Fața nevăzută a Trinitas TV – Răzvan Clipici, p. Teologos

O echipă de la Trinitas TV a venit în Sfântul Munte și cu acest prilej am realizat un interviu cu realizatorul Răzvan Clipici în care, cu multă pace și delicatețe, Răzvan ne dezvăluie puțin din munca nevăzută și așezarea inimii a unui realizator Trinitas TV.

Vizionare plăcută! (după clipul adnotat aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin 

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Despre misiunea Bisericii Ortodoxe prin mass-media

Părintele Teologos: Astăzi, în duminica Sfinților români – în România serbată – și în duminica Sfinților Athoniți care este serbată astăzi în Sfântul Munte, avem o echipă de la TRINITAS în frunte, să spun așa, cu Răzvan Clipici care este redactor și prezentator la TRINITAS. 

O să discutăm cu Răzvan despre o mare problemă astăzi: problema misiunii în secolul 21. Îl rog pe Răzvan să ne vorbească puțin din experiența sa la TRINITAS și nu numai despre cum vede el lucrarea de misiune a Bisericii Ortodoxe în principal, bineînțeles, a Bisericii Ortodoxe Române, din experiența sa, în contemporaneitate. Ai cuvântul.

Răzvan Clipici: Vă mulțumesc foarte mult că m-ați invitat să particip la acest podcast, în primul rând și o să încerc pe cât îmi este posibil să prezint câteva informații care poate îi ajută pe cei care ne privesc.

Ce pot să vă spun este că Biserica Ortodoxă Română (BOR), începând cu anul 2007, la inițiativa și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel a înființat trustul de presă BASILICA ce cuprinde mai multe segmente: Agenția de știri Basilica, Radio TRINITAS, Televiziunea TRINITAS și ziarul LUMINA. 

Eu sunt mai angrenat bineînțeles, după cum ați și prezentat, în activitatea de la televiziune. Mă ocup de filme documentare și cred că mesajul pe care Biserica dorește să-l transmită ajunge poate cel mai ușor, facil la credincioși, prin intermediul imaginii. Trăim într-o epocă a imaginii, trăim într-o epocă în care omul nu mai are atât de multă răbdare să cerceteze, să studieze, să citească foarte mult, din păcate, deși această activitate este una extrem de folositoare și atunci cred că mesajul Bisericii poate fi mult mai ușor receptat prin intermediul materialelor video.

Din experiența anilor trecuți, știu că filmele documentare joacă un rol foarte important în ceea ce privește preferințele celor care urmăresc postările, de exemplu, de pe canalul de YouTube al Televiziunii TRINITAS. Cele mai multe vizualizări sunt cele făcute pe baza filmelor documentare în special a filmelor care se referă la viețile sfinților sau viețile unor mari cuvioși, unor mari duhovnici.

Sfinți și duhovnici în… imagini.

Eternitatea sfințeniei 

Părintele Teologos: Cum explici – de ce există această preferință a oamenilor referitoare la imagine? Nu numai la imagine, sigur și asta, dar pe mine mă interesează întâi de toate, această preferință a oamenilor pentru sfinți, pentru mari duhovnici. 

Răzvan Clipici: Cred că oamenii au nevoie de repere, au nevoie de persoane care să le arate că sfințenia nu este ceva care s-a întâmplat acum 2000 de ani, ci sfințenia e la fel de actuală ca în perioada Mântuitorului și în zilele noastre. Avem eroi ai credinței, că practic asta sunt sfinții, care ne dovedesc că trupul acesta pe care fiecare dintre noi îl purtăm poate să se îndumnezeiască. Hristos poate să regăsească în noi ceva din iubirea pe care a arătat-o față de oameni. 

Părintele Teologos: Adică Ortodoxia este valabilă și astăzi și va fi în veci pururi, pentru că Hristos același este și acum și azi și mâine și în veci, amin. 

Răzvan Clipici: Și mai cred un lucru: că asta ne arată faptul că harul Duhului Sfânt lucrează în istorie și Biserica își are menirea ei în continuare la fel cum a avut-o și în primele secole. Practic, dacă Biserica nu mai are sfinți, atunci nu-și mai are rostul. 

