Întrebări și răspunsuri: despre teamă, dependențe, rugăciune, spovedanie…
31 iulie 2022
Ispitele din închisoare – părintele Justin Pârvu
1 august 2022
Vizionați o discuție cu Gheorghe Axinte, care, în opinia noastră, este unul dintre cei mai bogați oameni din punct de vedere duhovnicesc din România.
Vizionând clipul veți afla cum a ajuns să dețină ceea ce considerăm noi una dintre cele mai valoroase proprietăți din România, precum și experiențele pe care le are ca proprietar al acesteia.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Un român bogat
Părintele Teologos: Dragii noștri, sunt cu Gheorghe care este de profesie român. Un om extraordinar. El a spus că este un om foarte simplu. Eu îl iubesc foarte mult și datorită faptului că îl iubesc foarte mult nu sunt de acord cu el, dar hai, să nu vorbim că mi-a spus să nu vorbim despre… și nu o să vreau să vorbesc despre el.
Un singur lucru vă spun: după părerea mea, eu socotesc că Gheorghe este unul dintre cei mai bogați oameni din România și asta nu datorită faptului că are mulți bani – pentru că pe mine ca monah nu mă interesează partea financiară, ci (pentru) că are în posesia sa un lucru extraordinar, de foarte mare valoare, pentru că valoare este posibilitatea de a ne apropia de Dumnezeu. Orice lucru care ne apropie de Dumnezeu sau orice idee care ne apropie de Dumnezeu este o idee de valoare, un lucru de valoare.
Și lucrul pe care îl are el foarte de valoare, unul dintre cele mai valoroase lucruri din România este o închisoare. E vorba de închisoarea de la Pitești.
Spune-ne puțin, povestește-ne puțin cum a fost, cum ai dat, cum de ți-ai dat seama ce se întâmplă acolo?
Gheorghe Axinte: Da, trebuie spus că astăzi este memorialul Închisoarea Pitești…
Părintele Teologos: Așa este, da.
Gheorghe Axinte: Nu mai este închisoarea Pitești care se se știa. Acum închisoarea s-a mutat la Colibași de mulți ani. Cred că bunul Dumnezeu așa a rânduit cu mulți ani în urmă să ajung…
Părintele Teologos: Să fie în posesia ta…
Gheorghe Axinte: Da, să fiu acolo pe la închisoare și să cumpăr prima dată acțiuni la o societate care deținea clădirea închisorii. E mult de atunci, era 1999. Și cei de la societatea care deținea… au această clădirea a fostei închisori m-au întrebat dacă nu vreau să lucrez cu ei, dacă nu vreau să vin să facem o treabă împreună și de aici a început totul.
Un loc ce s-a lăsat descoperit
Părintele Teologos: Tu știai ce s-a întâmplat în închisoarea Pitești pe vremea comunismului, cu marii sfinți care erau acolo și…
Gheorghe Axinte: Din păcate, pot să spun că după ani de zile de stat în birourile din interiorul fostei închisori actualmente Memorialul Închisoarea Pitești, n-am știut.
N-am știut și n-am realizat ce a fost acolo decât odată când au venit toți cei din foștii deținuți, cei care au fost în închisorile comuniste și ei veneau an de an și făceau acolo o comemorare și am văzut curtea plină de oameni.
Fostul director mi-a zis: „noi le dăm voie numai la anumite ore, numai pe anumite culoare.”
„Ce facem? Cine sunt?”
„Păi, sunt cei care au fost prin închisori, au stat și aici în închisoare că aici a fost închisoare. Lăsați-i să intre peste tot dacă ei vor, noi îi lăsăm.”
Vă dați seama că acolo erau birouri. Oamenii erau la lucru. Acuma, să intre fiecare cu amintirea lui, fiecare cu gândurile lui, fiecare cu rugăciunea lui. Dar atunci a fost primul contact cu ce a fost închisoarea comunistă.
Al doilea moment pe care l-am trăit a fost la Diaconești. Mergeam la Diaconești și într-o seară, ne aștepta părintele Moise acolo cu maicile, cu părintele Amfilohie, cu maica Evloghia și îmi spun: „Gheorghe, ai făcut paraclisul, bisericuța din închisoare ai făcut-o în camera 4 spital.”
Și atunci le-am spus: „Da, așa este. Este în camera 4 spital”. Dar eu cu gândul că acolo a fost spital, în niciun caz altceva. Adică acolo s-au reparat oameni. Te duci la doctor și la duhovnic… La duhovnic te duci să te repari sufletește și la doctor te duci să te repari trupește.
