Vizionați un studiu de caz legat de moartea părintelui Efrem Atwood care a fost executat în urmă cu puține zile, pe 8 iunie 2022, a 2-a pedeapsă capitală după un hiatus de 8 ani. Menționăm că noi, smeriții, am fost printre ultimii cărora părintele Efrem ne-a scris din închisoare deci, ne-am interesat de cazul lui din punct de vedere duhovnicesc.
Ascultați povestea lui și un răspuns la întrebarea: A fost vinovat sau nu?
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul, un buletin de știri care îi povestește viața ca în filme, promovarea la cartea pe care a scris-o părintele Efrem și transcriptul)
Powered by RedCircle
Părintele Efrem: o viață ca în filme
Vedeți un buletin de știri de la un canal popular din Grecia care în 2 minute povestește viața cu adevărat ca în filme a părintelui Efrem: Realitatea bate filmul!
Să avem rugăciunile lui!
Promovarea la cartea scrisă de părintele Efrem dimpreună cu soția sa, Sara:
Cartea o puteți cumpăra de aici.
Transcriptul la clipul cu analiza noastră legată de părintele Efrem Atwood
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Astăzi, o să vorbim puțin despre povestea părintelui Efrem. Și nu numai că o să vă vorbesc puțin despre povestea părintelui Efrem, ci o să fac și o mică analiză referitoare la ce s-a întâmplat cu părintele Efrem și de ce Dumnezeu a îngăduit acest lucru.
Scurtă biografie
Acuma, părintele Efrem, cunoscut în lume sub numele de Frank Atwood sau Antonie Atwood, Antony – pentru că el s-a botezat – s-a născut în Los Angeles în 1956. După o carieră promițătoare la școală și în sport, în Academia Militară pe care a urmat-o, a fost molestat, a fost agresat din punct de vedere sexual.
Acest eveniment l-a distrus, a avut consecințe devastatoare pentru tânărul Frank, care după acest eveniment s-a înhăitat cu tot felul de tineri din această lume interlopă și a devenit urmărit de poliție și a fost în vizorul acesteia. A fost chiar prins pentru anumite mici infracțiuni și fiind în vizorul poliției. La un moment dat chiar fusese eliberat pe cauțiune, cred sau ceva de genul ăsta.
În 1984, a fost prins, a fost acuzat de răpirea și uciderea unei fetițe de numai 8 ani – Vicki Lynne Hoskinson. Fapte pe care Antonie nu le-a făcut, să știți, părintele Efrem nu le-a făcut.
„Injustice for All”
El dovedește foarte bine asta, cu dovezi foarte clare, în cartea sa „Injustice for All” (Injustiție pentru toți), „Lumina după gratii” în limba română. Și aceste dovezi au fost prezentate și de către avocații săi, în instanță, dar cu toate că omul s-a declarat nevinovat timp de 38 de ani, cu toate astea, jurații – trebuie să știți că în Statele Unite, sistemul de judecată este așa foarte… sunt niște oameni care dau un verdict după propria lor judecată, după propriul lor discernământ, cum li se pare.
Eh, o parte din jurați care a fost majoritară, l-a declarat vinovat pentru uciderea fetiței respective pentru o singură probă și anume: faptul că era o mică pată de vopsea de pe bicicleta fetiței – socoteau ei, de pe bicicleta fetiței – pe bara mașinii lui Frank.
Acuma, trebuie să știți că aceasta nu este o dovadă ca să condamni un om la moarte și ca să îl ții 38 de ani în pușcărie. În timp ce adevăratele probe nu au fost luate în considerare și erau niște probe foarte serioase inclusiv martori care au văzut-o pe fetiță după momentul presupus al crimei.
De ce toată treaba asta? Pentru că poliția acelei localități, Tucson, a dorit închiderea cazului după ce l-au prins. Și atunci l-au ținut acolo. De acolo încolo, vedeți dacă îngăduie Dumnezeu, omul rămâne în închisoare continuu și pe nedrept, de fapt.
Trebuie să știți că sunt multe astfel de cazuri, multe astfel de mari nedreptăți. Nu vreau să dau alte detalii și alte dovezi. Cunosc personal astfel de mari cazuri. Pentru ca să nu se nască tot felul de probleme, dar pentru că acest caz a devenit public și a devenit un caz celebru, din cauza asta pute să spunem că a fost vorba de o mare nedreptate din punct de vedere uman.
Convertirea și căsătoria
Dar să revenim la povestea lui Frank. O protestantă, Rahil, care a urmărit cazul lui Frank, îți dă seama că acesta este nevinovat și ia legătura cu el și încearcă să îl ajute și să îl aducă pe calea lui Hristos.
Cei doi încep să se iubească și se căsătoresc într-un final, în 1991, în închisoare. Deci gândiți-vă, fraților, că ei nu au avut niciodată o casă, un cămin. Deci Frank fusese tot timpul în închisoare și inițiativa căsătoriei a fost a Rahelei, nu a lui Frank.
Legătura cu părintele Athanasie
În 1998, Frank îl găsește cu ajutorul unei cărți – cartea se numește „Muntele tăcerii” scrisă de Kyriacos Markides, în română a apărut la editura Herald – pe Înaltul Athanasie de Limassol care apare în carte sub numele de părintele Maxim.
Cartea este de fapt o relatare a cuiva, a lui Kyriacos, care se întâlnește cu părintele Maxim care este Înaltul Athanasie de Limassol, Înaltpreasfinția sa și sunt niște dialoguri duhovnicești. E o carte foarte bună care descrie de fapt duhovnicia din Sfântul Munte. Muntele tăcerii se referă la Sfântul Munte.
