Să Auzim Avertismentele lui Dumnezeu

Timpul nostru se scurge rapid și ocaziile în care putem auzi avertismentele lui Dumnezeu se micșorează pe zi ce trece. Părintele Spiridon Bailey ne dă câteva sfaturi practice în acest sens.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Una din lecțiile de natură sufletească de care cu toții avem nevoie să învățăm este aceea că tot ce aparține acestei lumi este trecător. În tot ceea ce ne punem nădejdea, pe tot ceea ce ne bazăm, la tot ceea ce ne uităm și aparține acestei lumi, va trece și va fi luat de la noi. Nu numai că ar putea fi luat de la noi dar va fi luat cu siguranță. Totul! Nu va fi nimic ce aparține acestei lumi în care ne putem pune nădejdea eternă. Orice lucru de care ne lipim în această lume, că va fi pentru siguranța noastră, că va fi bun sau rău, va conduce la căderea noastră, ne va zdrobi. Nu contează cât de mult ne vom lipi de acel lucru îl vom pierde!

Numai Dumnezeu este veșnic

Lecția sufletească esențială pentru oricare dintre noi este aceea că numai Dumnezeu este veșnic. Numai Dumnezeu ne poate oferi siguranța că nu vom cădea. Numai Dumnezeu este Acela care ne dă veșnica siguranță. Există o altă existență în spatele lucrurilor din această viață pe care Dumnezeu ne-o semnalizează permanent, nu doar prin cuvinte, dar și prin experiențele de viață prin care am trecut.

Sfinții Părinți ne spun că sufletul care este obișnuit cu plăcerea născută din lucrurile acestei lumi, că sufletul care se agață de lucrurile acestei lumi și care hrănesc patimile sale, ale trupului și ale lumii, va continua să rămână în aceeasi situație și după moarte. În moarte, toate aceste lucruri vor fi luate de la noi. Vom pierde totul ceea ce ne-a satisfăcut în acest sens, iar sufletul se va afla într-o situație oribilă și înfricoșătoare, dorind și poftind după aceste lucruri, dar la care nu mai are acces. Toate cele lumești se vor duce de la noi iar acel suflet va fi în chin, un chin creat de el însuși. Se va afla într-o condiție înfricoșătoare!

Atenție la patimi

Și nu numai Sfinții Părinți, dar și Dumnezeu Însuși, încearcă permanent să ne avertizeze despre aceste lucruri. Cu cât mai mult vor hrăni patimile noastre cu cît vom accepta să traim mai mult în condițiile acestei lumi, cu atât mai greu ne va fi, nu numai în această viață, să ne pocăim și să smulgem aceste lucruri din noi înșine, dar și atunci când vom muri. Trebuie să ne gândim în veșnicie! Trebuie să ne gândim la ce va veni!

Haideți să ne gândim la bolnavul din spital. Dacă există speranță pentru pacient, că doctorul îl va face bine, atunci i se va prescrie o dietă sănătoasă și-i va zice că medicamentele s-ar putea să fie amare dar va trebui să le ia dacă vrea să se facă mai bine. Pentru pacientul în care nu se vede nici o speranță de vindecare, doctorul îi va zice: „Bine, nu mai are mult de trăit, lasa-l să mănânce tot ce vrea. Lasa-l să facă tot ce vrea. Lasă-l să mănânce toate dulciurile din lume pe care inima sa le poftește.”

Încercările ce ne vin de la Dumnezeu

Astfel este și în această lume. Atunci când există speranță cu noi, Dumnezeu ne dă încercări, ne dă dureri. Dumnezeu ne avertizează permanent că aceste lucruri vor trece. Dumnezeu ne scutură prin încercări, prin durere, prin cădere. Dumnezeu ne arată permanent caracterul efemer al acestei lumi și al vieții. Ca un doctor, câteodată ne prescrie rețete dificile. Dumnezeu caută să ne vindece de încrederea și nădejdea pe care ne-o punem în lucrurile acestei lumi. Câteodată suntem atât de îndărătnici și întoarcem spatele într-o asemenea măsură că trebuie să se întâmple ceva catastrofal să ne trezească cu adevărat, să ne scuture din complăcerea pe care această lume ne-o dă. Dar aceasta este dragostea lui Dumnezeu.

Aceasta este mila lui Dumnezeu, este compasiunea Lui pentru noi, chemându-ne înapoi la simțire, la realitate, pentru ca noi să lăsăm lumea. Pentru că, uneori, această depărtare este o experiență dureroasă. Las-o să ducă. Extragerea cârligelor din inima noastră care ne țin legați de această lume, pe oricare dintre noi, aceste cărlige care ne țin legați mai mult, sau mai puțin, pe fiecare. Dumnezeu ne scutură, smerindu-ne prin suferință, prin încercare și prin cădere.

Să luăm aminte la viața noastră

Trebuie să luăm aminte la viața însăși, cum bătrânețea se strecoară printre noi iar cei care sunt mai în vârstă decât noi ne zic: „Viața mea a trecut așa de repede, ca o clipeală a ochiului.” Scurtimea vieții este așa de evidentă celor aflați la bătrânețe. Ei ne avertizează despre aceasta și, totuși, numai puțini dintre noi ascultă. În mod special atunci când suntem tineri și credem că avem întreaga viață întinzându-se în fața noastră, atât de muți ani, și cu toate acestea, viața trece așa de repede. Moartea aleargă spre fiecare dintre noi nevăzută, fără grijă, și cu fiecare moment care trece se apropie mai mult. În conformitate cu înțelepciunea veche, omul vede asta și înțelege situația.