Și au zic: „Da, atunci reparam trupul, acum reparăm sufletul.”
Și a fost așa ca atunci când Apostolul Cleopa mergea la Emaus și zicea: „Nu aveam noi inima noastră…”
Părintele Teologos: Arzândă
Gheorghe Axinte: Arzândă. Așa. La 3 dimineața am realizat că acel paraclis, acea bisericuță este realizată în camera 4 spital acolo unde nu a fost spital niciodată.
Părintele Teologos: Da…
Gheorghe Axinte: Unde acolo a fost jertfa celor care…
Părintele Teologos: Mucenicia
Gheorghe Axinte: Mucenicia, da
O zi specială și multe amintiri
Părintele Teologos: Și mai ales că astăzi, fără să ne pregătim noi, este chiar ziua în care s-a dus Constantin Oprișan, unul din marii mucenici…
Gheorghe Axinte: Da. Domnul Marcel Petrișor, niciodată nu ne-a dat voie să-i spunem domn. „Eu sunt Marcel, da?” Și-i mai spuneam Nea Marcel. El îmi spunea „stăpâne”.
Părintele Teologos: Serios? Ce frumos…
Gheorghe Axinte: „Stăpâne, unde ești? Ce faci?” Am avut mai multe momente, am venit inclusiv în Sfântul Munte cu Marcel Petrișor și cu ceilalți, mai muți. Poate o să avem timp să vorbim și despre ce am făcut cu ei în Sfântul Munte. Da.
Spuneam că au stat cu Costică – așa-i spunea – Costică Oprișan, în aceeași celulă de 4 m pătrați în acel – de fapt, nu-i spunea cavou, îi spunea mormânt. Pentru că știți ce a fost acolo la Jilava.
Părintele Teologos: Efectiv, i-a lăsat să moară.
Închisoarea și… poezia
Gheorghe Axinte: Da… Povesteau că părintele Ghiță Calciu căruia Marcel îi spunea Ghiță, n-au putut să memoreze din „Luceafărul”… – el o compara puțin cu „Luceafărul” lui Eminescu – decât jumătate din poezia pe care a scris-o Constantin Oprișan.
Părintele Teologos: Acea poezie lungă, lungă…
Gheorghe Axinte: Acea poezia fabuloasă, da… Și uitați ce om am pierdut și cum a fost răsplătit pentru ceea ce era.
Părintele Teologos: Da, da. A fost un geniu și a încercat să fie distrus, dar vezi că puterea geniului său și a sfințeniei sale a răzbătut.
Gheorghe Axinte: Aveți aici în Sfântul Munte pe… Nu-i dăm numele, nu? Că dacă află ne…
Părintele Teologos: Nu, de ce? E vorba de părintele Rafail. Lasă că dau eu numele.
Gheorghe Axinte: El este așa o carte de poezie, te întâlnești cu el și după ce te cunoaște puțin… La început: „Vrei să-ți spun o poezie?” Și începe, și începe…
Părintele Teologos: Ce frumos!
Gheorghe Axinte: Și nu se mai termină.
Părintele Teologos: Da, dar vezi? Extraordinar! Adică în închisoare cum s-a simțit și nevoia aceasta de poezie, de delicatețe, de frumusețe. Pe când un om departe de harul lui Dumnezeu în continuu tună și fulgeră de nedreptate, huo, jos… Pe când cei cât sunt de delicați, cât sunt de sfinți, cât sunt de…!
Gheorghe Axinte: Păi, pot să spun că domnul Demostene a fost la noi acasă de multe ori și suntem așa amici, chiar prieteni, da… El își dorea să ajungă la zarcă ca să creeze.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Deci vă dați seama! Zarca aia unde era frig, unde nu-ți dădea mâncare trei zile, unde apa nu era, căldura nu era, somnul nu era. El crea acolo singur.
Părintele Teologos: Fenomenal! Gândiți-vă, ce susținere a harului! Pentru că noi astăzi, dacă cineva se uită chiorâș la noi, zicem că ăla are cu mine, că nu știu ce, că cine se crede el și așa mai departe. O mică observație să ne facă și noi ne tulburăm toți. Pe când ei sub atâtea chinuri și în condiții atât de insalubre, de groaznice, creau poezii! Ce frumos!
Gheorghe Axinte: Frumos! Povestea că l-a cunoscut pe un mare poet al României, îmi scapă numele acum, dar o să mi-l aduc aminte poate și o să vi-l spun, l-a cunoscut vorbind cu el prin Morse sau la cană.
Părintele Teologos: La cană, da.
