Blestemul Led Zeppelin: Partea întunecată a muzicii

VĂ RUGĂM CITIȚI!

Vizionați un documentar fulminant care descoperă o parte întunecată a muzicii dovedind că dintre cei mai celebri cântăreți din istoria muzicii sunt oameni care, din păcate, s-au încurcat cu diavolul.

Oameni buni, nu este de joacă! Lucrurile sunt cu mult mai fine și mai periculoase decât par la prima vedere.

Apreciem tonul acestui documentar care reușește să prezinte lucrurile cu discernământ, fără o patimă oarbă, reușind să ne informeze într-un mod foarte bun, care sperăm să ajungă și la tineri. (distribuiți!)

…și asta chiar dacă realizatorul nu este ortodox și, deci, nu poate să facă o analiză corespunzătoare a fenomenului.

Cu darul lui Dumnezeu, o să încercăm să prezentăm și alte episoade în care să arătăm drumurile altor muzicieni care s-au întors sau care, la măsurile lor, sunt oameni foarte buni.

Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Jimmy Page, eruditul și convingătorul chitarist principal al formației Led Zeppelin, i-a spus odată unui jurnalist: „Nu mă închin diavolului, dar magia mă atrage, magia de tot felul.” „Au trecut ceva ani până am înțeles despre ce este vorba.”

Introducere. Începuturile lui Page

Page, născut în Hounslow, în vestul Londrei, a zguduit lumea rock-n-roll-ului, ca nimeni altul înaintea lui. Moderat de frumos ca înfățisare, spiritual, și cu apucături bizare și extravagante, Page a fost ca un păun printre fazani. Cercul în care se afla a fost cel mai excentric din Epoca Vărsătorului. Băieți de bani gata, fumând hașiș și consumând substanțe halucinogene (LSD). Cercul lui Page, totuși, avea și o latură mai puțin cunoscută, o latură înrădăcinată în mistica ezoterică estică în magia veche, în ocultism.

Caracterul de păun a lui Jimmy Page l-a conectat cu multe dintre legendele rock-n-roll-ului, de la Eric Clapton la The Rolling Stones, ambii cu care a concertat în mod regulat ca chitarist in deschiddre, de scenă. În cele din urmă, Page a fondat Led Zeppelin, care a urmat transformării fostei sale trupe, The New Yardbirds. Așa cum spunea cu propriile sale cuvinte, Led Zeppelin s-a format printr-un miracol. Mai întâi, l-a găsit pe John Paul Jones, un chitarist bas, apoi pe Robert Plant, solistul și, în cele din urmă, pe John Bonham, bateristul. Un cvartet diabolic reflectat prin simbolurile lor personale a patru peceți. Desigur, aceasta a fost o alegere neobișnuită de logo pentru o trupă. La acea vreme, pecețile erau puțin cunoscute în afara cercurilor ezoterice. O pecete este un simbol folosit în vrăjitorie, adesea o ilustrație a unui demon sau a unui alt spirit, folosit frecvent astăzi in Magia Haosului. Pecețile pot fi folosite atăt pentru binecuvântări cât și pentru blesteme.

Se speculează că practicile ocultiste ale lui Page ar fi putut avea consecințe devastatoare pentru el și pentru colegii săi de trupă. Într-un interval de timp limitat, ghinion, accident, boală și, în cele din urmă, mai multe decese, i-ar fi afectat pe membrii trupei și pe cei apropiați. Acesta este cunoscut sub numele de Blestemul Led Zeppelin. Pentru această investigație, vom arunca o privire mai atentă asupra faptelor istorice din jurul acestor evenimente și, cu tot respectul pentru victimele implicate, vom explora acele speculații ale fanilor de cursă lungă ai lui Led Zeppelin, precum și ale unor cercetători în ocultism.

Unii spun că Jimmy Page și-a vândut sufletul său, al lui Robert Plant, și al lui John Bonham, diavolului. Pentru a înțelege tot misterul legat de Blestemul Led Zeppelin trebuie să ne întoarcem în urmă cu aproape șase secole înaintea erei rock-n-roll, la infamul alchimist Johann Georg Faust.

Johann Georg Faust

Un pact cu diavolul, cunoscut și ca „Târgul lui Faust”, este o figură de stil la fel de veche ca și timpul însuși. Tradiția creștină spune că un contract cu diavolul este o tranzacție între satan și persoana respectivă. Satana oferă bunuri lumești, pe care care persoana în cauză le obține în schimbul sufletul său. Istoria abundă în povestiri despre personalități publice celebre despre care se spune că ar fi încheiat înțelegeri cu diavolul. Cea mai celebră dintre aceste povestiri este a lui Johann Georg Faust. Povestea lui Faust începe cu un savant nemulțumit care a epuizat toate mijloacele umane posibile de studiu. În schimbul obținerii cunoștinței infinite și al unui stil de viață hedonist, nemărginit, își vinde sufletul. Povestea începe cu Faust, singur în laboratorul său, pregătind un ritual pentru a cere sprijinul unui spirit. „În consecință mă dau vrajitoriei”, zice el. Când diavolul, Mefisto, este convocat și, este de acord să-l slujească lui Faust omul de știință îi solicită: „Cum vrei să-ți răsplătesc serviciile tale?” La care Mefisto îi răspunde: „Semnează aici doar cu o picătură de sânge”. Ceea ce înseamnă, fără nici o îndoială, că a semnat cu sufletul său. Faust acceptă. Din păcate, afacerea se termină cu o tragedie.

