Problemele tinerilor – părintele Teologos

După cum vedem astăzi, problemele tinerilor generează mari drame, drame care pot să marcheze o viață întreagă nu numai pe tânărul care suferă de acestea ci și pe cei din jur.

Care sunt aceste probleme? De unde vin? Cum se tratează?
Vizionați acest material pentru a afla.

Vizionare plăcută! (după clipul adnotat aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Astăzi, o să vorbim puțin despre problemele tinerilor, problemele creșterii copiilor și cum trebuie să fie crescut un copil astfel încât să nu aibă marile probleme pe care le are cineva în adolescență. 

Numărul copiilor în familie

Întâi de toate, primul lucru pe care trebuie să îl știm este faptul că astăzi există un mod de gândire destul de nociv, trebuie să știți: acela că familiile încearcă să aibă cât mai puțini copii, dacă se poate, doar un singur fiu, doar un singur copil. Ei spun asta ca să-și trăiască viața, ca să o ducă bine și ca să nu aibă griji. 

Fraților, e greșită treaba asta, trebuie să știți, pentru că Biserica spune că familiile cu mulți copii sunt binecuvântate. Și de ce asta? Pentru că la mijloc sunt niște fenomene psihologice foarte puternice, trebuie să știți! 

În clipa în care există un singur copil, atunci copilul respectiv are probleme cu singurătatea, cu egoismul, cu toate aceste lucruri și atunci un singur copil este foarte greu de crescut pentru că toată grija părinților cade asupra lui și el în continuu se va învăța, dacă nu sunt atenți părinții, să ceară. Și atunci, părinții în continuu va trebui să aibă grijă de el. 

Rolul fraților

Dacă sunt doi frați, deja lucrurile sunt mult mai bune, dar apare rivalitatea între cei doi și de multe ori unul are plângere că de ce celălalt are cu cinci grame mai mult de dulce decât mine și înghețata lui e mai mare și de ce el să fie primul și nu eu și toate lucrurile de genul ăsta.

De la trei în sus, deja lucrurile sunt foarte bune și copiii de fapt încep să se crească între ei. Mai ales cel mare încearcă și mai ales dacă este fată, încearcă să îl crească dimpreună cu cel mijlociu pe cel mic. Și dacă părinții îi responsabilizează, atunci cu atât mai mult.

De la patru în sus, lucrurile sunt foarte foarte bune. Din cauza asta fraților, trebuie să știți că Biserica a spus că familiile cu mulți copii sunt binecuvântate. Pentru că copiii se maturizează și încep să se crească singuri.

Un exemplu

Și să vă spun și un caz pe tema asta. Erau în mănăstire unde eram, foarte mulți restauratori și se ocupau de restaurarea unui mozaic acolo și erau câțiva, discutau între ei și la un moment dat unul dintre ei se plânge. Și spune: am mari probleme cu copilul meu. Și unul dintre ceilalți restauratori zice: păi, câți copii ai? Și acest restaurator care se plângea spune: un singur copil. Și răspunde cel care îl întrebase: ei, vezi, din cauza asta pentru că ai doar un singur copil; eu am patru și n-am nicio problemă. la fel și cel de-al treilea restaurator care era și el de față, lucra acolo, a spus: da, așa este și eu am cinci copii și la mine totul este foarte foarte bine. 

Pentru că de la trei copii în sus, părinții se transformă din crescători de copii în supraveghetori de copii și cum spuneam, copiii încep să se crească singuri. 

Educația duhovnicească a copiilor mici

Acuma, când sunt mici, până la vârsta de 15 ani, copiii trebuie sfătuiți foarte mult și duși la biserică. Trebuie să avem grijă de ei și să fim aproape de ei și să nu-i părăsim în tablete și să îi lăsăm de izbeliște pentru că o să plătim asta. Adolescența este de fapt examenul la care o să vedem cum ne-am crescut copiii. Și din cauza asta, cât timp sunt mici – și nu numai, dar îndeosebi atunci -trebuie să facem rugăciune pentru ei și să ne rugăm împreună cu ei, să știți. Să ne rugăm dimpreună cu copiii și nu să avem vieți separate. 

