Când va veni sfârșitul lumii? – Părintele Teologos

Mulți oameni se întreabă când va veni sfârșitul lumii și când va veni Antihrist. O să abordăm această temă, însă nu dintr-o perspectivă speculativă ci dintr-una foarte concretă, practică – ce se întâmplă sub ochii noștri și care – mai ales – este acționabilă.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin 

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Altfel despre sfârșitul lumii

Astăzi, o să vorbim puțin despre sfârșitul lumii, dar nu așa cum vă așteptați.

Fraților, antihristul o să vină la sfârșitul lumii. Bine și acum vă întrebați: Când o să fie sfârșitul lumii? Că totdeauna, oamenii se întreabă de astfel de lucruri. Ei bine, trebuie să știți că oricine vă va spune o dată, minte – pentru că această dată depinde de pocăința oamenilor. Deci orice profeție care conține date și așa mai departe – nu sunt de la Dumnezeu. Pentru că după cum spuneam, pocăința este importantă, este capitală pentru a amâna data sfârșitului lumii. 

Oamenii se pocăiesc și fac bine? Data sfârșitului lumii se va amâna. Oamenii păcătuiesc? Data sfârșitului lumii se va apropia.

După cum vedem astăzi, ne îndreptăm cu pași destul de rapizi în direcția respectivă, însă eu nu o să intru în diferite speculații mai mult sau mai puțin adevărate legate de data acestui sfârșit. Desigur că au fost destule teorii pe această temă – mai ales din partea protestanților, da, nu sunt foarte ortodoxe aceste lucruri.

Nu știu dacă știți, există un site care se numește dacă țin bine minte „100 de date când are loc Sfârșitul Lumii” – ceva de genul, nu mai țin minte exact – destule date din tabelul respectiv, de pe site-ul respectiv sunt chiar din trecut.

După cum spuneam, nu o să intru în aceste speculații, ci o să vorbesc de venirea sfârșitului lumii într-un mod cât se poate de pragmatic, practic și acționabil, adică să putem să facem ceva. 

Criza demografică

Fraților, trăim o perioadă de iarnă demografică – populația planetei colapsează rapid în țările dezvoltate. Am auzit, de exemplu că Japonia importă populație și în Germania dispar un milion de germani pe an. De asemenea, în Franța nici măcar nu se mai știe cine este francez nativ și cine nu.

Țin minte că la un moment dat, mi-a trimis cineva numele jucătorilor și fotografia cu echipa naționalei de fotbal a Franței. Oameni buni, mă iertați, eu nu sunt la curent cu astfel de lucruri, însă m-a șocat lucrul că toți jucătorii erau străini – nici unul nu era francez nativ. Și am înțeles că acest fenomen este de destui ani… nu știu. Sper să greșesc, dar din păcate se pare că e adevărat.

De ce? Pentru că în foarte multe țări dezvoltate, rata natalității este cu un procent semnificativ sub rata sustenabilității. Suntem o civilizație bătrână și o să fim și mai bătrână. Eh, o astfel de populație bătrână este lipsită de puterea de a inventa de a duce civilizația mai departe, de a merge înainte, de a avea capacitatea creatoare necesară. Tinerii au aceasta, știți foarte bine. Ei studiază, ei duc civilizația înainte. Însă în aceste țări, astăzi nu mai sunt tineri, nu mai sunt copii. Și cei care sunt, în cea mai mare parte – dacă nu în totalitate…, mă rog, au capacitatea creatoare distrusă din cauza plăcerii.

Cauze

Acum o să mă întrebați: Cum s-a ajuns aici? Ei, cum s-a ajuns aici? E simplu: din cauza păcatului. Păcatul – după cum de foarte multe ori am spus – este plăcere distorsionată, plăcere materială. Oamenii doresc plăcerile păcătoase? În mod necesar o să aibă durere.

Pentru a vedea mai bine cum stau lucrurile, în discuția noastră, împărțim cuplurile în câteva tipuri astfel încât să vedem ce se întâmplă cu copiii.

Primul grup de cupluri sunt cuplurile cărora Dumnezeu le-ar da copii, însă aceștia nu vor, de obicei pentru a se „distra” sau au probleme legate de iubirea de sine. 

Conform legii duhovnicești, de vreme ce Dumnezeu dorește și ei nu doresc, ei nu vor fi fericiți, ci vor avea durere. De ce? Pentru că Dumnezeu care dorește ca toți să se mântuie, adică toți să fie perfect fericiți, știe că pentru aceste cupluri calea lor spre fericire este creșterea de copii.

