa ai alaturi de sufletul tau o prietena/un prieten cu care sa ai conversatii lungi si folositoare. De multe ori avem nevoie doar sa stam de vorba cu cineva care chiar sa ne asculte.
Bunul Dumnezeu sa te protejeze!
Ți-aș scrie în privat, dar, nu știu cum, totuși cred ca unele întrebări de natura asta poate e bine sa nu le punem unui om care a ales sa se depărteze de lume și pot constitui un fel de ispita? Poate greșesc, îmi cer scuze. Lucrurile astea intime mai bine cu cineva apropiat, poate duhovnicul, poate soțul, poate o persoana de încredere. Ar fi și greu și prin caracterul general și personal. Îmi cer scuze dacă gresesc
Corina draga, toate au o limita….daca nu ajungi la o intelegere cu partenerul de viata, iti urmezi pur si simplu calea, indiferent de parerea celuilalt. Cu bună-credință si rugaciune Dumnezeu iti va da si instrumentele necesare.
Pana la urma trebuie sa-ti asculti propria constiinta. Oamenii pot evolua diferit, chiar daca traiesc impreuna.
Ai incredere in Dumnezeu si fii puternica!
Părinte Teologos, referitor la alegerile politice, in teorie aveti dreptate, dar, in practica, Sistemul are grija sa ne puna sa alegem intre Omul Diavolului si o capra. Adica scoate in fata un candidat foarte laudat, dar despre care stim clar cui slujeste, si un contracandidat deplorabil. Alegerea e imposibilă. Majoritatea va vota cu Omul Diavolului, minoritatea va zice „mai bine votam o capra decat un capcaun”, iar oamenii morali vor spune: bine, dar nu ne putem asuma sa punem votul nostru pe o capra, fiindca si ea, daca ar ajunge in frunte, ar fi periculoasă pentru interesul national. Oamenii acestia se abtin de la vot si nu cred ca raționamentul lor e condamnabil. Asta referitor la alegerile prezidențiale. Referitor la cele parlamentare, va spun experienta mea personala din 2020: intentionam sa delegitimez puterea care luase masuri abuzive, votand cu opozitia. O intamplare a făcut sa nu pot ajunge la vot, dar aveam in minte alegerea facuta. Ei bine, n-a trecut un an de la acea data, si opozitia de fatada a venit la putere aliindu-se cu vechii dusmani contra carora as fi iesit la vot si perpetuand aceleasi abuzuri. Am dat slava lui Dumnezeu ca nu am ajuns la vot, pentru ca as fi ajuns sa ma caiesc ca am legitimat prin votul meu niste tradatori care au implementat abuzurile contra carora voisem eu sa votez! Mi-am zis: acuma ei fac aceste mizerii in ciuda mandatului primit de alegatori, dar ce bine ca nu i-am mandatat si eu! Atata timp cat serviciile fac jocurile alegerilor, puterea nu se schimba de fapt niciodată, ni se livrează doar iluzia alegerii si iluzia luptei, ba mai suntem si cooptati sa ne dam girul pentru a valida aceste faradelegi! Cand a fost miza reala, de exemplu la Referendumul pentru Familie, am iesit la vot. Dar cand a fost doar o schimbare de fatada intre puterea desemnata si opozitia confiscata, am stiut sa ma abtin si nu cred ca sunt de condamnat, date fiind împrejurările. Mai mult, timpul mi-a dovedit ulterior ca m-as fi cait pentru votul meu!