Desigur că oamenii maturi au alte probleme pe care copiii nu trebuie să le știe, dar cu toate acestea, să nu existe vieți separate. Să nu existe distanță între voi! Pentru că copilul trebuie să știe că tot timpul se poate adresa părintelui fără represalii. 

Exemplul personal al părinților

Din cauza asta este foarte important ca exemplul personal al părintelui să fie pregnant și pentru asta trebuie să avem noi înșine măsură duhovnicească. Dacă avem exemplu personal atunci putem să-i cerem celui mic să facă ascultare. Altfel o să zică: Bun, dar de ce să te ascult eu pe tine? Înțelegeți? 

Dar dacă îi dăm exemplul personal și întâi de toate îi dăm timpul nostru, atenția noastră fără de care nu o să reușim ca părinți, să știți, atunci o să reușim să îl facem să asculte. Dacă nu îi dăm timp, nu o să ne asculte pentru că în ultimă instanță o să ne vadă ca pe un străin sau o să asculte cel mult de frică. De frică de represalii și lucrul ăsta o să genereze mari traume care greu se vor vindeca, dacă se vor vindeca. 

Deprinderea ascultării

Acuma, cum să-i învățăm ascultarea? Premiind-o. Deci în clipa în care vine să-ți ceară ceva, în clipa respectivă spunem: „în mod normal, nu ți-aș fi dat lucrul respectiv, dar pentru că mi-ai cerut, îți dau”. Sau: „Pentru că mi-ai cerut, te las. Nu te-aș fi lăsat, dar pentru că mi-ai cerut, te las!”

Sau la un moment dat o să vedeți că face ceva fără să vă ceară voie și o să zic: „De ce nu mi-ai cerut voie? Știi că dacă mi-ai fi cerut voie, te-aș fi lăsat. Știi că dacă mi-ai fi cerut voie, te-aș fi lăsat.”

Deci asta este foarte important să accentuăm faptul că mai mult decât lucrul pe care ni-l cere este importantă dependența copilului față de noi. Dincolo de lucrul în sine pe care bineînțeles, de multe ori trebuie să fim foarte permisivi cu ei ca să învețe să fie dependenți. Bineînțeles, nu să le facem toate cele ce doresc.

Și mai ales, este foarte nociv să-i întrebăm pe copii: ce vrei să-ți fac? Nu trebuie să-i potențăm voia lui. El trebuie să facă ce vrem noi, că noi avem experiență de viață, nu ce vrea el. Bineînțeles că noi trebuie să știm să știm ce vrea el și să nu se inhibe, dar întotdeauna să îi facem foarte clar că noi o să avem ultimul cuvânt și pentru asta trebuie să avem acest exemplu personal, să îi oferim dragoste și dragostea se oferă prin timpul și atenția noastră. 

Programul

Dincolo de învățarea ascultării și a dependenței față de noi trebuie să îl învățăm pe copil și programul. Adică să aibă un program. Din cauza asta putem să îi spunem în felul următor, bineînțeles, asta când o să mai crească: „La ce oră o să vii în seara asta? La 10 noapte, la 11 noapte, la 12 noaptea, la ce oră o să vii?” Și el o să zică la ora cutare. Bun, atunci noi o să vedem la ce oră vine. Deci el zice că vine la ora 11 și vine la 11.20, noi o să-i spunem: „De ce ai venit la 11.20? Știi că dacă mi-ai fi cerut să te la până la 12, te lăsam. De ce ai venit la 11.20?„

Astfel să îi arătăm foarte clar că nu faptul că a venit la 11.20 contează atât, ci faptul că a depășit programul, că nu este înfrânat, nu este atent. Pentru că dacă nu-l învățăm pe copil să fie atent, să fie matur, să fie responsabil, atunci o să fie des-frânat în două cuvinte și când o să crească, ferească bunul Dumnezeu!, o să fie desfrânat într-un cuvânt. Ferească bunul Dumnezeu! Înțelegeți?