De vreme ce ei nu doresc treaba asta, înseamnă că ei nu doresc fericirea. Este evident că în clipa în care cuplurile ies din voia lui Dumnezeu, ies din drumul către fericirea lor, pe care l-a hărăzit Dumnezeu. Asta bineînțeles se întâmplă mai ales cu cuplurile care ajung până la omor pentru a încerca să-și găsească fericirea.

Și când mă refer la omor, mă refer bineînțeles la avort. 

Este absurd ca cineva să creadă că va fi fericit dacă își omoară copiii. Spun asta pentru că avortul este omor calificat și premeditat. Să avem grijă, fraților! Dumnezeu nu se batjocorește!

E nevoie de pocăință, de spovedanie. Cine a comis un avort – dacă nu s-a spovedit – este imperios necesar să o facă, să vă spovediți fraților, să ne spovedim! Și aici mă refer și la bărbații care au împins, au presat, au determinat – adică sunt autorii morali ai acestui fapt, ai avortului.

Oameni buni, cea mai bună propovăduire împotriva avortului este mărturisirea sinceră a unei femei care a avortat. Să știți că sunt și metode contraceptive care provoacă avort. Și acestea sunt un mare păcat, desigur. Biserica nu le primește. Mare de tot. Lăsați-l pe Dumnezeu că știe El mai bine cum e cu copiii.

Cum vin copiii pe lume

Să nu uităm că la aducerea un om în lume, în existență, sunt, conlucrează 5 persoane: mama, tatăl și Cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi. După cum vedeți Cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi sunt mai multe chiar și numai din punct de vedere numeric. Da, fraților, nu este de ajuns nici virilitatea bărbatului, nici fecunditatea femeii, ci trebuie să semneze bunul Dumnezeu cel perfect în Treime. Unde mai pui că Cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi sunt și perfecte, atotștiutoare, atotputernice, atotțiitoare și atotiubitoare.

Deci oameni buni, nu credeți voi că sunteți așa de izbeliște în clipa în care o să aveți un copil!

În clipa în care voia lui Dumnezeu este să vină un om pe lume, în clipa respectivă toată Sfânta Treime garantează nu numai că îi va asigura omului respectiv supraviețuirea, ci că îi va asigura însăși îndumnezeirea, perfecțiunea personală veșnică, fericirea desăvârșită. Am spus de multe ori asta și o repet.

Îi va asigura calea ca noul născut să ajungă ca Însuși Dumnezeu. Desigur, că omul poate să dea cu piciorul la această cale – și chiar o și facem, așa… folosim într-un mod foarte prost libertatea noastră – însă Sfânta Treime își face lucrarea Ei. Înțelegeți? 

Deci nu spuneți că ce o să fac, că nu o să mă ajute Dumnezeu să-mi cresc copiii și așa mai departe. Nici vorbă de așa ceva!

Țări cu natalitate crescută

Vedeți țările mai puțin dezvoltate, în curs de dezvoltare sau sub-dezvoltate: China, India unde în păturile de jos, care sunt și cele mai numeroase, această explozie a populației a apărut fără să se țină seama de necesitatea unor condiții de trai cum avem noi în blocul ăsta ideologic Al Europei și al Americii, al NATO.

Asta ca să nu mai vorbim de țări precum Nigeria unde au ajuns la 220 de milioane de locuitori, am auzit la un moment dat și unde, conform ultimului tarif – nu știu dacă știți că acolo e o listă de prețuri – o femeie echivala cu o vacă sau cu patru capre. Deci cineva care era crescător de animale își cumpăra un harem, câte femei dorea și era un lucru relativ comun pentru un bărbat să aibă în jur de 50 de copii – e o temă de prestigiu pentru ei.

Fraților, în țările acestea nu există această psihoză care există la noi și – paradoxal, dacă doriți – frică relativ la copiii care există în blocul ideologic nord-atlantic, cum spuneam. Ce mă fac, dacă se îmbolnăvește, dacă aia, dacă aia? Griji, probleme. Ei, astea toate sunt de la vrăjmașul, fraților. 

