Chilia noastră: Ispite și necazuri; roade dulci – părintele Pimen Vlad

Nicio faptă bună nu se face fără ispite și necazuri. Aflați ce ispite și necazuri au fost în perioada construirii chiliei noastre și care a fost, până la urmă, rezultatul acestora.

Vizionare plăcută! (după clipul adnotat aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Iată dragii mei, ne vedem iarăși. Mai continuăm un pic. Mergem mai departe. Am ales un loc așa, un cireș încărcat, nu știu cât vedeți, că a venit timpul cireșelor. S-au copt, foarte bune, avem câțiva cireși, mai devreme un pic, mai târziu. Avem căpșuni, avem de toate în grădină. Chiar în livadă avem și fragi sălbatici, știți cum sunt la pădurile sălbatice, la fragi, avem și de aceea, avem căpșuni în grădină și avem și cireși.

Recunoștiință la Maica Domnului

Ne-a binecuvântat Maica Domnului cu de toate. Nu ne lasă niciodată, totdeauna recoltă îmbelșugată. Vorba unui părinte ,,măi, bogat boierul”, adică Dumnezeu, are de unde da, când vrea, ne dă din belșug de toate. Dar trebuie să ne încredințăm Lui, exact cum spune tot acolo frumos la Sfânta Scriptură ,,Căutați mai întâi Împărăția Cerurilor și toate celelate se vor adăuga vouă”. Toate. 

Adică dacă noi punem pe primul loc pe Dumnezeu, Raiul, adică ne îngrijim în viața asta trecătoare pentru a ajunge dincolo, ne pregătim pentru asta, ei, Dumnezeu se îngrijește de celelalte. Are grijă, în bunătatea Lui, atât de frumos…

Ispitele apar când cineva vrea să facă bine

Da, și să continuăm un pic. Să nu credeți că a fost totul numai roz, cum se spune. În special cei care constuiesc biserici, știu lucrul acesta, sunt și ispite, ispite destul de mari. Diavolul nu doarme, când vede că începi o biserică, când zidești o casă, e o casă, dar o biserică înseamnă că acolo se va face Sfânta Liturghie. Și gândiți-vă, noi din 2009, de când am sfințit biserica, Sfânta Liturghie în fiecare zi. Și atunci nu-i place diavolului, că acolo se coboară cerul pe pământ. Harul lui Dumnezeu în timpul Sfintei Liturghii. Și atunci încearcă să oprească lucrul acesta. Și au fost ispite destul de multe, nu vă gândiți. Din toate direcțiile.

Dar eu știam că Maica Domnului vrea să fac lucrarea aceasta și nu mă opreau. Indiferent ce ispite apărea. Și cu muncitorii am avut, nu vă gândiți. Și-mi dădeam seama, că ei, ca oameni nu erau oameni răi, dar permanent îi stârnea cu ceva. Ne-am înțeles la început cu un preț. Au spus ,,atât vrem”. Bun, atâta vă dau. Uite încă vă mai pun un pic mai mult, ca să fie în regulă. ,,da, foarte bine”. După o lună, ,,a, suntem nemulțumiți, vrem să ne mai pui atât”. ,,Vă mai pun atât”. După alte două luni, ,,a, mai vrem atât”, ,,vă mai pun atât”. Și la un moment dat am ajuns și eu la o limită, și am spus, ,,nu mai pun mai mult”. ,,A, că ne nedreptățești, că noi muncim”.

Deci de la un lucru pornit, urcau, cum se zice, lunar, și-mi dădeam seama că diavolul nu-i lăsa să stea în pace. Sau când am făcut curat, când am terminat casa și pe râpă în vale am făcut curat. Câte linguri, câte furculițe găsite, vreo două bormașini, și ca să aflu după aceea că erau dintre ei unii, care, dacă nu-i plăcea lingurița, direct în râpă.

Și mi spuneau ,,părinte nu mai avem linguri, nu mai avem furculițe. Sau era unul din meseriași, dacă i se părea că nu merge bine bormașina, în râpă. De asta am găsit după aceea vreo două bormașini aruncate în râpă. Adică îi stârnea cineva, cum se zice, nu-i lăsa în pace să facă cu drag, ca să aibă și ei un folos. De multe ori, deci în rest mergea treaba, dar erau momente când ziceai că nu mai ai cu cine te înțelege. Nemulțumiți. Și încercam să le aduc tot ce trebuie, să nu le lipsească. Și tot ieșeau.