Părintele Teologos: Exact

Răzvan Clipici: Biserica trebuie să nască sfinți.

Părintele Teologos: Biserica este atelier de sfinți, Biserica este fabrică de sfinți, asta este menirea ei. 

Răzvan Clipici: Da, da. Laborator al mântuirii, așa cum spune părintele Stăniloae. 

Inițiative

Părintele Teologos: Exact. Și din cauza asta cred că sunt foarte important aceste reportaje și de fapt, eu socotesc că aceste repere îi mențin pe oameni în viață. Și din cauza asta, cred că Dumnezeu validează foarte mult această lucrare de misiune și chiar noi ne bucurăm foarte mult și salutăm această inițiativă a Patriarhului și a Patriarhiei în general, de a înființa canalul TRINITAS și mai ales, de a canoniza pe sfinți, de a oficializa acum cultul sfinților, pentru că oamenii au nevoie de aceste lucruri.

Răzvan Clipici: Aș vrea să spun că Biserica nu numai că, bineînțeles, ăsta e rolul oricărei biserici autocefale de a-și canoniza oamenii care s-au ridicat din sânul acelei biserici, care și-au sfințit viața și a căror sfințenie a fost constatată atât de credincioși cât și de ierarhii din sinodul bisericii respective, dar cred că în Biserica noastră mai este și o altă activitate foarte frumoasă, gândită tot de Părintele Patriarh și anume aceea de a consacra fiecare an unei mari personalități duhovnicești sau unei teme spirituale foarte importante.

Părintele Teologos: A, da!

Răzvan Clipici: Iar anul acesta este anul rugăciunii și anul sfinților isihaști: Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie Velicicovschi. 

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! 

Răzvan Clipici: În acest context, noi am și venit aici, în Sfântul Munte, pentru a filma mai multe interviuri cu părinți care i-au cunoscut atât pe părintele Dionisie Ignat de la Colciu, cât și pe părintele Petroniu Tănase – care au fost niște părinți cu o viață aleasă, cu o viață sfântă, care s-au nevoit în părțile acestea binecuvântate de Dumnezeu și de Maica Domnului.

Activitatea de jurnalist

Părintele Teologos: Deci dacă amândoi că am căzut de acord că într-adevăr Dumnezeu dorește această lucrare de misiune și într-adevăr este o lucrare de misiune foarte necesară, ai văzut semne concrete ale ajutorului lui Dumnezeu în activitatea ta?

Răzvan Clipici: Da, sigur că da. Cred că atunci când lucrezi cu astfel de materiale, să zic filme biografice ale unor sfinți au ale unor părinți duhovnicești care sunt… bineînțeles, toată lumea le cunoaște viața și foarte mulți dintre noi îi cinstesc deja ca sfinți chiar dacă uneori încă n-a fost oficializat cultul sfântului respectiv, dar am trăit astfel de momente în care bineînțeles, eram în impas, nu reușeam să găsesc modalități de a ajunge la anumite persoane, de a programa anumite interviuri, se întâmplau tot felul de ispite, nu merge mașina, nu ne mai luat cu vaporul sau…, mă rog, au fost o mulțime de situații.

Și bineînțeles, atunci în situațiile acestea, am apelat la ajutorul sfinților și l-am simțit concret. Numai trebuie să îl ceri, că Dumnezeu întotdeauna iese în întâmpinarea ta și bineînțeles că Dumnezeu lucrează prin sfinții Săi. Și acești sfinți mijlocesc.

Ajutorul Sfântului Nectarie

Părintele Teologos: Ai putea să dai un exemplu concret sau de un sfânt care se specializează de astfel de ajutoare? 

Răzvan Clipici: Eu am un sfânt foarte drag sufletului meu – Sfântul Ierarh Nectarie.

Părintele Teologos: Aha! Ok. 

Răzvan Clipici: Un sfânt care e foarte popular în România și care este cinstit în toată Ortodoxia și cred că această cinstire care i s-a dat după trecerea sa la cele veșnice a fost pe măsura smereniei sale. Pe cât de smerit a fost, pe atât de cunoscut este astăzi, Sfântul Nectarie și pe cât de umilit  a fost.

