Vizionați pe unul dintre ultimii martiri din închisori rămași în viață, dl. Demostene Andronescu cum povestește o întâmplare emoționantă petrecută în închisoare și cum această jertfă emoționantă i-a dat har de la Dumnezeu ca să compună cea mai frumoasă poezie a sa pe care o veți auzi în clip.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
La izolare
Într-o seară, era tot gardianul ăsta, era un ungur. Am întâlnit și unguri foarte buni mai mult ca românii. Dar ungurul ăsta era cumplit de – dacă putea să-ți facă mizerie din nimic, îți făcea din orice. Și a deschis, eram cam la început așa, în izolarea a 3-a sau a 4-a, mi-a aruncat zdreanța de pătură, care urma sa-mi fie și așternut și învelitoare și pernă și de toate. Zice:
– Na! Pune-ți pijamaua și te culcă!
Eu am vrut sa-i zic și eu una, o sudalmă, că ajunsesem să ne gratulăm unul pe altul că acolo n-avea ce-mi face: eu mă duceam în fundul camerei, el n-avea voie să intre și mai ales nu avea voie să facă scandal. Mi-a aruncat pătura și eu am mai făcut 2 minute treburile mele, apoi m-am dus într-un colț să mă rog, să-ncep rugăciunea de seară. Și la un moment dat peste vreo 5 minute aud – el deschidea ușile, aruncă și-și spunea și gluma: „ Pune-ți pijamaua și te culcă! ”
Exterminarea – scop al închisorilor comuniste
Când ajunge la vreo 3-4 camere mai din vale de unde eram eu, când a deschis ușa și a aruncat, i-a zis ăstuia „ Pune-ți pijamaua și te culcă! ”, am auzit un glas care mi s-a părut un glas de om bolnav și bătrân.
– Domnul plutonier, scoateți-mă o țâră de aici că sunt bolnav și dacă mă mai țineți și-n noaptea asta aicea, mor!
Și el tare, ca să auzim toți, să ne băgăm mințile toți în cap, zice:
– Mori, în paștele mă-tii! Că de-aia te-am adus aicea, să mori! și i-a trântit ușa în nas.
Unitatea camarazilor
Atunci, în momentul ăla, nu știu cine-a bătut întâi în ușă, am bătut eu, sau altul – ușile erau de fier, de tablă și făceau un zgomot asurzitor. Și-am început să batem toți cu pumnii cu picioarele în ușă, și s-a făcut o larmă de s-a trezit întreaga închisoare, așa s-a auzit. Și colonelul care conducea închisoarea din Aiud, avea locuință într-o clădire care era chiar ăn interiorul închisorii pe lângă unde erau și birourile. Era acolo și stătea cu familia – cu soția și avea doi băieți mari care erau la București. Și a auzit și colonelul bătăile acelea în ușă și s-a speriat și-a început să amenințe întâi și să înjure. Că: „ Vă fac, vă dreg, vă fac raport, vă țin aici încă 11 zile! ” Nimic! Noi am bătut în ușă. El atunci s-a speriat și a-nceput să se roage de noi: „ Oameni buni, încetați, știți foarte bine că după ora închiderii nu mai avem voie să deschidem ușa decât în prezența procurorului. ”
Și noi toți: „ Să vină procurorul, să vină procurorul! ” și am continuat să batem în ușă! S-au speriat de au fugit afară, ca să aducă întăriri și noi atunci am aflat pentru cine ne răzvrătisem noi, era tocmai moș Costache Gane, cum îi spuneam noi. Moș Costache Gane care era bolnav și-l luase de la infirmerie și care se rugă să-l ia să-l ducă, că el moare. Și au venit ofițerii politici: nimic! Noi am bătut până a venit colonelul.
Biruința
Colonelul Crăciun era un tip înalt așa la 1.90 m și cu un spate – când apărea în ușa care se deschidea, umplea tot cadrul ușii. și se oprește în prag, înainte de a intra pe culoar la noi:
– Ce se întâmplă mă, aicea? S-a-ncins tărâța în voi? și-atunci am încetat și un glas care era mai aproape de el îi spune:
– Domnule colonel, scoateți-l pe moș Gane de acolo. Că dacă nu-l scoateți, nu încetăm protestul decât dacă vine procuratura.
Colonelul era nițel mai înțelept. Înțelept… dar era de-o răutate… și nu-i convenea toată această manifestare. Era miez de noapte, se-auzea și în centrul orașului ce se-ntâmplă în închisoare. S-a sfătuit el câteva secunde cu ofițerii politici care veniseră și ei acolo și a zis:
– Liniștiți-vă, că uite, îl scoatem și-l ducem la infirmerie.
Și-a dat ordin gardianului:
– Ia-l și du-l de unde l-ai luat, la infirmerie.
Și l-a dus într-adevăr. Unii dintre noi credeam că l-au luat și l-au dus în altă parte ca să ne facă pe noi să tăcem. Dar ni s-a confirmat că l-au dus totuși acolo. S-a întâmplat să fie la infirmerie unul chiar din celula în care stătea Constantin Gane. Peste 2 săptămâni când a venit de la infirmerie ne-a confirmat că în noaptea cutare l-au dus pe Gane.
Poezia ca decantare sufletească
Și s-au liniștit, s-a așternut iar liniștea peste secția de izolare și eu m-am mai plimbat nervos, eram răvășit sufletește. Mă plimbam nervos prin cameră vreo 10 minute și pe urmă m-am retras așa, m-am liniștit nițel. M-am retras în coltul meu să-mi fac rugăciunea Și-am constatat că nu mai mă pot ruga. Eram așa de răvășit sufletește și de revoltat încât nu mai puteam și atunci m-am pomenit zicând, parcă mi-a șoptit cineva: „În seara asta, Doamne, te vei culca flămând.” Și-n noaptea aia, într-adevăr, Dumnezeu s-a culcat flămând. O poezie despre care prietenii mei care se pricep la poezie spun ca e cea mi bună poezie din volumul meu de poezii:
În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând
În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând,
Azima caldă a rugii n-o vei avea la cină,
Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină
Ce-mi pâlpâia alt’dată în candela de gând.
Sunt prea sărac, Stăpâne, nu am ce-Ți oferi
Să-ți stâmpăr foamea, furii mi-au tâlhărit cămara
Și de puținul suflet ce îl păstram ca sara
Să am, ca tot creștinul, cu ce Te omeni.
Aș vrea să-Ți pot întinde un gând pios măcar,
Dar nu, nu pot, grădina mi-e vraiște şi mi-e goală,
Mi-a mai rămas pe-un lujer o singură petală
Și pe un ramur veșted un singur fruct amar.
De l-aș culege-n pripă să Ți-l aduc prinos,
Șoptind o rugăciune și tremurând o cruce,
Ar fi păcat de moarte că, Doamne, Ți-aș aduce
Otravă-n cupe sparte și Te-aș târî prea jos.
Zădarnic stai de veghe şi-aştepţi umil și blând,
Azima caldă-a rugii n-o vei avea la cină
Și-n cerul Tău de gheață cu țurțuri de lumină
În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
O! Doamne! …. articolul este …. cuvintele sunt de prisos. Iar poezia … Slavă Domnului pentru toate!