Gheorghe Axinte: Nu știu dacă noi știm cum se vorbește la cană prin perete, dar… o să dezvoltăm altădată poate. Și l-a cunoscut pe acest mare poet al României care se cheamă Nichifor Crainic.
Și a zis: „Cum? Sunteți aici? Eu care v-am divinizat poezia, v-am devorat poeziile!”
Nu știa, el nu se apucase de poezie atunci. Și uite că are câteva volume frumoase de poezie.
Supraviețuitori din prezent
Părintele Teologos: Da. Slavă lui Dumnezeu! Ce oameni? Mai trăiește cineva din aceștia?
Gheorghe Axinte: Numai Demostene trăiește. Este în București. Domnul Vasile Iamandi…
Părintele Teologos: Povestiți-ne puți de el!
Gheorghe Axinte: Domnul Vasile Iamandi care e un trubadur așa, un nemuritor.
Părintele Teologos: Un nemuritor. Da, da.
Gheorghe Axinte: Cum a scris Răzvan Codrescu: Jacques nemuritorul.
Părintele Teologos: Este o carte fraților, fenomenală! „Jacques nemuritorul”. Să o cumpărați neapărat!
Gheorghe Axinte: Da.
Părintele Teologos: El cred că a avut o viață imposibilă.
Gheorghe Axinte: Da, vă povesteam zilele trecute că a plecat la moarte. Și s-a dus numai spre moarte și Dumnezeu l-a ținut în brațe, nu l-a lăsat să moară și încă trăiește. A fost în Sfântul Munte. Am fost cu el și cu părintele Nicoale Bordașiu la Ierusalim.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Am stat cu dânșii la Sfântul Sava, în mănăstire. Cred că două zile. A fost extraordinar. Da.
Părintele Teologos: Vedeți dorința acestor oameni de Dumnezeu, de frumos, de delicatețe. Adică nu se interesează atât de eu știu, de răzbunări și așa mai departe, nu.
Gheorghe Axinte: Păi, știți că este cartea „Să nu ne răzbunați”.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Gheorghe Axinte: Cu cei care au fost deportați din Basarabia și chiar așa spun: Să nu ne răzbunați!
Vedeți, ei au stat în închisoare și după aia, când au ieșit din închisoare – Marcel Petrișor și cu Demostene Andronescu – se duc în vizită la Crăciun, fostul lor comandant de unitate, ca să-i spunem așa, de pușcărie.
Părintele Teologos: Responsabilul torționar.
Gheorghe Axinte: Da.
Părintele Teologos: Călăul…
Gheorghe Axinte: Călăul călăilor. Da. Și-i zice – domnul Demostene povestește foarte frumos, zice: „Am ajuns la el la ușă, stătea într-o garsonieră. Am bătut la ușă și a ieșit așa un om în fața ușii și noi nu l-am văzut pe Crăciun ăla pe care îl știau din pușcărie. Era un alt Crăciun ăsta.”
Și zice: „Mi s-a făcut milă de el și l-am îmbrățișat.”
Părintele Teologos: Săracul. Slavă lui Dumnezeu! Da. Tare.
Gheorghe Axinte: Cu toată puterea și cu toată dragostea.
Marcel spune: „Numai Demostene e în stare de așa ceva!”
Părintele Teologos: Vezi cât e de puternic omul în Hristos! Dragostea, da. Cât e de puternic! Adică e fenomenal. Depășește toate. Da.
Am înțeles că de Demostene, cred că maicile de la Paltinu au grijă de el, am auzit o veste acum de curând.
Gheorghe Axinte: Chiar nu știu nimic. Promit când ajung acasă, îl sun!
Părintele Teologos: Da, da.
Gheorghe Axinte: Îl sun și îl întreb ce face – și pe el și pe nenea Vasile Iamandi. Nemuritorul.
Părintele Teologos: Iamandi, da.
Gheorghe Axinte: Marcel spunea că el era vorbitor de franceză, avea o casă la Paris. Spunea că a citit o carte a lui Le Pen și în volumul doi scrie despre un român. Ei au fost în legiunea străină, domnul Le Pen a fost șef… cum erau ei acolo, nu știu…
Părintele Teologos: Comandant.
Un român gata să moară
Gheorghe Axinte: Comandant, da. Și spunea: era un român care de câte ori era angajat cineva să ducă la imposibil o misiune, adică să se ducă la moarte, acest român – nu-i știa numele – se ducea acolo, el era primul.
Părintele Teologos: Vasile Iamandi.
