Vizionați un cuvânt al unuia dintre cei mai titrați profesori universitari contemporani – P. Vassilios Kalliakmanis – despre ce înseamnă Sfânta Tradiție din punct de vedere ortodox. Este explicată foarte bine relația dintre Tradiție și adevăratul Progresism cu un exemplu foarte frumos din viața Sfântului Porfirie.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
În Biserica primară nu existau textele scrise ale Evangheliilor. Sfântul Atanasie ne spune care sunt textele canonice ale acestora. Vă gândiți la asta? Însă atâția ani Biserica existase, aceste texte erau citite și se crease Tradiția.
Ce înseamnă Tradiția?
Ce înseamnă Tradiția? E trăirea autentică a mesajului evanghelic, a mesajului bucuriei, a mesajului frumuseții, a mesajului ascezei duhovnicești, care trece din generație în generație prin intermediul vieții. Trebuie să spunem că aici găsim răspuns și pentru ceea ce numim succesiune apostolică, tradiția apostolică.
Ce se transmite de la o generație la alta? Se transmite modul de viețuire, modul trăirii Evangheliei, modul în care au trăit creștinii de dinainte și pe care l-au predat celor de după ei, iar aceștia celor care i-au urmat. De fiecare dată această tradiție se reînnoia.
Sigur că poate exista și tradiție strâmbă, tradiția ereticilor era denaturată. De aceea, Biserica, prin sinoade, adeverește Tradiția corectă. Care? Credința dreaptă despre Evanghelie, despre Domnul nostru Iisus Hristos, despre scopul Întrupării și al venirii Sale în lume, despre taina Întrupării, despre taina Bisericii. Adică, din generație din generație, aproape în mod silențios și tainic, în Biserică, trece de la o generație la alta experiența lucrurilor și modul ascezei. Așadar, această Tradiție ajunge până la Sfinții Apostoli și în final, până la Cine? La Însuși Hristos.
Sunt diferite tradiții
Acum, vedeți că există tradiții. Există tradiția romano-catolică, există tradiția protestantă, există acea tendință spre interpretarea particulară a Scripturii. Aici e nevoie de multă atenție. Putem fi în cadrul Bisericii Ortodoxe, putem fi membrii ei și se presupune că iubim Biserica, dar să teologhisim – luați aminte! – în mod particular.
Acest lucru este foarte periculos. A început de la teologia academică și a trecut la mulți oameni ai Bisericii – să teologhisim în numele Bisericii, dar în esență, să scoatem în evidență părerile noastre personale și să ne aflăm departe de Tradiție. Pentru că am spus. Ce este Tradiția? Adevărul trăit din generație în generație. Această tradiție a tainei credinței și Însuși Hristos nu se schimbă. Însă firește că se schimbă modul.
Chiar și Sfântul Apostol Pavel le scrie altfel corintenilor, altfel efesenilor. Vedeți un pic. Sfântul Ap. Pavel era pentru circumcizie sau împotriva ei? De aceea spune Sf. Ap. Pavel: „v-am predat ceea ce am primit și eu, faptul că Iisus Hristos a murit și a înviat. Și vă predau ceea ce am primit și eu, că în seara aceea la Cina cea de Taină s-a făcut predarea tainei credinței, adică Taina Sfintei Euharistii.”
Nu este aceasta cea mai importantă Tradiție, predarea Tainei Sfintei Euharistii? De ce uităm acest lucru? Tradiția nu e doar o învățătură, ci trăirea prin Taine, în Sfânta Împărtășanie. Nu-i așa?
Există unii care doresc să coreleze această învățătură a Tradiției cu civilizația modernă.
Eu nu îi condamn, dar nu pot să le urmez, căci că nu cunosc foarte bine curentele acestea, nici civilizația modernă.
Alții intră în dialog cu filosofii contemporani. Nu pot să le urmez, pentru că nu cunosc foarte bine curentele filosofice de azi. Încerc însă să-i înțeleg de ce spun asta când se adresează anumitor oameni. Noi credem că, în mod necesar, cine nu spune ceea ce noi vrem și gândim, poate altera Tradiția. Să nu ne grăbim în a vedea lucrurile așa. Timpul va cerne aceste lucruri.
Exemple de Sfinți Părinți
Când Sfântul Simeon Noul Teolog a reînnoit Tradiția, în mod ironic l-au numit „Simeon Noul Teolog”, însă acela a făcut o întreagă revoluție în epoca sa. Și a reînnoit și viața bisericească și pe cea monahală.