Se spune că povestea este inspirată din viața reală a alchimistului german Johann Georg Faust, care se presupune că a murit într-o explozie de laborator, după ce diavolul a venit, în persoană, să-i revendice sufletul. Diavolul sau Lucifer, care, în latină, înseamnă „steaua dimineții”, a fost creat ca heruvim sfințit cu mir, și a fost cel mai puternic dintre îngerii lui Dumnezeu. În conformitate cu Cartea lui Ezechiel, Lucifer avea instrumente muzicale încorporate în însăși ființa lui. Aici se afirmă că: „Timpanele și flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua în care ai fost făcut”. Și astfel, se crede că satana a fost cel mai bun muzician al Raiului. Din această cauză există o relație lăuntrică, aproape naturală între „Târgul lui Faust” și muzică.

Giuseppe Tartini

Și mulți dintre voi s-ar putea să fiți deja conștienți de faptul că înțelegerile cu diavolul sunt figuri de stil în aproape orice gen muzical. În anul 1713, faimosul compozitor italian Giuseppe Tartini a visat că a fost vizitat de diavol care i-a promis că îl va ajuta dacă îi va da în schimb sufletului său. În vis, Tartini a acceptat și, de curiozitate, i-a dat diavolului vioara sa. Și astfel căzutul spirit a început să cânte cel mai frumos solo pe care l-a auzit Tartini vreodată, lasându-l pe acesta fără suflare. Atunci când s-a trezit, Tartini a încercat frenetic să recreeze accea compoziție după ce își mai aducea aminte. Această piesă a devenit „Sonata tril a diavolului”, o compoziție recunoscută pentru trilurile sale incredibil de dificile și complexe din punct de vedere tehnic, cuprinzând triluri cu două pauze. Și asta în condițiile în care Tartini se apucase de vioara cu numai trei ani în urmă. El a devenit unul dintre cei mai influenți violoniști care au trăit vreodată.

Se speculează adesea că „Stairway to Heaven” („Drumul către Rai”), cea mai faimoasă melodie a lui Led Zeppelin, și adesea considerată cea mai populară melodie rock din toate timpurile, a fost un produs al diavolului. Pe lângă binecunoscuta teorie conform căreia cântecul interpretat invers este o odă muzicală adusă satanei, Robert Plant a spus odată că acest cântec i-a venit în vis! Și astfel trebuie să ne întrebăm: „a fost acest vis asemănător cu cel al lui Tartini?”

Lăsând visele la o parte trebuie să ne uitam la evoluția genului muzical în următoarele două secole, care au reprezentat cea mai renumită perioada în privința „targurilor cu Faust”.

Blues-ul

Robert Johnson, care avea să aibă o influență semnificativă asupra Led Zeppelin mult după moartea sa, s-a chinuit, la început, ca un muzician de blues în zona deltei fluviului Mississippi. Născut la începutul secolului al XX-lea, el este cel mai cunoscut, poate, nu atât pentru muzica sa ci pentru presupusa sa înțelegere cu diavolul. Se povestește că, într-o seară de octombrie, târziu, cu lună plină, la o răscruce de drumuri, Johnson și-a vândut sufletul diavolului, care venise la el sub forma unui om de culoare impozant. Diavolul a luat chitara lui Johnson, i-a acordat-o, și așa s-a încheiat afacerea.

Răscrucea de drumuri a fost mult timp asociată cu paranormalul. Atât în tradiția europeană, cât și în cea africană, răcrucea de drumuri este un punct de întâlnire în care adevărul etern se întrepătrunde cu lumea trecătoare. În timpul vieții lui Johnson, poveștile răscrucilor de drum erau foarte populare în rândul comunității afro-americane din Sud. În Africa, legenda răscrucii de drumuri merge înapoi până la poporul Anansi, din Africa de Vest. În tradiția Anansi, răscrucea de drumuri simbolizează luarea deciziilor, comuniunea spirituală și trecerea granițelor, atât fizice cât și metafizice.

Poveștile de la răscruce de drumuri introduc adesea o graniță simbolică. De exemplu, într-o versiune a înțelegerii cu Robert Johnson, diavolul îi spune: „Dacă mai faci un pas în direcția în care te îndrepți, vei atinge un nivel al muzicii blues pe care nimeni nu l-a cunoscut în lumea aceasta.” Dacă Johnson și-a vândut sufletul sau nu, nu vom ști niciodată. Ceea ce știm, totuși, este că înainte de presupusa înțelegere a lui Johnson, el a fost considerat de contemporani ca un muzician lipsit de talent. Se spunea despre el că nu avea ritm. Că nu avea blues. Johnson a fost ucis la vârsta de 27 de ani de soțul gelos al uneia dintre numeroasele sale iubite. O sticlă cu whisky l-a văzut ghemuit, mort și sângerând din gură. Ceea ce este poate cel mai curios despre înțelegerea lui Johnson cu diavolul, nu este târgul faustian în sine, așa cum s-a văzut în sute de alte cazuri, ci mai degrabă întruchiparea Diavolului într-un om de culoare aflat la răscruce de drumuri.