Pentru că adolescența în care o să intre după vârsta de 15 ani, pe la 16 ani și așa mai departe are o foarte mare încărcătură emoțională. Tânărul își ia zborul și atunci foarte greu ne mai ascultă. Și din cauza asta trebuie învățat de mic să fie atent, să fie responsabil, bineînțeles, nu din ură, nu din presiune, ci dintr-un ghidaj, învățătură iubitoare.

Cunoașterea lui Hristos

Și pentru asta, cum spuneam, până la adolescență, trebuie să Îl guste pe Hristos, adică trebuie să meargă la biserică, să se spovedească. Să se spovedească chiar de la vârste foarte fragede, de la 5 ani. 

Fraților, nu pentru că de la 5 ani are ceva să spovedească copilul, să fim serioși. Dar de la 5-6 ani, să se învețe cu necesitatea spovedaniei, să învețe să se spovedească, înțelegeți? 

Și în clipa în care ajunge să-L guste pe Hristos în copilărie, să va întoarce la sfârșitul adolescenței când se va stabiliza. Și dacă are această nevoie formată de a se spovedi, copilul va fi dependent, inclusiv în această perioadă foarte critică a adolescenței, în care el se transformă și fizic și psihic foarte mult și devine omul, bărbatul, femeia care urmează să devină, dar datorită faptului că acum se întâmplă foarte multe schimbări, foarte repede în perioada aceasta a adolescenței, tânărul este mult mai fragil, mult mai agitat, nesigur, teribilist, nu are simțul pericolului, nu știe pentru că nu are experiență. I se întâmplă foarte multe lucruri și creierul lui, mintea lui nu poate să proceseze toate aceste schimbări prin care trece.

Se panichează. Din cauza asta, trebuie să stăm de vorbă cu copiii noștri, cum spuneam, să le acordăm timp și suport sufletesc, duhovnicesc, adică iubire, fraților!

Comunicarea și rezolvarea problemelor

Eh, pe de altă parte, copiii trebuie să știți că, în genere, se tem să vorbească cu părinții – că nu sunt înțeleși, că o să sufere măsuri, că se fac de râs, că-și pierd acceptarea în fața părinților. Sunt o mulțime de factori, o mulțime de cauze prin care copiii se inhibă. De ce? Pentru că părinții de multe ori îi ceartă fără discernământ. Și astfel, tensiunea rămâne sau poate chiar crește și apare acest mare conflict al generațiilor. 

Ei, și atunci, dacă părinții nu acționează cu blândețe, chiar în cazul în care îl certăm pe copil trebuie cu blândețe, îi spunem: „Știi, lucrul respectiv cred că ar fi mai bine să fie așa. Te rog frumos, fă așa!”

Întotdeauna copilul să știe că sunt eu împreună cu copilul meu împotriva problemei. Am spus de foarte multe ori treaba asta și nu să fiu eu împotriva copilului cu problema lui sau eu cu problemele mele împotriva copilului. Ci întotdeauna împreună să încercăm să rezolvăm problemele, da? Că problemele sunt în afara noastră și nu problemele ne despart. Că dacă nu, copiii se refugiază, se închid în sine. De obicei, se refugiază în artă, să știți, în muzică, în chefuri, în cercul de prieteni.

Pseudo-raiul

E foarte important ce cerc de prieteni au și astfel se închid în acest univers al lor cu idolii lor. În raiul lor… „raiul lor” bineînțeles, între ghilimele spun. Deci nu este precum în jurul meu care într-adevăr este foarte frumos aici.

Ei, și în acest pseudo-rai în care se află, aici pot să apară marile vicii: băutură, droguri și așa mai departe. O țigară, ferească Dumnezeu! Și alte păcate trupești și toate astea, ferească Dumnezeu! 

Adolescentul însă trebuie să înțeleagă că plăcerea trupească este o himeră, este efectul unei reacții chimice, este o creștere a unei substanțe chimice, a unor neuro-transmițători, a unor enzime, din care cea mai cunoscută, însă nu cea mai importantă, este dopamina. Lucrul ăsta este foarte cunoscut, nu aș dori să intru acum în teme de chimie pentru că nu constituie subiectul discuției noastre. 