Voia lui Dumnezeu 

Revenind la voia lui Dumnezeu relativ la cuplurile în care Acesta dorește să existe copiii, desigur că voia lui Dumnezeu trebuie să știți că se poate schimba în timp, adică un cuplu să poată să aibă copii până la un anumit timp iar după aceea, din cauza vârstei sau a unei boli sau a unei alte condiții medicale ori de altă natură, cuplul respectiv să nu mai poată să aibă copii. De vreme ce, însă, oamenii sunt în voia lui Dumnezeu, să nu se tulbure. Nu vă tulburați, fraților! Căci o să ajungeți ajunge la fericire. Este adevărat, însă, că diavolul luptă acerb pe această temă – ca în orice temă, de fapt, care poate să-l despartă pe om de Dumnezeu  și poate să-l tulbure. Întotdeauna – nu e bine nici așa, nu e bine nici așa…

Situația familiilor fără copii

Că am ajuns aici, diavolul să știți că le tulbură mai ales pe cuplurile care doresc să aibă copii, însă nu le dă Dumnezeu.

Aceste cupluri pot să aibă mari probleme cu tristețea, cu un sentiment de neîmplinire, chiar pot să ajungă la certuri și tensiuni în familie pe această temă, chiar până la despărțire, ferească Dumnezeu! Aceste cupluri trebuie să știe că sunt, în principal, două motive pentru care Dumnezeu nu dorește ca ei să aibă copii.

Unu: Să se dedice mai mult lui Dumnezeu – adică aceste cupluri au capacitatea să se desprindă mai mult de lumea aceasta, să aibă o relație mai personală, mai duhovnicească cu Dumnezeu, pe care trebuie să o fructifice printr-un program duhovnicesc susținut, adecvat, care trebuie să fie constant – după cum accentuăm de foarte multe ori. Înțelegeți? 

Și doi: E cazul lui Avraam și Isaac, celebrul caz. Vedeți că Avraam și-a dorit foarte mult un fiu pe care nu putea să-l dobândească. Dumnezeu i-a promis un copil și nu un copil oarecare, ci un copil „întru care se vor binecuvânta toate neamurile”, după cum spune la Scriptură, da, iar „urmașii lui vor fi ca stelele pe cer”. Citiți la Facere să vedeți!

Deci cineva cu totul și cu totul deosebit care va schimba cursul istoriei. Toate aceste promisiuni cu totul extraordinare plus faptul că Însăși Sfânta Treime a venit în mod tainic la El, la stejarul lui Mamvri și l-a anunțat personal că „la anul pe vremea aceasta Sarra (soția lui) va avea un fiu” – toate aceste lucruri l-au făcut pe Avraam să-l considere, pe drept cuvânt, pe Isaac cineva cu totul și cu totul special și dăruit direct de la Dumnezeu – după cum și era de fapt. Înțelegeți? 

Bun,ok și la un moment dat, Dumnezeu îi spune lui Avraam: „Mergi și îl jertfești pe Isaac, pe care tu îl iubești, Mie!” Wow!  De ce a făcut asta Dumnezeu? De ce? Răspunsul imediat este: „Ca să-i încerce credința”. Da, așa este – însă există și un alt motiv la fel de important, să știți!

Avraam, datorită faptului că-l iubea pe Isaac așa cum nu trebuia, se depărta de Dumnezeu. Avraam se concentra prea mult pe Isaac. Iubirea lui era concentrată pe Isaac și uita de Dumnezeu. Din cauza asta Dumnezeu îi spune „pe Isaac pe CARE TU îl iubești”. Înțelegeți?  Era o scurtcircuitare a iubirii care nu mai trecea prin Dumnezeu.

Acuma, Dumnezeu știe că același fenomen se poate întâmpla și cu anumite cupluri și pentru a evita paguba care provine din depărtarea de Dumnezeu provocată de o dragoste bolnăvicioasă pe care anumiți părinți ar exercita-o asupra copiilor lor, din această cauză Dumnezeu nu îngăduie ca anumite cupluri să aibă copii.

Desigur că noi trebuie să ne limităm pe legea noastră omenească și ne dorim copii, însă să nu ne panicăm sau să ne tulburăm peste măsură în clipa în care bunul Dumnezeu nu dorește acest lucru, pentru că nu suntem noi mai înțelepți decât Dumnezeu, fraților. Dumnezeu e mai deștept ca noi. Desigur că cuplurile care nu au copii pot să și înfieze un copil. Dumnezeu știe și cum hotărăsc ei.

Decesul copiilor

Ca să fiu sincer, mai există și o a treia categorie: cuplurile care au copii, dar pe care însă îi ia Dumnezeu.