Gheorghe Axinte: Vasile Iamndi, da.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Și nouă astăzi ne e frică cumva să nu răcim, să nu ne virusăm și omul în fiecare misiune sinucigașă și a fost cred pe toate fronturile de luptă în Cambodgia, în Vietnam…
Gheorghe Axinte: Da, păi, a luat-o din Cambodgia până sus la Moscova, au mers când pe jos, când pe tren, când pe măgar, când unul în spatele altuia.
Părintele Teologos: Și am înțeles că au scăpat doar vreo 10 din nu știu câte mii de …
Gheorghe Axinte: Da, povestește că erau… Scrie în cartea lui, „Jacques nemuritorul”. El povestește mereu mai întrebând: nene Iamandi, mai spune cum a fost la Moscova? Că după două luni sau o juma de an sau un an cât a durat tot periplul ăsta, ajung la Moscova. Și au văzut și ei baie, până atunci nu văzuseră apa.
Spunea că s-au rupt bocancii în picioare și avea pielea de pe talpă era cum e, dacă știți – cei mai în vârstă probabil știu cum e la gâtul boului, la jug. Zice, așa era pielea de pe picioarele noastre.
Părintele Teologos: Doamne! Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Tăbăcite. Și zice că după ce i-ai spălat, după ce le-a pus o masă festivă, s-au trezit în miez de noapte cu niște mitraliori care…
Părintele Teologos: Serios?
Gheorghe Axinte: Da.
Părintele Teologos: Să-i omoare.
Gheorghe Axinte: Da. Mulți dintre ei au murit, unii au scăpat. Zice că atunci pe un moldovean care până atunci a spus că vorbea doar rusește și atunci a aflat că-i moldovean și a scris: nu trageți!
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Și… în sfârșit, nu știu câți dintre ei n-au mai fost. După care i-a trimis în România și i-au luat ai noștri de buni, i-au băgat la zarcă.
Trecut și prezent
Părintele Teologos: Fenomenal. Și gândiți-vă ce vieți au acești oameni și ce răbdare imensă au făcut și ce curaj au avut și noi astăzi cum spuneam suntem generați pampers, adică suntem vai și amar de capul nostru!
Gheorghe Axinte: Păi, dar folosim pampersul, nu?
Părintele Teologos: Da, exact, folosim pampersul și ne schimbă și modul de gândire. Maica lui Dumnezeu! Slavă lui Dumnezeu!
Deci acum, în fosta închisoare de la Pitești există un paraclis acolo, o bisericuță.
Gheorghe Axinte: Da.
Părintele Teologos: Și slujește cineva sau cum?
Gheorghe Axinte: Da, avem un paraclis chiar în camera 4 spital. Aparține de Memorialul Închisoarea Pitești. Este slujbă în fiecare zi de sărbătoare. Întâmplarea face ca astăzi să ne sărbătorim patronul: Sfântul Ioanichie cel Nou de la Muscel.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Lucrurile nu pot să fie întâmplătoare. Nu are cum.
Gheorghe Axinte: Păi, avem astăzi două repere, nu?
Părintele Teologos: Da, da, da, păi asta zic! Și Sfântul Ioanichie și Constantin Oprișan.
Gheorghe Axinte: Puteați să spuneți Sfântul Constantin Oprișan.
Părintele Teologos: Sfântul Constantin Oprișan, bineînțeles, ai spus-o tu și eu voiam să o spun.
Slavă lui Dumnezeu!
Vedem cum sunt sfinții? Deci astea sunt niște minuni așa foarte mici și foarte drăgălașe și foarte frumoase.
Alte minuni și alte așa semne ale harului, din experiența ta…de stăpân acolo, poți să ne povestești? Ceva…
Minuni
Gheorghe Axinte: Păi, putem să începem cu prima minune. Prima minune ar fi că am cumpărat aici în 99.
Părintele Teologos: Da, da.
Gheorghe Axinte: A fost fără bani în buzunar.
Părintele Teologos: Serios? Vezi că te înregistrează pe cameră, măi! Da…
Gheorghe Axinte: Pot să spun și data viitoare același lucru.
Părintele Teologos: Da.
Gheorghe Axinte: M-au sunat cei de la companie și m-au întrebat dacă mă mai țin de cuvânt. Și am zis da, dar nu știam ce cuvânt.
Părintele Teologos: Da, bună, da. Slavă lui Dumnezeu! Eu am încredere în tine. Să aveți încredere în Gheorghe, să știți!