Frank este impresionat de această carte și îl găsește pe Înaltul Athanasie. Vă dați seama, din închisoarea din Arizona, da! Și începe corespondența cu Înaltul și mitropolitul îi trimite destule cărți despre Ortodoxie și îl pune în contact cu mănăstirea părintelui Efrem din Arizona, cu mănăstirea Sfântului Antonie.
Duhovnicul Paisie
De atunci, egumenul Paisie, părintele stareț Paisie, egumenul mănăstirii Sfântul Antonie, de acolo, l-a vizitat regulat și l-a ajutat să urmeze viața unui ascet zăvorât. Deci efectiv, omul ajunge să fie un monah, dacă doriți, într-un mod cu totul și cu totul extraordinar. Și mai ales un ascet, cum spuneam, zăvorât în celula sa, pentru că, să nu uităm, omul era condamnat la moarte, fraților.
Deci gândiți-vă, vreme de 38 de ani își aștepta în fiecare zi, moartea. Deci noi dacă stăm închiși nu 38 de ani, fraților, în pandemie am stat închiși puțintel și stăteam nu în închisoare, ci pe niște canapele, ne uitam la televizor și așa mai departe și făceam cu nervii. Deci vă dați seama că omul acesta în închisoare a stat 38 de ani și deci avea nevoie de un suport al harului foarte serios ca să poată să reziste. Și bineînțeles că acest suport al harului a venit în 2000 când a fost botezat și i s-a dat numele Antonie. A fost botezat de către părintele stareț Paisie. Mai apoi, în 2007, s-a botezat și Rahil, luând numele de Sarah.
Corespondența duhovnicească
Antonie a avut o corespondență frecventă și cu Înaltul Athanasie de Limassol și cu Înaltul Ierotei de Nafpaktos, Ierotei Valhos, care este cunoscut în România pentru cartea sa, mai multe cărți, dar în principal pentru cartea „Psihoterapia ortodoxă”. Carte pe care a citit-o și Antonie și care bineînțeles l-a impresionat și din cauza asta a dorit să intre în contact, să aibă corespondență cu Înaltul Ierotei.
Dincolo de asta, mulți ani de închisoare, a făcut și studii înalte în artă, limba engleză, drept și bineînțeles, în teologie. După aproape 40 de ani de închisoare, cum spuneam, 38 mai exact, judecătoria din Arizona a emis pe numele său ordinul de execuție în 8 iunie 2022, adică în urmă cu foarte puține zile, ordin care a fost executat după cum foarte mulți dintre voi știu.
Mulțumiri
Înainte de a face o mică analiză a acestui caz, aș doresc să aduc mulțumiri la Înaltul Athanasie pentru tot! Și de asemenea și Înaltului Ierotei Vlahos pentru faptul că au reușit să îl mențină pe omul acesta pe calea duhovnicească și mai ales, să ne aducă cunoscut nouă acest caz. Bineînțeles că la Părintele Stareț Paisie și întâi de toate la Părintele Stareț Pimen, starețul meu și întregii obști de la chilia noastră – întâi de toate, la părintele meu duhovnic care îmi spunea despre caz: măi, vezi că omul e aproape de moarte, ocupă-te de el!
Eu știam, corespondam cu doamna, cu Sarah, dar părintele meu duhovnic, să nu-i spun numele că încă trăiește, mi-a spus: măi, vezi că… ocupă-te!
De asemenea, aș dori să aduc mulțumiri și echipei de pe site, aproximativ zece persoane au conlucrat, trebuie să știți, mulțumesc tuturor că ne-au ajutat să facem materiale, să le distribuim și toate celelalte. Chiar dacă au fost anumite ispite cu anumite persoane, mai ales cu cei pe care diavolul i-a luptat foarte tare – mă rog, un caz a fost, dar de acolo încolo toți ceilalți au fost foarte foarte bine, ne-a păzit bunul Dumnezeu și am făcut cu ajutorul lui Dumnezeu o lucrare foarte bună, socotesc eu cu multă smerenie, pentru că foarte mulți oameni s-au rugat pentru Antonie, pentru Părintele Efrem.
Rugăciunea
A devenit Efrem cu o zi înainte de a fi omorât. A fost făcut schimnic și i s-a dat numele Efrem. A fost făcut schimnic în schima mare de către părintele stareț și duhovnic al său, părintele Paisie.
Deci din cauza asta mulțumim tuturor pentru faptul că ne-au ajutat ca să putem să-i facem pe oameni să se roage pentru sufletul părintelui Efrem. Socotim și știm că la ora asta, este foarte bine în cer și vorbesc foarte concret și în cunoștință de cauză și cu toată seriozitatea. Asta una și doi, pentru că dorim să aducem iarăși pe baza morții acestui om, să aducem iarăși pe cât posibil, viața unității în Biserică.
Pocăința părintelui Efrem
Cine ne-a atras? Trebuie să știți că ne-a atras foarte mult pocăința sa. Deci asta caută Dumnezeu. Deci bineînțeles că noi nu validăm și promovăm pe toți condamnații la moarte, să ne înțelegem. Desigur că trebuie să iubim pe toată lumea, însă nu putem să fim de acord cu faptele unora pentru că în cazul faptelor rele, lipsește pocăința. Deci nu putem să validăm un ucigaș, da.
