Dorește Domnul credință oarbă?

Dorește Domnul credință oarbă? În acest material veți afla care este poziția ortodoxă despre dictonul „Crede și nu cerceta” – dicton care, în contrar cu ce cred mulți, nu se află în Sfânta Scriptură ci în Coran.

Audiție plăcută! (după videoclip aveți transcriptul și podcastul)

Powered by RedCircle

Hristos cel Adevărat și Biserica poartă semnele Răstignirii

Duminica de după Înviere, Biserica ne prezintă Duminica Tomii. În fiecare an, ne amintim acele relatări despre întâlnirea cu Hristos înviat, ucenicii sunt închiși într-o cameră și Hristos apare printre ei, El apare acolo, deși ușile sunt încuiate.

Atât de des, Sfinții Părinți ne spun că încăperile reprezintă inima atunci când apar în Evanghelii. Ne amintim, bineînțeles că în Joia Mare Hristos își trimite Apostolii înainte pentru a pregăti camera în care va împărți cu ei Cina cea de Taină, astfel încât inimile lor trebuie să fie pregătite pentru a primi Sfânta Împărtășanie pentru a intra în acea Taină.

Simbolismele camerei

Și din nou aici avem o cameră despre care Părinții Bisericii ne spun că reprezintă inima umană. Despre aceasta ni se spune că este încuiată, ușile erau încuiate, de fapt, erau două camere în acest context: în primul rând ucenicii fără Toma Îl întâlnesc pe Hristos și apoi din nou o săptămână mai târziu, când Toma este din nou cu ei într-o cameră încuiată, ușile încuiate, Hristos apare în mijlocul lor.

Camera încuiată ne amintește că există inimi care ni se vor părea încuiate pentru Hristos, pentru a-L închide pe Hristos. E posibil să avem prieteni, e posibil să avem pe cei dragi, membri ai familiei pentru care avem mare grijă, care par atât de opuși sau incapabili de a recunoaște adevărul lui Hristos. Inimile lor par să fie cu adevărat închise pentru El. Și totuși, în această relatare, Hristos intră în camera încuiată. Forma Sa înviată este acolo în fața lor, realitatea învierii este acolo, pentru ca ei să vadă. O reamintire pentru noi că nu există inimă în care Hristos să nu poată intra, oricât de încuiată ni s-ar părea.

Desigur, Dumnezeu nu ne încalcă liberul arbitru, El ne dă liberul arbitru și suntem liberi să respingem cu adevărat, să alegem a nu-L primi pe Hristos atât în mod conștient, cât și în acțiunile noastre și în stilul nostru de viață, dar Hristos poate intra în acele inimi pe care le putem percepe ca fiind încuiate. Așa că nu trebuie să ne pierdem speranța, nu trebuie să renunțăm la nimeni despre care putem spune că au întors spatele lui Hristos.

Exemplul Sfântului Toma

Și aici Sf. Toma este un exemplu clar. Îl vedem în istorisire trecând de la necredință la credință, nu poate crede că ceilalți discipoli L-au văzut cu adevărat pe Hristos. Spune el, decât dacă Îi ating rănile, bag degetele în găurile din mâinile Lui, nu pot să cred că a a înviat… În tot ceea ce și-a pus speranța, credința sa, s-a prăbușit într-o săptămână în care a trăit cu această disperare și nici mărturia celorlalți ucenici nu este suficientă pentru a-l convinge că această speranță poate fi încă vie.

Spune Sf. Grigorie cel Mare, Dumnezeu i-a îngăduit Sf. Toma să se îndoiască pentru noi în folosul nostru. Sf. Grigorie spune ceva ce mulți dintre noi nu ar îndrăzni să spună. Sunt sigur. Sf. Grigorie spune că este ajutat mai mult de neîncrederea îndoielii de Toma, decât chiar de credința imediată a Sf. Maria Magdalena. Pentru că această îndoială pe care o exprimă Toma devine mijlocul prin care Hristos demonstrează realitatea Învierii Sale. Îi spune: „Atinge-Mă, acesta este carne și sânge înviat”, dar, desigur, miracolele materiale nu creează niciodată sfințenie, niciodată, dar miracolele materiale pot indica, pot dezvălui sfințenia în toate viețile noastre.

Reacția Domnului la comportamentul Sfântului Toma

Și cum reacționează Hristos la Sf. Toma? Dorința lui Toma este pentru un fel de dovezi. Hristos nu-l condamnă Hristos îi spune: „Atinge-Mi rănile, pune mâna în partea mea, lasă ceea ce este adevărat înaintea ta să te convingă, lasă-ți credința și speranța să se bazeze pe această realitate. Toma a vrut un fel de dovadă, el a vrut doar aceeași dovadă pe care ceilalți ucenici o avuseseră cu o săptămână în urmă. Ceilalți ucenici îl văzuseră pe Hristos cel înviat și exact asta și-a dorit și Toma.

