Ce spune IPS Athanasie de Limassol despre execuția lui Frank Atwood – p. Efrem?

Citiți mărturia IPS Athanasie de Limassol referitoare la părintele Efrem (Frank) Atwood apărută pe unul dintre cele mai cunoscute bloguri și vechi bloguri ortodoxe din SUA, blogul lui John Sanidopoulos. Prin aceasta dorim să vă prezentăm, dincolo de duhovnicia textului, faptul că fenomenul „Frank Atwood / Antonie (după botez) / părintele Efrem” a căpătat dimensiuni panortodoxe.

Este lucrarea lui Dumnezeu.

După podcast aveți textul de pe blogul lui John cu introducerea acestuia și mărturia IPS Athanasie.

Powered by RedCircle

 Mitropolitul Athanasios de Limassol a fost primul creștin ortodox cu care Frank Atwood a luat legătura la mijlocul anilor ’90, pe cand acesta era în închisoare. Mitropolitul nu era la acea vreme Mitropolit, ci stareț al unei mănăstiri din Cipru și fost călugăr din Muntele Athos. 

În perioada când studia în închisoare despre îmbinarea creștinismului și religiilor orientale, Frank a dat peste cartea „Muntele Tăcerii”: o căutare a spiritualității ortodoxe, de Kyriacos Markides. În această carte, mitropolitul Athanasios (sub pseudonimul Părintele Maximos) face o relatare profundă a adevăratei naturi a spiritualității ortodoxe, dintr-o perspectivă athonită, lucru care l-a determinat pe Frank să intre în contact cu el. Câțiva ani mai târziu, în 2000, Frank a fost botezat cu numele Antonie.

Mai-jos, este o traducere a transcriptului dintr-o recentă înregistrare audio, unde Mitropolitul Athanasios a fost întrebat despre execuția recentă a lui Frank Atwood. Acesta a răspuns după cum urmează:

Mărturia IPS Athanasie

„A fost o experiență emoționantă pe care am trăit-o cu toții și văd cum un om, care și-a petrecut tinerețea în delincvență, în multe ilegalități și rele, a ajuns în închisoare, demn de faptele sale. Dar condamnarea sa la moarte nu a fost corectă, pentru că nu comisese crima pentru care a fost condamnat. Și, așa cum descrie și în cartea scrisă de el – și așa cum mi-a spus când l-am cunoscut – a avut într-adevăr o viață foarte grea. Dar în închisoare a început ușor să-L descopere pe Dumnezeu, pe el însuși și Biserica Ortodoxă. Într-un mod minunat am reușit să comunicăm. Apoi am avut grijă de el, astfel încât părintele Paisie a fost trimis acolo, l-a botezat, apoi și-a asumat protecția și responsabilitatea sa spirituală. S-a împărtășit frecvent, a trăit spiritual, a studiat Teologia Ortodoxă în profunzime și a fost un om care a experimentat zilnic cauza morții sale.

Când a venit vremea să fie executat, cu multă răbdare, cu foarte multă răbdare – polițiștii care i-au fost aproape mărturisesc că este pentru prima dată când văd un om având atâta liniște în momentul morții sale, chiar ei înșiși remarcând vena pe care nu o puteau găsi (medicii nu găseau vena pentru a-i administra medicamentul, însă el i-a ajutat să o găsească) – zâmbea. Zâmbea tuturor, soției lui. După ce a primit cu o zi înainte schima monahala și a fost numit monahul Efrem, s-a împărtășit și astfel a părăsit această lume, rostind ultimele sale cuvinte: „Fie ca Dumnezeu să ne ierte pe toți”.

