Întrebări și răspunsuri: despre rugăciune și viața duhovnicească
17 iulie 2022
Părintele Justin Pârvu: Har pentru păcătoși
18 iulie 2022
Vizionați o mărturie impresionantă a părintelui Radu Brînză, coordonatorul „Pro Vita” ( https://provitaiasi.ro/ ), care ne descoperă partea mai puțin văzută însă nu mai puțin impresionantă care se desfășoară pentru salvarea, protejarea, cultivarea vieții din prima secundă – din secunda conceperii – până în veșnicie.
Părintele Radu prezintă cazuri impresionate din experiența sa, cazuri care ne arată și lupta acestor oameni însă și impresionanta pronie a lui Dumnezeu.
Dacă doriți să-i ajutați, aveți mai jos conturile unde puteți dona:
LEI: RO08CECEIS1030RON1014342, CEC Bank
EURO: RO68CECEIS10C1EUR1103231,
Cod Swift: CECERO, CEC Bank
Titular cont: Arhiepiscopia Iașilor
Fiind titular Arhiepiscopia, este bine de specificat donația pentru pro vita, eventual proiectul susținut.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Părintele Teologos: Dragii noștri, suntem la Chilia Intrarea în Biserică a Maicii Domnului cu un invitat foarte drag nouă, pe care Sfântul Grigorie Dascălul, unul dintre cei mai mari sfinți români care s-a ocupat de dăscălirea – de unde și numele de învățarea tineretului – l-a adus. Astăzi este ziua lui. Este vorba de părintele Radu Brînză care este directorul, coordonatorul Pro Vita. Înainte însă de a ne spune ce înseamnă Pro Vita, îl rugăm să facem o rugăciune.
Părinte, Împărate ceresc!
Pr. Radu Brînză: În numele Tatălui și al fiului și al Sfântului Duh. Amin
Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Părintele Teologos: Amin. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Părinte binecuvântează!
Pr. Radu Brînză: Cu noi este Dumnezeu cu al Său har și cu a Sa iubire de oameni totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Părintele Teologos: Amin
Deci Pro Vita.
Pr. Radu Brînză: Pro Vita în cinci cuvinte.
Părintele Teologos: Da…
Ce este Pro Vita
Pr. Radu Brînză: Pro Vita este în primul rând lucrarea Bisericii. Asta pentru noi este foarte important pentru că nu suntem altceva decât o parte din activitate misionară a Arhiepiscopiei Iașilor și este un adevăr prețios pentru că asta înseamnă că Biserica ca și Trup al lui Hristos își asumă în mod direct, explicit și intens, această realitate a vieții – cel mai frumos dar de la bunul Dumnezeu.
Părintele Teologos: Înainte de a continua, trebuie să știți că pe noi ne bucură foarte mult treaba aceasta pentru că într-adevăr existau acuze la adresa Bisericii că este oarecum ruptă de realitate, ruptă de cotidian și deci ne bucură foarte foarte mult acest lucru că într-adevăr Biserica se implică și mai ales cu binecuvântarea Înaltului Teofan.
Pr. Radu Brînză: Acesta este al doilea lucru prețios pentru noi: faptul că tot ceea ce facem, facem cu rugăciune și cu ascultare și cu binecuvântare, pentru că acolo când ceva este spus doar de unul poate fi prețios, dar e și riscant, dar când este spus de unul, dar certificat de alți doi, trei, atunci devine un adevăr plenar, un adevăr care este certificat de mai multe minți și suflete.
Și atunci, faptul că ne așezăm pe rugăciune și că tot ceea ce facem este cu ascultare și cu binecuvântare, ne ține în făgașul firesc al lucrării Bisericii noastre.
Al treilea lucru, acel mission statement – cine suntem. Este foarte important pentru noi să avem conștiința de sine a lucrării noastre pentru că altfel, putem lucra cu câteva idei vagi care se duc în acțiuni disipate și iese ca o răspândire de cartușe în o mie și una de sensuri fără nicio țintă.
Părintele Teologos: Așa este… E bine să fim focusați, cu atenție.
Pr. Radu Brînză: Exact și atunci, pentru noi, declarația noastră de misiune, crezul nostru profund este cuprins într-o singură frază: salvare, protejare, cultivarea vieții din prima secundă până în veșnicie. Pentru mine, lucrarea Pro Vita începe din secunda aceea minunată de la bunul Dumnezeu când hotărăște că cele două celule umane să prindă această formă de viața a unei noi persoane umane până la, dacă vreți, un parastas de 7 ani pentru cineva care a plecat. E tot o cale pro viață.
Dar evident începem cu prima secundă.
Părintele Teologos: Da, da. Spuneți puțin.
Scurt istoric
Pr. Radu Brînză: Și-apoi, această lucrare Pro Vita care e conținută în această frază este rodul unei strădanii a colegilor mei, o strădanie de aproape 2 ani de zile. Și îmi aduc aminte cu drag: erau într-o seară undeva, într-un parc în Cluj, căutând să înțeleagă și cu toții voiam atunci la început să înțelegem ce este Pro Vita și m-au sunat certându-se într-un parc în Cluj pe un cuvânt, pe un sens. Nu ajunseseră ei la o concluzie.
De aceea, pe lângă faptul că ne dă direcția, ne arată cine suntem și trăim, respirăm realmente acest adevăr al activității noastre, dar este prețios și pentru că e rodul, munca, strădania de vreo 2, 3 ani de zile a oamenilor care chiar au încercat să înțeleagă. Bun, bun, facem lucrarea, dar ce înseamnă Pro Vita?
Părintele Teologos: Da. Cred că este foarte important această sinodicalitate a Bisericii, sinodicitate a Bisericii, adică împreună-lucrarea, vorbind în termeni mai laici și dincolo de asta, focusarea…
Pr. Radu Brînză: Exact.
Părintele Teologos: Pe această protejare, pe această valoare inestimabilă a vieții, începând din secunda zero, ajungând la naștere, continuându-se cu moartea și după care în veșnicie. Vorbiți-ne puțin despre activitățile concrete între concepere și naștere. Cum ajută Pro Vita, femeile însărcinate sau…
Pr. Radu Brînză: Dar mai am pe alea două, pot să le spun?
Părintele Teologos: Spune, da! Cum să nu! Vă rog să mă iertați!
Pr. Radu Brînză: Am spus că sunt cinci.
Părintele Teologos: Cinci. Mă iertați! Da.
Direcții de activitate
Pr. Radu Brînză: Foarte prețioase și pe același palier. Deci sunt în Biserică. Suntem sub ascultarea și binecuvântarea și ne așezăm pe rugăciune. Știm cine suntem – mission statement – valoarea echipei. Team building-ul pe care îl facem în fiecare zi și îmi aduc aminte de galeria Rapid. Avem echipă, avem valoare, suntem echipa cea mai tare.
