Sinteza săptămânii …și un interviu cu Dl. Acad. Leon Dănăilă

Înainte de a vă prezenta sinteza săptămânii vă oferim un interviu cu dl. Acad. Leon Dănăilă, interviu luat de părintele Constantin Necula.

Vizionare plăcută!

În continuare, citiți o selecție de citate din articolele publicate în cursul acestei săptămâni pe site-ul nostru „O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte”.

Sub fiecare citat aveți și previzualizarea articolului din care a fost luat. 

Dacă faceți click/tap pe previzualizare, veți naviga la articolul sursă. Ca și până acum, comentariile voastre sunt binevenite!

Răspândiți dragostea!

Lectură și vizionare plăcută! 

De multe ori, eu încurajez și chiar rog pe părinți să dea canon, cum spunem noi, îndreptarea femeii care a trecut prin avort. Nu că ar nu ar fi bine, părinții uneori spun: uite îmbracă un copil necăjit. E bine și asta că aduci o bucurie, aduci un zâmbet unui copil care poate vindeca lacrima… copilul care ai decis să moară.  Dar la aceste sfaturi, insist pe acesta: spune-ți durerea alteia!

Noi colaborăm cu Dumnezeu atâta vreme cât ne aflăm într-o concordanță cu voința Lui. Dar în momentul când noi nu mai suntem în concordanță cu voința Lui Dumnezeu, atunci ne cuprinde partea aceasta negativă a răului, care ne depărtează de Har.

Realizez ca Yeshua este acela care a murit pe cruce și am zis, „Doamne, sunt un păcătos, te rog iartă-mă, vino în viața mea!” Apoi dintr-o dată cineva era în camera mea. Și mi-am deschis ochii – eram în genunchi am deschis ochii, cine era în camera mea? Acel om, Iisus Hristos a stat în camera mea. Această incredibilă prezență a lui Dumnezeu Iisus era în camera mea! Și nu eram speriat tot ce am făcut a fost să plâng. Prezența era atât de glorioasă pentru ca El se afla în camera mea în acea zi.

Haideți să ne aducem aminte în timp ce suferim, în timp ce ne luptăm, că există speranță! Dacă trecem printr-o perioadă a vieții noastre în care lucrurile ne sunt ușoare am putea să cădem în capcana închipuirii că, brusc, nu este nici o speranță. Bineînțeles, că sunt momente când Dumnezeu ne dă o pauză; sunt momente când Dumnezeu, cunoscând slăbiciunile noastre, constată că este nevoie de recuperare după cele prin care am trecut anterior. Dumnezeu nu ne îndoaie de spate, nu ne dă mai mult decât putem duce. Trebuie să avem încredere în El! Încrederea că El ne cunoaște chiar mai bine decât noi înșine. Credința că acum este momentul schimbării!

În cazul spovedaniei, trebuie să știți fraților, unde spunem lucrurile și spunem slăbiciunile noastre, diavolul n-are dreptul să folosească acesta lucru împotriva noastră, iar în cazul în care ne sfătuim dacă suntem în voia lui Dumnezeu, atunci folosul este mult mai mare decât posibilul atac din partea vrăjmașului. Și dacă Dumnezeu binecuvântează, diavolul nu atacă, adică n-are dreptul. 

Nu trebuie să dăm atenție gândurilor, nu trebuie să dăm atenție viselor! 

Știți ce lucru mare e această vindecare! Ce eliberare! Să nu mai urăști pe cei care te-au traumatizat! Să nu mai suferi pentru tot ce ți-au făcut! Această libertate o dăruiește Duhul Sfânt! În realitate, este harul ce se adaugă, harul botezului. Însă, vine doar atunci când cineva se dăruiește pe sine pe cât mai mult posibil și cât mai curat lui Dumnezeu. Pe cât este cu putință de mult… Atunci când în interior se încheie această înțelegere dintre Dumnezeu și om, acolo începe această vindecare lentă. Însă e o vindecare grozavă. Omul se face deodată ca un prunc mic iubit. Un lucru micuț, micuț…

Mănăstirea adăpostește printre sfintele moaște pe care le are și mâna stângă a Sfintei Maria Magdalena, ce se găsește neputrezită, nestricată și păstrează temperatura corpului omenesc. Părinții o consideră al doilea ctitor după Sfântul Simon Simonopetritul.

Datorită faptului că autorii Bibliei încearcă descrierea unor lucruri mai presus de fire în cadrele unui limbaj firesc, acesta din urmă este depășit în cele mai multe locuri și este nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a ne lumina. Cel mai bun drum spre înșelare este să încercăm să explicăm Scriptura încrezându-ne în mintea noastră întunecată datorită căderii.

Și pot să spun că am studiat icoana, am vorbit, simțeam că mă ascultă și e singura icoană la care am văzut că are pori. Deci pe fața Maicii Domnului sunt pori exact ca la pielea omului. Deci nu există urmă de pensulă, nimic. Deci îs pori ca la un om viu. 

știți că mulți ortodocși, să zicem din America de Nord și chiar preoți, îi iubesc pe scriitori precum CS Lewis sau Tolkien și te întrebi de ce este așa? Pentru că acei autori, să spunem, care nu sunt neapărat ortodocși, au fost capabili să-și îmbibe munca cu acel simț al proporției, al ierarhiei, al frumuseții. Dedesubt, povestea reală în sine nu arată ca o poveste biblică, nu arată ca Liturghie, dar este impregnată cu același model.

În multe feluri, suntem mai departe de a înțelege originea vieții în fiecare an, odată ce înțelegem complexitatea mai mare a celulei.

Ați văzut? Ne spun chiar ceea ce fac ei acum! Asta au făcut în timpul campaniei electorale: pe unele le-au îngropat, pe altele le-au scos la lumină. Acestea au făcut! Apoi vine un tip și zice că este nevoie de mai multe voci și mai puțină cenzură. Hai să vedem ce se întămplă cu adevărat aici! 

Anunț!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!