Povestea despre construcția chiliei noastre ajunge la momentul pictării acesteia și la minunile drăgălașe pe care le-a făcut Sfânta Paraschiva pentru a-și pune icoana pe unul din stâlpii de susținere a bisericuței noastre.
Vizionare plăcută! (după video adnotat aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Iată dragii mei că ne vedem iarăși, ca să continuăm ce am început. După cum am vorbit, am început după terminarea zidurilor, chilia să o facem, încet am ridicat-o, biserica chiar am reușit să o acoperim cu piatră, deci chilia s-a făcut la roșu, deci cam până aici putem spune că ne-a ajutat domnul Becali. După aceea, a rânduit Domnul și altceva. Domnul Becali nu a mai putut, a avut și el greutățile lui, și a rânduit Dumnezeu, de fapt mai la început odată, a trecut pe aici o persoană, și se hotărâse el ceva, luase de acasă o mie de dolari. Și a spus că ,,unde simt eu, acolo o să-i dau în Sfântul Munte”.
Un nou donator
Și a venit, noi tocmai începusem, se lucra la un oarecare nivel eram să zicem. Și când a văzut el, zice ,,părinte, uite, simt să vă dau aici o mie de dolari. Pentru că eu am un site din acesta, dacă vreți, câteva fotografii îmi dați din care le aveți, cum ați început, cât ați înaintat așa chilia, cum ați ridicat-o până la punctul ăsta, zice, ca să postez poate vă mai ajută oamenii”. La început nu am vrut, că nu voiam contactul cu internetul, deci cu asta nu. Și zic ,,sun întâi pe duhovnic”. Când m-am dus la Părintele Iulian zic ,,uite Părinte Iulian ce vrea omul ăsta, vrea să ne ajute în felul ăsta…”, Părintele zice ,,lasă-l măi să facă, dacă vrea omul să facă asta, lasă-l să facă fotografii, dă-i ce ai…”.
Și a început el să posteze cum se zice acolo, a pus fotografii, a pus toate astea, bineînțeles a pus și un cont care îl aveam acolo, care vrea să ajute să ajute. Deci în felul acesta omul cum zice, cu tot dragul a făcut lucrul acesta. Dar în același timp, ce s-a gândit omul? Și-a luat el o hotărâre. Citise el de la Pateric ceva, că cineva din toată munca lui împărțea să zicem în trei: o parte pentru el, o parte la săraci și o parte la biserici. Și făcea lucrul ăsta. El s-a gândit și el, zice ,,măi, hai să împart și eu în două. Jumătate pentru familie, jumătate ajut și eu unde pot” se gândise el.
Ei, după ce luasem noi legătura, zice ,,părinte, știi ce m-am gândit? Partea aia de jumătate să te ajut la chilie aici, să poți continua…” că a văzut și el că datorii aveam, eram cum se zice, ca în construcții, atâtea erau de făcut, interioare, toate, deci era cum se zice, eram aproape la jumătatea lucrării, din cauză că ea era ridicată, dar cei care au construit știu ce înseamnă să faci interioare și toate celelalte. Și a început omul să ne ajute. Ei, din momentul în care s-a hotărât așa, în munca lui a început să câștige din ce în ce mai mult.
Ajutorul lui Dumnezeu
Se minuna și el, i s-a dublat, i s-a triplat cât câștiga. Muncă cinstită. Și a început să ne ajute, dar omul așa din dragoste, cum avea el râvnă, când a văzut că începe să câștige din ce în ce mai mult, ne dădea, cum se zice, nu jumătate, ne dădea 80%. Își ținea numai cât îi trebuia lui cu familia, să se descurce, restul ne dădea nouă. Și tot ne trimitea, pe parcurs tot ne trimitea. Și noi continuam, bineînțeles, datoriile erau mult mai mari aici, dar omul cu multă dragoste, de câte ori avea ocazia ne trimitea, sau când ajungea el pe aici, și a fost așa o continuare, să zicem, bineînțeles, în limita lui care putea, nu erau sumele cum ne ajuta domnul Becali, dar în limita lui ne ajuta. Și am început pictura bisericii.