Părintele Teologos: A, frumos da…
Pr. Radu Brînză: Este foarte important pentru noi și prețuim. Și cred că într-un fel, dacă e să vorbesc în termeni de lider, dacă ar fi să fiu lider….
Părintele Teologos: Păi, sunteți…
Pr. Radu Brînză: Da, dar să vedeți… eu la mine în birou nu am birou, nu am scaun și aceasta pentru că la noi, Pro Vita nu doar se zice, ci se și face, toți colegii mei cu care am crescut împreună în această echipă s-au căsătorit și au născut. Și îmi este absolut drag când mă duc la birou să nu-mi găsesc locul, să găsesc câte un copil într-o cutie de copiator, doarme, altul e pe scaunul meu, altul schimbă pampersul pe un alt birou. Nu toată ziua, dar se întâmplă și asta.
Părintele Teologos: A, deci sunteți o echipă mare și un birou mic.
Echipa și valorile sale
Pr. Radu Brînză: Da, exact, da. Floarea mare, ghiveciul mic, mai spunem noi. Și-atunci, ce este important pentru mine ca și coordonator de departament este că iubesc foarte mult echipa, am deplină încredere în ei și ne sfătuim întru-totul. La noi nu funcționează nimic piramidal în sensul acesta de tătucul care le știe pe toate, ci pur și simplu, avem oameni specializați pe diverse direcții.
Sunt iarăși foarte bucuros ca și coordonator că sunt multe lucruri de care nu am habar. În sensul că nu vreau să mă duc în detalii pentru că ar însemna, ar simți că încerc să îl controlez, îl teleghidez, să spun, pe colegul meu, ceea ce nu ar fi corect.
Părintele Teologos: Și asta vă asigură o flexibilitate foarte mare și un timp de răspuns mic.
Pr. Radu Brînză: Da. Și mai ales îmi dă și o stare de confort să îmi beau liniștit zilnica mea cafea sau în sensul ca să am timp și pentru alte lucruri. Deci asta e al patrulea și al cincilea iarăși foarte important: este o lucrare semi-personală, este lucrarea familiei mele, a copiilor mele, a preotesei mele, a tuturor. Este totul extrem de familiar și personal.
Vreau să vă spun un lucru: echipa departamentului Pro Vita – ne întâlnim la cumetrii, la botezuri, la onomastici, la diverse sfințiri de case. Evident suntem cu toții și în 5 minute după slujbă, ce facem? Începem un proiect Pro Vita. dar spontan, ne vin, adică noi trăim, respirăm…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Da.
Pr. Radu Brînză: Ceea ce dă o mare bucurie.
Părintele Teologos: Bineînțeles. Deci este vorba cred că de personalizarea activității voastre și extinderea duhovniciei în activitate și a activității în duhovnicie.
Pr. Radu Brînză: Exact, da… Încercăm. Ăștia sunt cei cinci stâlpi ai activității noastre…
Principii pentru succes
Părintele Teologos: Da. Să ajute bunul Dumnezeu! Trebuie să știți – o foarte mică paranteză – că acești cinci stâlpi sunt stâlpi de bază și unii dintre ei, din păcate, în afară de binecuvântarea arhiereului și ascultarea față de el care este cel mai important stâlp – se găsesc în management-ul de top al firmelor de top… eu știu un caz al unei firme de foarte înaltă performanță din electronică, o firmă care face lentile, se numește Sigma. Este una dintre cele mai bune firme de optică la ora asta și ea are exact aceleași principii.
Deci e vorba de firmă ca și o familie. E vorba de o fabrică mare, birouri mici. E vorba de delegarea responsabilității specialiștilor, celor care într-adevăr se pricep și bineînțeles, de acolo încolo tema rugăciunii și tema celorlalte, din păcate, ei că sunt japonezi, este discutabil. Dar vreau să spun că până și japonezii și-au dat seama despre importanța unui management de valoare și valoarea nu poate să fie alta decât cantitatea de creștinism din orice lucru.
Bun, de Pro Vita…
Pr. Radu Brînză: Activități. Aș merge în miez.
Părintele Teologos: Exact.
Pr. Radu Brînză: Pentru că dacă am prezentat aceste 5 puncte, vedem că declarația de misiune este la mijloc și ea ne dă sensul.
Părintele Teologos: Am uitat să spun și despre asta. Deci apropos de Sigma, ei sunt foarte focusați, știu foarte bine ce fac și nu se răspândesc, nu vor să facă de toate pentru toți și până la urmă să ajungă să facă de toate pentru nimeni și nimic. Continuați.
Accentul pe salvarea vieții
Pr. Radu Brînză: Da și e important pentru că chiar încercăm să ne ținem de acest „Salvare. Protejare. Cultivarea vieții” pentru că e riscul într-adevăr al disipării, dar în același timp, ceea ce e frumos e că atunci când te duci în marginile activității, la un moment dat, din afară nu se mai vede legătura. Glumeam… dacă acum mă veți vedea cu o bicicletă învârtindu-mă pe aici, știți că sigur are legătură cu „Salvarea” sau „Cultivarea”… dar de fapt, lucrurile care sunt în margini în momentul de față, când le privești în ansamblu sunt parte dintr-un puzzle, adică au o legătură.
Este foarte important ca să nu ne diluăm, pentru că poți pleca în direcția București și să ajungi la Suceava. De ajuns, ajungi, dar nu unde trebuie, nu unde ți-ai propus. Încât atunci când vorbim de salvare – salvarea vieții, prima problemă pe care am conștientizat-o. Evident că acolo e secunda minunată, taina lui Dumnezeu. Nimeni încă nu înțelege de ce tehnic vorbind, da, cele două celule se unesc, dar nu se înțelege încă și e bine, probabil nu se va înțelege, de ce aici, acum.
Pentru că un bărbat și o femeie se pot întâlni intim, totul se produce firesc, ei sunt compatibili fiziologic vorbind, dar nu acum, nu în întâlnirea asta. De ce în asta și nu în cealaltă – aici este taina și frumusețea.
Am înțeles însă că marea problemă este în momentul în care se produce minunea de la Dumnezeu apare și problema riscul. A venit când nu trebuie, a venit prea devreme sau prea târziu, e posibil să fie probleme medicale, introspecția medicală, performarea medicală care se duce pe cercetarea la nivel ADN are o groază de părți bune, dar e și riscul ăsta – nu din cercetare în sine-, ci din interpretarea noastră care… „a, s-ar putea să aibă cutare boală și atunci, hai, să extirpăm, să scoatem ce a pus Dumnezeu acolo”. Nu intru în detalii. Uneori este un diagnostic fals, alteori este un diagnostic real dar care produce niște bucurii duhovnicești extraordinare.