În orice caz, ceea ce este foarte important aici, cum spuneam, este faptul că plăcerea trupească este rezultatul unei reacții chimice. Și deci nicio reacție chimică nu poate să împlinească persoana. Numai altă persoană poate să împlinească o altă persoană. 

Asta este adevărat și tânărul simte treaba asta și aici apare marea problemă a lipsei de experiență în  a discerne ce este iubirea față de o altă persoană, de fapt.

Alegerea unui partener de viață. Probleme

Deci cum ne alegem un partener bun? Cum iubim? Pentru că în adolescență apare această iubire foarte puternică, această explozie de sentimentalism, pe baza simțurilor și nu pe baza cunoștinței duhovnicești și deci din cauza asta tinerii pot să facă prostii imense, vă rog să mă iertați de expresie, dacă nu sunt atenți și dacă nu au cunoștința duhovnicească și nu au suportul părinților și al duhovnicului. 

Bineînțeles, pentru asta părinții trebuie să se pregătească, trebuie să fie atenți astfel încât să aibă o relație foarte bună cu copilul astfel încât copiii să nu se închidă în sineși. 

Și din cauza asta, unde mai pui că nici părinții nu știu ce linii de ghidaj să îi spună copilului astfel încât să-și aleagă un partener, o parteneră de viață. Pentru că da, într-adevăr ar trebui copiii să nu aibă relații sentimentale până în clipa în care se căsătoresc, dar din păcate, trebuie să fim realiști și să acceptăm faptul că realitatea pe teren este puțin diferită și astăzi din cauza și a presiunilor societății, adolescenții sunt foarte foarte pasibili să își găsească un partener, o parteneră, mai toți au treaba asta. Și într-adevăr dacă și vârsta cere, unde mai pui că nu pot să-și întemeieze familie datorită faptului că societatea noastră este astfel construită astăzi, că au foarte mult de învățat, facultăți, master și toate lucrurile astea.

Mai demult știți foarte bine că oamenii se căsătoreau la vârsta de 18 ani, da și aveau familie, aveau copii, aveau casă de ținut. Fraților, astăzi, din păcate, noi nu avem maturitatea necesară astfel încât să putem să facem treaba asta. 

Și din cauza asta este o mare problemă cu tinerii pentru că ei doresc să aibă o relație sentimentală, dar nu se pot căsători la vârsta respectivă. 

Și acum, ca să îi păzim pe tineri de marile drame care se întâmplă atunci, cum spuneam, să încerce să nu aibă relații foarte intense cu persoane de sex opus, adică fete cu băieții și invers și dincolo de asta, dacă totuși doresc să aibă o relație care trebuie să fie curată și nu trebuie să cadă pe plan trupesc, adică pe relații trupești pentru că păcatul trupesc este cel mai bun mod de a da drepturi diavolului și de a distruge tot ce e mai frumos într-o relație dintre doi tineri.

Repere

O să dăm câteva repere astfel încât cineva să-și poată căuta un partener bun. Întâi de toate, este o întrebare pe care o recomandă Sfântul Dumitru Stăniloae. Întrebarea este următoarea: o vedem ca pe mama copiilor mei / îl văd ca pe tatăl copiilor mei? 

Trebuie să știți că această întrebare este atât de puternică încât din toți posibilii noștri parteneri/partenere o să rămână unul/una, dacă. Înțelegeți? 

Doar să ne întrebăm: O văd ca pe mama copiilor mei? Îl văd ca pe tatăl copiilor mei? Și atunci o să vedeți că foarte mulți din posibilii pretendenți după care ne uităm o să dispară din vizorul nostru.

Al doilea mare lucru la care trebuie să ne gândim în clipa în care ne alegem un partener este să îl vedem bătrân. Să o vedem babă, fraților, bătrână, cu doi dinți în gură, adusă de spate, cu vocea pițigăiată, cu riduri. Pot să stau lângă omul ăsta? 