Le-am pus bucătar. Le aduceam alimente, ,,ce vreți?”. ,,Părinte vrem să avem un pahar de țuică, unul de vin, la amiază, seara…”. La un moment dat ,,părinte ne-am săturat, vrem bere”. Adică tot timpul era ceva sau în zilele de frupt, să nu le lipsească brânza, ,,aa, ne-am săturat de brânză, vrem cașcaval”. Deci erau permanent lucruri, care spuneai, măi, stai un pic, întrebați pe un muncitor care a lucrat în altă parte, ,,cum v-a tratat acolo?”. Zice, ,,țuică și vin n-am văzut niciodată și doar o bere sâmbăta, la săptămână. Mă gândeam, eu le-am pus toate la dispoziție și tot. Dar îmi dădeam seama că diavolul nu stă degeaba. Dacă îi dădeai una, voia altceva. Tot timpul să-i stârnească. Dar Maica Domnului a ajutat. Se depășea și mergeam mai departe.

Au mai fost și mici lucruri care nu au vrut să mă asculte, și a trebuit mai târziu să repar, pentru că întotdeauna, unde e neascultare, nu iese treaba  cum trebuie. Și spuneam ,,măi, aici n-o să iasă bine, faceți așa”, ,,nu părinte, că noi știm” și bineînțeles ieșea rău. Și după aceea trebuia eu, pe cheltuiala mea să repar lucrul acela.

Acoperișul bisericii

Deci v-am spus un pic ca să vedeți și partea astalaltă. Că într-adevăr la orice construcție de biserică, diavolul nu doarme. Își bagă coada, cum se zice, cât poate el de tare, dacă poate să oprească lucrarea. Dar e harul lui Dumnezeu și al Maicii Domnului care nu îl lasă. Și acum, să trecem mai departe. Știu că ridicasem, cum v-am zis acoperisem și biserica cu piatra, chiar numai acoperișul bisericii ne-a costat 20 de mii de euro, când zicem doar pusul pietrei, adică pregătirea cu tot ce era, cu carton asfaltat, cu toate acelea deasupra, după aceea piatra pusă, tot. Deci petru că aici piatra aceasta sunt plăci mari așa, adusă dintr-un munte de la Kavala. Și aici vin cioplite pe loc, exact așa cum se pune șindrila în țară. Dranița, cum știți, se pune și piatra. Deci cere muncă multă și meseriași buni.

Și a rămas casa neacoperită, biserica nu o acoperisem. Casa era doar cu carton asfaltat. Și bineînțeles am pus eu niște șipci, am bătut cu cuie, ca să nu ploaie în ea. Dar cu timpul trebuia să ajung și la lucrul acesta. Să-i pun piatră. Bineînțeles că bani nu erau, și așa, ca întotdeauna, nădejdea era sus, la Maica Domnului. Ce facem și cum mergem mai departe? Și era, știu că, undeva prin iunie, cam așa ceva, și așa mă rugam la Maica Domnului, ,,Maica Domnului, ajută-ne să acoperim și casa” că dacă vine iarna și ne prinde cu ea așa, din cauză că noi când pusesem carton asfaltat am pus șipci, bătute cu cuie. Și găurile acelea s-au lărgit, de la cartonul asfaltat. Și dacă urma să prind o iarnă de aceea cu ploi lungi de săptămâni întregi, ar fi intrat apă peste tot în toată casa.

Ajutor de la Maica Domnului

Și atunci am zis ,,Maica Domnului, ajută-ne să reușim și lucrul acesta, să o acoperim. Cum știi tu”. Bineînțeles, noi datorii aveam. Erau permanent. Cât a durat lucrarea, datorii permanent, adică, de la puțin la mult. Când zicem mult, nu așa. Și eram odată la o priveghere la biserica mare din centrul schitului, unde ne adunăm noi de la tot schitul, părinții, la priveghere acolo, la zilele mari, duminica, la sărbători…și era în timpul privegherii. Și la un moment dat când sunt peivegheri mai lungi, te mai ia oboseala, am ieșit și eu afară, dacă aveam și lucrare, vă dați seama, nu reușeam să mă odihnesc totdeauna cât trebuia.