Care dintre noi atunci când călătorește departe și un călător care a fost acolo înainte vine la noi și ne spune că: „Trebuie să porți asta, trebuie să te înfășori cu ceva călduros, trebuie sa iei lucrurile astea” , nu va asculta? Bineînțeles că ar trebui să ascultăm! Ar trebui să avem încredere în experiența lor! Iar atunci când ajungem la vârsta bătrâneții măcar o parte dintre noi va asculta la înțelepciunea lor când ne va zice: „Pocăiți-vă acum, viața va trece, nu vă puneți încrederea în cele ale lumii acesteia care nu sunt importante, ba chiar mai rău, sunt o povară care îți va aduce amărăciune.

Să nu ne atașăm de această lume

Sfinții Părinși ne zic nouă că orice atașament pentru această lume este o potențială sursă de amărăciune în viața aceasta. Toate lucrurile de care în mod deliberat ne atașăm sunt potențiale surse de suferință, surse de mâhnire. Deci fiecare dintre noi trebuie să se uite cu grijă în inima sa, să ne examinăm pe noi înșine, și să ne întrebăm: „Ce anume cu adevărat îmi doresc? Ce anume cu adevărat poftesc? La ce anume mă las îndoit în inima mea? De asemenea, ce doresc pentru copii mei? Ce sfat le dau copiilor mei în legătură cu ceea ce să-și dorească, să aspire, să caute în viață? Ce anume realizare a copiilor mei o prețuiesc și sărbătoresc? Sunt acestea numai lucruri ale acestei lumi? Îi încurajez pe copii mei să se gândească la natura trecătoare a acestei lumi?” La acele lucruri pe care Dumnezeu permanent ne avertizează prin experiențe dificile, prin zguduituri, de a ieși din desfătare.

Amintirea morții

Trebuie să recunoaștem că acel timp, acel moment al morții, vine, se apropie, pentru fiecare dintre noi foarte repede. Trebuie să ne pregătim pentru acel moment al morții prin renunțare, prin renunțarea la aceste atașamente lumești. Timpul pentru schimbare, timpul de a aborda această garanție falsă a vieții noastre este chiar acum. Acesta este timpul pe care ni l-a dat Dumnezeu să extragem acele cârlige.

Acesta este timpul când Dumnezeu ne spune: „Ia aminte la avertizările pe care ți le-am trimis prin Sfânta Scriptură, prin profeți, prin sfinți, prin Sfinții Părinți, prin Fiul meu Însuși.” Iar dacă suntem surzi la toate aceste învățături, atunci Dumnezeu va zice: „În mila Mea, te voi zgâlțâi, te voi zgâlțâi, și va fi dureros.” Iar dacă nu vei deveni un răzvrătit, dacă nu te vei întoarce supărat împotriva lui Dumnezeu și să zici: „De ce, eu, Doamne? De ce, eu?” și vei fi în stare să vezi ceea ce Dumnezeu face în acele momente cu tine.

Apelul la înțelepciune

Să nu fii înțelept și să nu ai destul discernământ să recunoști mâna lui Dumnezeu asupra ta, care este dragoste și milă ce ne este adusă prin aceste întâmplări dureroase, și prin care noi am putea învăța? Haideți să ne aducem aminte în timp ce suferim, în timp ce ne luptăm, că există speranță! Dacă trecem printr-o perioadă a vieții noastre în care lucrurile ne sunt ușoare am putea să cădem în capcana închipuirii că, brusc, nu este nici o speranță. Bineînțeles, că sunt momente când Dumnezeu ne dă o pauză; sunt momente când Dumnezeu, cunoscând slăbiciunile noastre, constată că este nevoie de recuperare după cele prin care am trecut anterior.

Dumnezeu nu ne îndoaie de spate, nu ne dă mai mult decât putem duce. Trebuie să avem încredere în El! Încrederea că El ne cunoaște chiar mai bine decât noi înșine. Credința că acum este momentul schimbării! Pentru că fiecare dintre noi trebuie să înfrunte consecințele modului cum ne-am trăit viața aceasta. Vom suporta consecințele în ceea ce privește modul în care ne-am configurat sufletul aici, și acum. Iar aceste consecințe le vom suporta în veșnicie!

„HAIDEȚI SĂ MERGEM PE DRUMUL DREPT AL ÎNTRISTĂRII, CA ASTFEL SĂ PUTEM DEVENI VREDNICI ȘI A AVEA PE DUMNEZEU CA PROTECTOR.” (Sfântul Efrem Sirul)

“CEEA CE OMUL IUBEȘTE ȘI CAUTĂ, ACEEA VA GĂSI.DACĂ IUBEȘTE LUCRURILE LUMEȘTI, VA GĂSI LUCRURI LUMEȘTI, IAR ACESTE LUCRURI LUMEȘTI ÎȘI VOR GĂSI CULCUȘ ÎN INIMA SA, ÎI VA ATRAGE ȘI-L VA GĂSI PE EL; DACĂ IUBEȘTE LUCRURILE CEREȘTI, PE ACESTEA LE VA GĂSI și ÎSI VOR FACE CULCUȘ ÎN INIMA LUI ȘI-I VA DA LUI VIAȚĂ.” (Sfântul Ioan din Kronstadt)

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!