Voodoo

În religia ezoterică (ocultă) africană, și în special în Voodoou-ul haitian, paznicul răscrucilor de drumuri este „Papa Legba”. Papa Legba îndeplinește rolul de poarta de intrare între lumea materială și lumea spirituală, oferind o modalitate de a comunica una cu celălaltă. Papa Legba este considerat un șmecher, dar nu unul foarte crud sau răuvoitor, fiind diferit în mod considerabil de conceptul faustian al diavolului aflat la răscruce de drumuri. Dacă interpretăm povestea lui Robert Johnson prin prisma tradiției religioase africane, atunci figura întunecată pe care Johnson o întâlnește nu este un spirit josnic și disprețuitor, ci mai degrabă un prieten. De fapt, tradiționaliştii au teoretizat că Johnson a fost un practicant al Voodoo-ului, și nu al creştinismului. Și acesta ne prezintă un scenariu foarte diferit în care Johnson nu a vizitat răscrucea pentru a-și vinde sufletul, ci pentru a-i cere dumnezeului său îndrumare divină și înțelepciune.

Totuși, alții s-ar putea să nu interpreteze în acest fel faimoasele sale fapte, considerând ca acestea au fost facute cu idei și intenții greșite. S-ar putea ca cel pe care ei îl cheamă așa să nu fie Papa Legba. Orice a făcut Johnson în acea noapte fatidică, a trăit și a murit ca o legendă, inspirând nenumărați muzicieni după el, inclusiv membrii trupei Led Zeppelin.

Știm cu siguranță că cel puțin două dintre melodiile trupei au fost influențate direct și, probabil, preluate de la Robert Johnson, în mod special „The Lemon Song” și „Trampled Under Foot”. În 1969, aceștia au realizat o reinterpretare a piesei sale „Travelling Riverside Blues”.

Rock’n’Roll la răscruce de drumuri

Muzica rock ‘n’ roll, pe care o cunoaștem astăzi, a apărut din blues. Trupe precum „The Rolling Stones” au fost inspirate de muzicieni precum Howlin’ Wolf, Muddy Waters și Robert Johnson. La început, Rolling Stones a cântat muzică blues care s-a transformat în rock-n-roll când au ajuns în Anglia. Aceștia au menționat mai târziu că Muddy Waters a fost principal lor sursă de inspirație. Cântecul lui Waters, „Rollin’ Stone”, a fost cântecul de unde și-au primit numele.

Un alt artist care s-a inspirat foarte mult din blues a fost Jimi Hendrix. Hendrix a susținut că Muddy Waters a fost primul chitarist pe care l-a auzit vreodată și că muzica lui Water l-a uluit. Stilul său rock-n-roll, și comportamentul scenic, l-a împrumutat de la Chuck Berry. Rădăcinile blues-lui lui Hendrix au făcut loc unei cariere de succes ca rocker extravagant, cu o carieră tragic de scurtă, acesta murind subit la vârsta de 27 de ani. Artiști precum The Beatles, Cream, The Yardbirds și New Yardbirds, care mai târziu aveau să devină Led Zeppelin, au fost, de asemenea, inspirați de blues. În 1998, Jimmy Page și Robert Plant chiar au călătorit în zona de deltă a fluviului Mississippi pentru a aduce un omagiu la pietrele funerare ale celebrităților blues-ului.

Minunea a stat alături de blues atâta timp cât blues -ul a fost blues. Trimiteri la diavol au fost evidențiate în nenumărate albume și single-uri blues. Nu este de mirare că credulii tineri britanici, inspirati de celebrii muzicieni de blues ai generației lor, au devenit și ei interesați în supranatural. Locul de naștere al blues-ului este de obicei considerat a fi în Mississippi. Până astăzi, se pot localiza acolo mari comunități afro-americane, care încă își păstrază rădăcinile africane aproape de inima lor. În interiorul acestor comunități se află sursa elementelor supranaturale ale blues-ului. Mulți dintre oamenii care locuiesc aici, deși acum în mare parte sunt creștini, au fost inițial practicanți ai voodou-ului, iar o mare parte din spiritualitatea lor s-a revărsat în muzica pe care au scris-o și produs-o.

Influențele supranaturale ale muzicii blues au fost introduse în rock-n-roll-ul timpuriu. Pe măsură ce rock-ul devenea popular în Anglia, o revoluție contra-culturală a avut loc. Tinerii își lăsau parul să crească, se opuneau autorității, și îmbrățișau libertatea. Jimmy Page a fost unul dintre acești adolescenți britanici cu părul lung, care evitau să se conformeze normele societății. Pentru mulți adolescenți din acea vreme, inclusiv pentru Page, ocultismul era diametral opus față de creștinismul tradițional și astfel a pătruns în toate sectoarele societății britanice. În timp ce blues-ul a influențat profund interesul lui Page, și al generației sale, pentru ocultism, au existat, desigur, și alte surse de inspirație pentru acesta.