Bine, părintele Efrem nu era un ucigaș, dar oamenii în general nu știau treaba asta. De ce? Pentru că nu aveau pe Duhul Sfânt, dar despre asta o să vorbim puțin mai încolo.
Puterea pocăinței
Revenind la pocăință. Puterea pocăinței este atât de mare că poate să transforme dintr-un criminal în sfânt și poate să mențină un om nevinovat sub tot oprobriul, sub toată clevetirea acuzației de criminalitate. Pentru că el de fapt era acuzat de faptul că era criminal de faptul că ucisese o fetiță. Vă dați seama, el tot timpul avea pata asta peste el. Înțelegeți?
Din cauza asta e foarte importantă pocăința și foarte important suportul harului. Cunosc cazuri de oameni care erau gata să se sinucidă pentru niște lucruri mult mai mici pentru care nu fuseseră clevetiți, ci pentru că apăruse în presă că avusese o relație extraconjugală, de exemplu. Și omul se aruncase de la etaj. Deci nu vă gândiți că e ceva foarte simplu să fii în continuu, 38 de ani, cu pată pe tine că ai ucis o fetiță de 8 ani și de fapt, să nu fi făcut treaba asta. E foarte tare, să știți, fraților! Deci să ne gândim puțin.
Deci din cauza asta l-am promovat: pentru pocăința lui și pentru măsura hai, să zic a sfințeniei la care ajunsese omul ăsta. Înțelegeți?
Pentru cine este raiul
Exemple de sfinți
Și mai ales trebuie să știți că raiul, după cum spune chiar părintele Efrem din Arizona, raiul nu este pentru oamenii fără de păcat. Este pentru oamenii păcătoși care s-au pocăit. Și aici avem mari exemple în Biserică, începând de la Sfântul Apostol Pavel.
Sfântul Apostol Pavel care este principalul ca pondere din Noul Testament, din Sfânta Scriptură. Sfântul Apostol Pavel nu era bănuit pe nedrept, ci Sfântul Apostol Pavel într-adevăr vâna cu acte în regulă pe creștini și-i ducea la chinuri să-i omoare și așa mai departe. Deci era ucigaș în serie, fraților. Și cu toate astea, Sfântul Apostol Pavel s-a pocăit și cine l-a primit? L-au primit creștinii. Deci cei pe care Sfântul Apostol Pavel îi ucisese înainte, îi prinsese înainte. Înțelegeți?
Deci toate duhurile astea care nu vor să-l ierte pe părintele Efrem că în urmă cu 38 de ani, vezi Doamne, a făcut ceva, cu toate că nu a făcut, duhurile astea nu sunt creștine, să știți. Nu suntem creștine. Înțelegeți?
La fel și Sfânta Maria Egipteanca, știți foarte bine pocăința ei. Sfântul Moise Arabul care iarăși era tâlhar și ucigaș în serie. Sfântul Ciprian vrăjitorul, da… Știți foarte bine că Sfântul Ciprian a fost un mare vrăjitor și nu numai că omora și făcea răi și trimitea și în iad, ferească bunul Dumnezeu! Deci era cu…
Ei, și ca să nu vorbim de alți mari sfinți din trecut care au avut pocăință extraordinară și care au trecut de la bine la rău, îi avem pe sfinții români din închisori care nu au trecut de la bine la rău, ci făceau bine, dar au fost clevetiți, ca și părintele Efrem, că fac răul. Și până astăzi, sfinții români din închisori au această pată asupra lor că au fost… mă rog, tot felul li se pun în cârcă, să nu intrăm în detalii că sunt foarte multe și la urmă, iarăși intrăm în niște discuții interminabile.
Deci fraților, trebuie să fim foarte atenți nu care cumva, crezând în tot felul de surse atee, din Statele Unite, să fim în afara Bisericii cu gândirea. Noi să fim botezați, dar de fapt, noi să fim atei în gândire.
Diferența dintre pocăință și minciună
Pocăința sa, pocăința părintelui Efrem – aceasta este de lăudat, sfințenia sa și asta se vede din comportament. Înțelegeți? Deci nu poate cineva cu astfel de comportament iubitor și duhovnicesc, după cum se vede cum scrie, să facă așa ceva!
Și se vede foarte clar diferența dintre cei care cunosc pocăința corectă, din faptul cum scrie, cine dă garanție de el și așa mai departe și ceilalți care sunt în afara Bisericii care zic: să plătească, să moară… După ce, vă dați seama, a stat toată viața în închisoare.
Deci cazul părintelui Efrem este capital. De ce? Pentru că să vede, se face deosebirea duhurilor între cei care iubesc și cei care spun – să moară. Fraților, încă o dată, după 38 de ani, da…?
Acuma, nu știu dacă ați fost atenți, o să mă repet puțin, vedeți cine dă garanție pentru părintele Efrem! Pentru părintele Efrem dă garanție întâi de toate, Înaltul Athanasie de Limassol pe care eu îl cunosc, nu știu… 15 ani, 17 ani, ceva de genul ăsta… Bineînțeles că eu sunt un nimeni, dar cu multă smerenie spun că aș putea să mă avânt să spun să îl cunosc destul de bine, fraților, astfel încât să pot să spun: fraților, Înaltul nu se joacă cu astfel de lucruri. Înțelegeți?
Garanții
Deci dacă Înaltpreasfinția Sa Athanasie spune ceva în domeniul duhovnicesc, înseamnă că așa este. Și să nu uităm că Înaltul Athanasie l-a spovedit pe părintele Efrem și a spus în spovedanie că nu a făcut așa ceva. Și după aceea, bineînțeles că s-a împărtășit părintele Efrem.