Părintele Teologos: Da, da.

Răzvan Clipici: Pentru că Sfântul Nectarie în timpul vieții sale a fost cu totul nesocotit de contemporani, ba chiar umilit, batjocorit, învinuit de culpi care nu erau ale lui și acest sfânt este un sfânt foarte grabnic-ajutător. Îl socotesc ocrotitor al meu, chiar dacă nu mă numesc Nectarie, dar îl socotesc ocrotitor al meu și permanent mă rog Sfântului Nectarie. Nu numai în situații de boală, suferință, Sfântul și-a arătat milostivirea asupra mea sau a familiei mele, ci și în situații concrete, în împrejurările concrete ale vieții.

De multe ori, întâlneam oameni care mă ajutau cu anumite probleme pe care le aveam de rezolvat și care întârziau să se rezolve.

Părintele Teologos: Aha. Și strigai către Sfântul.

Răzvan Clipici: Bineînțeles, strigam către Sfântul, mă ajuta și într-un sfârșit, nu știu cum se făcea că omul respectiv ajungea să îmi povestească de Sfântul Nectarie.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Ce frumos!

Răzvan Clipici: Chiar vorbeam cu un părinte și îi povesteam unele întâmplări în care Sfântul m-a ajutat concret și spunea că Sfântul Nectarie nu are cum să-și părăsească copiii. 

Părintele Teologos: Corect, corect. Și deci se pare că e protectorul celor din televiziune, să zic.

Răzvan Clipici: Nu știu dacă al celor din televiziune. E protectorul tuturor celor care-i caută ajutorul.

Părintele Teologos: Da, așa e.

Sfântul Nichifor Leprosul

Răzvan Clipici: Și la fel, acum în perioada pandemiei, am constatat lucrul acesta și eu însumi cred că mă înscriu sau îmi doresc să mă înscriu între cei acre au mare evlavie la acest sfânt: Sfântul Nichifor cel lepros.

Părintele Teologos: Așa este, da.

Răzvan Clipici: Un sfânt care foarte mult ajută și aș spune că este un sfânt foarte prietenos.

Părintele Teologos: Da, da.

Răzvan Clipici: Toți sfinții s-au remarcat prin smerenia vieții lor și în cazul acesta Sfântul Nichifor cel lepros s-a dovedit de o smerenie și răbdare desăvârșită prin toate suferințele pe care le-a îndurat în viața sa. Iar acum, după adormirea sa, mai ales în timpul pandemiei s-a dovedit grabnic ajutător față de toți cei care i-au cerut ajutorul. 

Înfruntarea reacțiilor ostile

Părintele Teologos: Da. Bun. Astea-s părțile pozitive. Cumva există anumite reacții negative la faptul că – de ce televiziune, de ce… lucruri de genul ăsta? O mică paranteză înainte. Trebuie să știți că în Sfântul Munte, inițiativa Patriarhiei Române de a avea, totuși cred eu, unul dintre cele mai bune dacă nu cel mai bun post de televiziune sau de radio, acest sistem numit BASILICA – TRINITAS, în Sfântul Munte este privită această inițiativă foarte bine. Ați avut însă, cum spuneam, păreri negative la lucrurile acestea? Cum le-ați gestionat?

Răzvan Clipici: Acum, cred că orice lucrare în viața oricui este și contestată de unii, apreciată de alții. Eu personal nu am avut astfel de confruntări. Probabil că la nivel de conducere de televiziune au existat și astfel de probleme. Dar cred că prin misiunea pe care o face televiziunea și aici nu mă refer doar la aceste materiale la care am făcut referire.

Menirea televiziunii pentru cei bolnavi

Cred că cea mai importantă lucrare a televiziunii este alta. Și anume faptul că se transmit slujbele în fiecare zi: Sfânta Liturghie și Vecernia în fiecare zi, iar pentru oamenii neputincioși, pentru cei care sunt imobilizați la pat, pentru cei care nu pot ieși din casă, iar în perioada pandemiei nu mai spun, pentru cei care efectiv nu aveau voie să-și părăsească domiciliul decât pentru situații urgente, cred că televiziunea are o lucrare sfințitoare. 