Părintele Modest, pictorul
Dar înainte de a începe pictura, să vă spun un lucru. Îmi doream foarte mult pe un părinte pictor de la Mănăstirea Sihăstria. Mănăstirea în care stătusem, care mi-e dragă. Și era un pictor care picta foarte frumos. Părintele Modest. Și atunci când m-am dus în țară, m-am dus la părintele stareț, care a plecat la Domnul, părintele Victorin, și i-am spus ,,părinte, uite, te rog, dă-mi-l pe părintele Modest, aici așa, i-am spus ,,părinte plătesc, cât costă, dă-mi-l să-mi picteze biserica”. Zice ,,ți-l dau măi”, nah, dacă și eu stătusem acolo, a fost chiar cu multă dragoste și deschidere părintele stareț. Chiar am stat de vorbă cu el, un pic așa mai mult, mă chemase chiar, era o priveghere atunci, în altar, cum era la catedrală așa, și am stat de vorbă cu el acolo în veșmântărie mai mult.
Zice ,,dar întâi să discut oleacă cu părinții să vedem”. A discutat după aceea cu părinții, când m-am dus a doua oară, era așa, mă cheamă din nou acolo, zice ,,părinte (era puțin mâhnit așa), am vrut cu tot dragul, dar au fost unii părinți care s-au împotrivit, că au și ei consiliul mănăstirii. ,,Păi noi n-avem nevoie de el? Unde să se ducă așa?”. Mie îmi trebuia cam, să zice, jumătate de an, dacă sta continuu, să picteze bisericuța. Că nu e așa de mare a noastră. Și atunci zic ,,părinte dar nu există nicio cale, ce să fac?”. Zice ,,ba da! Roagă-te la Maica Domnului! Roagă-te la Maica Domnului și o să rânduiască!”. ,,Bine părinte stareț!”.
Rugăciunea la Maica Domnului
Și am început să mă rog la Maica Domnului. Și în felul acesta s-a rezolvat și a venit părintele. Numai bine m-am întors eu, la scurt timp după mine a venit părintele pictor și a început să picteze bisericuța. A pictat-o putem spune, cu rugăciune. Ușile încuiate și la biserică frumos, stătea înăuntru și picta. I-am mai dat și eu doi părinți de aici, să-l ajute să-i pună fresca, pe frescă, aici nici nu prea se mai face în Sfântul Munte foarte rar pe frescă. Și așa cum se face, că e cea mai rezistentă. Și a început părintele încet încet să picteze. A pictat două luni, apoi s-a dus iar înapoi în țară, după aceea o perioadă iar. A venit în vreo trei rânduri așa, și a pictat bisericuța.
Sfânta Ecaterina
Am mai povestit eu undeva, să revin din nou aici, în timpul picturii. Înaintând el cu pictura așa, mi-am dorit, că aveam evlavie mare la Sfânta Ecaterina, Sfânta Mare Muceniță Ecaterina. Dintotdeauna am avut, a rânduit Sfânta să ajung și la Sinai să stau o săptămână și la mănăstirea ei, am umblat prin toți munții aceia, a fost chiar foarte frumos, a fost pot spune, minuni, lucruri minunate acolo, și o doream pe Sfânta Ecaterina cumva în picioare, să o pictez în partea dreaptă, cum am eu în biserică strana, cumva în dreapta de strana mea, așa pe stâlp. S-o pictez pe Sfânta Ecaterina. Și i-am spus la pictor, că acolo erau mucenici, pictat mucenicii și chiar acolo pusă pe Sfânta Ecaterina.
Îmbrăcată ca mireasă cumva așa, mireasa lui Hristos, pentru ea, după cum știți, a primit inelul de logodnă din mâna lui Hristos. Singura muceniță care l-a primit direct, fiind pe pământ. Și a pictat-o așa. În partea stângă, pictorul urma să picteze cuvioși acolo. Și atunci mi-a zis ,,măi dacă în dreapta am pictat mucenicii și am pictat-o pe Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, în stânga o să pictez cuvioșii, și trebuie pe același stâlp din stânga, ca să fie așa cum trebuie, trebuie să pictez o cuvioasă, să te gândești care”. M-am gândit eu…,,vezi care știi tu”, nu știam pe care să o aleg, nu aveam ca să spun, ceva foarte mare doar față de una, deci așa aveam evlavie față de mai multe cuvioase, dar nu era ceva ca să pot alege.