„FĂ CE VREI”

Cel puțin la prima vedere, Aleistair Crowley este o figură controversată. În același timp, el este și incredibil de greșit înțeles. Mulți susțin că Crowley a fost un satanist, deși aceasta sugerează puțină înțelegere a ocultismului. Crowley a fost un iluzionist care, cel puțin în sensul convențional, nu a fost inchinător la diavol. Cu toate acestea, magia lui Crowley era departe de magia lui David Blaine. Interesul său nu era în arta iluziilor vizuale, ci în deblocarea dimensiunilor, conversația cu îngerii și chemarea demonilor. Crowley a fost membru al Societății Golden Dawn („Zorii de Aur”), un grup fondat de Samuel Liddell MacGregor Mathers la începutul secolului al XX-lea. Societatea era una secretă și înrudită cu francmasonii. Grupul a susținut că are acces la cunoștințele magiei secrete egiptene. Intențiile grupului „Golden Dawn” nu au fost diabolice. De fapt, grupul dorea ca umanitatea să se ridice la niveluri mai înalte de conștiință și conștientizare. Au vrut ca lumea să se trezească.

Un membru al „Zorilor de Aur” a fost faimosul poet irlandez William B. Yeats. Un altul a fost Arthur Conan Doyle, medic și autor al cărții Sherlock Holmes. Se presupune că Crowley ar fi fost responsabil pentru distrugrea grupului din cauza luptelor interne. Mulți dintre membrii conducerii „Zorilor de Aur” au considerat că forma de magie a lui Crowley era egoistă și individualistă, un sentiment pe care mai târziu îl va adopta prin crezul său: „FĂ CEEA CE VREI”.

Crowley: Ordo templi Orientis

După spargerea „Zorilor de Aur”, Crowley și-a fondat propria sa societate secretă, „Ordo Templi Orientis”, cunoscută și sub numele de OTO. Sediul religios al organizației era în Cefalu, Sicilia. Viața lui Crowley a fost petrecută în orgii unde se consumau mari cantitățide droguri. Oricum, nu și-a abandonat niciodată angajamentul pentru magia ezoterică și a continuat să-și înșele și să-și atragă adepții mult după moartea sa. De fapt, se spune că el a fost inspirația pentru secta scientologică a lui Hubbard. Crowley era un om bine cultivat, educat și inteligent. De asemenea, era egoist, autoritar și nemilos. Cruzimea lui a fost cea care, în final, a făcut pe oamenii să-l părăsească. În preajma morții sale, Crowley va rămâne numai cu câțiva adepți. A murit într-o pensiune din Hastings, în Anglia. Conform unui prieten, ultimele sale cuvinte au fost: „Uneori mă urăsc.”

Nu viața lui Crowley a fost ceea ce a atras în mod remarcabil pe adolescenții anilor 1960, pentru care a devenit o icoană, ci mai degrabă credo-ul său: „Fă ceea ce vrei”. Astfel, muzicienii și rebelii au început să trăiască în concordanță cu această frază. În cele din urmă, pentru ceea ce Alastair Crowley a militat în învățăturile sale a fost respingerea societății, gratificarea de sine, urmărirea dorințelor proprii, oricât de depravate și de abstracte ar fi acestea. Această atitudine a fost cea care a stimulat revoluția contra-culturală a anilor ’60. Tinerii au devenit îndrăzneți, curajoși, și au fost, în sfârșit, în stare să se distreze prin intermediul sexului, drogurilor și rock-n-roll-lui Deci, ocultismul a fost cu siguranță la modă.

Dar cu toate tipurile de preferințe, găsim oameni care îi iau mult mai în serios decât alții. O astfel de persoană a fost Jimmy Page, care a ajuns într-un fel să-l venereze pe Crowley, ajungând până la a se alătura organizației sale, OTO, al cărei membru a rămas pentru aproape 50 de ani. Semnul distinctiv al magiei a lui Crowley a fost inspirată de un spirit numit Aiwass pe care și la însușit prin intermediul soției sale în timp ce se afla în Cairo. Astfel, magia pe care acesta a propagat-o se presupune că aparținea egiptenilor antici, așa cum putea vedea din textele și scrierile sale religioase, având în vedere că acestea abundă în trimiteri la modele mistice ale magiei secrete egiptene. Iar acesta a fost, de asemenea, ceva care a fost însușit de Jimmy Page.

În Muzeul „Victoria și Albert” din Londra, este expusă una dintre îmbrăcămintele de scenă ale lui Page. Ceea ce vedem pe el este Ochiul lui Horus învăluit într-o piramidă. Ceea ce pentru unul apare a fi ca o briză trecătoare, pentru alții este ca o tornadă care consumă fiecare parte din ei. Pentru Jimmy Page, se pare că a fost această din urmă variantă. Viața lui Page a fost învăluită în mister. El este o figură evazivă și intrigantă și, fără îndoială, unul dintre cei mai mari stari rock din toate timpurile. Un star rock ca nu oricare.