Și am ieșit un pic afară, după biserică așa să mă mai mișc și mai făceam câteva închinăciuni, cum se zice, să mai încălzesc motorul, să mai dezgheț…Și cum stam eu acolo, vine cineva la mine și mă întreabă ,,părinte, ai mai acoperit casa?”. Ca nah, oarecum în mare, care mai treceau pe aici știau că e neacoperită, e doar cu așa… zic ,,n-am acoperit-o”. Dar cam câți bani ar trebui ca să pomeniți pe cineva, după ce sfințiți acolo, la ctitori, să fie pomenit permanent?”. Zic, na, la asta, ca să pomenești permanent cât dăinuiește biserica, la cei care ajută mai mult, sume mai mari, materiale mai multe, adică care au contribuit, că aceia îi avem scriși acolo la ctitori și pomenim permanent. Chiar de murim noi și următorii, permanent”. Bun. A plecat.

La sfârșitul slujbei îmi iese în față, când să plec spre chilie. Zice ,,părinte, uite ai un plic aici, ai 25 de mii de euro. Ajunge să fim pomeniți la ctitori?”. Zic ,,cum să n-ajungă, normal, e o sumă mare, nu așa”. Zice ,,uite, ce sunt banii aceștia. Eu i-am adunat în timp, ca să fac diferite lucrări, dar m-am rugat la Maica Domnului ,,Maica Domnului, unde să investesc, în lucrarea asta sau asta”, ce avea el în plan și zice ,,am primit înștiințare de la Maica Domnului și mi-a spus așa ,,dă-i lui Părintele Pimen să-și acopere casa”. Nu l-am întrebat cum a primit, nu am intrat în amănunte…Zice ,,vă rog să nu mai spuneți la nimeni, poftim asta” ne-a dat și pomelnicul ,,să ne pomeniți”. Și așa am primit și cei 25 de mii de euro. Bineînțeles am venit acasă, zic ,,gata, Maica Domnului ne-a dat pentru acoperiș”.

Cum se aranjează lucrurile

Dar mai era o problemă. Meseriașul care ne acoperise biserica era foarte bun. De 30 de ani lucra numai în piatră din asta. Și era căutat peste tot. Și știam tot timpul că are lucrări cu cel puțin un an înainte. Zic totuși să-l sun să văd când poate să mă programeze. Și îl sun. Vorbesc cu el. Tasos îl chema. ,,Măi, cum e? Ai lucrări?”. ,,A, părinte tot anul până și la anul încolo”. ,,Măi, și cum facem?”, ,,Dar de ce?”. Păi uite vreau și eu să acopăr casa acum, am tot ce-mi trebuie, numai să o acoperim. Zice- ,, măi, știi ce? Eu chiar acum am terminat o lucrare. Și peste două săptămâni am altă lucrare. Am o pauză între lucrări. Dacă vrei vin peste două zile și mă apuc de lucrare, dacă vrei”.

,,Cum să nu vreau?”. Zice – ,,dar pregătește totul, să fie carton asfaltat pe casă nouă, lipit cum era, special, cum era cu un fel de smoală, și să aduci piatra, să o comanzi la Kavala, îți spun eu exact de unde, de care lucrăm noi, și noi venim”. Imediat am sunat la cineva, un șofer de afară, care se ocupa, ne aducea materiale, și zic ,,te duci în cutare loc la Kavala și-mi aduci urgent o mașină din aceea mare de piatră”. ,,Gata părinte, mâine mă duc și-ți aduc”. După aceea ne trebuia carton asfaltat. M-am dus repede la Kareia și aveau acolo suficient carton asfaltat de care ne trebuia. Am adus părinții care îi aveam, am mai rugat câțiva vecini repede să dăm jos totul, cartonul vechi. Și ne-am apucat, știu că am stat aproape toată noaptea, ca să reușim. Am scos ăla vechi și trebuia  ăsta nou. Trebuia lipit, trebuia pus, am comandat și nisip, am comandat ciment, tot ce trebuia să avem acolo.