Când Sfântul Nicodim, în vremea sa, edita cărți, făcea ediții patristice, a fost și el condamnat.
Cu toate acestea, este Sfântul Nicodim Aghioritul care în sec. al XVIII-lea, nu numai că s-a îngrijit de editarea Filocaliei, nu numai că a reînnoit viața duhovnicească prin învățăturile sale, prin îndemnul său tăcut și prin scrierile sale, însă citim astăzi și ne minunăm: „Și cu asta s-a ocupat? Și acest lucru există în textele sale?” De aceea vorbim despre modernism în Tradiție.
Sfântul Porfirie
A vrut să meargă să viziteze – știți, Cuviosul Porfirie ne spune că trebuie să vedem casele, civilizația oamenilor și, prin această prismă, să vedem viața oamenilor. Și a vrut să meargă la Muzeul de Arheologie din Atena. Nu știu dacă ați citit despre asta, nu cred că ați citit. „De multă vreme voiam să merg, într-o după-amiază am avut câteva ore libere…” A pornit, așadar, de la Policlinică și s-a dus la Muzeul de Arheologie.
„Numai ce am intrat, am văzut acolo o doamnă ce ghida un grup. Doar ce m-a văzut, mi-a spus: „Eu nu-i suport pe preoți.” Eu nu i-am spus nimic. Priveam de departe. Peste puțin timp, ea însăși a spus: „Acesta nu mi se pare ca ceilalți.” Am prins curaj și i-am spus: „Aș putea urmări și eu ghidajul?” Mi-a spus cu respect: „Poftiți, Părinte.”
Și am înaintat, am înaintat … Eu urmăream cu interes cum îi ghida pe turiști în Muzeul de Arheologie. La sfârșit am ajuns în fața unei statui imense a lui Dias/ Zeus. Dias ține fulgere în mână. Și începe ghidul-arheolog să explice acel chip al lui Dias. La sfârșit m-a întrebat și pe mine: „Nu știu [de ce este așa], părinte ce părere aveți despre asta?”
Și răspunde Cuviosul Porfirie… Fiți atenți ce înțelepciune [arată]. „Ce să-ți spun, copilul meu, eu nu știu despre asta și oricum nu am studiat, însă așa cum văd chipul lui Dias, observ că, într-o oarecare măsură, chipul lui nu arată resentimente, cu toate că ține fulgerele în mâini.
Chipul lui Zeus
Însă pe chipul lui nu apare ranchiună. Dias este prezentat aici ca un nepătimaș. Așa? Adică dincolo de cele omenești. Ce înțeleg mai presus de cele văzute? Că artistul care a creat această operă avea simțirea dumnezeirii. Simțea că Dumnezeu e mai presus de cele omenești, că Dumnezeu e nepătimaș. Și m-au bucurat mult și m-au mulțumit mult [toate acestea].”
Vedeți acum puțintel [cum stau lucrurile]. V-am spus că eu sunt și teolog, profesor universitar – Dumnezeu știe în ce măsură pot îndeplini acestui loc cerințe și ale Bisericii și să îmi ierte greșelile și lipsurile mele -, însă eu nu aș fi putut gândi acest lucru. I-a mulțumit și pe oameni, însă a spus și un adevăr: că Dumnezeu poate fi reprezentat și în acest fel, de un artist care a modelat o statuie. Această înțelepciune ca să fie exprimată este modernă sau după tradiție?
Nu știu, dacă aș fi vrut să fiu în duhul Părinților, aș fi spus că asta nu are nicio legătură cu tradiția patristică. Vedeți însă discernământul Cuviosului Porfirie. Are și altele. Dacă citiți cu atenție textele sale, am găsit multe altele adresate oamenilor de astăzi. Așa?
Are o importanță foarte mare ca un sfânt contemporan să redea în acest fel simțirea lucrurilor, experiența Bisericii. Așadar, Dumnezeu este simplu. Dumnezeu este nepătimaș!
Și se reflectă și pe chipul lui Dias, chiar dacă ține fulgerele. Repet, acest lucru e tradițional sau modern?
Cred că e foarte tradițional. Și este și o punte față ce cei care în mod necesar …. au o poziție negativă față de Biserică și de trăirea ei și de asceză și în general, față de Filocalie și textele sfinte. Mesajul rămâne același: Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este același.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