As vrea sa va povestesc ceva despre acest argument asa de important. Anul trecut am avut o problema de sanatate cu un chist care ma durea tare de tot,inflamat si infectat.Cand eram ca sa vad doctorul meu…umbland per celular ,am vazut pe o pagina Fb ca era ziua Sfantului Nectarie.Nu il cunosteam ,aveam ceva carti pdf pe computer despre viata lui si minunile dar nu le citisem inca. Asa ca am inceput sa citesc despre viata lui pe aceasta pagina.SI am inceput sa i fac Acatistul aproape in fiecare zii…nu toate,dar foarte des.In ianuarie m am intalnit cu preotul care im este duhovnic si i am zis ca fac Acatistul ..el mi a spus ca trebuie sa l fac in fiecare zii.BIne,am inceput,dar eram incostanta…pana cand a venit mama mea aici (locuim in Spania) si nu l am fact pe mult timp gandinduma ca nu aveam prea timp.In timpul cand mama era aici a inceput sa im faca rau dintii..nu intelegeam de ce,pentru ca in aparenta nu aveam nimic. La inceputul lui iulie am facut o radiografie si un tac si aveam o chista mare in sanul maxilar,deasupra dintilor care im faceau rau.Nu m am gandit imediat…dar dupa, nu stiu daca era ca o iluminare ,dar am inteles.Din nou un chist…din nou probleme…nu am facut asculare de a face Acatistul in fiecare zii..si cred ca asta este rezultatul.ASa ca am reinceput sa il fac…SI am rugat Sfantul de a ma ajuta si de data asta…chiar daca acum ma gandesc…am fost exact ca un copil neascultator…in lacrimi dupa pentru consecventa….Dar Sfantul m a ajutat din nou…mi a facut sa aflu in putine zile un medicament natural care mi a facut mult bine,durerile s au scazut mult,pana sa dispara chiar…si sper ca si chistul incetul cu incetul o sa se duca.
TOate astea pentru a va povesti cat ascultarea este da necesara ca oxigenul!Si am descoperito per pielea mea…dar sunt fericita de asta.Sunt fericita ca Dumnezeu si Sfantul Nectarie nu m au uitat si ca cu o noua problema m au reintors la ascultare.
Dumnezeu si Maicuta Domnului sa va binecuvanteze!
politica e corupta toata, oamenii cinstiti nu ajung acolo…
satan conduce prin politicieni.. au creat tot sistemul in care traim azi.eu am retras copiii de la scoala, incercam sa ne rupem incet de societate…
nu se mai poate cu atata tupeu satanic si nesimtire, sant prea multi corupti peste tot, prea multi.. numai io cati stiu, asa zise familii onorabile, cadre universitare in state, australia, europa…toti in masonerie de generatii
FEREASCA DUMNEZEU
sa fii contra umanitatii si cu satan ptr 50 , 60 de ani de bunastare si stabilitate pe profitorism si minciuni, sa ti vinzi fratele si aproapele ptr nimic in final
madness
Referitor la politică eu de mult am dubii supra teoriile conspiraționiste care văd mereu rău în tot. Nu zic că teoriile ufficiale sunt toate bune, însă cred că uficialitatatea și conspirationismul sunt 2 fețe de la același medalie. Cred că unica în a înțelege ceva este a ne ruga pentru a avea mai multă claritate. Și desigur a înțelege că politiecienii sunt oameni, și că pot să greșească. Un pic ca copii ne comportăm, care cred multe ori că părinții sunt suoerheroes.
Sunt surprins de doua aspecte cu care nu rezoneaza sufletul meu pacatos:
1. Indemnul de a merge la vot si a face ascultare de conducatorii alesi (sau nealesi). Ma iertati dar mi se pare o idiotie. Cum ar fi trebuit sa faca sfintii din inchisorile comuniste? Sa faca ascultare si sa devina atei? Sa faca ascultare si sa minta ca sa isi scape pielea? Sa faca ascultare si sa toarne pe cei din celula? Trebuiau sa faca ascultare romanii si sa darame bisericile? Ne imbatam cu apa rece crezand ca traim in democratie. Raul e in lume de la caderea ei (sau chiar dinainte). In 89 nu s-a schimbat regimul. Doar stapanii. Si asta in aparenta. „La vremuri noi tot noi!”. Romania e condusa de aceleasi scursuri care au facut lucruri oribile. Vorbesc de acele lucruri pe care daca le-am cunoaste nu am mai putea iubi. Nu stiu daca stiti dar sunt unii care au o carte a lor la fel cum avem si noi Sfanta Scriptura. Povestile de acolo seamana foarte mult cu povestile din Biblie cu o diferenta imensa: lupta de la final e castigata de lucifer. Acesti oameni se lupta in fiecare zi sa inrobeze intreaga umanitate si sa faca orice pentru ca sfarsitul lumii sa vina mai repede. Nu pot sa fiu de acord ca trebuie sa ma duc la vot si nu pot sa fiu de acord sa fac ascultare de astfel de oameni.