De ce ne întrebăm astfel? Pentru că după cum spune Sfântul Ioan Hrisostom, nebunia trupului dispare la 6 luni de la căsătorie. În cazuri rare la un an, în cazuri excepționale, la un an jumate. Și după aceea, rămâi cu omul de lângă tine. Din cauza asta, în clipa în care ți-o imaginezi pe partenera ta babă sau pe partenerul tău moșneag, adus de spate, în clipa respectivă dai la o parte frumusețea cu care în mod normal este împodobit/ă, mai ales asta la fete se întâmplă, și atunci îi vezi caracterul.

Caracterul

Și apropos de caracter, trebuie să știți că la început, caracterul acesta nu se vede. De ce? Pentru că persoanele cu care dorim să intrăm în relație oarecum încearcă să fie plăcute. Se prefac. Nu din ipocrizie, nu spun asta, ci doresc să fie plăcute, mai ales fetele. Nu doresc să fie plăcute? Și e bine asta. Pentru că fetele au frumusețe foarte mare, delicatețe foarte mare înăuntrul lor și din cauza asta nu vor să rănească și încearcă să fie plăcute.

Bun, dar asta ne ascunde oarecum caracterele lor și din cauza asta trebuie să găsim pe o persoană față de care viitorul nostru partener sau parteneră sau partenera noastră actuală nu are interese să intre într-o relație. Unul gras, frate-său… Astfel încât să vedem cum se comportă față de respectivul. Și atunci, acolo se va vedea caracterul adevărat al prietenei noastre și al prietenului nostru. Înțelegeți? 

Trebuie să vedem acest lucru pentru că după cum spuneam este foarte important să știm ce caracter are celălalt. După cum spuneam, nebunia trupului, fraților, dispare, chiar dacă tinerii sau mai bine zis, o mare parte din mintea lor este ocupată de erotismul trupesc, ca să nu spun toată mintea lor, mă rog. Bunul Dumnezeu știe pe fiecare, nu judecăm! Dar în general, este foarte clară tendința. 

Mersul la biserică

Un alt lucru foarte important este faptul că partenerul nostru este capital să meargă la biserică. Când spun că trebuie să meargă la biserică, fraților, nu spun că biserica este partidul meu. Întâi de toate, biserica nu este partid. După cum am spus de foarte multe ori, biserica este păstrătoarea științei medicale corecte care are ca scop vindecarea sufletului și dacă este așa înseamnă că celălalt, partenerul nostru, este vindecat parțial, se luptă cu patimile ei / lui.

Bun, deci dacă eu am patimile mele, că le am, mai am și patimile lui / ei, în spatele meu o să fie foarte dificil. Dar dacă el este în biserică înseamnă că și el se luptă cu patimile sale. Asta este foarte important. Deci din cauza asta fraților, căutați din biserică. Nu contează că nu arată așa de bine.

Să vă spun un secret: cei din biserică arată mult mai bine pentru că nu au trupurile distruse de tot felul de patimi, de alcool și așa mai departe, dar bineînțeles, cei din biserică sau fetele din biserică nu-și etalează atât trupurile. Spre cinstea lor spun treaba asta. Și ca atenționare pentru voi să nu vă uitați după orice fată/femeie care merge pe stradă și își etalează trupul în halul, modul în care și-l etalează. Cred că am fost foarte clar.

Raportarea la celălalt

Un alt lucru care trebuie luat în vedere este faptul că celălalt trebuie să pună pe primul plan persoana celuilalt. Adică celălalt te iubește, ține la tine, se interesează de tine? Asta este capital. 

Și mare atenție: în clipa în care mă auziți că spun așa nu ziceți – da, are dreptate, părintele, celălalt trebuie să se intereseze de mine. Ok, dar tu te interesezi de celălalt? Te interesează persoana celuilalt? Tu pui pe primul plan persoana celuilalt? Aici e o problemă. Înțelegeți? 

A plăcea vs. a iubi

Diferența dintre a iubi și a plăcea e imensă. E diferență de la cer la pământ. Este jertfă. Mă pot jertfi pentru celălalt? Pot să îmi dau timpul pentru celălalt? Da? Asta e foarte important. Pentru că altfel, relația nu o să reziste și pentru asta este nevoie de interese comune, este nevoie de o creștere, o educație comună. Și deci fraților, nu trebuie să ne concentrăm atât pe trup, ci mai degrabă pe potrivirea de caractere. Și dacă este o relație lină, asta o să fie foarte bine, să știți.