Un exemplu de dragoste și jertfelnicie
Foarte pe scurt, am în suflet imaginea unei mame care a născut, tehnic vorbind, medical, a născut un monstru: o fetiță cu un chip hidos, nu putea comunica pentru că îi lipseau mijloacele, a fost avertizată familia că se poate întâmpla așa ceva, și-au asumat – n-a fost ușor, dar și-au asumat – și a născut. Doamna vorbea despre fetița ei!
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: Și a fost admirabil că – iarăși tehnic, medical vorbind – acest caz, această patologie avea o rată de supraviețuire până la 40 de ani. Păi, este mucenicie, este mântuitor faptul că tu nu extirpi, ci îți asumi o cruce de 40 de ani care atenție: unul dintre argumentele care duceau către extirpare era – domnule, nu o să mai ai timp pentru ăștia deja născuți pe care îi ai și atunci o să le ratezi educația. Nu au putut să facă.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: A născut. Cea mai mare bucurie și acea doamnă când vorbea, i se umplea chipul când spunea că după 6 luni, fetița i-a zâmbit.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Ce frumos!
Pr. Radu Brînză: N-a trăit decât vreun an de zile și i-a făcut înmormântarea. Și o au în familie și o altă atitudine mântuitoare pentru că, bun, am dus totul până aici, ce facem cu următoarele sarcini? Mental vorbind, foarte multe, 99% dintre femei ar fi fost speriate. „Am scos-o la capăt, dar nu îmi mai trebuie. Sterilet, prezervativ, asceză sau alte soluții, nu mai vreau”.
Mai au încă trei copii!
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: Copii sănătoși. Dar iertați, am intrat prea mult în detaliile astea, închid paranteza. Și atunci încercăm, când vorbim de salvarea vieții, este segmentul de activitate care privește viața intrauterină până la naștere.
Părintele Teologos: Așa este.
Avortul
Pr. Radu Brînză: Și încercăm foarte tare pe exercițiul liniei pe care trebuie să o facem mai mică, dar fără să o atingi. Și noi încercăm să facem lucrul ăsta, adică încercăm să arătăm nu ce urât este avortul, ce hidos este, ci să arătăm ce frumoasă este nașterea și viața copilului și căutăm nu să impunem un anume punct de vedere al nostru, ci să prezentăm părți bune, părți rele, respectând libertatea.
Deci datoria mea nu este scris batalioane împotriva celor care acceptă avortul, nici împotriva celor care nu acceptă avortul, ci să arătăm, așa cum ne învață Dumnezeu: „Iată, calea! Strâmtă, cu asceză, cu efort, dar cu multă bucurie sau extrem de facilă, largă, care te duce în copaci, în prăpăstii.”
Și de aceea, cuvântul cheie pentru noi, când vorbim de salvarea vieții, este educația: să spunem și să spunem tinerilor și să spunem bătrânilor și să avertizăm. Iarăși e foarte important deși nu reușim foarte mult, dar ținem foarte mult la un lucru: să lucrăm cu tânărul expus la hiper-sexualizare și la riscul de a-și omorî copii, de a-și începe viața cu omorârea propriului copil, că lucrăm cu familiile care se blochează pe niște clișee și pe niște false ținte: întâi business, întâi realizare socială și apoi, copil. Și de multe ori le realizezi și nu mai vine copilul și intrăm în alte psihoze.
Femeia care a avortat
Dar atenție: să lucrăm și cu femeia care deja a avortat. Și consilierea post-avort pentru că e suficientă tragedia care s-a produs și până și ea este fiica lui Avraam și căutăm să o aducem de acolo.
Dar un lucru – și aici este un tezaur pe care noi îl avem și pe care cred că e timpul să îl exploatăm cum trebuie. Tezaurul este tocmai femeia care a trecut prin avort. Noi doi putem vorbi până poimâine despre avort, frumos, genial, teribil, nu vom avea efect decât… la fel de mare efect dacă aici ați avea o femeie care ar plâmge pentru copilul pe care l-a…
Am avut odată, cazul unei doamne care mărturisea avortul. Și care spunea că în fiecare an, în ziua în care și-a omorât copilul avea același vis: copilul într-un tramvai, îl vedea, se bucura, voia să îl ia, pleca tramvaiul. Și era cumplit că în fiecare an se întâmpla, în fiecare am pleca tramvaiul și în tramvai copilul creștea.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: Ei, când vine o femeie și-ți spune pe propria ei experiență, pe propria ei durere… femeie care după 40 de ani – un caz, de altfel foarte bine așezată, să spun, pe care o spovedesc de peste 20 de ani – și într-o zi a venit: „părinte, nu mai pot!”
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: Și-a scos din suflet durerea uciderii. Ăsta este cuvântul și asta este de fapt ce ne învață Părinții Bisericii: să nu dăm satisfacție vrăjmașului! Nu e treaba noastră să-l… Dumnezeu îl judecă. Eu vreau să îl scot de acolo. Că și ăla s-ar putea ca el să fie în fața bunului Dumnezeu mai mucenic decât mine care stau prețios în principiile mele pe care nu le calc… Nu intru în discuții, în detalii din astea, dar educația prin a spune cât de frumoasă este viața, a spune, când e cazul, și de cât de dur este avortul.
Un exemplu cutremurăror
Mă iertați, nu pot să spun un alt exemplu, știu un medic care nu face avort, medic ginecolog, pentru că are canon, să spun, ascultare, rugăminte de la soție tot medic. De ce? Soția-medic când era studentă a trebuit în anul 6 când se face modulul de obstetrică-ginecologie să asiste la un avort. Era o procedură tehnică, da. Trebuia ca și viitor medic să participe la așa ceva. Probabil a fost un avort prin aspirație și draga de ea, doamna doctor povestea cum avea pantofi albaștri, delicați, frumoși și totul a fost bine și frumos până când atunci când toți se uitau ce se întâmplă acolo, s-a trezit pe pantoful minunat albastru cu mânuța copilului.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: Și i-as spus soțului: să nu îndrăznești vreodată să faci avort! Și nu îndrăznește.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: Da și sunt multe de-astea… facem o discuție doar despre astea și care-s mai mântuitoare decât nădăjduim. Asta deci în mare.
Mergem pe educație, nu mă duc către ce am făcut – sunt câteva realizări, dar aici căutăm: prin evenimente publice, prin conferințe, prin iată, prin media, printr-un eveniment de genul ăsta ca să spunem. În rest fiecare se poziționează după puterea lui, după cum crede.
Durerea sufletească
Părintele Teologos: Cred că o femeie care a avortat are o mare durere înăuntrul ei, nu?
Pr. Radu Brînză: E cumplit, da. Uneori, sunt atât de blocate încât nici măcar nu realizează.
Părintele Teologos: Da…
Pr. Radu Brînză: Adică e starea aceea de șoc în care uneori mor în această stare. Sunt atât de blocate. Da, noi aici trebuie să încercăm să le ajutăm să poată plânge.