Aici avem iarăși cazul lui Avraam și Isaac și legat de aceasta a copiilor care mor de tineri. Desigur că este o mare durere, însă trebuie să știm, în acest context, care este scopul lui Dumnezeu și când moare omul. Scopul lui Dumnezeu este maximizarea fericirii umane în veșnicie și deci, Dumnezeu, îl ia pe cineva la El în clipa lui de maxim duhovnicesc. Pentru că moartea înseamnă stabilizare – după cum am mai spus, după moarte omul nu se mai poate pocăi – din această cauză Dumnezeu îl stabilizează pe om când îi este cel mai convenabil omului. Da? Dumnezeu e Tată, Dumnezeu nu este neutru.

Datorită faptului că noi nu știm când este clipa de maxim duhovnicesc a celuilalt, din această cauză nu avem dreptul să omorâm pe nimeni, decât numai în cazuri instituționale adică război și așa mai departe. Dumnezeu, însă, care știe  are și dreptul și puterea și cunoștința necesară pentru a-l scoate pe om din acest stadiu, din viața sa de aici și de a-l duce într-o etapă nouă din viața sa veșnică, din viața viitoare. Desigur că dacă moartea cuiva este efectul unui păcat, cine a păcătuit va răspuns pentru asta. Să ne înțelegem.

Acuma, pot să vă dau și niște cazuri pe tema asta. 

Cazul lui Antipa

Țin minte un medic stomatolog foarte evlavios, care avea nu știu, 13 copii, 14 copii, ceva de genul ăsta. Și al paisprezecelea copil sau al treisprezecelea copil s-a născut cu o malformație foarte…, nu mai țin minte, jumate de creier, ceva de genul ăsta, rău de tot…În orice caz, toți cei din jurul lui au presat soția, pe doamnă, dar și pe el bineînțeles să fie de acord să facă avort. Ei în ruptul capului n-au primit lucrul ăsta. Într-un final s-a născut copilul. Bineînțeles, cu malformația respectivă și a fost botezat și după nu știu cât timp, copilul a murit. O mare durere în familia respectivă și la un moment dat, în toată această durere, tristețe și atmosferă cenușie din familie, apare una din surioarele mai mici și zice: l-am văzut pe Antipa.

Antipa era copilul mort,  care se născuse cu malformație. De ce i-a pus numele de Antipa? Pentru că medicul respectiv, fiind stomatolog, avea o evlavie foarte mare la Sfântul Antipa pentru că Sfântul Antipa datorită faptului că a mucenicit pentru Domnul, scoțându-i-se dinții, este protectorul și al dentiștilor și al celor care au probleme cu dinții. Deci fraților, rugați-vă la Sfântul Antipa dacă aveți probleme cu dinții! 

Revenind, l-a văzut pe Antipa, copilul cu malformație care primise numele sfântului și l-a văzut în cer. Și i-a spus la surioara lui: eu sunt foarte bine aici, să le spui la mama și la tata să nu se supere, eu sunt extraordinar, voi să aveți grijă să nu vă ascundeți de părinți, să faceți ascultare și să mergeți înainte. Nu vă faceți probleme, că eu sunt foarte bine. 

Și când l-a văzut surioara pe Antipa în vis toată lucrurile s-au rezolvat, a dispărut această tristețe din familia respectivă. E vorba de un medic stomatolog foarte foarte evlavios, care vine de foarte mulți ani în Sfântul Munte. 

În întâmplare din viața Sfântului Paisie Basia 

O altă întâmplare tot pe tema asta a copiilor pe care îi ia Dumnezeu, o găsim în viața Sfântului Paisie. Nu a Sfântului Paisie Aghioritul, ci a Sfântului Paisie Basia, se numește, un preot foarte duhovnicesc din Grecia, un sfânt mare. Din secolul 18, dacă nu mă înșel sau 19.

În orice caz, ce se întâmplă? Era vorba de o femeie foarte evlavioasă care ajuta foarte mult biserica, rămăsese văduvă și lumina ochilor ei erau cei doi frați ai ei, care erau născuți foarte  aproape unul după altul. Și scopul vieții ei și giuvaierele vieții ei erau cei doi copii. La un moment cei doi copii mor amândoi în aceeași zi într-un accident.

Femeia începe să-L hulească pe Dumnezeu, începe să-i înjure pe preoți, să vorbească foarte urât la adresa lor. Își făcuse chiar în vila foarte mare pe care o avea, o cameră cu niște portrete în mărime naturală a celor doi copii. Le aprindea în fiecare zi lumânări acolo, ca un fel de altar, deci vă dați seama că femeia deja începea să aibă anumite probleme cu sistemul nervos. 