Și în trei zile, am rezolvat totul. Pregătit totul și a treia zi au venit meseriașii. Și s-au apucat de treabă, încet, frumos. Și eu îmi făcusem cumva planurile, cumva din banii ăștia. Părinții la început se uitau așa la mine, știau ca avem datorii mari deci, sume…peste tot eram datori și eu mă apuc de acoperiș. Eu nu spusesem nimic la nimeni. Mă rugase persoana să nu spun la nimeni, și se uitau la mine că ,,măi dar pe ce plătim?” că aveam aproape 40 de mii de euro datorii, deci erau mari și încep altă lucrare pe datorie. Și atunci le-am zis ,,stați liniștiți că se îngrijește Maica Domnului”. Și s-a și îngrijit. Nu le-am dat detalii. Și au început meseriașii să lucreze.

Eu tot făceam planurile, după ce am achitat toate materialele, zic lucrarea n-o fi chiar așa, cred că mai rămâne ceva. Să mai pot eu continua ceva. Și au lucrat băieții mai bine de două săptămâni. Că a durat un pic, dar  au mai lungit ei câteva zile, au amânat cealaltă lucrare, să poată termina. Și au lucrat frumos aici, au venit ei, erau doi  meseriași mai aveau vreo trei ajutoare care ajutau la dat la mână, la cioplit piatra, deci era de lucru. Și au terminat lucrarea. Când au măsurat frumos și mi-au adus calculul, deci erau exact banii care-mi rămăseseră după ce am achitat materialul tot, erau exact banii aceia, deci rânduise Maica Domnului exact 25 de mii de euro a costat lucrarea, fără să rămână nimic. Și mi-am dat seama că Maica Domnului mi-a dat exact pentru acoperit casa.

Ați văzut ce frumos a lucrat Maica Domnului. Când nu mă așteptam. Chiar erau momentele acelea, nu așteptam de la nimeni niciun leu. Nu mai era așa niciunul care să se fi oferit, să zică ,,părinte, uite te ajut”, eram într-un moment așa în care nu venea nimic de nicăieri. Aveam datorii, noi continuam. Și zic mila Maicii Domnului…Maica Domnului, dacă i-am zis ,,Maica Domnului ajută-ne să acoperim casa”, imediat în timp de o saptămână s-a îngrijit. Iar cât a durat lucrarea, aproape trei săptămâni, deci eu într-o lună de zile aveam casa acoperită frumos, cum este acum cu piatră. 

E mare bunătatea Maicii Domnului

Deci bunătatea Maicii Domnului e mare și ne ajută, dar trebuie să ne punem încrederea în ea total. Adică nu cu jumătate de măsură, că ,,hai să vedem, că mă ajută Maica Domnului și mai văd eu ce fac…” Nu! Când ne punem încrederea în Ea, să-i cerem din toată inima și sincer. Maica Domnului, vezi situația. Eu n-am avut niciodată obiceiul să-i cer Maicii Domnului bani. Întotdeauna ,,Maica Domnului ajută-mă să rezolv problema asta, ajută-mă în asta”, dar nu ,,Maica Domnului dă-mi bani!”. Niciodată lucrul acesta. O lăsam pe Ea să hotărască în ce fel să mă ajute.

Eu doar îi spunea problema, ca unei mame, ,,uite, mă doare asta, am asta, tu știi cum e mai bine, ajută-mă ca să fie bine, să se rezolve cu bine!”. Și așa s-a acoperit și casa. Noi între timp ne-am mutat în ea frumos, încet încet aranjasem în interior, s-a acoperit și casa, cum se zice, era totul furmos acum. Acoperită, lucrată, am putea spune, era încheiată casa. Deci ne-a ajutat Maica Domnului atât de frumos după cum v-am povestit, să  construiască bisericuța, casa, am făcut sfințirea, atât de fumos a fost și la sfințire, deci liniștit. Au venit părinți mulți atunci, știu că era plină bisericuța, frumos, Sfânta Liturghie, sfințirea, și v-am mai povestit în atâtea filmări de Sava, grecul, care suntem  prieteni de mai mult de 20 de ani, că nah, venea, de câte ori putea.