E foarte important și am ajuns cu ocazia filmărilor pentru alte subiecte, am ajuns în multe mănăstiri în care am întâlnit și călugări sau maici bolnave, care erau imobilizate la pat și care îmi spuneau cât de mult se folosesc de Radio TRINITAS sau de Televiziunea TRINITAS pentru faptul că pot să participe la slujbe, chiar dacă într-un mod indirect și să se hrănească duhovnicește din ele.

E foarte greu să fii imobilizat, să nu poți să participi la slujbe și să-ți dorești lucrul acesta. Or lucrul acesta, în zilele noastre, slavă Domnului, se poate rezolva și prin intermediul tehnologiei.

Un exemplu de revizuire a opiniei

Părintele Teologos: Exact. Unul din avantajele tehnologiei. Înainte să-ți pun următoare întrebare, vreau să mărturisesc și eu ceva. Cel mai mare liturgist, pentru cine nu știe, specialist în Liturgică, domn profesor Stelianos Papadopoulos, în clipa în care televiziunea elenă dorea și a transmis live Liturghia, el a fost foarte împotriva acestui lucru, spunând că omul trebuie să fie acolo pentru că Liturghia este un act eminamente interpersonal și trebuie să fie față către față omul cu Dumnezeu și așa mai departe. 

Bineînțeles că domnul profesor avea dreptate, dar până la un anumit punct. Și punctul acesta a fost până în clipa în care domnul profesor, datorită bătrâneții și altor factori, s-a îmbolnăvit. Și a fost imobilizat la pat și a fost pe pat de spital. Și în clipa respectivă a început să se uite la Liturghie la televizor. Și dacă înainte tuna și fulgera împotriva transmisiilor live, că omul trebuie să fie în biserică și într-adevăr omul trebuie să fie în biserică. Deci fraților, nu trebuie să folosim ca îndreptățire a lenei noastre faptul că transmite TRINITAS live slujba. Nici vorbă de așa ceva!

Cine poate să meargă, trebuie neapărat să meargă acolo. Dar în clipa în care cineva nu poate să meargă, TRINITAS este efectiv salvator, sfințitor. Și dădea mărturie despre acest lucru, cum spuneam, și cel mai mare liturgist, liturghist – cum se pronunță în românește, nu știu cum, liturgos…

Răzvan Clipici: Liturgist

Părintele Teologos: Liturgist, așa, al lumii, domn profesor Stelianos Papadopoulos care spunea că într-adevăr televiziunea este extraordinară în clipa în care cineva nu paote să fie in corpore acolo, bineînțeles nu din motive de patimă. Asta am vrut să completez și să…

Răzvan Clipici: Da, uneori, poate televiziunea să creeze și o comoditatepentru unii.

Părintele Teologos: Exact asta.

Răzvan Clipici: Dar nu la cazurile acestea m-am referit.

Părintele Teologos: Bineînțeles, bineînțeles.

Răzvan Clipici: E foarte important de precizat asta, că poate omenii în timpul pandemiei s-au obișnuit și mai comozi.

Părintele Teologos: Da, da

Răzvan Clipici: Pentru că poate duminica n-au mai trebuit să se trezească atât de devreme încât să se pregătească să poată să ajungă până la biserica sau la mănăstirea la care obișnuiesc să participe la Sfânta Liturghie și bineînțeles, după ce s-a permis accesul la biserici, poate unii dintre ei au preferat în continuare să stea în fața televizoarelor. Nu.

Cred că doar în situații de boală, de neputință, atunci trebuie să apelăm și la varianta aceasta și bineînțeles, tot în această situație în care există astfel de neputințe trupești, nu trebuie ignorată Sfânta Împărtășanie. Adică în continuare preotul va veni la căpătâiul bolnavului, îl va spovedi, îl va împărtăși. Trebuie să existe efectiv și o lucrare directă.