I-a iertat pe cei care l-au insultat, pentru că până în ultima clipă unii au mers acolo și i-au spus cuvinte dure și greu de auzit. Iar ultima lui scrisoare, pe care ne-a trimis-o, a fost foarte emoționantă. Nu a criticat pe nimeni, nu a învinuit pe nimeni. Le-a văzut pe toate cu un sens și asta este ceva foarte important. Și slavă Lui Dumnezeu, s-a odihnit. Vreau să spun că a devenit o cauză de mare beneficiu pentru mulți oameni. Mulți oameni i-au urmărit călătoria și au prins curaj, îndrăzneală, răbdare, să nu dispere, să nu fie dezamăgiți și să nu dezamăgească pe nimeni. El a fost un exemplu precum al Tâlharului celui bun. Frank a fost un hoț, Antonie a devenit ortodox și Efrem a devenit călugăr. Toate acestea sunt exemple ale iubirii și milei Lui Dumnezeu, bineînțeles și ale bunei dispoziții a lui Antonie.

Părintele Efrem a devenit un mare misionar

Este adevărat faptul că părintele Efrem, Antonie, a devenit un mare misionar, dar a făcut-o fără să-și dea seama sau să-și propună. Un misionar care ne mărturisește despre dragostea Lui Dumnezeu și despre cum Dumnezeu face pe om din tâlhar un Sfânt. A fost un copil dificil, care a trăit o viață foarte grea, plină de dezordine, bătăi, jaf și vicii. Apoi a intrat în închisoare unde a făcut multe rele la început, apoi i s-a frânt inima, L-a primit pe Dumnezeu și a devenit un adevărat evanghelist, iar Dumnezeu l-a găsit vrednic să ajungă la aceste mari măsuri de virtute: A fi iertător. Să-i îndreptățească pe cei care l-au urât și l-au înjurat și i-au spus cu răutate: „Meriți! E timpul să mori!” (Toate acestea în ciuda faptului că nu a făcut ceea ce l-au acuzat. A făcut alte lucruri, dar nu acestea).

 Dar le-a înfruntat cu multă îngăduință. Tragic este că și după moartea lui există oameni care îl condamnă – și ne condamnă și pe noi – și spun cuvinte aspre și greu de auzit.

 Noi știm că Dumnezeu este iubire și măsoară lucrurile diferit!

 Nu trebuie să spunem cuvinte dure despre frații noștri.

 Și „Dumnezeu este Cel Care-i îndreptăţeşte, Cine este cel care-i va condamna?” 

 Dacă Dumnezeu îl iartă pe om, cine suntem noi nu-l iertăm?

 De aceea trebuie să avem grijă să nu rostim cuvinte grele și greu de auzit pentru că toate acestea le vom găsi în fața noastră, atât în viața noastră, cât și în timpul judecății. Orice am judecat, vom suferi și ne vom găsi în acea judecată. Nu judeca pe nimeni! Nu condamna! Dumnezeu a îndepărtat de la noi judecata și condamnarea pentru că nu cunoaștem inimile oamenilor.

Nu dăm vina pe nimeni

 Bineînțeles că suntem triști și răniți, dar nu putem da vina pe nimeni, nici măcar pe rudele fetiței care a fost ucisă, așa cum scrie Anthony în ultima sa scrisoare: „Îmi pare rău că acești părinți suferă și cred că eu am făcut-o” și din moment ce ei cred acest lucru într-un fel sau altul, durerea lor este îndreptățită.

Dar totuși, el nu a făcut lucrul acesta! Și chiar dacă ar fi făcut-o, ucigându-l, îți mai poți aduce copilul înapoi? Ești justificat? Nu ești justificat. Durerea este mare, înțelegem. Este o pierdere. Este un adevăr de la care nu ne mai putem întoarce. Dar noi nu vindecăm răul cu un alt rău, vindecăm răul cu dragoste, cu iertare, fără a ne aminti greșelile.

Și așa cum a spus Antonie în ultimele sale cuvinte, înainte de a muri: 

„Fie ca Dumnezeu sa ne ierte pe toți!” 

Asta spune totul.

Sursa: ORTHODOX CHRISTIANITY THEN AND NOW (johnsanidopoulos.com)

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!