Fraților, să ne înțelegem: spovedania și împărtășania nu sunt scenete, nu sunt piese de teatru! Deci dacă cineva minte în niște chestiuni așa de grave și în niște taine așa de mari… fraților, dacă ai ucis o fetiță de 8 ani nu înseamnă că ai furat o prună din pom de la vecinul, e ceva foarte grav. Deci dacă cineva minte în spovedanie și se împărtășește astfel, fraților, păi, omul se super-demonizează și nu numai atât. Spune Sfântul Apostol Pavel, se îmbolnăvește și foarte mulți dintre cei care fac așa ceva chiar și mor. Deci nici vorbă să ajungă la măsurile duhovnicești la care a ajuns Antonie.
Deci cine dă mărturie de nevinovăția lui și îl validează în fața Bisericii, sunt înseși Tainele Bisericii. Este harul Duhului Sfânt prin Tainele Bisericii. Înțelegeți? Asta este capital. Din cauza asta noi știm că omul este nevinovat. Da.
Bineînțeles că cei care nu sunt în Biserică judecă logic și zic – dar dacă și așa mai departe și dincolo de asta, cei ce sunt în afara Bisericii bineînțeles că dacă nu au pe Duhul Sfânt, nu au smerenie, că nici noi nu avem smerenie, darămite cine e în afara Bisericii. Atunci, se înțepenesc în poziția lor.
Dincolo de Înaltul Athanasie, e vorba de Înaltul Ierotei de Nafpaktos, Ieroteo Vlahos – și cu el am avut cinstea de atâtea ori să vorbesc și desigur că niciun om nu este perfect, niciun om nu este nepătimaș sau mai bine zis, nepăcătos, dar credeți-mă fraților că Înaltul Ierotei este unul dintre cei mai distinși ierarhi ai Bisericii Ortodoxe. Nici el și nici Înaltul Athanasie și nici părintele Paisie nu s-ar fi încurcat cu acesta, dacă omul ar fi fost astfel păcătos și mânjit și așa mai departe. Înțelegeți?
Minuni
Deci să fim foarte foarte înțeleși că nu e vorba de niciun fel de discuție în ceea ce privește nevinovăția părintelui Efrem. Și de acolo încolo, este vorba și de faptul că s-a întâmplat o mulțime de minuni, inclusiv faptul că ajuns Ortodoxia la el. Să ne înțelegem – el era condamnat la moarte și acolo nu ajunge nici muscă, fraților.
Ajunge Ortodoxia la el, se botează, are legături cu cei mai titrați arhierei din Biserică, se spovedește la cel mai faimos, dacă doriți, duhovnic din Statele Unite, da, și cazul lui devine atât de public… Fraților, deci Dumnezeu nu face lucrurile astea la întâmplare, să ne înțelegem! Dumnezeu este perfect. Părintele Efrem putea să ajungă la Ortodoxie prin oricine altcineva, un preot evlavios pe care să nu-l știe nimeni și așa mai departe. Ei, asta nu-i lucrarea lui Dumnezeu? Nu înseamnă că Dumnezeu îl validează pe el ca exemplu? Nu se poate fraților, trebuie să avem grijă să nu luăm lucrurile astea cu superficialitate! Înțelegeți?
Și iarăși și mai mult: după cum probabil știți sau cine știe că un lucru total ieșit din comun pentru prima dată în istorie, duhovnicul său a fost cu el în camera morții și i-a pus epitrahilul pe cap și îi citea rugăciunea de ieșirea a sufletului și rugăciunea de iertare, în clipa în care ceilalți îl omorau, prin injecție, i-au injectat un ser letal. Înțelegeți? Dacă asta nu e o mare binecuvântare de la Dumnezeu, ce altceva este?
Primirea schimei mari
Bineînțeles, cu o zi înainte, a fost făcut schimnic și nu știu dacă știți – schima mare îi șterge toate păcatele. Și schima mare este desăvârșirea harului Duhului Sfânt pe care poate să o ia un om. Înțelegeți?
Poate că aici ar fi bine să fac o mică… să nu apară probleme. Trebuie să știți că darul arhieresc este un dar care îi sfințește pe alții, nu pe sineși. Bineînțeles că și arhiereii, ei datorită faptului că îi sfințesc pe alții, primesc răsplată de la Dumnezeu și așa mai departe, pe când harul schimei este un har sfințitor pentru noi înșine, pentru cel care-l poartă. Ca și harul botezului și din cauza asta schima este al doilea botez.
Și bineînțeles că au fost părinți care au văzut aceste… Citiți în viețile sfinților – Sfinții Ioan și Simion cel nebun pentru Hristos și mulți părinți. Eu cunosc chiar părinți care au văzut harul schimei și au văzut cum sunt iertate păcatele oamenilor.
Deci părintele Efrem a fost binecuvântat de Dumnezeu cu toptanul fraților, a fost binecuvântat de Dumnezeu într-un mod extraordinar. Nu putem să spunem că omul acesta a fost părăsit de Dumnezeu. Din contră, Dumnezeu i-a dat o slavă mai mare decât orice slavă omenească, o slavă duhovnicească, o slavă asemenea sfinților, o slavă pe drumul lui Hristos. Înțelegeți?