Părintele Teologos: Bineînțeles, personală, inter-personală. 

Răzvan Clipici: Da, da, da. Dar în restul timpului în care, evident, persoana nu poate să se deplaseze, cred că e salvator…

Îmbunătățiri 

Părintele Teologos: Da. Ce ar putea să facă oamenii? În general, cum ar putea să fie mai bun TRINITAS și cum ar putea să fie mai bună lucrarea, în general, a Bisericii, inclusiv noi?

Răzvan Clipici: Cred că pentru amândouă am un singur răspuns: dacă vreau să se schimbe ceva fie în televiziune, fie în biserică, fie în țara mea, fie în lumea în care trăiesc, schimbarea ar fi să plece cu mine. Eu trebuie să îmi doresc să fiu mai bun, eu trebuie să doresc să am grijă mai mare față de aproapele meu, eu trebuie să mă schimb astfel încât, văzând schimbarea mea și ceilalți să se schimbe. 

Părintele Teologos: Adică tu să fii schimbarea pe care ar trebui să o vezi în ceilalți.

Răzvan Clipici: Da. Așa cum și Sfântul Serafim de Sarov spune – dobândește pacea și mii se vor mântui în jurul tău. Cred că este valabil și în astfel de schimbări. Poate de multe ori noi așteptăm ca alții să se schimbe. Nu cred că aici este cheia răspunsului, ci orice schimbare trebuie să plece cu mine. Vreau să se întâmple ceva mai bine, atunci eu trebuie să încep să fac lucrul acela mai bine. 

Nelipsita rugăciune în toate

În același timp, cred că una dintre lucrările cele mai importante din viața oricărui creștin, privind și schimbările, privind cursul vieții obișnuite, este rugăciunea. Prin rugăciune, noi putem să intrăm în comuniune cu Dumnezeu și Dumnezeu dacă crede că este folositor lucrul respectiv îngăduie să se întâmple. Dacă nu, Dumnezeu are atotștiința și știe mult mai bine ceea ce îmi este mie de folos să se întâmple sau nu.

Și chiar știu că există o apoftegmă în Patericul egiptean, cred, în care cineva, un monah mergea pe nisip în pustia Egiptului și vedea acolo urmele pașilor săi și mai vedea o pereche de pași pe nisip. Erau pașii lui Dumnezeu. Iar în momentele cele mai grele, în momentele de ispită, și-a dat seama că e doar o pereche de pași pe nisip. Și ulterior, când au apărut și ceilalți pași pe nisip, I-a reproșat lui Dumnezeu: Doamne, dar când am avut nevoie mai mare de tine, unde ai fost? Și Dumnezeu i-a răspuns: te țineam în brațe. 

Părintele Teologos: Da, da.

Răzvan Clipici: Ei, așa este în viața fiecărui om. 

Părintele Teologos: Deci să facem tot ce putem, dar să nu forțăm, să nu forțăm. Nu este bine, nu este bine. 

Profesionalismul

O altă întrebare: ce înseamnă pentru tine profesionalul, (a fi) profesionist?

Răzvan Clipici: Pentru mine înseamnă pasiune în primul rând, dar nu pasiune cu sensul de patimă așa cum traducem din franceză, ci pasiune în sensul de devotament. Nu fac asta pentru că trebuie să îmi primesc un salariu, ci pur și simplu fac asta pentru că îmi place ceea ce fac, pentru că îmi doresc ca oamenii să prețuiască ceea ce primesc și în același timp, o fac cu toată conștiința pentru că îmi doresc ca lucrul să fie bine plăcut, să fie ca pentru Hristos.

Părintele Teologos: Faci pentru Dumnezeu.

Răzvan Clipici: Ăsta este cred motivul pentru care fiecare om trebuie să-și facă lucrarea acolo unde activează. Și bine ar fi ca fiecare să facă ceea ce îl preocupă. Să nu facă munci sau mă rog, activități care sunt străine de preocupările lui pentru că atunci evident că intervine o neplăcere, un dezgust față de activitățile pe acre le face și nu o să iasă bine niciodată.