Și iarăși, să nu credeți că o relație de genul ăsta care explodează și este așa ca o spirală care se urcă la cer, o să țină. Nu o să țină. Cel mai mult o să țină relațiile care se bazează, cum spuneam, pe duhovnicie, pe Hristos și potrivire de caractere. Și iubirea, trebuie să știți, că vine doar în Hristos. Pentru că mintea îndepărtată de Hristos este sau demonică sau dobitocească. Asta nu o spun eu, o spune Sfântul Grigorie Palama. Da. 

Și din cauza asta să fiți foarte atenție să îi alegeți pe oamenii duhovnicești care sunt în biserică. 

Atenționare

Și iarăși, după ce am vorbit atâta pe tema unei relații, am încercat să dau puțin din experiența chiar  a Sfinților Părinți pe tema asta, recomand tinerilor să nu se concentreze atât pe găsirea unei relații pentru că până la urmă își generează anxietate și necredință și complexe și din cauza asta o să obțină exact contrariul. O să fie în continuu obsedați de faptul că o să fie refuzați, că nu sunt buni de nimic și toate astea. 

Fraților, lăsați astea! Nu e bine. Asta e de la diavol. Să ne concentrăm pe cizelarea caracterului și are grijă bunul Dumnezeu. Are grijă bunul Hristos! Și atunci Hristos ne va menține. Dacă în continuu, mă gândesc că nu e bine, că o să fac așa, că o să fiu așa, că nu o să fiu așa, că ce o să se întâmple, că l-am supărat și așa mai departe. Ok, trebuie să fim atenți să nu supărăm pe celălalt bineînțeles, dar trebuie să alegem calea de mijloc a păcii, a stabilității, a concentrării pe Hristos, pe Dumnezeu. Înțelegeți? Asta e foarte important.

Ajutorul din partea părinților

Și aici bineînțeles apare o problemă imensă – dacă apare agresivitatea din partea părinților. Dacă apare o agresivitate și o presiune din partea părinților, atunci copilul, adolescentul se chircește și cade efectiv la pământ, poate să se distrugă.

Întotdeauna, părinții trebuie să fie aproape de el, să îl supervizeze și să-l ajute în aceste mari schimbări care apar în adolescență mai ales datorită faptului că, după cum spuneam, creierul, mintea  nu poate să gestioneze așa de multe schimbări, corpul se schimbă trebuie să știți și de obicei, tinerii sunt foarte nemulțumiți de corpul lor, își urăsc corpul.

(Adolescentul) Este complexat mai ales sub influența a toate exemplele pe care le are pe mass-media, pe rețelele sociale și așa mai departe, care de fapt, sunt niște super-eroi și atunci el în continuu el este complexat, nesigur și asta îl duce ca într-o reacție în lanț, din rău în mai rău. Înțelegeți? 

Nu. Trebuie să avem încredere în Dumnezeu, nu în noi înșine, ci în Dumnezeu că totul o să fie bine, fraților! Asta e foarte important. Înțelegeți? 

Și din cauza asta trebuie să fim aproape de copiii noștri, să vorbim cu ei chiar dacă în această perioadă tânărul oferă un comportament nesigur și din cauza asta, nervos. Și de multe ori și foarte riscant. Aici e nevoie de ascultare, de conlucrare,  de dialog și nu de nervozitate nici din partea părinților și nici din partea tânărului. Trebuie să ne liniștim cu toții și să existe dialog, să știm că asta este o perioadă prin care toți trecem. Înțelegeți? Această perioadă a rebeliunii adolescentine. 

Sprijin cu iubire

Trebuie să îi explicăm tânărului prin ce trece și trebuie să fie aproape  de biserică, trebuie să se spovedească și să îi oferim timp. E adevărat că părinții și duhovnicul nu pot să vorbească așa de mult cât ar dori tânărul, dar un mesaj, chiar și un mesaj așa foarte scurt pe mail, pe whatsapp, pe telegram, pe ceva, e capital în clipa în care tânărul nu vede nimic în jurul lui decât întuneric. Foarte important asta. Înțelegeți? 