JIMMY PAGE

Jimmy Page s-a născut în familia lui James și Patricia Page în vestul Londrei, la 9 ianuarie 1944. Tatăl său era director de personal la o fabrică de mase plastice. Mama lui era secretara unui medic. În 1952, familia lui Page s-a mutat la Epson, Surrey, unde Page și-a dezvoltat pentru prima dată dragostea pentru muzică. Prima lui chitară a fost una spaniolă și a găsit-o în mod misterios, ca prin farmec, într-un dulap din casa lui. Mai târziu avea să spună: „Nu știu dacă chitara a fost uitată acolo de oamenii care au locuit acolo înaintea noastră sau dacă era a vreunui prieten de familie. Nimeni nu părea că știe cum a ajuns acolo”.

Spre meritul său, Jimmy Page a fost în mare parte autodidact. A urmat foarte puține cursuri de chitară și a învățat sa cânte la acest instrument prin propriul efort. În 1957, a apărut la BBC1 cu o chitară pe care o cumpărase cu economiile sale. Prima sa chitară electrică, a cumpărat-o de la mâna a doua. De la o vârstă fragedă, Page a fost un fan al blues-ului, numindu-i drept îndrumători pe Elmore James, B.B. King, Otis Rush, Freddie King și Muddy Waters. Interesul lui Page pentru ocultism a început pe când era tânăr. La vârstă de 15 ani, a citit „Magia în teorie și practică” al lui Al. Crowley. Mai târziu, după ce a citit această carte, au fost auzit spunând: „Da, asta este, asta căutam; l-am găsit”.

La mijlocul anilor 1960, Page devenise un chitarist de deschidere a concertelor desăvârșit, înconjurându-se de fani, hipioți și fumători de marihuana. Sexul, drogurile și rock-n-roll-ul, nu au fost, însă, suficiente pentru tânărul Jimmy Page. După ce a devenit celebru cu The Yardbirds, Jimmy a fondat un nou cvartet, Led Zeppelin. Led Zeppelin a semnat rapid un contract cu casa de discuri Atlantic Records, condusă de Peter Grant, cel care anterior impresariase pe Chuck Berry și Animals. În decurs de un an, trupa a dat naștere unui grup de simpatizanți, asemănător cu un cult, în rândul fanilor rock din Regatul Unit, Europa și Statele Unite. Fanii au început imediat să observe fascinația lui Page pentru ocultism. În cele câteva interviuri pe care le-a acordat, a făcut frecvent trimitere la ocultism și la faptul că este preocupat de acesta. El i-a spus odată unui jurnalist că: „Răul nu poate fi ignorat atunci când studiezi supranaturalul ca mine. Am multe cărți pe acest subiect și am participat și la o serie de ședințe de inițiere. Vreau să continui să studiez despre asta”. Și a continuat de a făcut-o.

Se crede că Page i-a rugat pe colegii săi de trupă, Robert Plant, John Bonham și John Paul Jones să efectueze un ritual cu el care ar fi fost să cimenteze numele lui Led Zeppelin în istoria rock-n-roll și să-i aranjeze pe viață. Despre ritual, însă, nu se putea vorbi. Ar fi redefinit viitorul lor și al formației Led Zeppelin. Printre ocultiști, acest tip de magie nu este privită ca neînsemnată. Ea implică evocarea spiritelor antice, dumnezeii oamenilor. Aceste ritualuri, care i-ar fi fost foarte familiare lui Aleister Crowley, ar trebui să fie efectuate doar de ocultiști și vrăjitori experimentați, și nu de muzicieni pe jumătate neinițiați, cum a zis un practicant după aceea. Se crede că, din cvartet, singurul membru care a refuzat să participe la ritual a fost John Paul Jones.

Problemele au început pentru Led Zeppelin la scurt timp după creșterea în popularitate, acest lucru coincizând cu momentul presupusului ritual. În primul rând, R. Plant cu greu a scăpat viu dintr-un grav accident de mașină. Apoi, doar două săptămâni mai târziu, Aston Martin-ul său a căzut peste el și i-a zdrobit corpul, rupându-i coastele. Poate că acesta era un semn al răului cel mare care avea să vină. Poate că rockerii pe jumătate anchilozați ai lui Led Zeppelin nu au fost magicieni atât de mari pe cât credeau că sunt.

Bântuirile casei Boleskine

Aproape imediat, numărul de fani ai lui Led Zeppelin a început să se umfle pentru a deveni o forță rock încăpățânată și vie, adorată de milioane de oameni până și în ziua de azi. Și pe măsură ce faima lui Led Zeppelin a crescut, la fel de mult au crescut și bogăția și libertatea lui Jimmy Page de a practica ocultismul fără rețineri, atât financiar cât și în alte moduri. Page a cumpărat Casa Boleskine, de pe malul lacului Ness. Acesta era fosta casă a idolului său, Aleister Crowley, și presupusa locație unde ar fi avut loc un ritual despre care se spune că ar fi distrus țesătura întregului univers și a permis răului, ca nimeni altul, să intre în el.