Părintele Teologos: Deci profesionistul face pentru Dumnezeu și prin El pentru oameni. 

Răzvan Clipici: Da. Nu mă consider un profesionist. În general.

Părintele Teologos: Nu. Vorbim. N-am zis de tine, persoanele de față se exclud. Pe când amatorul face pentru plăcerea proprie, pentru egoismul propriu. Da. Asta e.

O întâmplare despre îndrumare

Să-ți spun o întâmplare. La un moment dat, m-am spovedit la părintele Onufrie din Munții Pendeli în apropiere de Atena, nu știu dacă știi. Are un dar al clarvederii foarte puternic, foarte tare. Și am intrat înăuntru, m-a primit în picioare și a spus: „cum te cheamă, părinte?”  Și i-am spus: „părintele Teologos, binecuvântați!” „Cu ce te ocupi, părinte?”. I-am spus: „Știți, cu calculatoarele.” „A, cu calculatoarele! Ai tastat cutare, cutare, cutare, ai făcut aia, aia, aia și așa mai departe?” Eh, mi-a spus efectiv ce am făcut. Bun.

„Cu ce te mai ocupi, părinte?” Spun: „Știți, mă ocup cu fotografia și așa mai departe, dar nu știu dacă să mai fotografiez la slujbe…”

„Vaai, părinte! Neapărat și neapărat să fotografiezi! Neapărat și neapărat să faci, dar să faci în clipa în care cineva este în stare de lacrimi, în stare de rugăciune pentru că acolo este Duhul Sfânt în lucrare și Duhul Sfânt dorește să intre în fotografia ta și atunci fotografia ta va fi veșnică.”

Asta mi-a spus-o un părinte cu darul clarvederii în apropierea Atenei. Un părinte bătrân. Eu mă așteptam să…, eu știu? Să mă bată cu codul de bare, să mă bată cu crucifixul peste cap.

Slujbele din biserică și fotografia

Răzvan Clipici: Referitor la ceea ce ați spus și îmi cer iertare că vă întrerup. Cred că această lucrare a fotografiatului în timpul slujbelor e una foarte folositoare. Și în afară de faptul că expunem într-adevăr ceea ce s-a petrecut la slujbă, mai postăm eventual pe internet, pe un site sau rămâne pur și simplu în arhiva personală.

În situația în care sunt eu, de pildă, de a face filme documentare sau de a scrie un articol despre o anumită personalitate, eu am învățat cât de valoroasă este o fotografie de arhivă, o fotografie de epocă. Pe lângă valoarea ei efectiv materială pentru că cu cât se învechește, valoarea ei crește și la fel și valoarea ei istorică în funcție de personajele care sunt surprinse în imaginea respectivă.

Dar și aceasta este o muncă cu care mă confrunt destul de des: aceea de a căuta în arhive – arhive de stat, arhive personale – diferite fotografii. Fie cu evenimente din viața bisericii, fie cu evenimente din anumite mănăstiri, care privesc un anumit părinte duhovnic sau chiar sfinți, pentru că avem și fotografii cu sfinți contemporani. 

Este foarte important să mai găsești câte ceva despre o anume persoană, mai ales că se întâmplă totuși ca oamenii care au trăit în apropierea zilelor noastre, au fost aproape contemporani cu noi, ei au trăit într-o simplitate desăvârșită și foarte greu reușești să găsești o fotografie. Iar când o găsești, te bucuri foarte mult și bucuria o împărtășești și cu ceilalți atunci când o prezinți: fie într-un material video, fie într-un articol. 

Icoana și fotografia 

Părintele Teologos: Apropos de ce discutăm. În istoria Bisericii au fost șapte sinoade ecumenice. Bine, nouă, de fapt, dar șapte să spune așa în accepțiunea oficială. Șase sinoade ecumenice au fost făcute legat de dogma întrupării lui Dumnezeu Cuvântul, despre, hai, să zic așa, Persoana Sfintei Treimi, bineînțeles, în principal persoana Domnul nostru Iisus Hristos. Al șaptelea sinod ecumenic însă a fost legat de imagini, de icoane.