Părintele Teologos: Da, da… Deci e vorba de o stare care ține ani, poate să țină ani buni, da…
Pr. Radu Brînză: La un moment dat ai un om în față dur, niciodată nu știi pe cine ai în față…
Părintele Teologos: Da, corect, da…
Pr. Radu Brînză: Și zici că e fiorosul lumii și el, dragul de el ghemuit de frică, de spaimă sau invers, știți.
Părintele Teologos: Da, da
Pr. Radu Brînză: Da. Când vorbim de protejarea vieții deja ne ocupăm de copilul care s-a născut.
Valori sociale
Părintele Teologos: Mă iertați, puțin, vreau să vă întreb: la ora asta este în Statele Unite, din câte am înțeles, o mare dezbatere datorită faptului că acolo, Curtea Supremă de Justiție a hotărât ca fiecare stat din Statele Unite să…
Pr. Radu Brînză: A echilibrat cazul Roe versus Wade.
Părintele Teologos: Exact. Ce puteți să spuneți pe tema asta?
Pr. Radu Brînză: Ce să spun?… E bine că…
Părintele Teologos: Eu văd… vedeți ce înseamnă o societate fără valori. Deci oamenii habar-n-au unde se…
Pr. Radu Brînză: Da, dar vedeți că ajunge la acea lege morală naturală…
Părintele Teologos: Exact, da.
Pr. Radu Brînză: Vedeți că într-o societate fără valori, tot la valori ajungi…
Părintele Teologos: La valoarea conștiinței a ce spune natura.
Pr. Radu Brînză: Începutul ăsta de balans în celălalt sens care se produce în Statele Unite este, cred, parte a acestei legi morale naturale care strigă în noi.
Părintele Teologos: Exact…
Pr. Radu Brînză: Durează. Ele sunt consecințele poate ale unei lipse de implicare autentică și mai profundă pe care poate noi nu am făcut-o sau nu o facem și aici trebuie să avem puterea să spunem: asta o fac, asta uite n-am făcut-o. Nu în termeni de punere la zid din cauza asta ta sau a mea.
Părintele Teologos: Care generează ură.
Pr. Radu Brînză: Da, da. Ci să intrăm în starea aceea smerită în care s-a defectat căruța. Hai, să o reparăm împreună!
Părintele Teologos: Exact.
Pr. Radu Brînză: Că așa, dacă dăm cu piciorul în roata defectă, nu mergem mai departe.
Protejarea vieții
Părintele Teologos: Revenim la protejarea…
Pr. Radu Brînză: Protejarea. Ei, aici mai este un lucru apropos de… mă întorc puțin la intrauterin. Nu doar ca să nu-l omor, ci să îl și protejez. Are Sfântul Ioan Gură de Aur o imagine tare frumoasă despre femeia însărcinată. Este corabia în port.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Ce frumos! Da.
Pr. Radu Brînză: Și spune sfântul că atunci când o femeie rămâne însărcinată ea trebuie să fie departe de valuri, de tumult. Nu pentru ea. Pentru copilul care e în pântec și mi-a atras atenția în timp, am înțeles de ce. O femeie însărcinată dacă este sub canon, nu are voie să se împărtășească, da, 7 ani nu te împărtășești. Dacă rămâne însărcinată, o împărtășește. După ce naște, își reia canonul. Dar în perioada asta, pentru copilul din pântec.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: Și-atunci de ce? Pentru că iată, iară mă întorc la atât cât am mai citit, am văzut despre performanța medicală care vine și arată că în… – citeam undeva că copilul în pântecul mamei identifică vocea tatălui la opt zile de la concepere.
Părintele Teologos: Da? Dar sigur este influențat de trăirile părinților și trăiește…
Viața intrauterină
Pr. Radu Brînză: Da… Copilul te păcălește încă din burtică. Educația începe din secunda aceea, da și el face giumbușlucuri din acestea de te poate manipula emoțional când tu nici măcar nu știi. Da, e o lume tare frumoasă, intrauterina, însă în același timp, de-aia spun că e nevoie pentru că în atitudinea pe care o ai tu ca femeie însărcinată sau tu ca societate când toată atitudinea pozitivă sau negativă se duce fix pe copil.
Și am avut unul din cele mai dureroase cazuri. Copil care a trăit trei zile și în aceste trei zile a avut vreo nouă operații, nu știu câte diagnostice, dar asta pentru că venise dintr-o relație, cum să-i spun? Da, relație… în care amantul, că nu erau căsătoriți, cel care era tatăl biologic, într-un exces de furie, a omorât copilul de doi ani, izbindu-l de pereți, el beat fiind, pentru că îl enervase copilul.
Și toată perioada perioada intrauterină a copiluțului care a trăit doar trei zile și a murit după nouă operații a fost o sarcină cu amenințări, doar cu „te omor când ies din închisoare” și așa mai departe. Și toate astea s-au dus pe bietul pruncuț.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: Da!
Bun, s-a născut copilul. Protejarea care iată începe și în perioada intrauterină, nu doar să îl ții, dar ține-l cum trebuie în pântec și când s-a născut, atunci am pus noi această perioadă în programul Presidio. Sună așa frumos. Am pus-o sub grija Măicuței Domnului.
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu! Maica Domnului, draga de ea!
Consilierea mamei
Pr. Radu Brînză: Da. Și acolo încercăm să… Este un program de consiliere împotriva avortului sau pentru a nu se produce avortul, pentru a se păstra sarcina. De ce spuneam de importanță?
Avem niște tehnici, le au colegii, de analiză a cazului respectiv. Întotdeauna punem în centru problemei: mama. Și atunci să vedem: ce vine asupra ta, mamă? Bun, vrei să avortezi? De ce vrei să avortezi? Pentru că: nu mă împac, nu am serviciu, mă cert cu șeful, criza din Ucraina, încălzirea globală și așa mai departe.
Și încercăm, în spatele fiecărei probleme, să avem o rezolvare. Dacă e o problemă de stare proastă în familie cu violențe, avem prieteni avocați, juriști, poliție, colaborăm cu instituții. Dacă sunt probleme de salar mic, nu avem salarii mari în spate, dar putem media, adică încercă pentru orice problemă să avem o soluție.
Părintele Teologos: Foarte important că începeți întâi de toate cu educația pentru că asta este foarte importantă. Alte structuri merg să ducă un ajutor și gata. Nu așa cred că se rezolvă problema umană. Într-adevăr, problema umană cred că se rezolvă întâi de toate prin educație și ca efect secundar al acestei educații, pe planul doi, vor fi și ajutoarele materiale, juridice sau de altă natură.
Pr. Radu Brînză: Nu vreau să vă influențez, nu știu ce gânduri mai aveți cu mine în continuare, dar aș vrea să-mi puneți următoarea întrebare cândva: de ce v-ar da cineva bani?
