Iluzia de a fi un om bun e un idol periculos

Ascultați pe părintele Spiridon analizând una dintre cele mai periculoase înșelări: iluzia de a fi om bun.

De asemenea, p. Spiridon dă și anumite sfaturi pentru a ne trata de această boală.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Exemplul femeii păcătoase

Atât in Evanghelia Sfântului Ioan cât și în Evanghelia Sfântului Luca se menționează despre femeia care se apropie de Iisus atunci când Acesta se afla la masa fariseului cu invitații săi, o femeie descrisă simplu de Sf. Luca ca o femeie „păcătoasă”, iar Sf. Ioan o identifică ca Maria, femeia care a fost posedată de șapte demoni, care au fost izgoniți de Hristos. Această femeie se apropie de Hristos nerușinată; se apropie de El deși El era așezat alături de alți oameni respectabili, fariseul și invitații săi.

Înainte de toate aceasta ne arată nouă că cei șapte demoni reprezintă totalitatea patimilor. Știm că numărul 7 este asociat cu Dumnezeu Însuși, o evocare a plenitudinii perfecțiunii Sale și că diavolul, numărul 666, antihristul, este eșecul în dobândirea perfecțiunii. Deci această femeie a fost posedată cu desăvârșire de demoni și patimi. Păcatul ei este cunoscut de toată lumea. Este văzut de toată comunitatea, aceasta cunoscând-o ca o păcătoasă. Cu toate acestea, ea se apropie cu îndrăzneală. Nerușinată, ea se apropie de Hristos pentru că ea recunoaște astfel speranța sa numai în Dumnezeu. Ea știe că își va găsi mântuirea! Ea se apropie ca să-I sărute picioarele, să-I spele picioarele cu lacrimile sale, să-I șteargă picioarele Sale cu părul sau, să ungă picioarele Sale.

Ce spun Sf. Părinți de aceasta?

Sf. Grigorie cel Mare ne aduce aminte că părul său lung și miresmele ar fi fost acele lucruri pe care ea le-ar fi utilizat să se înfrumusețeze, să se facă mai plăcută, pentru a intra și mai mult într-o viață a păcatului și a patimilor. Iar acestea sunt exact acele lucruri pe care ea le oferă lui Hristos: părul și mirul. Aceasta ne aduce aminte că nu este nici o parte din noi care nu ar trebui pusă la dispoziția lui Dumnezeu. Totul, pe noi înșine, trebuie să ne dăm lui Hristos! Toată plenitudinea noastră trebuie să fie răscumpărată! Când dăm slavă lui Dumnezeu, când ne apropiem de El și nu ascundem nimic. El este în stare să schimbe fiecare aspect al vieții noastre. Orice, orice ce ne privește pe noi trebuie să fie dat Lui, să fie oferit Lui!

Comportamentul fariseului

Bineînțeles, atunci când se apropie de El, fariseul care stăteau la masă nu numai că în momentul acela judecă această femeie, dar îl judecă și pe Hristos pentru acceptarea ei. La acel moment, Hristos are doi păcătoși în fața Sa: are femeia care a păcătuit în public și pe care fiecare o recunoaște ca o păcătoasă, dar și pe fariseu ale cărui păcate sunt în interiorul său, ale cărui păcate sunt ascunse, cu mândria sa, cu justificarea de sine și cu părerea bună despre el însuși. Femeia găsește iertare, iar fariseul a cărui boală este atât de adâncă și de ascunsă încât nu și-o poate vedea el însuși, crede că nu are nevoie de iertarea lui Hristos.

Ca răspuns, Hristos le spune acea parabolă despre cum sunt iertați oamenii în funcție de datoriile lor. Și întreabă: „Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?” Iar fariseul va explica corect parabola zicând: „Socotesc că aceluia care i-a iertat mai mult”, acela va iubi mai mult. Acesta înțelege cu mintea sa învățătura lui Hristos. Dar cu toate acestea nu și-o poate aplica lui însuși. Nu poate vedea propria sa nevoie pentru iertare și nu poate iubi pentru că nu cunoaște ce înseamnă să fii iertat.

Ce e de făcut?

Fiecare dintre noi trebuie să fie conștient de căderea în această capcană a modului de gândire a fariseului. A fi creștini înseamnă să ne luăm crucea și să vedem adevărul din noi înșine. Putem să stăm așa în iluzia, și chiar putem să construim un idol, ceva în care ne putem încrede, că suntem a persoană bună. Putem spune despre noi că nu facem aia, nu facem asta, sigur nu facem cealaltă; sau nu sunt ca acei oameni, exact ca acel fariseu care zice: „nu sunt ca această femeie”; mă achit de îndatoririle religioase, uită-te cum dau zeciuială, uită-te cum postesc.