Cuvioasa Paraschiva
Și zic ,,dă-mi un pic de timp, că nu știu, să vedem ce a rândui Dumnezeu, Maica Domnului la biserica Maicii Domnului, ,,Intrarea în Biserică”. Și atunci m-am dus în țară, cred că era cumva în timpul verii ceva…și m-am dus în țară și am ajuns și la Cuvioasa Parascheva la Iași. M-am închinat acolo, și atunci am întâlnit un părinte cunoscut acolo, care, când m-a văzut zice ,,părinte, nu vrei să-ți dau ceva de aici de la Cuvioasa?”, zic ,,ce să-mi dai?”, zice ,,un veșmânt care a fost cumva îmbrăcată Sfânta”, știți cum este acolo îmbrăcămintea Sfintei, zice ,,s-a schimbat și îl am și vreau să ți-l dau pentru Athos”, zic ,,cum să nu-l primesc? Cu mare drag!”.
Și mi l-a dat veșmântul, și l-am adus la Athos. Am venit la Athos, numai bine ajung la Athos, nu trece mult, mă sună cineva, o persoană din țară, zice, ,,părinte nu vrei să-ți trimit o pernuță a Cuvioase Parascheva?” Că acolo are două pernuțe cumva, una sub cap, una sub picioarele Cuvioasei, ,,că am făcut altele și mă gândeam să le trimit nu știu la ce mănăstire. Și atunci băiatul meu, (că persoana aceea avea un băiat, și mă cunoșteau), zice ,, nu mamă, eu îmi doresc foarte mult să le trimitem la părintele Pimen în Athos”.
Și atunci m-a sunat și m-a întrebat. ,,Vrei să primești pernuța de la Cuvioasa? Zic ,,sigur că vreau, cum să nu!”. Și în scurt timp mi le-a trimis. Și atunci am început eu să mă întreb. Oare ce vrea Cuvioasa de la mine. Deci eu m-am dus cu drag m-am închinat, dar nu am cerut nimic. Mi-a trimis veșmântul, mi-a trimis pernuța, zic sigur Cuvioasa vrea să fie pictată în biserică. Și în felul acesta, i-am spus la pictor. Zic ,,când ajungi la stâlp, o pictezi pe Cuvioasa Parascheva”. Și a pictat-o pe Cuvioasa Parascheva. Și a ieșit așa frumoasă, chiar cu o nuanță de zâmbet așa, adică duhovnicesc cumva în pictură. Deci cumva parcă s-a bucurat Cuvioasa că am pictat-o.
Sărbătoarea Cuvioasei
Eu mai aveam o vorbă, cumva așa că s-a băgat singură în seamă Cuvioasa, a vrut să vină și ea aici în biserica Măicuței, să participe și ea cu ceva, să ajute și ea. Și-o să vă spun mai departe. S-a continuat pictura și s-a ajuns în octombrie să zicem, aproape deci de octombrie se apropia Cuvioasa Parascheva. Ei, la noi s-a înaintat pictura și s-a ajuns, se încheia cum se zice pictura, și urma să pregătim, voiam pe 21 noiembrie să facem sfințirea. Și atunci ce am făcut? Chiar am făcut, eram la Sfântul Artemie atunci, și ne-am gândit să facem priveghere în cinstea Cuvioasei Parascheva. Și am făcut priveghere, seara frumos, de la ora 6.
Și în timpul privegherii chiar pe la ora 8, m-a sunat cineva din țară, eram la priveghere și un părinte zice ,,măi, a sunat telefonul, te caută numaidecât cineva din țară”. ,,Ia să vedem cine e”. Și-mi spune ,,părinte, cum e situația pe acolo, cu construcția, mai ai datorii?” Era chiar persoana care am spus că începuse să ne ajute. Să ne ajute din tot ce scotea. Și atunci spune ,,părinte vreau să-ți trimit un plic”. Zic ,,bine, cum vrei”. Zice ,,dar ai pe cineva care vine?”. Zic ,,mâine vine o persoană încoace”, chiar un frate de al meu venea spre Athos. L-a întâlnit așa din mers cum se spune, era cu autocarul atunci, și i-a dat un plic, mi l-a adus, erau exact 5000 de euro.