S-a sfințit, s-au retras toți, închinătorii care erau toți, și a mai rămas două zile, și stăteam cu el în salon așa, era o liniște așa, era harul acolo după Sfânta Liturghie, și spunea  ,,ce frumos e, câtă pace e aici! Atât de mult mă bucur Gheronda că ți-ai împlinit și visul ăsta, chiliuța care ți-ai dorit-o Maicii Domnului, ai sfințit-o și ai aici un loc atât de frumos. Pentru că, chilia aceasta este și ultima cea mai de sus din cadrul schitului de la noi, ați mai văzut din filmări, e o priveliște minunată. Și vârful Athonului, deschidere și spre mare, totul, în fața soarelui…deci o frumusețe. Adică un mic colțișor de rai. Iar bisericuța a ieșit așa cum mi-am dorit.

Bisericuța

Deci eu mereu am zis ,,Maica Domnului, casa cum o fi, dar vreau bisericuța să iese cea mai frumoasă din schit, nu din Athos, din schit de aici, zic , erau mai multe construite dar să iasă cea mai frumoasă”. Și într-adevăr a ieșit așa cum mi-am dorit. Pentru că, și bisericuța, adică a fost făcută, rânduită de Maica Domnului, că v-am spus eu că am primit o icoană de la început, cu Intrarea Maicii Domnului în biserică, fără să știu, fără să-mi spună, am primit-o în dar. Ei, când am primit icoana aceea am spus ,,asta e icoana Maicii Domnului, biserica va fi construită după icoana asta”. Și atunci am calculat. Câte icoane trebuie?

Patru icoane: Mântuitorul, Maica Domnului, Intrarea în Biserică – icoana care o primsem, și Sfântul Ioan Botezătorul în partea cealaltă. Bun. Ce mărime are icoana? Atât. Deci patru icoane iese mărimea asta. Plus ușile diaconești, ușile împărătești și încadrat chenarul acesta, stâlpii care sunt, totul. Cât iese? Înseamnă că asta vrea Maica Domnului să fie lățimea bisericii. Și bineînțeles au ieșit 6 metri lățimea bisericii. Și atunci zic, biserica trebuie să fie ca o corabie. 6 metri lățime, facem 10 metri lungime. Și a ieșit atât de frumoasă bisericuța, și pictată și tot, exact așa cum mi-am dorit. Cea mai frumoasă din cadrul schitului de aici. A fost dorința mea și Maica Domnului mi-a împlinit-o. Atât de drag îmi era după sfințire, mergeam în fiecare zi în biserică, și după slujbă, stam așa și priveam.

Frumusețea care odihnește

Priveam bisericuța, priveam icoanele, sfinții, așa mă bucuram, nu mă mai săturam. Era exact, am eu o vorbă ,,ca un pahar de candelă” adică strălucitor, luminos, frumos, curat, deci Maica Domnului s-a îngrijit de toate. Pentru că e bisericuța ei, bisericuța Intrării Maicii Domnului în biserică. Ce înseamnă asta? Eu mereu mi-o închipuiam. Vine Măicuța Domnului la trei anișori, cum a fost adusă la templu și intră în bisericuța noastră. Cine e Maica Domnului? Împărăteasa cerului și a pământului. Zic cum trebuie să fie bisericuța? Trebuie să fie superbă, trebuie să fie curată permanent, totul, că intră Maica Domnului în biserică. De asta noi mai avem un lucru, la început li se părea un pic ciudat la mulți, dar acum s-au adaptat toți.

Pentru că avem curat în biserică, avem mochetă frumos, vișinie așa, curat. Noi am pus șlapi la ușă în salon acolo și toată lumea se descalță și își ia șlapi, papuci de casă așa, cu care intră în biserică.

Am spus, vrem să păstrăm bisericuța curată și într-adevăr tot timpul este curată. V-am vorbit și de bisericuța Maicii Domnului, de dragostea Maicii Domnului, de bunătatea Maicii Domnului. O să mă opresc aici și o să continuăm în viitor. Ce o să-mi mai amintesc și eu. Că a trecut timpul și multe lucruri tot le uit, le-am uitat, o să încerc să îmi amintesc și să vă spun. Da, dragii mei. Să ne ajute Maica Domnului și să ne aibă totdeauna în pază. Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!