Părintele Teologos: De ce v-ar da cineva bani?
Pr. Radu Brînză: Nu acum.
Părintele Teologos: Nu acum. Bine, mai încolo. Da.
Pr. Radu Brînză: Mai târziu.
Dezvoltarea Pro Vita
La ora actuală suntem bucuroși să avem spre exemplu, în fiecare centru de județ, Arhiepiscopia are trei județe: Iași, Botoșani și Neamț. În fiecare capitală de județ, avem prin bunăvoința părintelui nostru mitropolit Înalt Preasfințitul Teofan care ne-a susținut și ne susține în această lucrare, avem câte un apartament care este dedicat femeii aflate în criză de sarcină.
Ar fi trebuit să nu vorbesc despre el, pentru că încercăm să-l păstrăm ca asul din mânecă, ca soluția în situație extremă. De ce? Pentru că de fapt, apartamentul ăsta este atunci când vedem că femeia nu are nici măcar unde să stea. Bun, nu-l avorta, adu-l aici că uite, îți dau casă, masă și o aducem acolo, o scoatem din mediul toxic în care e ca să-i creăm un mediu care să-i permită și ținerea copiluțului, dar și confortul ei și viitorul ei. Și cât este locată în apartamentul nostru, noi lucrăm și se naște copilul și vrem să se ducă acasă.
De ce? Pentru că oricât de bune ar fi condițiile la noi, sensul vieții eu nu este să stea în apartamentul minunat al nostru, ci să stea în minunata ei casă, în minunata ei familie.
Părintele Teologos: Așa este…
Pr. Radu Brînză: De aceea, spuneam că e o soluție. Dar de la această realitate, acum suntem într-un next stage. Încercăm să avem, să construim niște centre maternale, centre pentru femeia aflată în criză de sarcină, cu toate rigorile, cu toată acrivia științifică, socială…
Părintele Teologos: Cu o viziune globală asupra unui mediu propice…
Pr. Radu Brînză: Da și într-o corectă coordonare cu celelalte instituții ale statului pentru că nu încercăm noi să facem mai mult decât face altceva… E un risc aici, am observat, în dorința de a face bine: eu fac binele meu, tu faci binele tău, celălalt face binele lui și printre binele nostru se strecoară foarte elegant lucrarea nefastă.
Părintele Teologos: Da…
Pr. Radu Brînză. Ne scapă printre degete și atunci e bine ca ce pot face eu și ce poți face tu și punem cei 5 -7 câți suntem, spre slava lui Dumnezeu și spre bucuria celor de lângă noi.
Părintele Teologos: Da.
Pr. Radu Brînză: Încercăm. Dacă Dumnezeu binecuvântează. Și atunci, repet, dacă la salvare, cuvântul cheie este educație. La protejare, cuvântul cheie este prezidiu, ocrotirea….
Părintele Teologos: Un fel de tutelare…
Tutelarea
Bursele școlare
Pr. Radu Brînză: Da și cultivarea sau îmbunătățirea vieții. Am observat că sunt familii care au de toate, trăiesc bine, trăiesc decent. Aminteam când am mai discutat, de faptul că programul Sfântul Stelian – aici e cuvântul cheie. Punem familia sub ocrotirea Sfântului Stelian pentru că familiile acestea, foarte multe dintre ele trăiesc într-o decență. Sigur sunt probleme, dar nu numai aici. Sunt familii cu 10 copii care sunt sărace, dar vă aduc încă zece familii cu un copil, care sunt sărace. De aceea, vezi că sărăcia nu vine din câți copii ai sau din câți copii nu ai, ci vine din cum te raportezi tu la valori, la sensuri de viață…
Părintele Teologos: Da, comportament…
Pr. Radu Brînză: Exact, da. Și atunci când vorbim de programul Sfântul Stelian, vorbim de familia pe care încercăm să o ajutăm în binele pe care oricum îl facem. Adică este un soi de a mai pune un strop de bine la binele care este.
Programul acesta are mai multe componente. Una este: investim în educație. Iată, suntem în campania de burse școlare și mulțumim inclusiv Sfântului Munte Athos care ne ajută…
Părintele Teologos: Ei, de la Maica Domnului.
Pr. Radu Brînză: Măicuța Domnului de pe Sfântul Munte prin oamenii dragi de aici. Am observat că aceste familii au și foarte multe performanțe: am văzut case, am vizitat în arhiepiscopie aceste familii. Unde nu te aștepți, găsești case impecabile, frumoase, găsești diplome cu copii olimpici, cu campioni naționali sau chiar internaționali pe discipline sportive…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: Cu tineri care doresc să meargă…, au vise frumoase. Or noi încercăm în această…
Părintele Teologos: Și ei nu pot din punct de vedere material.
Un exemplu de bunăvoință
Pr. Radu Brînză: Da, da. Și sunt capabili de o jertfă extraordinară. Un copil, un tânăr care locuiește departe de Iași și-a dorit să intre la Arhitectură. Pentru asta avea nevoie de meditație care se făcea de două, trei ori pe săptămână. De fiecare dată, făcea pentru o întâlnire la meditație, câte 170 Km.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Maica lui Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: Și a luat!
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză Și e student și vrea să-și facă biroul de arhitectură propriu și cred că bunul Dumnezeu îl va ajuta. Vine dintr-o astfel de familie.
Etichetarea
Familiile cu mulți copii, majoritar nu sunt sărace. Dar marea problemă a familiei cu mulți copii este deprecierea socială, este punerea la zid – sunteți niște ciudați, sunteți orice…, sunteți inculți, nu este de bon-ton, nu este șic să ai atâția copii.
Părintele Teologos: Ferească bunul Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: Și oamenii poartă această povară.
Părintele Teologos: Stigmă
Pr. Radu Brînză: Deși un copil dintr-o familie numeroasă poate avea un caracter absolut remarcabil. Și iarăși mă întorc la o frumoasă declarație pe care a avut-o o tânără venită dintr-o familie cu 10 copii și care spunea că într-o familie cu 10 copii ți se multiplică bucuria de 10 ori și ai cui spune necazul. Și o familie cu mulți copii este una în care poți învăța ce înseamnă solidaritatea, să te bucuri de ce privești, să fii chivernisit pentru că s-ar putea să nu-ți ofere de două ori invitația la masă.
Mi-aduc aminte de o mamă care spunea că ea zilnic – un om care ducea o muncă din-aceasta, era o femeie de serviciu – și ce spunea, spunea cu bucurie.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: Atenție! Cu bucurie! Dar spunea așa: grija mea este ca în fiecare zi la prânz să pun pe masă 15 pâini și o oală de 20 de litri de ciorbă…
Părintele Teologos: Femeie de serviciu…
Pr. Radu Brînză: Da.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: Și întrebând-o: care-i bucuria? Bucuria e când îi văd pe toți venind acasă.