Comportament contrar
Acuma, pe de altă parte, ca să mergem în partea cealaltă trebuie să menționăm că un om păcătos și eu știu cum, puțintel așa, este un îngrozit, încearcă să scape, se tulbură, țipă de nedreptate și așa mai departe. Chiar știu un caz, vă rog să mă iertați, un om a făcut pe el în clipa în care urma să fie omorât. Da, nu-i de glumă. Fraților, e vorba de moarte! Înțelegeți? Și nu să trimită mesaje duhovnicești cum i-a trimis părintele Efrem să îi mulțumească duhovnicului său și lui Hristos sau să se îngrijească duhovnicul să fie acolo, să trimită mesaje de iubirea doamnei sale și așa mai departe. Deci e tare de tot.
Confirmări
Pe de altă parte, știm că deja au început să apară tot felul de ajutoare. Chiar pe noi ne-a ajutat într-o problemă foarte așa, în niște probleme destul de serioase, nu pot să dau detalii, mă rog… Și chiar o doamnă ne-a spus că a citit Paraclisul Maicii Domnului și simțit în inima ei în clipa în care a murit părintele Efrem să se roage pentru părintele Efrem, fără să știe ce se întâmplă. Bine, ea citise înainte cu câteva zile că urma să moară. Uitase, după care l-a citit și după aceea a văzut postarea noastră că într-adevăr la ora respectivă a murit părintele Efrem. Înțelegeți?
Mama fetiței
Pe de altă parte, vedeți, nu doresc să spun, dar mama fetiței se bucură după atâția ani că a fost omorât. Deci ea nu a putut să treacă peste treaba asta de 38 de ani. Și-a făcut un calvar. Fraților, să știți că nici acum nu o să treacă peste asta, nu poate pentru că problema este înăuntrul ei, nu este în afara ei.
Bineînțeles, cum spuneam și v-am dovedit că părintele Efrem n-a fost vinovat, dar dincolo de asta sunt multe cazuri în care omul iartă și trebuie să iertăm toți – asta a spus bunul Dumnezeu. Înțelegeți?
Și chiar doamna respectivă, mama fetiței spune într-un clip, ea spune, că a lovit cu pantoful în cap pe unul care spune că nu e creștinește acest lucru, că urăște. Ei, acesta nu cred că este un comportament creștin. Vă rog să mă iertați! Înțelegeți?
Sigur, e o durere mare! Fraților, după 38 de ani…. slavă lui Dumnezeu! Înțelegeți? Dincolo de faptul că se încalcă o mulțime de porunci. Domnul a spus să nu ucizi, să iertăm de 70 de ori câte 7. Astea-s porunci, nu sunt opțiuni. Înțelegeți?
Pe toți trebuie să îi iertăm. Sigur, da, ok, înțelegem, trebuie să fim înțelegători, dar nu putem să nu comparăm. Și de ce fac această comparație? Nu ca să o judec pe femeia respectivă. Săraca, ea e protestantă, nu știe. Ci spun asta ca să nu cumva să o luăm de exemplu. Înțelegeți?
Iertarea și pedagogia pedepsei
Pe de altă parte, dacă trebuie să îi iertăm pe toți – ca să lămurim și acest lucru – de ce trebuie să închidem pe cineva, de ce unii dintre ei trebuie să primească pedepse? De ce? Ca să nu mai facă și pentru a li se induce o durere analoagă cu plăcerea resimțită în clipa comiterii păcatului. Și ca aceasta să nu-i țină robi, să poată să fie eliberați de acolo. Din cauza asta oamenii se pedepsesc sau se bagă în închisoare… Bineînțeles și asta trebuie să fie o expresie a dragostei pentru că că dacă unul îi face rău altuia, îl pui la închisoare de dragul și al lui și al celorlalți din comunitate. Înțelegeți?
Nu bag pe cineva la închisoare că mă răzbun eu pe el sau că vreau să fiu liniștit sau să nu apară în fața lumii că am greșit în judecata mea, pentru că atunci o să dau un răspuns foarte mare lui Dumnezeu, cum a fost de fapt cazul părintelui Efrem. Înțelegeți?
Crucea
Ei, acum gândiți-vă în cazul părintelui Efrem ce durere mare a avut când a fost judecat pe nedrept. Și toată viața lui a purtat această stigmă, această cruce. Înțelegeți? Fără să fi făcut nimic. E foarte greu. Înțelegeți?
Trebuie să știți că acest păcat al clevetirii, al osândirii pe nedrept de care a avut parte o mulțime de sfinți, inclusiv Domnul nostru Iisus Hristos, este atât de mare că omul foarte greu ține poruncile Domnului. Și de fapt, e nevoie numai de har că altfel nu poate. Chiar spune la un moment dat la Psalmi: ferește-mă de clevetirea oamenilor și voi păzi poruncile Tale.
Dacă suntem clevetiți, nu mai putem, e foarte greu de ținut această judecată nedreaptă. Înțelegeți? E foarte dificil.
Și bineînțeles, pe cealaltă parte, cei care îl acuză sunt ferm convinși și sunt înțepeniți în pozițiile lor. Cum spuneam: altceva este măsura corectivă prin lege care niciodată nu înseamnă moarte și altceva este dragostea de om care trebuie să fie întotdeauna. Totdeauna trebuie să ajutăm persoana să se pocăiască. Înțelegeți?