Socotesc că acest lucru arată importanța capitală a imaginii, a icoanei pentru mântuirea noastră și mai ales, că a fost legată tot de faptul că pe Mântuitorul Îl putem fotografia, adică Îl putem cuprinde în icoană, de ce? Pentru că S-a întrupat. Cred că e foarte important lucrul ăsta. Ce ai de spus?

Răzvan Clipici: Sunt întru-totul de acord și cred că această hotărâre a sinodului șapte ecumenic sau hotărârile luate în cadrul sinodului șapte ecumenic sunt cu atât mai valoroase cu cât cei care au luptat pentru cinstirea sfintelor icoane, mulți dintre ei au sfârșit ca martiri. Adică acolo nu era vorba doar de o dispută teologică ce se baza doar pe argumente și contra-argumente, ci s-a ajuns până la martiriu. Lucru care arată cât de important a fost această dogmă în istoria Bisericii sau este, nu a expirat!

Părintele Teologos: Este, este. 

Răzvan Clipici: Nu a expirat această hotărâre și este la fel de valabilă pe cât a fost și în primele secole pentru că avem reprezentări ale sfinților încă din primele secole. Iar prima reprezentare în imagini a chipului Mântuitorului Hristos a fost pe sfânta mahramă.

Părintele Teologos: Chiar o minune, da. 

Răzvan Clipici: A fost cea care a șters chipul Mântuitorului, fața Mântuitorului atunci când mergea pe drumul spre răstignire. Iar în privința imaginii, cred că omul are nevoie să vadă pe cel înaintea căruia se închină. Bineînțeles că noi nu cinstim materia, nu cinstim lemnul pe care este pictată icoana, nu cinstim fotografia ca materie…

Părintele Teologos: Substanța chimică, da.

Răzvan Clipici: Dar noi îl cinstim pe cel care este reprezentat în fotografie, în icoană, în frescă, în toate aceste reprezentări. Și cinstirea pe care o adresăm sfântului se înalță la cel zugrăvit în icoană, așa cum ne învață Sfântul Vasile. 

Părintele Teologos: Da…

Relatare despre lucrul la un film documentar

Răzvan Clipici: Iar în privința materialelor de arhivă la care am făcut referire mai târziu, cred că ar fi foarte frumos să amintesc aici o întâmplare pe care am trăit-o alături de sfinția voastră, în 2019. Ne-am întâlnit la Mănăstirea Vatoped și atunci v-am spus că am de făcut un film documentar despre decretul 410. Un film foarte drag sufletului meu, un film la care am muncit mai bine de doi ani și în care am strâns mărturii ale monahilor care au trăit această experiență foarte tragică, de pe întreg cuprinsul României.

Și atunci v-am întrebat dacă cumva se întâmplă să aveți în arhiva Mănăstirii Vatoped, o filmare făcută în anii 60, atunci când se împlineau 1000 de ani de monahism athonit. O filmare făcută cu patriarhul Iustinian vizitând Mănăstirea Vatoped și toate celelalte mănăstiri din Sfântul Munte Athos.

Părintele Teologos: Așa este.

Răzvan Clipici: Și mi-ați spus că s-ar putea să existe ceva în arhiva mănăstirii. Și într-adevăr, ați descoperit această filmare, mi-ați oferit-o și ulterior, am prezentat-o în cadrul filmului.

La ceva timp, ocupându-mă acum de filmul documentar dedicat părintelui Dionisie Igna, discutând cu părinții de la Chilia Sfântului Ipatie, am sesizat împreună cu ei – de fapt, părinții chiar mi-au atras atenția și ulterior s-a certificat lucrul acesta – că în acele filmări ale vizitei Patriarhului Iustinian la Mănăstirea Vatoped, Părintele Patriarh Iustinian a fost întâmpinat de doi mari cuvioși athoniți care au avut o viață aleasă și anume: părintele Dionisie Ignat și părintele Dometie Trihenea, starețul de la Chilia Colciu – Sfântul Gheorghe. și starețul de la Chilia Sfântul Ipatie.

Părintele Teologos: Așa este. 