Gheorghe Axinte: Și am început așa timid și până la urmă s-a concretizat. Și asta a fost prima minune că nu-aveam bani și am cumpărat o compania care era la vremea respectivă destul de bine cotată, în jur de 800 de angajați. Nu erau puțin. Eu până atunci nu condusesem mai mult de 10 oameni.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Nu știam ce-i aceea să ai directori, să ai secretari, să ai mașină, să ai de toate…
Părintele Teologos: Da, structuri…
O demolare nereușită
Gheorghe Axinte: Structuri, da. Dar așa a fost, așa s-a întâmplat. A doua minune: am luat o aprobare de la primărie să demolez. Am luat autorizație de demolare.
Părintele Teologos: A închisorii?
Gheorghe Axinte: Da.
Părintele Teologos: Serios?
Părintele Teologos: Da, da…
Părintele Teologos: Maica lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Și am început să demolez, din postura de owner, de șef.
Părintele Teologos: Da, da. De șef.
Gheorghe Axinte: De șef, da. Ce nu face un șef?
Părintele Teologos: Poate să facă orice.
Gheorghe Axinte: Marce – „Stăpâne, ce faci? Demolezi pușcăria!”
Nu-i cunoșteam pe vremea aceea. Și s-a început de la gard, cu toate anexele. Eu mai demolasem cu câțiva ani înainte partea cealaltă de jos. Acum construim o biserică acolo jos.
Acum demolam și partea din față, de aici. Și-am demolat până în pușcărie. Se vede că faianța a rămas încă pe perete. Există, cred că erau băi acolo, nu știu… Și nu se mișca treaba, lucrarea nu se mișca deloc, nu dădea, nu avansa. În două zile au demolat tot și după două zile nu mai mergea nimic.
„Băi, ce faceți acolo? Nu terminați cu lucrarea? Ce?”
”Da… demolăm.”
„Bine, hai, să terminați mai repede că noi trebuie să construim noua eră, asta a banilor.”
Și nu s-a întâmplat nimic, dar nu s-a întâmplat nimic.
Părintele Teologos: Serios?
Gheorghe Axinte: Și a rămas așa, mărturie…
Părintele Teologos: Faianța…
Gheorghe Axinte: Acel zid, faianța, totul demolat până acolo și zidul…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Și toate astea în două zile și de acolo încolo nimic!
Gheorghe Axinte: Nimic! Fără spor! Adică pasul pe loc.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Incredibil!
Gheorghe Axinte: Povestea părintele, da, fiind acum 2 – 3 săptămâni când am stat la chilia dânșilor, există lângă Salonic o biserică ce ocolește strada.
Părintele Teologos: Da, da
Gheorghe Axinte: Au venit cei de la demolări să demoleze. Și starețul a spus: Nu aveți binecuvântare!
Și au pus excavatorul pe acoperiș și nu s-a demolat.
Părintele Teologos: Da!
Gheorghe Axinte: Nu a reușit.
Gheorghe Axinte: La Pitești.
Părintele Teologos: La fel! Slavă lui Dumnezeu! Ce frumos! Ce frumos!
Da și eu cred că dincolo de aceste minuni, totuși există un har foarte intens acolo și oamenii cred că se schimbă în clipa în care vin. Vin oamenii să viziteze? Se schimbă?
Gheorghe Axinte: Oamenii vin să viziteze. E un program de vizită la Memorial, dar oamenii vin să se roage la Paraclis. Vin.
Părintele Teologos: Da, da.
Gheorghe Axinte: Avem Sfântul Maslu în fiecare miercuri de la ora 6, avem slujbă în fiecare dimineață în zi de sărbătoare, facem de două ori pe an, înaintea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, 40 de Sfinte Liturghii neîntrerupte. În fiecare zi.
Părintele Teologos: În fiecare zi. Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Și înainte de Nașterea Mântuitorului, același lucru.
Părintele Teologos: Ce frumos!
Gheorghe Axinte: Și vine lumea.
Părintele Teologos: Deci, deci este un monument duhovnicesc, nu unul istoric, cum spuneam, evident.
Gheorghe Axinte: Da, putem să spunem că e și istoric, că acolo e istoria noastră, nu putem să o negăm.
Părintele Teologos: Da! Evident. Dar întâi de toate, e vorba de duhovnicie.
Gheorghe Axinte: Da.
Părintele Teologos: Din cauza asta am spus că ești cel mai bogat, pentru că pe mine duhovnicia mă interesează.
Gheorghe Axinte: Da, vine lumea și să știți că avem oameni care s-au împământenit aici, adică vin cu toată dragostea la toate slujbele, la toate activitățile care se fac.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Sunt oamenii locului, au devenit oamenii închisorii, memorialului…
Gheorghe Axinte: Acei… colegii noștri de rugăciune. Pelerinii noștri, dacă vreți…
Închisoarea astăzi
Părintele Teologos: Ce frumos! Extraordinar. Da. Acolo câte camere sunt disponibile pentru vizitat, peste tot sau cum?