Adevărul confirmat de Biserică
Acuma, ca și concluzie, vedeți că doar în Biserică avem această siguranță a adevărului și luminarea Duhului Sfânt. Și siguranța în Biserică vine din Tainele Bisericii, vine din oamenii duhovnicești din Biserică, vine din comuniunea dintre noi. Numai în Biserica cea adevărată omul se luminează la lumina acestei păci, acestui echilibru al comunității. Altfel, omul trăiește într-o continuă nesiguranță și nu ascultă de fapt decât de mintea sa, fraților.
Și vedeți, întotdeauna, oamenii în Biserică sunt iubitori, sunt pașnici și chiar și oficialii, dacă ați urmărit pe live, au declarat că a fost de departe cea mai pașnică execuție pe care au văzut-o ei. Și asta provine din harul pe care îl avea părintele Efrem care i-a ajutat pe oamenii respectivi, da, sigur… și așa mai departe. Parcă mergea la nuntă și chiar asta discutam în corespondențe că moartea este doar o trecere către Mirele cel ceresc. Înțelegeți?
Concluzie
Vedeți că întotdeauna Dumnezeu arată adevărul într-un final pentru că Dumnezeu este lumina care vine în lume. Înțelegeți? Hristos este Adevărul. Eu sunt Calea, Adevărul și Viața și Duhul cel Sfânt este duhul adevărului. Și atunci omul se liniștește. Pentru cine e deschis lui Dumnezeu, Acesta a făcut astfel încât omul să știe adevărul. Deci cei din Biserică care sunt deschiși către Dumnezeu cunosc adevărul. Dacă nu, orice ar face, fraților, omul rămâne înțepenit în părerea sa și în răzbunarea sa.
Dumnezeu nu are ca scop să trăim o viață care să fie fericită din punct de vedere omenesc aici pe pământ. Scopul lui Dumnezeu este maximizarea fericirii umane în veșnicie. Din cauza asta avem cruce aici pe pământ. Să dea bunul Dumnezeu să o ducem și să o purtăm cu bucurie până la sfârșitul nostru cel luminos. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
23 Comment
Când ești îndrăgostit de Dumnezeire eu cred că moartea nici nu mai există ….doar ești în Rai .. sufletul este in Rai …aici,pe pământ.Acum când scriu înțeleg Cuvintele Mântuitorului,,Doamne iartă i că nu știu ce fac ,,
Dumnezeu să ierte pe toți cei care îndrăznesc să mai judece pe Părinte!
Mai bine să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ierte pe noi pentru rugăciunile Părinților noștri!
Doamne ajuta,Parinte!
La un moment dat afirmati ca Parintele Efrem a colaborat cu cei care l-au executat? Intr-una din frazeĺe sale, Parintele Efrem afirma ca nu mai vrea sa traiasca intr-o lume in care familia fetiței nu-i suporta existența. Doresc numai sa ma asigurați ca asta nu este impotriva vieții, nici in dezacord cu poruncile Domnului.
Va rog sa-mi iertați indrăzneala, Părinte, si va multumesc.
nu știam ca sunt 8 Sfinte Taine în Biserica și ca, tunderea în monahism este o tain și nu o oerurgie? cum sa ierte păcatele o oerurgie parinte? adică puneți la egalitate cele 3 Taine de inițiere, Sfântul Botez, Mirungerea și Wuharistia cu tunderea în monahism?
Am senzatia ca e venita pe filiera rusilor chestia asta. Dupa o viata de pustnicie nu erau tunsi in schima mare. Doar pe patul de moarte….
Citește pe Sf. Iustin Popovici – și nu numai. Taina este modalitatea de transmitere a Duhului Sfânt. Sf. Iustin spune că toate sunt taine, începând de la binecuvântarea cădelniței, terminând cu hirotonia arhiereului (pe care el o consideră ca cea mai mare). Împărțirea în 7-8 taine e scolastică. Prin tunderea în monahism se face un întreg om nou. Cum spuneam în clip sunt dovezi de la sfinți din trecut și până azi, inclusiv textul slujbei care zice clar „al 2-lea botez iei astăzi frate…”. Dacă ai fi schimnic nu ai mai vorbi așa. Nu îți zic cu răutate sau agresiv – cu drag îți spun.
Sunt de acord, asa zice si parintele Rafail Noica vizavi de tunderea in monahism, cum zice si parintele Teologu. Insa, tinerea schimei mari „in rezerva” pentru a ti se ierta pacatele inainte de moarte… Socotelile astea nu cred ca sunt bine placute Duhului Sfant.
Da, te înțeleg, însă a fost un caz cu totul special. Omul era la închisoare, condamnat la moarte. În orice caz, este cu totul extraordinar că Dumnezeu l-a încununat astfel. Să nu uităm că Duhul Sfânt este atotștiitor și putea să îi refuze dacă nu făcea cu inimă curată.
Da, asa este! Eu nici nu ma refeream la el, nu cred ca a cerut el schima, probabil doar a acceptat cu bucurie. Ma gandeam ca cei din Biserica, inclusiv duhovnicul, care nu este oricine, parca tot au cautat sa se asigure ca se mantuieste, m-am cam problematizat din cauza aceasta. Cainta (parerea de rau), pocainta (metanoia – schimbarea mintii, om nou), spovedit, botezat, tuns in monahism. Ar trebui sa fie suficient, nu? Chiar si fara tunderea in monahism, daramite schima mare!
tunderea in monahism este IERURGIE. adica nu are aceeasi valoare harica , cu cea a Botezului care sterge pacatul stramosesc. diferenta este ca ramane conditia pt intrarea in imparatia cerurilor Botezul . tunderea ne este necesara. cititi lucrarile sinoadelor . pidalionul.
in al doilea rand parerea unui sfant sau invatat din Biserica poate sa fie diferita si se numeste teologumena . cred ca stiti termenul daca nu va invit sa cercetati .
se merge pana acolo cu rationamentul acesta, care se ascunde sub masca asa zisei libertati duhovnicesti in antiteza folosindu-se cuvantul „scolastica“ pentru a crea un climat convenabil propriilor pareri si in cazul asemanarii cu Taina Cununiei spunandu-se de catre unii monahi ca e mai mare decat aceasta!