Și în continuu Îl hulea pe Dumnezeu și-i înjura pe oamenii bisericii: că da, că eu am făcut atâtea danii la biserică și m-am rugat în fiecare zi și acum Dumnezeu mi-a luat copii. Și toate astea.

Și merge Sfântul Paisie Basia la doamna respectivă și-i spune: doamna mea, nu vorbiți așa de Dumnezeu, că are grijă Dumnezeu, știe Dumnezeu ce se întâmplă, nu-i bine. 

Și femeia într-o izbucnire  de furie îl atacă verbal și oarecum și să-l lovească pe Sfântul Paisie. Sfântul pune piciorul în prag și la propriu și la figurat și femeia dă înapoi și fuge în casă. Sfântul fuge după ea. Femeia dorește să-i închidă ușa în nas, Sfântul fiind bărbat pune piciorul în prag la propriu și împinge ușa. 

Doamna fiind în vârstă, neavând putere să se opună, se refugiază în camera din spate pe care nu o știa nimeni. Acolo unde erau portretele celor doi copii. Sfântul fuge după ea și o prinde înăuntru. Femeia nu mai avea unde să scape și este față în față cu Sfântul în camera care era pe post de altar, camera secretă a femeii respective. 

Și-i spune Sfântul: vrei să-ți vezi copiii? Și ea zice: Bineînțeles, vreau să-mi văd copiii, să mi-i dea Dumnezeu înapoi. 

Și atunci se roagă Sfântul și copiii coboară din tablouri, învie, dacă doriți, se întrupează și copiii stau față în față și scot niște pistoale și se împușcă unul pe altul și mor în fața femeii.

Femeia oripilată se uită și nici măcar aer nu mai ia și-i spune Sfântul Paisie: să știi, copiii tăi s-au îndrăgostit de aceeași fată și urmau să se dueleze pentru ea și s-ar fi împușcat pentru ea, unul pe altul. Și ca să te scutească Dumnezeu de această mare rușine, această mare durere, i-a luat la El fără să facă păcatul acesta foarte mare, adică să se omoare între ei.

Și în clipa respectivă femeia s-a cucerit toată și s-a căit toată viața ei.

Deci oameni buni, trebuie să știți că Dumnezeu știe mult mai bine când și cum și ce se ia de pe pământul ăsta și să-i ducă în cer. Înțelegeți? 

Copilul botezat Ioan

Și să vă mai spun și un alt caz, apropos că vorbim de avorturi. Știu un medic care în clipa în care îi vede pe copii că au probleme la naștere… Întâi de toate, el nu face niciodată avort, îi naște pe toți copiii și îi botează el.

Nu știu dacă știți, în regim de urgență, chiar și mirenii pot să boteze cu apă, spunând formula: se botează robul lui Dumnezeu – spun numele  – în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. 

Ei, și la un moment dat era un cuplu care avea un copil cu mari probleme la naștere și se duc la maternitate și se întâlnesc cu acest medic și acesta îi spune doamnei: femeie, ți-a murit copilul, dar pot să îl pomenești, îl cheamă Ioan!

Femeia se blochează și după asta zice: domn doctor, să știți că e de la Dumnezeu! Că noi am fost la starea civilă și am vrut să îl înregistrăm și acolo noi eram foarte preocupați, discutam între noi despre problemele copilului și doream să-i punem numele Ștefan. Și la un moment dat, funcționarul de acolo s-a răstit la noi: ce nume vreți să-i puneți? Și noi ne-am speriat oarecum de interpelarea răstită a funcționarului de acolo și i-am spus Ioan, chiar dacă doream să-i punem Ștefan. Și Ioan a rămas, da. E numele doctorului. Da. 

Copiii viitori monahi

Un alt caz clasic în care noi percepem pe Dumnezeu ca nemilos că ne ia copii este cazul monahismului sau, în general, a unei vieți duhovnicești mai înalte.

Trebuie să știți că Dumnezeu face asta – îi ia pe copii pentru o viață duhovnicească mai înaltă ca să se binecuvânteze familia până la al șaptele neam și, dincolo de asta, să fie ajutați mulți oameni prin rugăciunea sa, întâi de toate, și după aceea și prin exemplul său.