Părintele Teologos: Da, de la Dumnezeu, da…
Pr. Radu Brînză: Da. Înveți altruismul, înveți solidaritatea, înveți să împarți bucuriile, înveți să mediezi conflictele.
Părintele Teologos: Da. Cum se mediază…?
Pr. Radu Brînză: Da, medierea în familie era și aici. Sigur că intervine mama, dar între noi, care suntem mai mari, avem camera de curat cum spun la țară. Și acolo merg și rezolvă. Evident, nu strângându-se de gât, ci discutând.
Părintele Teologos: Discutând…
Pr. Radu Brînză: Găsind punctele comune.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Ajutor pentru cazuri speciale
Pr. Radu Brînză: De aceea, pentru noi programul de burse este extrem de prețios. De ce? Că nu sunt burse sociale. Nu că nu sunt folositoare, sigur sunt bune și alea. Dar vorbim de altceva, sunt teme diferite. Cei cu socialul… Și cât putem și slavă bunului Dumnezeu, încercăm.
Am avut situații în care s-a răsturnat tatăl cu tractorul, a murit și au rămas 9 copii și soția.
Părintele Teologos: Săracul…
Pr. Radu Brînză: Am avut operație pe cord deschis, avem copii cu dizabilități și cu multe probleme de genul ăsta. Încercă, nu rezolvăm totul, dar încercăm să facem totul în rezolvarea problemei.
Părintele Teologos: Și cred că copiii conștientizează. Deci chiar se dezvoltă din punct de vedere personal, chiar învață, chiar…
Pr. Radu Brînză: Absolut, absolut… Și acestea sunt bursele vocaționale pentru că îi încurajăm să-și urmeze visul. Punem, Dumnezeu, de aici va rândui, dar acest strop de bine pe care încercăm să-l punem în aceste familii, nădăjduim… Haideți să vizăm puțin, dar dacă de aici se naște viitorul prim-ministru al României care va duce România…
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: … înaintea Statelor Unite.
Părintele Teologos: Nu… direcția nu-i bună.
Pr. Radu Brînză: Ca performanță economică sau…
Părintele Teologos: Așa este…
Pr. Radu Brînză: Nu glumesc, să știți…
Părintele Teologos: Da
Pr. Radu Brînză: Experiența de până acum îmi arată că noi avem ca popor un farmec teribil, dar suntem dezorganizați.
Părintele Teologos: Da…
Pr. Radu Brînză: Dacă pe farmecul ăsta, pe șarmul românului ai pune rigoarea vestică.
Părintele Teologos: Seriozitatea vestică.
Pr. Radu Brînză: Seriozitatea, da, am fi înaintea…
Părintele Teologos: Da, sigur, sigur, sunt absolut de acord și sunt foarte optimist, dacă reușim să capacităm acest lucru.
Proiecte pentru copii și familii nevoiașe
Pr. Radu Brînză: Da. Încât în sinteză despre astea: salvarea, protejarea, cultivarea, avem educație, avem prezidiu… A, și e foarte important apropos de un alt proiect drag se cheamă „Dar pentru copii” (DPC) în care noi, la ce îți dorește familia acesta numeroasă, venim pe nevoia lui specifică. De aceea, în acest proiect putem să construim o casă sau putem să cumpărăm trei găini. Care-i sensul?
Punem ce-i lipsește omului. S-ar putea să spună: părinte, dacă eu mai cumpăr trei găini îmi este mult mai bine, asta îmi lipsește deocamdată și eu iau cu bucurie acele trei găini. Sau dacă-mi spune: uitați, mi-ar trebui o casă nouă. Încercăm să facem casa aceea. Și știți câtă bucurie aveam?
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: Când femei, mame cu 9, 10, 11 copii care în sfârșit au chiuvetă, au mașină de spălat.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: Avem un alt proiect, sunt mai multe activități proiecte. Unul este „Scrisori pentru Moș Crăciun”. Ei, Moș Crăciun chiar vine la noi, da și trimitem… Mulțumim renilor din spate care fac posibil…
Părintele Teologos: Care trag sania…
Pr. Radu Brînză: Da, care trag sania, da. Copiii chiar scriu scrisoare pentru Moș Crăciun.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: Și să știți că Moșul le aduce fix ce scrie acolo.
Părintele Teologos: Da, pentru că Moș Crăciun fiind bunul Dumnezeu, El dă în inimile oamenilor această dispoziție de milostivire.
Pr. Radu Brînză: Dar atenție ce poate să scrie un copil: vreau mașină de spălat pentru mama.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: Și Moșul aduce, da.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: Și uneori Moșul aduce și apa în case și așa. De-aia vă spuneam că și acest dar pentru copii și programul de burse – totul sub Sfântul Stelian – ca și celelalte pe care le punem sub ocrotire, sunt bucuria, sensul, direcția, entuziasmul nostru în ceea ce facem.
Părintele Teologos:: Până la ce vârstă se oprește Pro Vita?
Pr. Radu Brînză: Până la 7 ani în veșnicie.
Părintele Teologos: Am înțeles…
Pr. Radu Brînză: Da, ideea de bază este să nu dispară… Nu e vorba de vârstă, e vorba de familie că atât de multe atacuri sunt la ora actuală…
Părintele Teologos: Da. Observ, mă iertați…
Pr. Radu Brînză: Hipersexualizarea pe care o vedem la tot pasul.
Părintele Teologos: Groaznică!
Pr. Radu Brînză: Este de fapt un atac băgat pe instituția fundamentală care e familia.
Părintele Teologos: Da și nu numai hipersexualizarea, ci înseși toate distorsiunile sexuale care se promovează.
Pr. Radu Brînză: Absolut, da, da. Dureroase.
Părintele Teologos: Deci sunteți concentrați de fapt pe prima parte a vieții omului, adică pe partea intrauterină, copilărie și adolescentină astfel încât copilul să primească o bună…
Femeia de 80 de ani. Importanța mărturiei personale
Pr. Radu Brînză: Da și atât timp cât este nevoie. Deci noi la Pro Vita putem vorbi, iată, spuneam mai înainte, încă nu valorizăm suficient ce ne propunem – da, acum să îmi puneți întrebarea de ce ar da cineva bani, ar investi în noi.
Iată, o femeie de 80 de ani poate să fie și o resursă, dar și un caz pe care noi îl rezolvăm pentru că îi vindecăm durerea.
Am întâlnit o femeie la 80 și care nu-și uită avortul cu 60 de ani în urmă…
Părintele Teologos: Săraca…
Pr. Radu Brînză: Și ea plânge mereu, draga de ea. Cum o pot face din moartă vie? Sigur, Domnul Hristos face! Bunul și Mântuitorul și Măicuța Domnului.
Părintele Teologos: Da! Și oamenii conlucrează.