2. Exemplul programatorului american (sau ce natie o fi). Sunt multi oameni foarte destepti pe care ii lauda multa lume (cazul de fata, Elon Musk si altii…) dar mai inainte de a ne lua pe sus euforia de realizarile lor ma gandesc ca trebuie sa revenim cu picioarele pe pamant. Avem mai multe locuri in Scriptura in care ni se spune clar ca inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu. Fara frica de Dumnezeu ceea ce denumim intelepciune este viclenie. Multi dintre oamenii astia foarte destepti il au ca dumnezeu pe satana. Sau se declara atei. Indiferent de cat de mari sunt realizarile lor eu nu vreau sa mananc din roadele pomilor lor. Fara Dumnezeu totul e mizerie. In cazul de fata suna prea mult a ratacirea lumii si grija desarta a veacului. Dar poate am inteles gresit. Cum poate un asemenea exemplu al programatorului sa ma ajute la mantuire?
Daca am gresit cu ceva va rog sa ma iertati si sa va rugati pentru mine. Doamne ajuta!
1. Scriptura spune altfel. La fel și toți sfinții din veac inclusiv cei din închisorile comuniste. Lupta lor nu a fost pe plan politic ci pe plan duhovnicesc. Facem ascultare de conducerea pe care Dumnezeu a îngăduit-o (vezi ce spune Sf. Ap. Pavel și chiar și Domnul: „Dați Cezarului ce e a Cezarului”) până la păcat. A spune (în închisoare) că sunt de acord cu ateismul este lepădare. Când conducătorii noștri ne vor spune să ne lepădăm de Hristos și să fim de acord cu ateismul, firește că nu ne vom supune. Sfinții în istorie nu îndemnau la lupte de stradă pentru răsturnarea conducerii dacă nu era atinsă credința în mod frontal și evident, uneori nici atunci. Dacă nu ești de acord cu conducerea, este evident că trebuie să mergi la vot pentru a-ți exprima dezacordul. Te contrazici.
2. Faptul că cineva spune că trebuie să facem răbdare și să evităm superficialitatea de gândire este o rătăcire numai pentru că a spus-o un neortodox?
1. Daca toti sunt monstrii cum pot sa votez ca sa imi exprim dezacordul? E un simplu exemplu de garbage-in/garbage-out.Nu vad contradictia. Credinta nu mai este atinsa in mod frontal de multa vreme. Totul se bazeaza pe o manipulare invaluitoare menita sa piarda sufletul („Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida ; temeti-va mai de graba de acela care poate si sufletul si trupul sa le piarda in gheena” (Matei, 10, 28). ) Teoria este buna insa marturiile celor care au trait rautatea si cruzimea extrema in inchisori ma lasa cu foarte putina speranta cand vad actiunile curente ale conducatorilor nostrii.
2. Ma refeream slava care este adusa multor oameni pentru realizarile lor. Fie ei si ortodocsi. Cum putem sa evaluam corect roadele lor daca nu din perspectiva directiei in care se indreapta? Este spre blestem sau spre binecuvantare? „Multe căi i se par bune omului, dar la capătul lor încep căile morţii. ”
Daca acceptam cu atata bucurie roadele acestui programator de ce sa nu luam si exemplul lui Buddha sau Rumi sau Mohamed sau multi altii care au facut si ei multe lucruri „bune”, chiar minuni? Cum poate un asemenea exemplu al programatorului sa ma ajute la mantuire?
1. Nu crezi că-i judeci pe oameni cam prea dur? Dincolo de asta este important să iasă răul cel mai mic – dacă gândești așa. Totuși există o diferență mare între cei de azi (pe care nici eu nu-i validez) comparativ cu cei de atunci.
2. Aici nu vorbim de activitatea lor în genere. Vorbesc doar de o singură idee a programatorului respectiv. Astfel nu ar fi trebuit promovat nimeni care nu era ortodox în perioada pandemiei în tema vaccinurilor, de exemplu. Să nu fim extremiști.