Cred cu tărie că ne va ajuta Dumnezeu să depășim robia babiloniană a teologiei noastre școlare, cândva. Am preluat/moștenit de la „colegii vestici” această „teologie sistematică” – adică a rațiunii care sistematizează Duhul, ca să-l fac să zâmbească puțin pe Sf. Ap. Pavel. Același fenomen se vede de ex. și în ce privește Sf. Liturghie, căreia „sistematizarea” i-a creat un „punct culminant” (cam ca la o piesă bună de teatru), de parcă ce e înainte e doar vorbărie duhovnicească sau un fel de încălzire, căci de fapt… trebuie doar să zicem niște formule și „pac” Duhul Sfânt a venit la comandă, totul e un mecanism „bine uns”. La fel și la Schima Mare, când părintele zice că „iartă păcatele ca un al doilea botez” ne scandalizăm ca și cum cineva l-ar putea „păcăli” pe Dumnezeu – cum ar veni că Pr. Paisie a venit acolo cu o carte și o haină și a săvârșit o mică magie și „puf” pr. Efrem e sfânt și noi tot păcătoși… În realitate de fapt pierdem din vedere adevărata Taină care ne scapă, și anume toată această dinamică de peste 30 de ani între pr. Efrem și Duhul Sfânt, povestea de dragoste dintre ei care a culminat în cele din urmă în penultima zi a vieții sale cu Marea Schimă și a doua zi cu mucenicia.
Pocainta este punctul de reper!!! Era botezat. Acesta (botezul) sterge toate pacatele! Era deja tuns in monahism, un nou botez (nu numai schima mare), primeste si alt nume.
scuze pentru greșeală a se citi ierurgie ȘI Euhariatie
38 de ani…o viata de om !Sa nu iti pierzi mintile stiind ca esti nevinovat este O MINUNE ! Cred ca acum parintele Efrem se roaga chiar si pentru mama care a avut o reactie diabolica bucurandu-se de moartea lui .Grea povara si pentru acei jurati…Parintele si-a gasit in sfarsit linistea ! Mai greu va fi pentru cei care au aruncat cu „piatra „.
După ce am văzut materialul m-am gândit și eu, mult, cum a rezistat atâția ani știindu-se nevinovat de acuzația care l-a dus la condamnare și cum a trăit cu gândul că în orice moment putea fi anunțat despre executarea sentinței. Apoi mi-am dat seama că, de fapt, toți trăim în apropierea morții dar nu o conștientizăm pe a noastră. Vedem la alții că mor la diferite vârste, în diferite împrejurări, brusc: infarct la 30 de ani, accident la 10 ani, AVC la 28 de ani etc. Vedem că e posibil, putem muri în orice clipă și ce facem: ne pregătim? Ne apropiem de Dumnezeu? Suntem mai buni? El asta a făcut cu timpul pe care l-a avut. Cred că Dumnezeu, prin nedreptatea omenească, l-a dus spre mântuire. Cine știe dacă, liber fiind, n-ar fi continuat viața fără Dumnezeu pe care o ducea?! Noi, liberi (în afara închisorii) fiind, putem alege. Și ce alegem? A avut o cruce grea dar Dumnezeu i-a dat-o pentru că a știut că o va putea duce și că-l va face cu adevărat liber. Eu îl rog pe Dumnezeu să-l ierte dar cred că am eu mai mare nevoie de rugăciunile lui ca să mă îndrept. Mulțumesc părintelui Theologos pentru toate postările și explicațiile. Să-l ajute Dumnezeu și să-l ocrotească Măicuța Domnului! Doamne, ajută-ne pe toți!
Acum cativa ani am trecut pe langa aceea inchisoare in drumul meu spre Manastirea Sfantul Antony. M-a facut sa mi se stranga inima asa era de infricosatoare privelistea, rece (desi erau 40 de grade), ca un iad. Nu stiam ca acolo se afla Parintele Efrem…
Si la cativa kilometrii mai departe se gaseste Raiul pe pamant, Sfanta Manastire, plina de viata, de vegetatie acolo in mijlocul desertului. Cand spuneati ca nevinovatia Parintelui Efrem este intarita de asa Parinti Sfintiti o cred cu tarie. Dumnezeu m-a binecuvantat sa ma Spovedesc la Parintele Staret Paisie de la Manastire si intr-adevar am simtit ca are harul de a vedea adancul sufletului. Iertati-ma va rog.
Pentru ce sa va iertam?
Pentru ca nu am vrut sa obosesc sau sa deranjez pe nimeni prin comentariul pe care l-am postat. Doamne ajuta!
Acele „mici infractiuni“ despre capre pomeniti in scurta biografie nu erau chiar atit de mici (cel putin intr-o tara care nu se joaca atunci cand este vorba de asa ceva). Iata-le:
1. La 3 februarie 1975 Frank Jarvis Atwood este condamnat pentru comportament obscen in public de către Curtea Superioară din Los Angeles.