Gheorghe Axinte: Păi, aici avem…. închisoarea asta a fost împărțită în mai multe societăți după 90 când totul s-a împărțit prin MEBO și sunt mai multe societăți. Noi avem o parte din clădire și mai sunt și alte societăți care au cealaltă parte. Da, ceea ce e la noi se vizitează tot. Avem subsolul, avem parterul, avem etajul 1, avem intrarea unde erau comandanții.
Apropos de comandanți, a venit prima dată părintele Ioanichie de la Frăsinei, starețul, a ieșit din Sfântul Munte și așa s-a întâmplat că am venit și eu cu sfinția sa și l-am așteptat la pușcărie. Și așa mi-a arătat cu degetul: aici am stat primele șapte zile din pușcăria mea. Dintre care primele patru fără apă și mâncare.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Deci oarecum aici era partea de comenduire și se vizitează. E un program, în program sunt incluse niște etape…
Părintele Teologos: Da, da, locuri care..
Gheorghe Axinte: Da, e un ghid care explică, spune ce a fost acolo.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Zilele viitoare începe școala de vară.
Părintele Teologos: A, aveți școală acolo?
Gheorghe Axinte: Da, s-a început cu școala de vară cred că după 2010, 2011, nu știu exact să spun. Maria știe cel mai bine. Ea este amfitrionul, comandantul de fiecare zi, da.
Părintele Teologos: La apel la locul faptei…Da…
Gheorghe Axinte: Când o întreba la telefon: unde ești?
La închisoare.
A! Bine.
Duhul sfinților
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Ce am vrut să spun: duhul sfinților există acolo, duhul celor care s-au dus, adică se simte, de exemplu… Înțelegi ce vreau să spun?
Gheorghe Axinte: Eu pot să vă spun că înainte să facem paraclisul amenajasem așa niște icoane de jur împrejurul camerei, că eu nu am știut ce a fost aici – așa cum v-am spus – și am zis că asta e cea mai mare cameră din toată clădirea, hai, să facem aici un paraclis. Și aveam două iconostase și trăia pe vremea aceea, inginerul doctorul care a fost în camera 4 spital, Constantin Iulian.
Care, nu știu dacă știți, el a creat ecluza de la Agigea, el a conceput-o, da.
Părintele Teologos: Nu, nu știam.
Gheorghe Axinte: Când intra în camera 4 spital se oprea în ușă și rămânea puțin marcat de ce impact avea duhul în sufletul lui. Dar plecând de aici, după ce am făcut paraclisul, după ce am început slujbele, Sfânta Liturghie. Noaptea la 3 se făcea o Sfântă Liturghie de noapte. Sâmbătă dimineața cu pomenirea celor care au adormit aici în… Și simțeam pur și simplu de jos, vedeam și simțeam urmele de sânge.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Pe caldarâm. Pentru că noi n-am schimbat nimic aici. Așa cum am găsit, așa a rămas. Prima dată am pus o mochetă și am zis că o să o …. Ne-am consultat cu maicile de la Diaconești, cu ceva părinți de la Mănăstirea Vatoped și asta simțeam.
Simțim și acum, se simte și acum. Mi-aduc aminte că eram la o Sfântă Liturghie, slujea un părinte de aici din Sfântul Munte, multă lume, vara ca și acum. În cel mai bun caz trebuia să fie un miros de…
Părintele Teologos: Da, da, nu foarte…
Gheorghe Axinte: Da, nu foarte așa… Și era un miros de bună mireasmă și lângă mine era un prieten. Și i-am făcut semn. Zice: „da, da, da, a tămâie!”
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Dar nu tămâia nimeni în paraclis, în biserică și atunci ne-am dat seama că era un miros de bună mireasmă…
Părintele Teologos: Al sfințeniei… Sfințenia există.
Gheorghe Axinte: Sfințenia există.
Părintele Teologos: Moaște ceva s-au găsit?
Gheorghe Axinte: Noi la Pitești nu am găsit nimic, dar în schimb avem, a rânduit bunul Dumnezeu, chiar avem moaștele Sfântului Ioanichie cel Nou de la Muscel. Astăzi prăznuit.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Da.
Părintele Teologos: Se îngrijește scandalos Sfântul de voi. Să ne ajute Sfântul!