Adica ce vreti sa spuneti, ca cei care au programat vaccinurile din pandemie, sunt oamenii lui Dumnezeu? Sunt de buna-credinta? Despre mortile subite ce parere aveti, cand mor tinerii in somn dupa inoculare, la mai putin de un an? Nu cumva s-a strecurat Dracu si in chilie?
Uite, eu am curajul sa nu fac ascultare de nimeni, daca anumite sfaturi nu sunt in concordanta cu propriile convingeri. Eu cred in relatia personala cu Dumnezeu, sunt de acord cu ascultarea duhovnicilor in ce priveste organizarea vietii duhovnicesti si morale, dar cam aici se termina ascultarea. Nu degeaba ne-a inzestrat Dumnezeu pe toti cu creieri in cap, poate ar trebui sa mai si gandim….drumul spre iad e pavat cu intentii serioase.
Cel mai tare ma doare cand oamenii sunt manipulati prin tabu-ul credintei, cand unii se folosesc de cele sfinte, gen ascultare, lucru care pt cei lucizi aceasta din pacate se cam duce in derizoriu, iar altii mai cuminti sunt spalati pe creier si manipulati, ca doar asa vor ajunge in Rai.
Credinta si moralitatea nu ar trebui sa anihileze luciditatea, prezenta continua, intelepciunea gandirii umane, care tot de la Doamne sunt. Mie imi suna a manipulare subtila in aceste vremuri. Vor cadea pana si cei alesi. Parerea mea este ca fiecare om sa cerceteze bine persoana duhovnicului in care urmeaza sa se increada si evident sa se roage, pt a-l gasi pe cel potrivit.
Da, m-as duce cu ochii inchisi catre un om al lui Dumnezeu, cum a fost pr.Iustin Parvu sau Sf. Pr. Paisie Aghioritul. Cine cunoaste lucrarea si gandirea acestor oameni, stiu f bine ce spun. Suntem in plin razboi umano-spiritual, cine nu vede acest fenomen va cadea in prapastie. E alegerea fiecaruia, liberul arbitru. Ca sa intelegi ceva, trebuie sa gandesti corect, moral, in afara egoului, apoi incepi sa simti. Cand ai ajuns sa simti, nu te mai pacaleste nimeni, pt ca in simtirea curata este prezenta Duhului Sfant.
Iartă-mă, însă sunt prea multe lucruri distorsionate în dialectica ta pentru a răspunde la toate. Sunt o mulțime de supoziții și contradicții care provin din crezământul în propria gândire pe care o lauzi atât. Ajungi până în hilar: spui că „ai curajul să nu faci ascultare de nimeni” dacă nu-l judeci iar pe de altă parte spui că „te-ai duce cu ochii închiși la pr. Iustin sau Sf. Paisie”. Apropo, de unde cunoști lucrarea și mai ales gândirea Sf. Paisie? Cât ai stat și de când în Sf. Munte?
Sf Parinte Paisie si Pr Iustin Parvu erau total impotriva implanturilor electronice si a vaccinarii fortate.
Din acest motiv am spus ca m-as fi dus cu ochii inchisi spre acesti mari duhovnici, pt ca invataturile Sfintiei lor se potrivesc crezurilor si convingerilor mele. Exact despre acest aspect era vorba. Daca duhovnicul meu ar propovadui vaccinarea si implanturile cu microcipuri, evident ca as avea o discutie in contradictoriu si as pleca in secunda doi, daca nu mi-ar intelege punctul de vedere. Mai mult, mi-ar ridica multe semne de intrebare, daca e omul lui Dumnezeu, sau slujeste altcuiva. Deci nu e nicio contradictie, e vorba de anumite aspecte in fata carora nu m-as supune nimanui, chiar si duhovnic fiind. Spre bucuria mea, nu este cazul in ceea ce priveste legatura mea duhovniceasca cu parintele meu. Nu spun ca eu detin adevarul, e vorba de convingerile personale, in plus, nu sunt formator de opinie, drept pt care nu mi se pot aduce acuzatii ca influentez oamenii de pe planeta, ceea ce alte institutii o fac, inclusiv prin biserica. Institutia bisericii in lume trebuie sa ramana rezervata in ce priveste politicile de stat, mai ales cele de natura medicala, un subiect extrem de sensibil in aceste vremuri controversate.
Sunt chestiuni care implica responsabilitate personala.