Acuma, unii recurg și la psiholog. Fraților, e cam sensibilă toată treaba. Nu zic nu, dar mare atenție pentru că psihologii dacă nu sunt foarte duhovnicești pot să facă foarte mult rău. Eu aș sugera ca înainte să se ajungă la psiholog, în familie să se rezolve lucrurile și cu duhovnicul în primul rând, prin iubire, că de fapt despre asta vorbim. Înțelegeți? 

Program duhovnicesc zilnic și constant

Și bineînțeles, în toate aceste perioade așa foarte tulburi e capital să existe un program constant duhovnicesc, somnul este foarte important, rugăciunea zilnică și mai ales, copiii să nu creadă că sunt singuri. Părinții sunt alături de ei și nu ca și stresori, ca si presori, ci mai degrabă ca și ajutor, nu atât în împlinirea dorințelor lor, ci în a rezolva dimpreună cu, ei în cooperare, problemele pe care le au. 

De asemenea, este foarte important pentru tineri să aibă ceva de făcut, pentru că dacă nu se concentrează pe ceva – pe învățat, de exemplu sau dacă nu sunt la școală, pe muncă, pe ceva care să fie duhovnicesc – dacă nu au ceva de făcut atunci mintea lor începe să se gândească la toate astea, la cele trupești, la traumele pe care le are sau crede că le are și toate aceste lucruri nu au finalitate și se îneacă acolo în universul lor de vise, de gânduri. Stau într-un colț al minții lor și nasc gânduri care nasc gânduri care nasc gânduri….

E foarte important ca tânărul să aibă ceva de făcut, să fie responsabil, să se roage și bineînțeles, dacă e la școală sau la facultate, să învețe. Ce e nevoie pentru tineri: de un program ascetic și bineînțeles, datorită problemelor trupești care sunt în explozie în pubertate, în adolescență, tinerii trebuie să postească, fraților! Trebuie să țină post.

Experiența

Nu trebuie să ne panicăm de toate lucrurile astea pentru că tinerii o să-și revină, dar pentru asta trebuie să fie ajutați cu dragoste și nu cu presiunea. Cred că am spus de trei ori asta. Dacă îi lăsăm singuri, adică „descurcă-te” sau „stai pe tabletă și faci ce vrei”, atunci o să apară mari probleme. De ce? Pentru că tinerii nu au experiență. Unii dintre ei cred că părinții vor să îi ajute pentru că sunt proști. Tinerii nu sunt proști, sunt foarte deștepți! Dar nu au experiență și din cauza asta trebuie să le facem foarte clar că ceea ce părinții le oferă tinerilor este experiența lor și nu faptul că bătrânii sunt la curent cu ultimele trenduri din modă. Nu sunt, ci că bătrânii au fost la vârsta la care sunt ei acum. Ei nu sunt la vârsta la care sunt cei în vârstă. 

Această experiență trebuie să fie experiența harului lui Dumnezeu, fraților! Însă pentru asta, ca să le transmitem tinerilor experiența harului lui Dumnezeu, trebuie să o avem și noi. Dacă nu o avem, o să fie foarte greu. Deci din cauza asta este nevoie de rugăciune, de rânduială, de program duhovnicesc, de mers la biserică, fraților, de spovedania tuturor. E nevoie de bărbăție din partea noastră și din partea lor, cu dragoste, pentru că altfel rămân imaturi. 

Vedeți ce se întâmplă – astăzi, tinerii nu se mai căsătoresc. Cum spuneam, mai demult se căsătoreau la 18 ani, astăzi se căsătoresc undeva la 20 și ceva, 30 și se despart. Mai demult era o mare rușine pentru cineva să se despartă sau un divorț. Astăzi, săracii, cum spuneam, trăim într-o societate de imaturi și asta provine din păcate foarte mari și din lipsa experienței duhovnicești pe care o avem întâi de toate, noi, părinții. Răspunderea o avem noi, cei mai în vârstă.

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Să ne binecuvânteze, Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin 

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!