Gheorghe Axinte: Amin, amin amin
Părintele Teologos: Și mă gândesc la Constantin Oprișan acum pe care îl sărbătorim și astăzi. Cu toate că ar fi interesant de găsit. Oare unde ar fi moaștele lui?
Gheorghe Axinte: Păi, vorbim de Jilava. Acum în locul acela Grădina piersicilor sau ceva de genul ăsta știu că se chema… acum, când o vrea sfântul să se arate.
Mucenici și supraviețuitori contemporani
Părintele Teologos: Să se arate… Dar eu văd că sfinții doresc și văd că există această opresiune continuă din partea sfinților ca să iasă la arătare, ca să intre în conștiința poporului, ca să dispară toate aceste dezinformări, toate aceste lucruri de care oamenii nu le știu despre ei. Și încet-încet eu cred că, văd că harul lor ajută foarte mult înspre ridicarea de neam. Adică oamenii se îmbibă încet-încet de modul lor de gândire, de duhul lor, de noblețea lor.
ȘI eu cred că în clipa în care ultimul dintre ei va fi murit, nici nu știu cine o să fie, cred că domnul Iamandi….
Gheorghe Axinte: Păi, îl avem pe părintele nostru de aici…
Părintele Teologos: Da…
Gheorghe Axinte: Îl avem pe domnul Iamandi, din ce știu eu, domnul Demostene Andronescu, Gabriel Buzu care este monah – a fost coleg de cameră cu părintele.
Părintele Teologos: Da? Cu părintele Rafail?
Gheorghe Axinte: Părintele Rafail, da.
Părintele Teologos: Deci noi nu facem cu părintele Rafail că nu vrea. Asta este una din marele mele tristeți, că nu vrea. Domnul Gabriel ar dori să facă ceva, să spună…?
Gheorghe Axinte: Mergem în România și mergem la el.
Părintele Teologos: Da, da. Exact.
Gheorghe Axinte: Nu cred că e o problemă. Un părinte foarte volubil așa, am fost la el.
Părintele Teologos: Să-i ajute Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Am aflat despre dânsul de la părintele Rafail… dar minune – am un prieten foarte bun care-i verișor cu părintele Gabriel de la părintele Paisie de de jos și îmi spune: mâine, a doua zi de Crăciun voi fi la părintele Gabriel.
Părintele Teologos: Hmmm
Gheorghe Axinte: Vii? Era a doua zi de CRăciun, m-am urcat în mașină și am plecat până la Maramureș.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Am fugit până acolo, am stat la Sfânta Liturghie, l-am cunoscut pe părintele îndeaproape și am plecat înapoi acasă.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Se merită.
Gheorghe Axinte: Se merită. Mai este doamna Galina Răduleanu.
Părintele Teologos: Da. Doamna psiholog, nu? Care este extraordinară.
Gheorghe Axinte: Da. Doamna Galina Răduleanu, doctor psiholog. tatăl ei, Boris Răduleanu, preot din Basarabia. Ei au fost toată familia arestată, mai puțin mama.
Părintele Teologos: Doamne ferește! Ce drame!
Gheorghe Axinte: Ea povestește cum au venit și au arestat-o de la serviciu, de la muncă unde era ea acolo, într-un sat pe undeva…
Părintele Teologos: O, Doamne!… Câte valori! Câte valori! Și noi azi inventăm că nu mai avem valori. Improvizăm.
Filme document
Gheorghe Axinte: Din păcate așa este. Eu nu l-am cunoscut, l-am cunoscut doar din film pe Ciabua Amiredjibi. Era prietenul lui Marcel Petrișor. Era un prinț georgian. Veneam cu părintele Marcu, băiatul părintelui Marcu de la Focșani. Nu Marcu Fachirul. Și l-am sunat pe Marcel și l-am întrebat: nea Marcele, cum îl chema pe prietenul matale că am uitat? Că vrem să-i vedem filmul pe internet.
Și Marcel spune: Păi, de ce stăpâne? C-a murit ieri. Îl înmormântează marți.
Voiam să văd filmul… Și am plecat la înmormântare lui. Dar ce vreau să spun. Eram la Universitate și le predam la studenți despre business, cred eu, nu știu cât de bun eram eu la business, dar le spuneam câte ceva acolo. Și odată, zic: hai, să vă pun un film!
Și-mi aduc aminte că l-am pus pe Ciabua Amiredjibi. La început toată lumea era pe telefon, avea treabă, își tăia unghiile sau eu știu ce mai făcea pe acolo. Primele secvențe sunt foarte dure și studenții n-au mai făcut nimic, au lăsat totul și au fost foarte atenți până la sfârșit.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Că au văzut un erou, un reper.