Mentorul lui Crowley, Samuel Liddell MacGregor Mathers, a tradus manualul medieval de ocultism „Cartea Magiei Sacre a lui Abramelin Magul”. Deși săracă, traducerea sa a fost folosită de Crowley pentru a îndeplini un ritual de invocare a celor 12 regi și duci ai iadului. Crowley s-a criticat pe el însuși adeseori și chiar a recunoscut că ritualurile sale, care aveau loc la Casa Boleskine, i-au scăpat de sub control. După ce fiica de 10 ani a menajerei sale, și fiul de 1 an, au murit brusc și inexplicabil, Crowley a abandonat proprietatea. Mai târziu, el a susținut că un fost angajat de la Casa Boleskine posedat de diavolul pe care l-a gasit acolo, în casă, a încercat să-și ucidă întreaga familie. Până în ziua de azi, localnicii susțin că spiritele rele încă vizitează domeniul Casei Boleskine. Și este ușor de văzut ceea ce aceștia pot face.

În 1965, noul proprietar al casei, un maior de armată, și-a pus capăt zilelor cu o pușcă. Prietenii lui Jimmy Page și vizitatorii Casei Boleskine ar susține că la amurg, pe măsură ce soarele dispare, curtea și grădinile devin inundate de umbre, fantome și spectre, ce reprezintă rezultatul unui secol de ritual magic. Slugile și slujnicele au plecat la fel de repede cum au venit, toți fiind de acord că proprietatea era pur diabolică. În 1992, după ce a locuit acolo mai puțin de trei luni din totalul de 22 de ani de când o cumpărase, Jimmy Page a vândut Casa Boleskine, declarând că era bântuită de duhuri rele. În 2015, cei mai noi proprietari ai casei, după o vizită la magazinul alimentar și-au găsit conacul distrus de incendiu. La momentul în care incendiul a început proprietatea era goală și nicio explicație nu a fost oferită vreodată despre acesta.

Nenorocirea pentru Casa Boleskine nu a început însă cu Aleister Crowley. Cea mai veche mențiune a unei morți pe proprietate este din secolul al X-lea. Potrivit legendei, o biserică a exista cândva pe terenul proprietății, dar, ca și Casa Boleskine, a fost incendiată și arsă până în temelii, prinzând în interior toată comunitatea de credincioși. Cimitirul, care se află la poalele dealului pe care se află Casa Boleskine, a fost pentru mult timp locul ritualurilor de cult. Un tunel ascuns lega conacul de cimitir, având menirea de a oferi proprietarilor acces rapid la cimitir și astfel a preveni furtul cadavrelor, care, la aceea vreme, era ceva foarte des întâlnit.

Obsesia pentru Alestair Crowley

Dar, revenind la Jimmy Page și obsesia lui pentru Alestair Crowley, aceasta nu s-a limitat doar la cumpărarea Casei Boleskine. Page a cumpărat o librărie ezoterică care a fost omonimă cu jurnalul „Equinoxul” al lui Crowley. În apropiere, Page a achiziționat scandaloasa „Casă Turn”, o clădire asociată pentru mult timp cu activitățile paranormale. Una dintre iubitele lui, Pamela des Barres, a afirmat că Page i-a cerut să călătorească la San Francisco și Los Angeles pentru a căuta lucrurile ce au aparținut lui Crowley. Acolo a reușit să găsească o serie de manuscrise, părți ale unor instrumente de magie și hainele rituale purtate de Crowley. Desigur, Page avea propriile sale haine. Adesea, pe scenă, purta costume unice făcute pe comandă. Probabil cel mai renumit dintre acestea a fost costumul în formă de dragon chinezesc de culoare neagră, constituit dintr-o singură piesă, de mărime naturală, brodat cu sigiliul personal și cu simboluri astrologice. Practicanții cu experiență ai ocultismului afirmă despre costumul lui Page că era într-adevăr o haină utilizată în magie folosită în ritualurile de pe scenă.

Led Zeppelin III

Fascinația lui Page pentru Crowley a influențat și estetica copertele albumelor și a pieselor muzicale ale lui Led Zeppelin. Pe albumul Led Zeppelin III, cu ajutorul unui stilou, s-a pirogravat în vinil inscripția „Așa să fie”, pe o parte, și „Fă ceea ce vrei”, pe cealaltă. „Fă ceea ce vrei” este un argument de bază în sistemul de gândire thelemit al lui Crowley care are puternice elemente de magie. Răuvăzutul vrăjitor și prieten al lui Page, William S. Burroughs, credea cu tărie în puterea magiei electrice, care presupunea valorificarea electricității în săvârșirea de ritualuri oculte.

Un bun exemplu în acest sens ar fi incantația magiei thelemite care presupune învârtirea simultană a milioane de discuri în întreaga lume. Cealaltă expresie „Așa poate să fie” își are originea printre francmasoni. În limba engleză, se obișnuiește ca orice rugăciune să se încheie cu cuvântul „Amin”, care, în latină, înseamnă „așa să fie”. În engleză, cuvântul „mote” este un cuvânt arhaic care înseamnă „ar putea” sau „poate”. Deci, „so mote it be”, înseamnă „so may it be.” („așa poate fi.”) În francmasonerie, fiecare ceremonie se termină cu aceste cuvinte, aceasta fiind probabil sursa de unde Jimmy Page a luat-o. Cu toate acestea, există o altă teorie mai interesantă. În limba arabă cuvântul „mote”, sau „almawt”, înseamnă moarte. Deci, în conformitate cu această teorie, traducerea ar fi „așa să fie moartea”.