2. La 20 iulie 1981 Frank Atwood pledează vinovat pentru răpirea unui băiat de 8 ani și este condamnat la cinci ani de închisoare.
In plus, conform documentelor depuse la dosar, în corespondența către Ernest Bernsienne, mărturisea că atras de copii cu vârste cuprinse între șapte și doisprezece ani.
Asta ca sa se stie adevarul…
A fost o exprimare eliptică din partea mea și din partea altor multora, inclusiv arhierei – este un fenomen psihologic care ni se întâmplă tuturor când comparăm: un copil de 20 de ani este „mare” în comparație cu un copil de 10 ani și „mic” în comparație cu un om de 40 de ani. Aici este vorba de cazul „mare” care a fost nedrept și lipsa de iertare față de acest om care a suferit mult și în închisoare și în afara ei – mult mai mult decât cei doi copii pe care îi amintești și în fața cărora ne închinăm pentru traumele prin care au trecut.
Faptul că, violat fiind și folosit pe post de prostituat, a sărutat la vârsta de 18 ani o fată de 10 ani și că la 24 de ani a molestat („molested”) un copil de 7 ani, este desigur ceva foarte serios. Pentru cine nu știe, există diferență între viol și molestare, chiar dacă amândouă sunt lucruri foarte rele – violul reprezintă actul sexual în sine fără consimțământul uneia din părți, în timp ce molestarea reprezintă atingerea – tot fără consimțământ – a organelor genitale sau a pieptului (în cazul fetelor).
Cu toate că, desigur, sunt lucruri foarte serioase – inadmisibile, în această lumină apare eliberarea sa condiționată ca de înțeles.
Din punct de vedere duhovnicesc, în legătură cu cazul lui Viki, am explicat în clip.
Din punct de vedere juridic / legal, probele serioase în favoarea lui și faptul că au fost implantate dovezi de către FBI le găsiți aici: https://thefrankatwoodstory.gr/ – numai să aibă cineva răbdare să citească și să se uite la fotografii cu atenție. Din cauza asta s-a întârziat 38 de ani. Pentru că era un caz care „arde”. Foarte probabil adevăratul criminal este/era cineva care avea posibilitatea să se ascundă pe sine prin intermediul aparatului juridic.
Nimeni (inclusiv el) nu neagă aceste lucruri pe care le amintești. Sunt cunoscute. Cum spuneam, pe noi ne-a atras pocăința lui.
Sărutăm dreapta Părinte!
Vă rog să mă iertați că îndrăznesc și eu să spun un cuvânt…o întrebare:
De ce ar trebui să se justifice Dumnezeu în fața noastră că a hotărât să ia cu El în Rai pe tâlharul din dreapta?
A zis nouă,,Cine are ochi de văzut să vadă și urechi de auzit să audă!,,
Cine vrea să vadă doar negativul din acest caz rămâne cu ce dorește….
Dumnezeu a hotărât…a lăsat duhovnicul lângă ucenic în clipa cea mai grea.
Slavă Ție Doamne pentru toate suferințele dar și Bucuriile care le dăruiești nouă celor ce Te răstignim pe Cruce in fiecare clipă!
Vă rog să mă iertați!
Sa nu uitam ca nu cred ca din rautate, mai multe persoane nu cred sau nu credeau in nevinovatia lui. Traim intr-o lume in care vedem SUA prin ochii filmelor, in care politisti, inspectori etc rezolva cazuri grele. Dar tot citind despre caz, nu parerea parintelui, ci doar sa spunem fapte obiective sunt multe lacune. Eu nu am citit de vreo proba adn, doar niste declaratii cum ca au fost vazuti impreuna. Mai mult, nu se cunosc cauzele mortii fetitei, sau daca a fost atacata, absolut nimic. cred ca ideea posibilitatii de a fi acuzat pe nedrept pe baza unor probe minime in cea mai „libera” tara sperie mai mult, asa ca probabil e mai reconfortant sa il consideri vinovat. O urma de indoiala poate ca exista, pe baza trecutului lui. . Oricum, sa astepti moartea 38 de ani e o pedeapsa mai mare decat moartea, cred. . Nu inteleg de ce mama fetitei e asa sigura, si atat de dornica de moarte. Parca face spectacol uneori, sa imi fie cu iertare, inteleg suferinta unui parinte, dar sper ca nu asa se manifesta. Cred doar atat, ca doar punerea in pericol imediata a unor oameni justifica o reacyie de aparare care sa duca la crima, ca doar nu o sa stai sa privesti cum cineva iti omoara aproapele, dar uciderea unui batranel amarat cum era acum acest om, nu mi se pare justificata
Pana la un punct, e in regula, asa functioneaza sistemul, nu e rau. Aliniezi „the usual suspects” in functie de tipul faptei comise. Normal ca, in acest caz, prima oara cauti pradatorii sexuali din zona. Acum daca nu gasesti autorul si o pui in carca unuia cu antecedente, asta nu mai stiu…
Desi nu suntem vrednici sa judecam, logic vorbind, sa privim reactia dinaintea mortii. Daca era vinovat si credea in Dumnezeu, cum ar fi putut sta linistit stiind ca a mintit, asta in cazul in care nu ar fi patit ceva pana atunci, si daca sa zicem, ca prion absurd nici nu credea, si totul ar fi fost o sarada, nu trebuia sa se agate cu orice pret de viata, daca nu ar fi urmat nimic? Exact asta a expus parintele Teologus, printre alte taine, care eu nu le cunosc, datrorita pozitiei mele mici in ale cunoasterii teologice