Părintele Teologos: Un exemplu.
Gheorghe Axinte: Un exemplu. Sigur că de aici am putea și noi să luăm exemplul georgienilor și pe oamenii ăștia pe care îi mai avem doi-trei să încercăm să facem ceva…
Părintele Teologos: Filmăm…
Gheorghe Axinte: Da…
Părintele Teologos: Sau să facem un film despre Sfinții din închisori. S-ar putea filma acolo la voi?
Gheorghe Axinte: Sigur, dar s-a și filmat.
Părintele Teologos: Da?
Gheorghe Axinte: Da, da.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Cine? Andrei Negoiță, nu sau?
Gheorghe Axinte: Andrei Negoiță a venit la noi, a făcut un film despre părintele Ghiță Calciu, documentar, dar nu a filmat în Pitești, nu cred că a filmat în Pitești. Nu știm. În schimb, a filmat Maria. A făcut altceva. A fost chiar anul trecut un film la TVR 2, dacă nu mă înșel, un film despre Pitești. Ceva studenți de la Cluj.
Părintele Teologos: Artistic?
Gheorghe Axinte: Un film artistic, da, spre documentar.
Părintele Teologos: Docu-dramă.
Gheorghe Axinte: Acum nu la toți le place, știți… Nu putem să…
Părintele Teologos: Da, da, dar eu cred că un film artistic bine făcut cum a făcut domnul Mărgineanu – Binecuvântată ești închisoare – dar și cu si mai așa cu sfinții români cunoscuți din închisori, cred că ar prinde foarte bine.
Gheorghe Axinte: A făcut anul trecut, pot să zic că am făcut cu părintele Mega Ciprian la Oradea, un film despre Sfântul Ghiță Calciu.
Părintele Teologos: Da, da
Gheorghe Axinte: Dar filmat la Oradea.
Părintele Teologos: Și când o să iasă? Cum a ieșit, cum e? Nu cunosc.
Gheorghe Axinte: Acum merge la festivaluri, ceva de genul acesta, da. E cam terminat și își urmează cursul.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Eu nu știu că dacă nu mă ocup de el.
Părintele Teologos: Da, tu te-ai ocupat doar de partea de ajutor.
Gheorghe Axinte: Da, nu știu de ce m-am ocupat.
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu! Cred că este nevoie ca de aer de această cultură autentic creștină care în închisori a fost în poezii… Din păcate, astăzi, e o mare durere din partea mea că poeziile nu mai sunt la considerația, la aprecierea la care ar trebui să fie. Astăzi, din păcate, oamenii sunt pe filme și eu cred că da, am putea să facem filme și am putea să promovăm pe aceștia, dincolo de cărți. Pe acești mari, mari oameni ca să ne îmbibăm de modul lor de a gândi, de modul lor de a fi, să le avem ca exemple.
Pentru că la ora asta cred că este o acută lipsă de exemple.
Gheorghe Axinte: Le avem la tot pasul.
Părintele Teologos: Da!
Gheorghe Axinte: Doar trebuie să le vedem!
Părintele Teologos: Doar trebuie să le vedem! Da.
Gheorghe Axinte: Atât, nu ne trebuie altceva. Să ne aplecăm puțin spre aceasta.
Părintele Teologos: Da. Să ajute bunul Dumnezeu! Mulțumesc tare mult, Gheorghe.
Un dialog natural
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Să nu uităm de exemple!
Gheorghe Axinte: Nu a fost chiar greu.
Părintele Teologos: N-a fost, așa-i?
Gheorghe Axinte: Acuma, o să vedeți sfinția voastră când derulați acolo ce găsiți…
Părintele Teologos: Da, da, dar cred că a fost foarte bine și foarte natural a fost.
Gheorghe Axinte: Da?
Părintele Teologos: Da, foarte frumos. A fost sincer.
Gheorghe Axinte: Am venit cam obosit că am avut ascultare: Kareya – Marea Lavră – vino înapoi pe drumurile astea…
Părintele Teologos: Oh, Maica lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Și m-a…
Părintele Teologos: Te-a terminat.
Gheorghe Axinte: Zic, acuma, nu știu cum o să fac dar…
Părintele Teologos: Te-a ajutat, te-a ajutat harul sfinților…
Gheorghe Axinte: Da, da. Slavă Domnului!
Părintele Teologos: Slavă Domnului!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
https://www.euronews.ro/articole/marturia-ororilor-comuniste-risca-sa-fie-demolata-si-inlocuita-cu-un-bloc-peniten