Led Zeppelin IV; pecețile

Când luăm în considerare fascinația lui Page pentru ezoterismul oriental și a Egiptului antic, această teorie are o oarecare semnificație. Începând cu Led Zeppelin IV, simbolismul ocult a devenit atât de evident având în vedere că Page nu a mai făcut nici un fel de încercări s-o ascundă. Pe partea interioară a copertei albumului era o pictură a unui pustnic, ce reprezintă simbolul unei cărți de tarot. Iar de la stânga la dreapta pe mâneca interioară a albumului erau patru peceți reprezentând Page, Jones, Bonham și, respectiv, Plant.

Cele mai multe dintre aceste simboluri pot fi datate utilizând „Cartea Semnelor” a lui Rudolf Koch din 1955, o lucrare care prezintă o colecție de a simbolurilor utilizate în magie și alchimie, din vremurile antice și până în prezent, din întreaga lume. Se spune că pecetea lui Robert Plant este „pana adevărului”, care o reprezintă pe zeița egipteană Ma’at. John Bonham a fost cel mai puțin mistic, alegând o simplă trusă de tobe. John Paul Jones a ales ca pecete un simbol celtic, însușit și de creștinism, care reprezenta Trinitatea pentru britanici.

Originea pecetei personale ale lui Page, o inscripție pe care scrie Zoso, este, totuși, mai greu de stabilit. Unii spun că își are originea în faimosul manual de magie neagră, „Dragonul Roșu”, un manual de obscurantism care conține instrucțiuni detaliate despre ce trebuie făcut pentru a încheia un pact cu Diavolul. Page a declarat public că nu va spune niciodată, nimănui, ce înseamnă pecețile, și, nu în ultimul rând, ce înseamnă al lui.

Acest lucru este interesant în sine însuși, deoarece ocultiștii și magicienii haosului susțin că, după ce vrajitoria a fost efectuată, nu trebuie să se vorbească despre pecetea care o reprezintă, pentru că altfel vraja se va întoarce împotrivă. Se presupune că la un moment dat, aflat sub influența unei plante halucinogene (marihuana – n.t.), Page a dezvăluit semnificația peceților. Plant avea să spună mai târziu: „M-am simțit pierdut în seara aceea, dar până dimineața următoare am uitat. L-am rugat a doua zi să-mi spună din nou și mi-a spus că nu poate, sau că nu vrea.”

Oricum, nu numai membrii trupei au fost aceia care și-au ales pecețile personale. Sandy Denny, o colaboratoare apropriata, și-a ales și ea unul, iar aceasta a fost, poate, în detrimentul ei. Din păcate, Denny ar fi devenit, una dintre primele victime ale presupusului blestem al formației Led Zeppelin. În 1976, a suferit o dramatică spirală a bolilor mintale și a început să se arunce de pe scări. În 1978, Denny a fost găsită la baza scării casei sale, cazută într-o comă din care nu se va trezi niciodată.

BLESTEMUL LED ZEPPELIN

Kenneth Anger, un regizor ascuns și ciudat, consumator de droguri, l-a întâlnit pentru prima dată pe Jimmy Page la o licitație de vânzare a unora dintre obiectele de colecție ale lui Alesteir Crowley. La licitație, Page i-a luat-o înainte lui Anger. Cei doi au devenit apropriați la scurt timp după aceea, iar Anger i-a cerut lui Page să compună coloana sonoră pentru cel mai recent proiect al său, filmul „Mărirea lui Lucifer” („Lucifer Rising”).

Un avertisment onest pentru toți cei care vă uitați la acest film: „Lucifer Rising” este considerat de ocultiști ca fiind o formă de magie electrică, similară cu gravurile de pe vinilul discurilor Led Zeppelin III, menționate anterior. Întregul film este probabil un ritual în sine. În teorie, prin vizionarea filmului, participi la ritual și sacrifici propria energie. Deci, din acest motiv, nu vom arăta aici imagini din filmul propriu-zis, ci doar fotografii.

„Mărirea lui Lucifer”

La acel moment, „Mărirea lui Lucifer” fusese considerat o producție confuză. Filmările de șapte ani a filmului au mers prost după ce actorul principal, Bobby Beausoleil, membru al familiei Manson, a renunțat brusc. Pentru că Beausoleil a furat decupaje de film și camere de filmare din studio, Kenneth Anger, pentru a se răzbuna, a construit un talisman magic care avea, pe o parte, o asemuire a lui Beausoleil, iar pe cealaltă o broască râioasă. În mai puțin de un an de la blestem, Beausoleil avea să ajungă în închisoare pe viață.

Fericit, Jimmy Page a fost de acord să compună coloana sonoră a filmului. Timpul avea să arate, totuși, că Anger nu a putut lucra cu Page, având în vedere dependența de droguri a starului rock, căruia îi era imposibil să se adapteze. După mai multe întârzieri, Page a livrat doar 20 de minute din cele 40 de minute pe care Anger i le plătise. Astfel, Anger s-a înfuriat și, în egală măsură, Page s-a enervat urmare a cererilor lui Anger de a-și finaliza treaba. Proiectul a degenerat, Page s-a retras din el, și l-a evacuat pe Anger din Casa Boleskine, unde îi permisese regizorului să trăiască fără chirie. Ca răspuns, Anger a declanșat un scandal în presă și a aruncat public un blestem asupra Jimmy Page și trupei sale.

