Toți creștinii sunt preoți

Ascultați pe Pr. Andrew Damick și Pr. Stephen de Young care discută menirea creștinului astăzi și ce înseamnă mântuirea de neam, preoția creștinului în cotidian din punct de vedere ortodox.

Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Creștinii sunt preoți?

Pr. Stephen: În cartea Ieșirii, lui Israel i se spune: „Veți fi o împărăție de preoți.” Preoți pentru cine? Preoți pentru lume.

Pr. Andrew: Da, [preoți] pentru cineva.

Pr. Stephen: Dar acei preoți aveau preoții lor. Deci erau leviții care erau preoții pentru Israel, și poporul Israel care erau preoții pentru lume. Deci sunt două faze. Și apoi Sf. Petru preia aceeași exprimare, care e tradusă „preoție împărătească”, din greacă de obicei – aceeași exprimare și o aplică Bisericii, aproape ca și cum Biserica ar fi Israel –

Pr. Andrew: Ca să vezi!

Pr. Stephen: – și înțelesul e același, adică nu-i vorba că sunt doar aceste reguli și aceste obiceiuri. Câteodată, chiar în Biserica Ortodoxă, chiar cu o bună înțelegere ortodoxă a mântuirii, putem aluneca înspre această idee că scopul e doar ca eu să mă salvez pe mine.

Pr. Andrew: Da, nu-i așa.

Pr. Stephen: Nu? Dar motivul pentru care ținem aceste rânduieli și motivul pentru care ne apropiem de Dumnezeu e ca noi [toți] să slujim ca preoți – aducem ca ofrandă Liturghia; aducem jertfa Euharistiei pentru viața lumii și pentru mântuirea ei, pentru toată creația, care include dar nu este limitată la toți oamenii din ea.

Mântuirea celorlalți

Pr. Andrew: Da. Adică, mi-amintesc de acea celebră… Există acel citat din Sf. Serafim de Sarov care deseori e citat ca un fel de slogan: „Dobândește Sfântul Duh” sau „Dobândește duhul păcii, și mii se vor mântui în jurul tău.” Cred că deseori oamenii îl aud și-l intrpretează cam în genul: „O, fain, mai e și acest frumos efect secundar că oamenii din jurul meu se vor mântui dacă eu lucrez la propria-mi mântuire.”

Pr. Stephen: Victime colaterale, da.

Pr. Andrew: Da. Nu? Adică, e ceva adevărat în asta, dar deseori e transformat în soiul ăsta de „pasivism” („chietism”), că „Tot ce trebuie să fac – umilul de mine, un păcătos, doar un biet păcătos – e să lucrez la propria mântuire, și asta s-ar putea să aibă un efect bun asupra celor din jurul meu.” Dar dacă te uiți la ceea ce Sf. Serafim însuși a făcut de fapt, da, a petrecut acei trei ani afară, îngenunchind pe o stâncă în sălbăticie, rugându-se și rugându-se, dar apoi, după asta, viața lui a devenit această ușă deschisă pentru lume. El a devenit o ofrandă pentru lume. A devenit un preot al lumii. Așa e mereu. E la fel ca la sfârșitul Dumnezeieștii Liturghii când zice: „În pace să ieșim.” Să ieșim la ce? Să ieșim la o cafea? Nu-i asta… E: Mergeți, după ce ați primit acest [dar], după ce ați primit Duhul Sfânt. Mergem înainte acum, ca preoți ai lumii, să aducem binecuvântarea lui Dumnezeu în lume, să mijlocim pentru lume, să ajutăm la curățirea lumii. Asta suntem trimiși să facem. Nu-i doar: „Trebuie să mă asigur că-mi fac rost de biletul meu așa încât eu să merg după moarte într-un loc bun, și nu într-unul rău.”

Pericolul materialismului

Pr. Stephen: Și un lucru important pe care-l pierdem când creștinismul nostru devine materialist este că pierdem preoția, și pierdem jertfa, și pierdem închinarea, deoarece astea nu mai sunt lucruri [pentru noi]. Preoția e poate ceva – Hristos este marele Arhiereu pe undeva prin cer – dar jertfa nu e un lucru pe care-l practicăm.

Și ce se întâmplă cu creștinismul materialist, de fiecare dată, se dizolvă în politică. Dacă e creștinism materialist conservator, se dizolvă în politică de dreapta; dacă e creștinism materialist liberal, se dizolvă în politică liberală – dar în ambele cazuri folosești mijloace fundamental materiale ca să încerci să obții sau să impui vreo idee de justiție sau să creezi vreun fel de utopie pe pământ prin mijloace pur fizice, ceea ce înseamnă – „mijloace materiale” înseamnă forță. Înseamnă forță, fie sub formă de forță directă și violență sau forță socială, forța rușinii publice și voinței publice și sentimentului public. Inamicii tăi devin oamenii care nu-s de acord cu tine: ei sunt inamicul care trebuie să fie învins și distrus.

Și încercăm să facem toate astea fără ca Dumnezeu să fie implicat, deoarece o facem fără preoție, și o facem fără închinare, și o facem fără jertfă, așa încât singurul lucru pe care-l putem crea este iadul pe pământ.

Deci răspunsul la asta este să realizăm, iarăși, cine suntem. Oameni care sunt în Biserică și oameni care sunt în afara Bisericii; oamenii care-L iubesc pe Hristos și oamenii care-L urăsc pe Hristos au același inamic, și acela nu e Hristos. Au același inamic – puterile demonice care vor să ne înrobească și să ne distrugă. Și noi [toți] suntem aici ca preoți. Noi [creștinii] suntem nădejdea care a fost așezată în lume pentru acei oameni care sunt în afara Bisericii.

Rolul nostru

Noi [creștinii] suntem cei care, ca preoți, putem să-L aducem pe Hristos la ei și să-i aducem pe ei la Hristos. Noi suntem aceia care suntem chemați și împuterniciți să-i conectăm, să-i reconectăm cu Dumnezeu, să-i aducem și pe ei în comunitatea din care face parte și Hristos, așa încât ei să ne cunoască și să fie în comuniune cu noi și în comuniune cu Hristos. Acest lucru poate transforma lumea. Acest lucru poate transforma oamenii. Acest lucru ne poate ajuta pe toți să ne învingem inamicii comuni.

Dar dacă renunțăm, dacă uităm, dacă ignorăm, dacă abandonăm rolul pe care Dumnezeu ni l-a dat și la care ne-a chemat, după cum Hristos a zis despre sare și despre făclia pusă sub obroc, lumea nu mai are nicio speranță; acei oameni nu vor mai găsi acea nădejde; lumea nu va fi schimbată în vreun mod pozitiv. Și astfel darurile pe care Dumnezeu ni le-a dat – al cunoașterii, al înțelegerii, al propriei mântuiri – ni le-a dat ca o depunere de la care așteaptă un rod. A plantat ceva în noi, și va vrea ca recolta să-i fie oferită Lui la un moment dat în viitor.

Deci cred că atunci când ajungem să înțelegem cultul lui Israel și cum acesta era îndreptat spre exteriorul lui – nu era înspre înăuntrul lui; nu era doar conținut în Israel și Israel preocupat doar de frații israeliți și „noi ne găsim mântuirea și ducă-se ceilalți din afară; sunt toți răi și păcătoși stricați” – asta trebuie să ne schimbe modul în care ne privim propriile vieți și închinarea noastră și scopul acestora de la bun început.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!