Pr. Radu Brînză: Dar și prin aceste lucrări pe principiul cine face ca mine, ca mine să pățească. De multe ori, eu încurajez și chiar rog pe părinți să dea canon, cum spunem noi, îndreptarea femeii care a trecut prin avort. Nu că ar nu ar fi bine, părinții uneori spun: uite îmbracă un copil necăjit. E bine și asta că aduci o bucurie, aduci un zâmbet unui copil care poate vindeca lacrima… copilul care ai decis să moară.
Dar la aceste sfaturi, insist pe acesta: spune-ți durerea alteia.
Părintele Teologos: Exact.
Pr. Radu Brînză: Spune-i așa: uită-te la mine! Și de multe ori spun femeilor în această situație: nu trebuie să se urce în tramvai (și să zică) alo, eu, știi ce, am avortat, e cumplit. Nu! Pierdem sensul, devine frivol.
Dar atunci când vezi o femeie în cumpănă, trage-o de păr și spune-i uită-te la mine că-ți spun eu ce se întâmplă dacă alegi asta.
Părintele Teologos: Da, exact. Deci să dea mărturie!
Pr. Radu Brînză: Exact, să fie mărturia ei. Trebuie să spun asta, mă iertați!
Părintele Teologos: Neapărat.
Artista Cristina Stamate
Pr. Radu Brînză: Și o spun cu… deși nu mai trăiește, dar o spun cu binecuvântarea dragei artiste, o știți, artista Cristina Stamate, vă aduceți aminte draga de ea. Ea face, dacă vreți, și azi, lucrare misionară. Și o face și acum și am să vă spun de ce.
Ea a avut o mărturie. Dumnezeu a făcut să ne întâlnim. Nu mă întrebați cum, nu mai știu, cert este că nu ne cunoșteam, am vorbit la telefon, a fost o chestie de-aia de înțelegere din prima secundă. Ne-am întâlnit și – am voie, a vorbit înregistrată – a vorbit despre povestea ei.
Ea nu a fost căsătorită, nu a avut copii în viață. A avut un singur copil pe care l-a omorât prin avort.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Pr. Radu Brînză: Dar de ce e important să amintesc? Pentru că e vorba de persoană și de lucrarea mântuitoare.
Părintele Teologos: Da
Pr. Radu Brînză: Să nu lași omul păcătos în ghearele vrăjmașului, scoate-l de acolo!
Părintele Teologos: Exact.
Pr. Radu Brînză: Pârlit, lovit
Părintele Teologos: Cum e
Pr. Radu Brînză: Scoate-l de acolo că nu-i treaba diavolului cu el. Lasă-l așa, dar e al meu. E al lui Hristos.
Părintele Teologos: Da.
Pr. Radu Brînză: Tânără, frumoasă, perspectiva – perioada în care „ești o proastă dacă ai copii”. Era perioada aceea care încuraja, marxismul, nu neo-marxismul.
Părintele Teologos: Da… Și neo la fel e…
Pr. Radu Brînză: Mă rog, neo face altfel, mai soft uneori, dar o face și s-a întâmplat clasica poveste. A apărut copilul, a apărut problema-copilul. Era în perioada în care era interzis avortul.
Fiind o familie bine așezată în București, a chemat un prieten de familie care i-a făcut avortul acasă. Mama, Cristina, fiind conștientă că a fost totul improvizat, cu anestezie locală, pe masa din sufragerie și totul a fost bine și frumos pentru că se aplica o procedură, se rezolva o problemă, nu era nimic personal.
Se rezolva o problemă, o sarcină nedorită. Vedeți, limbajul de lemn.
Părintele Teologos: Da.
Pr. Radu Brînză: Știți că sunt la clinicile de avort, training-uri care scot în evidență exact același lucru: nu folosiți un limbaj personal. Femeii care avortează, spuneți-i: este ok, este o procedură, se rezolvă, dar acolo nu este copil.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Pr. Radu Brînză: E doar o practică, da. Exact la fel s-a întâmplat. Și atunci, totul a fost bine și frumos până în momentul în care doctorul care a făcut avortul îi spune mamei, bunicii: coană mare, vino și-ți ia nepotul! E gata.
În secunda aia, Cristina a înțeles că tocmai procedura a fost… Primul ei copil, băiatul ei…
Părintele Teologos: Da…
Pr. Radu Brînză: Și povestea draga de ea, a fost ucigător că în perioada aia, o prietenă de-a ei plecată în Statele Unite, au rămas însărcinate cam la același timp și în timp ce ea își trăia durerea, conștientizase că și-a omorât băiatul…
Părintele Teologos: Da…
Pr. Radu Brînză: Băietul mamei…
Părintele Teologos: Da, da
Pr. Radu Brînză: Și cealaltă îi trimitea vești: wow, Cristina, crește în burtică, azi s-a născut, uite-l, îi trimitea poze. Toate o ardeau. Pentru că inevitabil orice veste despre fericirea prieteniei din State îi trezea această durere a ei și repet, ne-a dat voie s vorbim despre asta, ceea ce și fac, și dacă vreți, este ca o mângâiere faptul că eu cred că a împăcat-o Dumnezeu cu băiețelul, copiluțul ei și pentru faptul că noi acum vorbim de ea.
Și pentru că Cristina, Dumnezeu să o odihnească acolo…
Părintele Teologos: Păi, asta zic: se spovedește prin dumneavoastră.
Pr. Radu Brînză: Da. Și care ea însăși este înfiată. Ea este pomenită la noi în parohie, ea este parte din parohia noastră.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: Este în pomelnice, ei i s-au făcut toate când a (murit), i s-or fi făcut și în București, dar ea este și are toată rânduiala și îmi este mereu drag când o pomenesc și la pomenirile, știți, din Postul Mare sau cu alte ocazii, la Moși, o găsesc acolo și îmi aduc aminte de ea. Zic: ce faci, Cristina?
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Slavă lui Dumnezeu!
Ajutor financiar pentru Pro Vita
Pr. Radu Brînză: De ce să vă dăm bani?
Pr. Radu Brînză: Da. De ce? Că avem nevoie. Glumesc. A, da. Nu glumesc. Chiar avem nevoie, dar sunt două motive.
Unul este piesa din puzzle care ne lipsește, dar cine dă bani aici face o investiție foarte bună.
Mă întorc: avem echipă, avem viziune, avem strategie, avem binecuvântare. Bun, pentru cei de la Sigma nu e împărtășită, dar încurajați-i că avem și celelalte criterii și…
Părintele Teologos: Deci vreau să spun că modelul de management de la Pro Vita este foarte viabil. Și dacă vine deasupra și umbrela harului prin binecuvântare, este model de management perfect. Continuați.
Pr. Radu Brînză: Da și atunci, nevoia aceasta materială este cea care vrem – nu vrem, ne place – nu ne place, ne împiedicăm de ea. Pentru că putem vorbi iarăși până poimâine, colegii mei au nevoie de bani pentru copiii care se nasc, pentru școli, pentru salarii. Să știți că sunt foarte jertfelnici.