Cum am spus de multe ori, nu subestimați puterea rugăciunii – că diavolul nu o subestimează și luptă acerb ca să nu se întâmple aceasta! Am vorbit pe larg în episoadele legate de desprinderea de lume și de înstrăinare despre această luptă a vrăjmașului, acum, însă amintesc doar un singur lucru: dacă tânărul fuge în Statele Unite sau în Vest și îi este foarte greu acolo sau chiar ajunge șomer acolo și ajunge chiar homeless, zicem: nu-i bai, că, de, așa-i viața – ba chiar simțim o oarecare mândrie că s-a dus în Vest, adică da, e în străinătate…

Dacă însă cineva pleacă la monahism sau la o viață duhovnicească mai înaltă – cu alte cuvinte se dedică lui Dumnezeu, ceilalți se dau de ceasul morții strigând „Tulai! Că l-am pierdut!”. Mă, fraților, ăsta e război de la diavol! Asta pentru că nu au experiența nici a ce înseamnă perfecțiunea personală veșnică, nici cine e Dumnezeu și nici care este războiul vrăjmașului.

Cei necăsătoriți

Un fenomen similar se întâmplă și în cazul în care cineva rămâne necăsătorit și se dedică lui Dumnezeu – ca un monah sau monahie în lume, să zic așa. Are războaie și pe dinăuntrul lui (ei) și de la cei din jur. Fraților, nu călcați voi voia lui Dumnezeu! 

Problema cea mare aici, în tema asta a copiilor, nu este numai micșorarea natalității în țările creștine (unele țări sunt eretice sau chiar atee, însă totuși influențele  creștine sunt foarte vizibile). Deci problema nu este numai micșorarea natalității cu mult sub nivelul de sustenabilitate, cu toate efectele secundare nefaste care duc la decadența și dezintegrarea acestui areal, ci și creșterea vertiginoasă a populației necreștine și chiar anticreștine.

Noi nu vorbim acum partizan, ci vorbim cu conștiința faptului că e sau Hristos sau haos. Ortodoxia nu este „partidul meu” – Ortodoxia nu este partid, ci – încă o dată mă repet – știința medicală corectă care are ca scop vindecarea sufletului și ajungerea la unirea cu Dumnezeu, la fericirea veșnică. Asta e Ortodoxia, fraților. Înțelegeți? 

Ortodoxia și valoarea ei

Ei, dacă Ortodoxia nu este partid, ci este știința medicală prin care vin roadele Duhului Sfânt – adică dragostea, bucuria, pacea, îndelungă răbdarea, facerea de bine, bunătatea, înfrânarea și celelalte – după cum spune Sfântul Apostol Pavel în Noul Testament, înseamnă că în și prin populațiile care sunt departe de Ortodoxie vin cele contrare. Adică nu mai avem nici dragoste, nici pace, nici bucurie, nici nimic, nici bunătate, nici facere de bine. Chiar dacă pot să existe cazuri izolate pe care Dumnezeu le miluiește, pe baza conștiinței lor și nu a credinței greșite de care suferă. E o mare problemă. Sigur că așa de departe, pare că totul e bine, dar în clipa în care le cunoașteți mai îndeaproape, e o mare problemă.

Am vorbit puțin înainte de Nigeria – de exemplu – în China am amintit în clipul nostru problemele majore generate de unul din aspectele legate de religia lor – adică de reîncarnare – în India aveți pe site-ul nostru, pe chilieathonită.ro,  un clip succint, însă foarte bun a lui Klaus Kenneth care vorbește de natura demonică a Yoga, Hinduismului și Budismului într-o abordare nuanțată și fără ură provenită din experiența foarte concretă și negativă pe care Klaus a avut-o.

Mai amintim doar de civilizația foarte carnală din Brazilia – unde ferească bunul Dumnezeu! – de duritatea extremă, adică de războiul continuu, civil din Congo, fraților.  Și în Iran să zic așa, dar în Congo mai ales unde este mai bine să fi mercenar decât femeie din cauza violurilor la ordinea zilei. La fiecare cinci minute sunt nu știu câte sute de femei violate. Ferească bunul Dumnezeu! Și asta cunosc de la fața locului, de la oameni care sunt acolo. 

Și asta chiar dacă în unele din aceste țări există o lucrare de misiune duhovnicească, în care bunul Dumnezeu ajută foarte mult cu harul său – am în vedere acum Congo, China și Coreea, de exemplu.

Ei, fraților, în această situație se impune, fraților, să coborâm cu picioarele pe pământ și să nu luăm lucrurile cu superficialitate și să facem voia lui Dumnezeu că știe El mai bine. Nu încercați să evitați, să fentați voia lui Dumnezeu pentru că pe voi vă răniți și grăbiți sfârșitul lumii. Fraților, dacă greșim să ne pocăim!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi!

Amin!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!