Ascultați un fragment dintr-o scrisoare a arhimandritului Serghei Baranov în care acesta descrie pe scurt și minunat treptele vieții duhovnicești.
Scrisoarea este adresată unei ucenice începătoare și insuflă pace și curaj.
Audiție plăcută! (după videoclip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Fii binecuvântată în Hristos! Totul este desăvârșit în El! Amin.
Toate atașamentele și relațiile noastre lumești sunt foarte instabile și nesigure. Astăzi ele sunt aici, mâine nu mai sunt. Și care este cel mai statornic lucru din lume? Dumnezeu! Dumnezeu, Care a creat această lume și [a creat] chiar și timpul. Cu toții suntem într-un fel de segment temporal, iar timpul ne schimbă mereu starea, ființa. Astăzi suntem binedispuși, mâine avem o stare proastă. Astăzi suntem bucuroși, mâine suntem urmăriți de o nenorocire. Astăzi sărbătorim Paștile, însă într-o săptămână [sărbătoarea] se va fi terminat deja. Dar când o persoană intră într-o relație cu Dumnezeu, aceasta pătrunde în Dumnezeu Însuși, într-o stare de îndumnezeire [θεώσις] și iese din taina timpului. Iar Dumnezeu devine pentru ea prezentul și eternitatea în vecii vecilor. Indiferent dacă este vorba de ieri, astăzi sau mâine, pentru El totul este „astăzi” și mereu este bine și este iubire.
Să zâmbim!
Dacă creștinii nu zâmbesc înseamnă că ei o duc rău, înseamnă că ceva nu merge bine în viața lor duhovnicească, înseamnă că rugăciunile lor nu sunt lucrătoare, înseamnă că ei trebuie să meargă la duhovnicul lor și să-l întrebe: „De ce am mereu o dispoziție proastă, descurajatoare? Căci Hristos a înviat! El mă iubește! Iar Maica Domnului mă acoperă cu Sfântul ei Acoperământ! De ce am o stare proastă?”. Asta înseamnă că acolo nu este rugăciune! Rugăciunea nu este doar vorbire, [nu este] doar citire dintr-o carte – Doamne! Preasfântă Născătoare de Dumnezeu! -, nu este doar cântarea de acatiste! Adevărata rugăciune nu are nevoie de cărți. Poate fi făcută chiar fără cuvinte. Rugăciunea este respirația vieții, este prezența în Dumnezeu, este unirea cu El Însuși.
Pentru a găsi odihna în Dumnezeu este nevoie să ai o relație cu El, este nevoie ca Dumnezeu să devină o Persoană pentru noi. O Persoană Care este la fel ca noi. Nu poți fi odihnit de ceva ce nu cunoști. Pentru a învăța să înțelegi muzica adevărată îți trebuie mult timp și multă râvnă. La fel se întâmplă și în viața duhovnicească. O persoană spune: „Ei bine, deci am fost la biserică, dar nu L-am văzut pe Dumnezeu. Nu mi s-a întâmplat nimic.” Însă pentru a-L dobândi pe Dumnezeu ai nevoie să faci asta pentru un timp îndelungat.
Uneori, dacă suntem sinceri și dacă în noi este o căutare vie a lui Dumnezeu, Dumnezeu ne oferă anticipat puțin din ceva, ceva care să ne atragă, dar încă este nevoie de trudă. Noi trebuie să facem trecerea psihicului nostru din starea fiziologică și psihologică în sfera duhovnicească, acolo unde se află știința vieții duhovnicești. De asemenea, acolo se află nevoința, învățătura despre rugăciune și, peste toate, practica duhovnicească.
Rugăciunea adevărată
Uneori, oamenii mă întreabă: „Părinte, aș vrea să practic rugăciunea lui Iisus. De cât timp am nevoie ca s-o dobândesc?”. Iar eu le răspund: Dacă vreți să intrați în această lume, atunci să știți că nu există cale de întoarcere. Va trebui să mergeți toată viața voastră în acea direcție până în ziua în care veți muri! Și să dea Dumnezeu ca ultima voastră respirație să fie cu rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”
Rugăciunea este o formă diferită de existență. Intrăm într-o stare diferită de existență, în care Îl experiem foarte aproape, foarte sensibil pe Dumnezeu. Iar apoi noi nu doar credem în experiența Sfinților Cuvioșilor Părinților noștri care, potrivit spuselor lor, au fost cu Domnul, ci vom spune: „Sunt cu Tine, Doamne, în taina rugăciunii! Nu citesc doar o carte sau repet niște formule. Ci Te-am găsit cu mintea mea și deja sunt cu Tine! Și deja rostesc: Doamne, Iisuse Hristoase, …
Când sunt întrebat: „Cum să cer cutare sau cutare lucru de la Dumnezeu?”, răspund: Nu este necesar să te gândești la ce Îi vei cere lui Dumnezeu. Este necesar să încerci să-L găsești pe Dumnezeu cu mintea ta în timpul rugăciunii. Și dacă reușești să faci acest lucru, dacă mintea ta se unește cu Mintea lui Hristos, nu mai trebuie să spui nimic, pentru că în acel moment vei înțelege și vei experia foarte acut și sensibil faptul că El știe deja totul. El știe de ce ai tu nevoie și tu știi de ce are El nevoie, după cum se spune: O singură inimă, un singur suflet.
Așadar, când o persoană se unește cu Hristos, ea Îl are pe Hristos în inima ei. Hristos este în mintea ei. Ea gândește prin Hristos. Ea simte prin Hristos. Experiază prin Hristos. Și deja nu mai este nevoie să spună ceva. Ei pur și simplu sălășluiesc împreună. Unul în celălalt și în mijlocul lor este Raiul.
Arhim. Serghei Baranov – Un cuvânt din cartea „Fly High” Sursă: Mănăstirea Iveron, Orsk, Rusia
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
6 Comment
Bogdaproste Părinte!
Măicuța Domnului să vă ocrotească Veșnic!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri
Doamne Iisuse Hristoase
Dumnezeul nostru miluiește ne pe noi păcătoșii!
Părinte drag ,eu mă întristez când fac păcatul și sufăr când nu-mi găsesc timpul necesar pentru pocăință!
Aș dori să alerg la Biserica unde avem duhovnic dar,un gând îmi spune că nu trebuie să l obosesc prea des… și nu pentru toate… și aștept în suferință aproape de 40 de zile sau la posturile rânduite de Dumnezeu ca o mare salvare pentru cei ce cunosc rana pricinuită de păcat!
Oare ar trebui să îndrăznesc ori de câte ori este nevoie?
Vă iubim și așteptăm Cuvânt de întărire de la Măicuța Domnului!
Eu mă duc dacă pot ori de câte ori simt nevoia. Chiar dacă sunt multe ori. Biserica este spitalul sufletelor noastre. Dacă ne ducem la spital dacă ne simțim rău fizic și la fel ne ducem la Biserică dacă simțim nevoia sufletească.
Vă mulțumesc!
Cred că o să încerc să mă smeresc…cred că nu este smerenie la mine!
Frumos… Încă nu-l descoperisem pe ARCHPRIEST SERGIY BARANOV.
Mulțumesc mult.
Doamne ajuta!
minunat!