Candelele
Și eu atunci ce mă rugam la Maica Domnului…zic ,,Maica Domnului, ajută-mă ca să am cu ce lua candele în biserică și să fac sfintele vase”. De ce ceream lucru ăsta? Pentru că la momentul ăla aveam aproape 30 de mii de euro datorie, era cam 25 de mii, cam așa ceva, și nu aveam nicio posibilitate să iau candele, sfintele vase, și nu voiam să le iau din orice material, voiam să fie din argint. Și când a venit plicul ăsta am plecat direct la Atena la făbricuțele unde se fac. Și am început să caut.
Aveam trei săptămâni la dispoziție, și am început să întreb ,,cine se încadreză cu banii ăștia să-mi facă ce am nevoie și timpul acesta?”. Nu găseam nicăieri. Până la urmă am găsit într-un loc și zice ,,părinte ne încadrăm și cu banii și în timp”. Și am lăsat și am plecat. eI, cu două zile înainte de sfințire, mi le-a trimis, frumos candelele, sfinte vase, tot ce trebuia. Ce am comandat exact în banii aceia. Și chiar la sfințire am reușit să le punem toate în biserică, și am împodobit biserica. Și cine ne-a ajutat? Exact cum v-am spus, exact în timpul privegherii Cuvioasei Parascheva ni s-au trimis banii.
Deci Cuvioasa ne-a ajutat să împodobim biserica, și atunci imediat după sfințire, următorul an când m-am dus în țară, m-am dus la Cuvioasa să-i mulțumesc. Și era chiar seara, știu că-mi amintesc, am ajuns în Iași, m-am dus la Cuvioasa, fiind seară, m-am dus m-am închinat, nu am mai stat să stau să mă rog acolo, m-am închinat și m-am dus la un preot acolo, care ne cunoșteam de mult timp și am rămas peste noapte. Ei, a doua zi trebuia să plec, era undeva în partea cealaltă a Iașului, unde am stat.
La moaștele cuvioasei
Și când să plec, îmi zice preotul ăla ,,să te ții cu mașina ta după mine ca să te scot oleacă pe un drum mai ușor, să nu treci prin centru”. Zic ,,bine”. Și am pornit după el. Ei, la un moment dat îl văd că facem dreapta, dar nu am înțeles că trebuie să mă țin după el, și am mers înainte. A întors din nou, a venit după mine, oprește și zice ,,dar ți-am zis să te ții după mine, hai că te scot pe alt drum”. Iar l-am pierdut. Atunci am spus așa ,,Cuvioasa, cum vrei tu, acolo să ajung, dacă vrei să ajung pe durmul care trebuie, acolo să ajung”.
Dar înăuntrul meu mai era ceva. Mai voiam să ajung o dată la Cuvioasa, și am mers întâmplător. Și am ajuns chiar în partea de jos a catedralei cu mașina, exact acolo am ieșit cu drumul. Și atunci am zis ,,Cuvioasa deci m-a ajutat, și a vrut să mai vin o dată la racla ei. Am parcat mașina, m-am dus la Cuvioasa, deci am stat toată slujba, era dimineața la 8, utreinia frumos cu liturghia, chiar în spatele raclei, și am stat de vorbă cu Cuvioasa și i-am mulțumit pentru tot ce a făcut.
Și după ce m-am rugat în voie, s-a terminat liturghia, m-am dus și am căutat flori. Am mers în o grămadă de locuri, nu găseam, până am găsit florile care am vrut. Și am venit cu ele în brațe cu drag la Cuvioasa. Zic măcar atât să-i aduc și eu pentru toate câte a făcut pentru noi. Da, deci așa ne-a ajutat Cuvioasa Parascheva, și bineînțeles și acum o cinstim așa cu cinste tot timpul și cu drag, pentru că face parte dintre ctitorii noștri putem spune, aici.
Ce să vă mai spun mai departe? Mai târziu o să vă mai spun și alte minuni, că s-au făcut foarte multe, aici în timp, deci cum v-am zis, am reușit s-o sfințim frumos biserica, am început după aceea Sfânta Liturghie în fiecare zi aici, ne-am mutat cu toții aici, chiar în 2009 am făcut sfințirea, de Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. O să mă opresc aici, și pe parcurs o să continuăm cu celelalte minuni care s-au făcut. Să ne ajute Maica Domnului și Cuvioasa Parascheva și toți sfinții. Doamne ajută!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