Sfârșitul carierei

Acest blestem, susțin mulți, a marcat începutul sfârșitului pentru Led Zeppelin. În timp ce Led Zeppelin experimentase deja unele momente tragice în trecut, adevăratele probleme au început abia după presupusul blestem al lui Anger. Astfel, câteva luni mai târziu, Robert Plant a fost aproape omorât într-un al doilea accident de mașină, mult mai grav, în timp ce s-a prăbușit de pe o stâncă din Grecia. Accidentul a fost aproape să le ia viața atât lui, cât și soției și copilului său. Un timp după aceea, pentru a participa la spectacole, Plant a utilizat un scaun cu rotile.

Apoi, de îndată ce și-a revenit și s-a pregătit pentru un turneu, a fost lovit de o laringită gravă, făcându-l incapabil să cânte. Laringita lui Plant a determinat trupa să anuleze turneul care urma să fie cel mai mare turneu al lui Led Zeppelin din toate timpurile, biletele vânzându-se într-un ritm de 72 de mii pe zi! Această anulare bruscă a reprezentat catalizatorul unei revolte în Cincinnati, unde fanii nemulțumiți și disprețuiți au luat cu asalt locația planificată. În mod ciudat, locul revoltei de la Cincinnati avea să devină, 2 ani mai târziu, scena unde s-au înregistrat 11 morți, la un concert al formației „The Who”, în care spectatorii s-au călcat în picioare.

Când turneul a început, în cele din urmă, cu o lună întreagă întârziere, au existat probleme majore în culisele scenei. Un animator de scenă l-a agresat pe fiul de 11 ani al lui Peter Grant, managerul trupei, pentru că a mutat un semn promoțional de la locul său. Văzând asta, John Bonham l-a împins pe bărbat departe de copil. Mai târziu, el l-a informat pe Grant și pe alți doi membri ai trupei despre ceea ceea ce s-a întâmplat și, ca răzbunare, l-au atacat pe acel bărbat. Toți cei patru implicați au fost ulterior arestați pentru atac grav. Astfel, au fost aproape de a fi condamnați la închisoare.

Tragediile

La scurt timp după aceea, Robert Plant a primit un telefon de la soția sa prin care a fost informat că fiul lor, Karac, în vârstă de cinci ani, s-a îmbolnăvit brusc. Două ore mai târziu, ea a sunat înapoi. Karac murise, iar trupa a anulat imediat restul turneului.

Această nemaiîntâlnită tragedie a fost începutul zăpăcelii pentru Plant și restul trupei iar zilele au devenit tot mai întunecate. Plant s-a retras complet din ochii publicului, retrăgându-se cu familia la ferma din West Midlands, Anglia. În timp ce toate aceste eventimente aveau loc, Jimmy Page se lupta cu dependența totală de heroină și cocaină care îl băga în comă aproape zilnic. În avelași timp, John Bonham devenea un alcoolic instabil și, pe zi ce trecea, devenea tot mai imprevizibil. Evenimentele din jurul lui Bonham au condus, din păcate, la destrămarea lui Led Zeppelin.

În 1980, la o repetiție a trupei, după o zi în care a băut extrem de mult, a fost trimis acasă la casa lui Page, din Windsor. Un prieten l-a băgat în pat, așteptând ca acesta să doarmă. Acesta a murit în somn. După ce Bonham a murit, existența lui Led Zeppelin a ajuns la capăt. Ei au publicat următoarea declarație: „Vrem să se știe că pierderea prietenului nostru drag și respectul profund pe care îl avem pentru familia lui, împreună cu sentimentul de armonie neîmpărțită pe care îl simțim noi și managerul nostru ne-au determinat să decidem că nu putem să mai continuăm așa cum am fost.” În loc să-și înlocuiască toboșarul și prietenul lor, Led Zeppelin a ales să se dizolve și să nu mai lanseze vreodată vreun nou album.

Deznodământ

Blestemul lui Led Zeppelin este tragic și mai convingător decât multele mistere care învăluie istoria rock-n-roll-ului. Un aspect al acestui blestem pe care cei avizați îl ridică adesea este că Jimmy Page, bănuitul conducător al ritualului de magie și destinatar al presupusului blestem al lui Anger, a scăpat relativ nevătămat. În contradicție cu aceasta, un aspect care este adesea trecut cu vederea, este faptul că Page, deși trăiește și o duce bine nu a mai reușit să mai compună un hit, sau să obțină un succes comercial, în aproape 40 de ani. Putem aproape a zice că magia sa s-a oprit într-o anumită zi.

Anger a afirmat odată despre blestemul formației Zed Zeppelin: „Au avut atât de mulți servitori, dar niciodată nu mi-au oferit o ceașcă de ceai sau un sandviș, ceea ce a fost o greșeală din partea lor pentru că am aruncat blestemul regelui Midas asupra lor. Dacă ești lacom și alergi numai să strângi aur, vei căpăta o boală. Așa că i-am transformat pe ea (prietena lui Jimmy Page) și pe Jimmy Page în statui de aur pentru că amândoi și-au pierdut mințile. El nu mai poate scrie cântece vreodată.”

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!