Părintele Teologos: Să-i ajute Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: Nu intru în detalii financiare, dar riscul știți care este? Chiar dacă nu ne place, poate crea frustrări. Poate demobiliza, poate deconcentra pentru că eu neavând un confort… Dar aici nu vorbesc doar de noi ca venit, pentru că noi nu facem un business, ci e parte din viața noastră. Dar în momentul în care eu am femeia în față, în momentul în care am copiii…. uitați, suntem în campanie pentru burse. Sigur că-i frumos și o facem cu entuziasm, dar undeva rămâne frica: dar dacă nu strâng pentru cei 100 de copii pe care mi-i doresc?
Deși noi aplicăm principiul bulgărului de zăpadă, mergem din…
Părintele Teologos: Incremental.
Pr. Radu Brînză: Din mic în mare, da, prin rostogolirea firească, organică, să crească frumos, dar ce te faci dacă nu mai vine? Dezamăgești și te uiți cu durere pentru că, știți, copiii ăștia chiar merită. Da, bucuria de a ajuta.
Părintele Teologos: 100 de copii. Și cât de bursa pentru un copil?
Pr. Radu Brînză: 200, lunar.
Părintele Teologos: 200 de euro.
Pr. Radu Brînză: Nu de lei. Dacă o dăm în euro… Da, lăsăm așa, 200 de euro.
Părintele Teologos: 200 de euro… 200 de lei lunar. Fraților, cred că se găsesc 200 de lei…
Pr. Radu Brînză: Da. Problema este următoarea: ce facem după ce împlinim 100? Evident că o să ne ducem la 110, nu? Și venim la anul și spunem: dați-mi pentru 310 burse. Adică încercăm să le creștem… Deci unul dintre motive este că în această organizare este combustia de care avem nevoie.
Avem motorul, e perfect totul, dar cheia care pornește.
Părintele Teologos: Pentru că omul are trup, are nevoie și de bani, din păcate. Nici mie nu-mi place.
Pr. Radu Brînză: Al doilea motiv însă este – haideți, să-i spun – are o conotație duhovnicească. Nu aș fi fericit, spre exemplu sau să deschidem acum un concurs pentru donatori. Nu luăm bani de la orice. Nu.
Adică nu putem băga bani, n-aș băga bani de la o clinică de avorturi.
Părintele Teologos: A, nu.
Pr. Radu Brînză: Este imoral. Sau bani care vin din chat-uri sau din alte zone – vânzări de țigări și alcool. Deci ăsta este un aspect. Cel mai important însă este că… și mă adresez donatorilor creștini: cine investește în lucrarea aceasta, lasă episcopului meu mai mult timp pentru rugăciune.
Părintele Teologos: Asta este capital și oamenii nu realizează, din păcate! Sper să realizeze, dar mi-e teamă că nu realizează.
Părintele Mitropolit Teofan și lucrarea sa
Pr. Radu Brînză: Și atunci, să mă ierte Părintele Mitropolit că spun lucrul ăsta, dar rar mi-a fost (dat) să văd un om mai preocupat, mai implicat în probleme de familie, mai sensibil. Este atât de sensibil Părintele nostru Mitropolit pe ce înseamnă copil, mamă.
De multe ori ne spune: măi, mai lăsați, duceți-vă cu soțiile, cu copiii. Între ascultarea arhierească și ascultarea de nevastă, Părintele Mitropolit se retrage… pentru că este ascultarea de copil și de ce avem noi acolo. Dar este atât de preocupat în același timp…
Și ceea ce noi ne dorim la Pro Vita este să-i asigurăm, dacă am fi în stare, un confort duhovnicesc. Adică atunci când aude de pro Vita să zică: hai, să citesc o catismă din Psaltire pentru că ăștia de la Pro Vita știu că se descurcă. Că nu trebuie să le mai caut eu bani, că nu trebuie să mai văd de unde mai iau, de unde mai trag pentru că numai arhiereu să nu fii.
Părintele Teologos: Deci doriți să vă odihniți arhiereul.
Pr. Radu Brînză: Da, vreau mi-l odihnesc. Vreau să las arhiereul mai mult timp să se roage pentru Biserică.
Părintele Teologos: Asta este tradiția Sfântului Munte: odihnirea starețului.
Pr. Radu Brînză: Vreau să-mi odihnesc starețul. Da, pe părintele, da.
Părintele Teologos: Deci una, este o echipă care chiar merită și avem, o spun cu toată responsabilitatea: avem tehnici, avem strategii, avem viziune, avem proiect, avem totul, se merită să fie investit acolo pentru că nu este o lucrare în care ne vedem noi. Noi nu existăm. Noi suntem la galere, suntem în backstage, noi nu suntem în lumina reflectoarelor, nu e locul unde ne simțim bine.
Dar pentru mame, pentru copii, pentru ăia din burtică.
Părintele Teologos: Pentru neam.
Pr. Radu Brînză: Da și pentru neam. Și pentru societate. Lucrarea noastră este o plus valoare pe care noi încercăm să o aducem în societatea românească, pentru neamul nostru, pentru Europa, spuneți cum vreți, dar pentru slava lui Dumnezeu!
Concluzii și îndemnuri
Părintele Teologos: Da. Eu cred că cel mai mare bine pe care îl faceți, pe care îl face Pro Vita, desigur că transpare în ce ați spus, dar vă rog să mă iertați, nu ați pus punctul pe i. Îl pun eu. Cel mai mare bine pe care îl face Pro Vita este agonisirea, aducerea de har al lui Dumnezeu, de mare har al lui Dumnezeu în neam, prin mult-binele care se face de către oameni prin jertfa care se face pentru oameni.
Și din cauza asta, fraților, sprijiniți activitatea Pro Vita, rugați-vă pentru ei! Dacă puteți să-i ajutați chiar și noi am ajutat și cu podcastul acesta și prin alte mijloace și ne rugăm pentru ei să reușească în lucrarea lor, n-aș putea să zic numai socială, ci în lucrarea lor duhovnicească. Să-i binecuvânteze Dumnezeu și să ne miluiască și pe noi pentru rugăciunile lor și a Înaltului Teofan pe care îl iubim foarte mult și îl cunoaștem. Și să creștem și ca personalități și să creștem și ca neam.
Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
4 Comment
donat!😊
Bună ziua ! Am ascultat și as vrea sa donez. Momentan sunt pe drumuri și nu pot să mă uit sa caut un cont unde as putea dona. Mă puteți ajuta ? Mulțumesc !
În textul articolului, la început, am scris conturile.
Ah, ok. Mulțumesc ! Am ascultat doar înregistrarea, nu am citit și textul și mi-a scăpat acest detaliu