Sinteza săptămânii… și un Sfânt român în Țara Sfântă

Înainte de a vă prezenta sinteza săptămânii, vă prezentăm un frumos documentar în care este prezentat Sf. Ioan Iacov Hozevitul – unul dintre cei mai cunoscuți sfinți români contemporani.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Citiți în cele ce urmează o selecție de citate din articolele publicate în cursul acestei săptămâni pe site-ul nostru „O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte”.

Sub fiecare citat aveți și previzualizarea articolului din care a fost luat. 

Dacă faceți click/tap pe previzualizare, veți naviga la articolul sursă. Ca și până acum, comentariile voastre sunt binevenite!

Răspândiți dragostea!

Lectură și vizionare plăcută! 

Bineînțeles că Biserica primește un om care are dificultatea lui. Primește psihopați; cu autism; cu sindrom Down; care sunt la sfârșitul vieții; cu Alzheimer; pe toți! Cu atât mai mult, și în mod special, astfel de oameni, în care, dintr-un anumit motiv, există o sfâșiere între sufletesc și trupesc, trebuie să-l îmbrățișeze. 

Gândiți-vă, ce susținere a harului! Pentru că noi astăzi, dacă cineva se uită chiorâș la noi  zicem că ăla are cu mine, că nu știu ce, că cine se crede el și așa mai departe. O mică observație să ne facă și noi te tulburăm toți. Pe când ei sub atâtea chinuri și în condiții atât de insalubre, de groaznice, creau poezii! Ce frumos!

Te rupea la un moment dat, dacă cădeai în ispita lor, te rupeai și de ai tăi, dar te rupeai și de ei în același timp. Pentru că în momentul în care nu mai puteai să predai informațiile care așteptau ei, nu mai erai bun de nimic. Te părăseau. Și-atunci tu te găseai părăsit și de Dumnezeu și de lume. Și foarte muți dintre ei cădeau într-o disperare, cădeau în deznădejde, cădeau într-o durere, într-o supărare. Își pierdeau, în scurt timp, o jumătate de an, un an, îl cuprindea o boală, o tristețe, o mâhnire și se vedeau în starea aceasta: nici cu Dumnezeu, nici cu oamenii. Și era așa de mare ispita încât se îmbolnăvea fie de cap, fie de plămâni, fie (mureau).

Sf. Nikolai a spus odată, deși înfățișarea lor exterioară este diferită, toți oamenii sunt unul. Unde trăiesc, nu contează, toți oamenii sunt la fel și toți au o conștiință, știu ce este bine și ce este rău și toți au potențialul de credință. Nu este un semn că toți oamenii sunt copiii lui Dumnezeu? Este datoria noastră ortodoxă să-i conducem pe cei care sunt încă pierduți în mersul în întuneric. Aceasta este ortodoxia dată nouă tuturor de Iisus Hristos.

Pocăința nu înseamnă că îmi pare rău că n-am reușit. Pocăința înseamnă că regret că L-am trădat și L-am rănit pe Hristos și vreau să se refacă legătura cu El. Dacă imediat mă poziționez corect și spun: „Am păcătuit!”, și se reface legătura mea cu Hristos, am bucurie. Pentru ce tristețe? Întotdeauna pocăința înseamnă reabilitarea relației. Și acolo există bucurie. 

Numai harul lui Dumnezeu poate să-l împlinească pe om, să împlinească persoana umană pentru că persoana umană este creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, adică a Persoanelor Perfecte ale Sfintei Treimi. Și deci numai Persoana poate să împlinească o altă persoană. Această sete după infinit, după perfecțiune a omului nu poate fi împlinită de nimeni și nimic decât numai de bunul Dumnezeu care este pur duhovnicesc.

Când plângi pentru păcatele tale cu smerenie, începi să dorești să-L cunoști pe Dumnezeu mai mult și cu cât Îl iubești mai mult, vrei să citești despre El și să te rogi Lui. Cu atât Dumnezeu te va umple mai mult și îți va da să-L cunoști mai mult. Cu cât ajungi să-L cunoști mai mult, cu atât ești mai flămând după Hristos.

Aș vrea să-Ți pot întinde un gând pios măcar,

Dar nu, nu pot, grădina mi-e vraiște şi mi-e goală,

Mi-a mai rămas pe-un lujer o singură petală

Și pe un ramur veșted un singur fruct amar.

Cel mai mare așezământ românesc din Sfântul Munte Athos este Schitul Românesc Prodromu cu hramul Botezul Domnului. În prima jumătatea  a anilor 1800, părinții Nifon și Nectarie reușesc cu ajutorul Maicii Domnului să zidească acest schit care este o dorință   a tuturor românilor de a avea un locaș în grădina Maicii Domnului.

Și-a dat seama ca de fapt, aici e salvarea la Dumnezeu, prin Biserică. Prin Spovedanie. Dacă nu, se umplu spitalele de bolnavi psihic, cum a găsit ea în Germania. Să nu găsești loc pentru un control, pentru o discuție. Adică toată lumea are nevoie de așa ceva. De ce? Pentru că n-au biserică, nu au spovedanie. Dacă ajungi la lucrurile astea, nu ai nevoie de altceva. Te-ai spovedit, te-ai ușurat. Nu înseamnă că nu mai ai greutăți, crucea ți-o duci, dar devine mult mai ușoară.

Reporter: Voiam să vă întreb legat de Părintele Calciu. Când venea și vă vizita, rugăciunea dumnealui ați simțit-o că lucra în vreun fel asupra vieții dumneavoastră, a familiei? 

Dl. Demostene Andronescu: Eu am simțit-o, aveam probleme, și chiar m-am sfătuit cu el și mi-a dat câteva exemple cum se face Rugăciunea Inimii.

„Măi asta e un fel de spălare de creier” îi spun eu lui, și mi-a demonstrat că nu e așa.

Vizionați un documentar fulminant care descoperă o parte întunecată a muzicii dovedind că dintre cei mai celebri cântăreți din istoria muzicii sunt oameni care, din păcate, s-au încurcat cu diavolul. Oameni buni, nu este de joacă! Lucrurile sunt cu mult mai fine și mai periculoase decât par la prima vedere.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!