Atât de des, credința creștină este ridiculizată și prezentată ca un fel de credință oarbă: creștinii au credință, indiferent și în ciuda dovezilor, în ciuda experienței și a ceea ce este în jurul lor, dar Dumnezeu, Dumnezeu înțelege nevoia noastră, în special începutul călătoriei noastre spirituale, Dumnezeu înțelege cum credința are nevoie de temeiuri credibile pe care să se bazeze. Nu e o credință oarbă, experiențele noastre în viață, uneori, durerea, frumusețea, bunătatea, iubirea, multe tipuri diferite de experiențe pot începe să ne deschidă inimile, acea cameră încuiată către adevărul lui Hristos.

Desigur, pe măsură ce ne maturizăm, pe măsură ce creștem în credința creștină, credința însăși trece dincolo de rațiune nu mai avem nevoie sau nu mai avem sete de aceste tipuri de explicații raționale în același mod. Dar Dumnezeu nu îi condamnă pe cei care au nevoie la început de ceva tangibil sau au nevoie de ceva pentru a le insufla dorințele raționale și gândurile raționale.

Iisus îi spune Sfântului Toma: „Atinge rănile Mele, atinge chiar semnele răstignirii”. Hristos aici demonstrează că, pentru ca Toma să experimenteze cu adevărat acest Hristos înviat, învierea însăși, el trebuie să atingă rănile răstignirii. Se întâmplă ceva foarte profund aici… Adevăratul Hristos, Hristos Cel autentic, este întotdeauna cunoscut după rănile și răstignirea Lui. Nu putem avea învierea lui Hristos fără răstignire, toți putem intra în această înviere doar prin răstignire, omorârea omului vechi și acest lucru este adevărat pentru Biserică și pentru noi ca indivizi.

Semnul maturității

Semnul autenticității credinței noastre, autenticitatea creștinismului nostru, este dorința nu de a ne îndepărta, ci de a ne angaja cu suferința: suferința lumii, suferința Bisericii, suferința aproapelui și a familiei noastre… Nu să fugim de propria noastră suferință, ci să încercăm să găsim răbdare și pace și încredere în Dumnezeu. Încrezători în Dumnezeu indiferent cât de teribilă ar fi suferința în jurul nostru sau pare a fi în jurul nostru.

Și Hristos le zice ucenicilor: „Primiți Duhul Sfânt…” Această apariție a lui Hristos nu este evenimentul Rusaliilor și totuși el le spune să primească Duhul Sfânt! Duhul Sfânt este dătătorul de viață, Duhul Sfânt este în toată creația lucrând, convingând inimile umane de adevărul lui Hristos. Care printre noi, care poate că sunt convertiți de la alte forme de creștinism sau chiar de la ateism sau păgânism, care printre noi nu pot recunoaște că Hristos a lucrat în viața noastră?

Convingându-ne de adevărul Fiului Său! Adevărul Sfintei Treimi, Adevărul Învierii! Duhul Sfânt, viu, activ, în toată viața noastră. Da, la Rusalii Duhul Sfânt vine într-un mod unic și diferit, în putere. Biserica este creată și prin Botez și Mirungere intrăm într-o relație nouă. Duhul Sfânt locuiește în noi într-un mod nou, unic și puternic. Dar nu trebuie să negăm că Duhul Sfânt lucrează în noi toți, în toată viața, dar mai ales în inimile noastre, atrăgându-ne la Hristos.

Legătura cu cei dragi

Atunci când ne gândim la cei dragi, să ne rugăm pentru ei și să ne rugăm pentru că, deși ei pot să-L respingă pe Hristos în cuvinte, chiar și în gândurile lor, să-L respingă pe Hristos deocamdată, deși inimile lor ne pot părea atât de zăvorâte și atât de încuiate încât ne este imposibil să credem că Hristos ar putea fi vreodată binevenit acolo…

Să ne amintim că Duhul Sfânt a fost primit înainte de Cincizecime, Duhul Sfânt lucrează în noi, Duhul Sfânt îi va convinge pe cei care au ocazia să fie convinși de adevărul lui Hristos. Dar depinde de noi să începem să descuiem acea ușă. Cei care Îl resping pe Hristos, cei care aleg în mod conștient să-L respingă pe Hristos trebuie să aleagă cu voința lor liberă să înceapă să descuie ușa.

Și noi, ca creștini, ne putem juca partea, nu doar în cuvintele noastre, nu doar în felul în care trăim și felul în care mărturisim credința noastră, dar în felul în care le recunoaștem suferința, în felul în care ne angajăm cu adevărat cu rănile din această lume, suferința acestei lumi. Și să ne ținem mereu de faptul că aceste răni, această suferință poate fi o formă de răstignire care îi conduce chiar și pe cei care par să-L respingă pe Hristos, să-i conducă la Înviere.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!