Răzvan Clipici: Și bucuria a fost extraordinar de mare. Chiar dacă atunci când am folosit aceste imagini…

Părintele Teologos: Nu știai.

Răzvan Clipici: Inițial, nu mi-am dat seama de prezența lor în acele filmări. Da și astfel de bucurii tot apar pe parcurs atunci când lucrez la astfel de materiale. Dumnezeu îngăduie așa câte o mică binecuvântare și bucuria e nespusă.

Bucuria vederii

Părintele Teologos: Da, eu cred că este vorba de bucuria vederii și necesitatea vederii. Și Moise și Ilie s-au bucurat enorm când L-au văzut pe Dumnezeu. Și pe Muntele Sinai și pe Muntele Tabor, mai apoi.

Oamenii au nevoie să vadă și din cauza asta socotesc că pentru a ne sfinți, avem nevoie de icoane. Și icoane de astăzi sunt și icoanele bizantine, icoanele din biserică ce trebuie neapărat să existe și neapărat să se continue, dar avem nevoie și de altfel de forme de imagini care din păcate astăzi – vedem că tinerii sunt foarte tributari imaginii și din păcate, noi încă nu putem să le oferim un contra-balans la imaginile cu care ei sunt bombardați, dar ne străduim. 

Răzvan Clipici: Da. Este foarte greu acum în viața unui om să gestioneze imaginile pe care le vede zi de zi, dar cred că cea mai bună pavăză în privința unei auto-cenzurări, unei dorințe  de a căuta să vezi ceea ce este bineplăcut lui Dumnezeu și oamenilor bineînțeles, este de a avea gândul permanent la Dumnezeu. 

Gândul acesta permanent la Dumnezeu este practic o rugăciune. Știu că citisem în scrisorile Sfântului Teofan Zăvorâtul. Cineva pune exact întrebarea aceasta. Sfântul Apostol Pavel spune rugați-vă neîncetat. Și persoana respectivă întreba: cum putem să ne rugăm neîncetat că totuși mai avem și alte activități? e destul de dificil.

Părintele Teologos: Da…

Gândul mereu la Dumnezeu

Răzvan Clipici: Și Sfântul Teofan Zăvorâtul vine cu următorul răspuns: gândul permanent la Dumnezeu este o rugăciune. Nu trebuie neapărat rostită o rugăciune în fiecare clipă, dar dacă ai gândul la Dumnezeu atunci faci și ce este bineplăcut lui Dumnezeu, pentru că gândul la Dumnezeu te oprește, te auto-cenzurează să faci anumite fapte care Îl supără pe Dumnezeu. Cu toate că este în firea omului să greșească după căderea în păcat, adică păcatul a fost deja impregnat foarte adânc…

Părintele Teologos: Da… devine o a doua fire…

Răzvan Clipici: Da. da, dar cred că acest gând la Dumnezeu ne poate apăra de foarte multe păcate și ne apropie mai mult de Dumnezeu. Cu toate că evident, în viața fiecăruia există momente de deznădejde, de cădere, momente în care fiecare își pune cumva…

Părintele Teologos: Întrebarea…

Răzvan Clipici: Tot felul de întrebări care… nu știu… fiecare își dă seama că există o retragere a harului din viața sa și bineînțeles atunci noi trebuie să ne dovedim fidelitatea față de Dumnezeu. Dar din păcate, mulți dintre noi nu reușim și aici mă dau exemplu în primul rând pe mine, dar fiecare suspin, fiecare lacrimă, fiecare moment de auto-recunoaștere a greșelilor pe care le are cineva, înseamnă foarte mult în fața lui Dumnezeu. Și important e să fim pe cale.

Părintele Teologos: Pe cale.

Răzvan Clipici: Cădem, ne ridicăm mergem mai departe.

Părintele Teologos: Deci, fraților, luptați-vă, rugați-vă, aveți imagini bune, să vă uitați și la TRINITAS pentru că imaginile duc la mântuire și să nu uităm întotdeauna să avem gândul la Dumnezeu. Așa să ne ajute bunul Dumnezeu! 

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin 

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați