Iubirea este căutarea lui Dumnezeu în celălalt – părintele Varnava Iancu

‎Iubirea este forța supremă care guvernează lumea noastră. Iubirea, iubirea deplină și atotputernică dintre doi oameni sau dintre Dumnezeu și om, este forța motrice care susține omenirea ca Trup al lui Hristos, pe de o parte pentru că relațiile umane trebuie să fie guvernate de acest dar divin și, pe de altă parte, pentru că drumul spre viața veșnică trece prin iubirea lui Dumnezeu și a omului.‎

Vizionare plăcută! (după clip aveți transcriptul și podcastul)

Powered by RedCircle

Fiecare om are înțelegerea sa, de multe ori cineva zice iubire și vrea să spună eros, altul spune eros și lasă să se înțeleagă iubire. Fiecare dă cuvintelor sensul personal. Sunt sinonime aceste noime. Însă, dacă o percepe așa cum o prezintă, aș spune că erosul e căutarea lui Dumnezeu în persoana celuilalt. Prin celălalt, e cu putință să călătorim împreună ca să-l găsim pe Dumnezeu și biruința morții.

Paradoxul iubirii

Se aude un pic paradoxal pentru un tânăr. Da! În profunzime, cel mai mare vrăjmaș care ne chinuie e moartea. Și avem nevoie de o companie ca să-l alungăm. Avem nevoie de eros ca să desființăm moartea. În esență, atunci când omul se îndrăgostește, îl caută pe Dumnezeu în persoana celuilalt. Prin eros, pregustă starea paradisiacă, ne referim la cea sentimentală. Nu-i așa? Însă, prin modul acesta, Dumnezeu dă această momeală în firea omului ca să ajungă la unitate cu celălalt, pentru că păcatul îl desparte pe om. Așadar, erosul este înclinația omului de a se întâlni cu celălalt; mișcarea către celălalt – ca să primesc; în vreme ce iubirea e mișcarea spre celălalt – ca să dăruiesc.

Firește că erosul depinde de cum îl percepe fiecare. Dacă erosul e doar o atracție fizică… Da, e darul lui Dumnezeu. Însă asta nu e concludent. Erosul să fie îndreptat către persoană. Adică să cunosc care este scopul existenței celuilalt. Până la urma urmei, ce mă face să mă îndrăgostesc? E doar o simplă atracție? Sau e cunoașterea persoanei celuilalt? Și descopăr că el are un scop existențial care mă scoală din morți și putem împreună să mergem pe cale, ca să-L aflăm pe Dumnezeu. Pricepeți? Fie vorbim, așadar, de un eros personal, sau de unul depersonalizat, un eros fixat pe obiecte – care doar satisface instinctele omului, fie vom vorbi de un eros personalizat, în care aflu persoana celuilalt, aflu și descopăr zilnic din ce în ce mai mult esența și comoara ce o are. Prin intermediul întâlnirii cu celălalt, acest eros se antrenează zilnic.

Ce se întâmplă când dispare atracția trupească?

Știți… atunci când va dispărea această atracție, ce se va petrece? E nevoie ca celălalt să afle un motiv care, în esență, este Dumnezeul dinlăuntrul lui, ca să poată fi omul încontinuu reînnoit. Știți că în Sfânta Liturghie facem aceleași lucruri, dar nu obosim. De fiecare dată e ceva diferit. Și în viața omului, dacă există Hristos într-o relație, și dacă eu „mă lupt” cu Dumnezeu și sunt un om care cresc continuu, ochii mei, privirea pe care o îndrept spre celălalt, îl face mereu nou, mereu nou, mereu diferit; și îl inspir și pe el să devină în felul acesta.

Ce este erosul?

Acesta este erosul: să pot pune în lucrare frumusețea pe care o are celălalt, să pun în lucrare posibilitățile pe care le are celălalt. Același lucru să îl facă și el cu mine. Adică: să pună în lucrare comoara pe care o port în suflet – pe Dumnezeu! Și să mă inspire în direcția asta!

Erosul e o binecuvântare dumnezeiască, ca unul să-l poată inspira pe celălalt în căutarea lui Dumnezeu, în biruința morții. Așadar, pricepeți că e ceva foarte diferit. Nu este vorba de vreu instinct sau de vreun sentiment, e ceva mai profund: să pot afla esența celuilalt, să găsesc adevărul lui, să văd chemarea pe care i-a dat-o Dumnezeu. Și, dacă el însuși nu a descoperit-o încă, iubirea mea, erosul meu să îi ajute să o găsească.

Când găsesc acest lucru și un motiv existențial, atunci vreau, cu voia mea, să dau din spațiul meu celuilalt, adică să mă jertfesc, să-l fac să încapă în spațiul meu, să mă lipsesc de drepturile mele de dragul celuilalt. Asta înseamnă iubire! Este o nevoință a iubirii.

Prin urmare, aș fi fost mai degrabă de părere că iubirea este o evoluție a erosului. În final, această iubire – ca evoluție a erosului -, e evenimentul cel mai plin de eros. Deci, erosul naște iubirea, evoluează ca iubire, ca perihoreză iubitoare, ca aflare a adevăratului motiv existențial. Însă și această iubire este miezul și adevăratul eros.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!