Toate aceste îndatoriri religioase le putem transforma într-un alt strat sub care putem ascunde adevarul despre cine suntem cu adevărat. Un mod de a evita de a lua crucea și a o căra pentru că este cu adevărat dureros și înfricoșător să vezi în adâncul propriei patimi și să vezi adevărata adâncime a întunericului din tine. Dar, dacă nu dorim să luăm această cruce, acea dorință să vezi ce se află în spatele cortinei, să vezi adevărul despre cine suntem cu adevărat și ce am făcut pentru noi înșine, nu vom cunoaște „datoria” noastră, nu vom cunoaște ce trebuie să facem pentru a fi iertați și nu vom primi iertare. Și de aceea nu Îl vom iubi pe Dumnezeu.

Trebuie să purtăm această cruce

Este o cruce pe care trebuie s-o ridicăm și s-o cărăm pentru a iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Nu este numai dureroasă, dar poate să ne aducă lacrimi. Femeia a vărsat lacrimile sale și a spălat picioarele lui Hristos. Oriunde citim despre picioarele lui Hristos, foarte adesea este o imagine amintindu-ne despre întruparea Sa, de faptul că a pășit pe acest pământ, că a devenit o ființă umană. Deci, ea i-a spălat picioarele Sale și L-a recunoscut pe Hristos acolo, dar fariseul, deși proclama că crede în Dumnezeu, nu putea accepta pe Hristos Cel Întrupat.

Trebuie să ne întrebăm noi înșine ce fel de Dumnezeu este acesta care ar putea exista ca transcendent, detașat, care nu vine și nu intră în lume și devine întrupat? Este aproape mai rău decât necredința să crezi în acest detașat și izolat Dumnezeu! Femeia Îi spală picioarele, acele picioare care pășește pe pământ; acest Dumnezeu Întrupat care a venit pe lume să înfrunte adâncimile întunericului. Noi nu ne luăm crucea pur și simplu ca să îndurăm ceea ce suntem sau, mai simplu, să îndurăm crucea.

Crucea e drumul spre adevăr

Noi ne ridicăm crucea și vedem adevărul din noi, pentru a ne schimba, pentru a ne transforma. Hristos ne va vindeca dacă-I aducem la lumină adâncurile inimii, aceea inimă întunecată din noi. Hristos este Lumină și poate să ne schimbe. El vine ca unul dintre noi ca schimbarea să poată să aibă loc. El vine urmare a dragostei Sale pentru noi. Dar noi trebuie să credem într-un Dumnezeu care s-a întrupat cu adevărat. Este un lucru înfricoșător să-ți imaginezi un Dumnezeu atât de transcendent încât să nu vrea să aibă nicio legătură cu noi!

Cum tratăm păcatul și pe păcătos

Sfântul Grigorie cel Mare spune că, da, trebuie să respingem tot sfatul păcătos, dar trebuie să fim miloși cu omul din fața noastră. Atunci când vedem pe ceilalți păcătuind, haideți să nu fim ca acel fariseu care îi judecă și îi respinge. Haideți să încercăm să găsim milă pentru omul căzut în boala păcatului! Haideți să ne recunoaștem propriul păcat în acel om! Pentru că noi nu suntem diferiți: inima noastră nu numai că este capabilă dar, în aceeași măsură, este plină de patimi și păcate în fața lui Dumnezeu.

Este o ființă umană care este la fel de bolnavă ca și noi. Haideți să avem milă așa cum și noi ne dorim ca Dumnezeu să facă milă cu noi! Pentru că atunci când Îi solicităm iertare, ne pocăim și ne dezvăluim Lui și în mod deschis Îi descoperim partea întunecată din noi, ca femeia păcătoasă, care cu lacrimi I-a spălat picioarele, Dumnezeu va întrebuința lacrimile pocăinței noastre pentru spălarea sufletul nostru.

„Chiar și în conversații cu alții trebuie să fim atenți pentru că la început acestea sunt spirituale, dar se termină ca bârfă. Și nu este numai că ne pierdem timpul, dar ne pierdem și sufletul atunci când condamnăm pe altul, pentru că noi nu avem niciun drept a judeca pe alți oameni sau alte împrejurări.” Sfântul Paisie Aghioritul

„Consideră-te ca cel mai rău și mai lipsit decât toți în temele de natură spirituală, disprețuiește-te și urăște-te pentru păcatele tale, – aceasta este evlavios și drept – și fii înțelegător cu alții, respectă-i și-i iubește în ciuda păcatelor lor.” Sfântul Ioan de Kronstadt

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!