Vizionați un cuvânt scurt și lămuritor al părintelui Varnava Iancu în care acesta explică diferența dintre mândrie și slava deșartă, ce sunt patimile și cum putem să le războim.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Există cu adevărat o deosebire între mândrie și slavă deșartă. Mândria constă în faptul că încerc să par mai mult decât ceea ce sunt și să-L scot pe Dumnezeu din viața mea, să devin eu însumi dumnezeu pentru mine.
Slava deșartă e ceva înrudit cu aceasta, însă diferit. Este încercarea omului de a-și umple interiorul de o slavă fără conținut. În esență, fiecare om are nevoie de această slavă – suntem însetați de slavă -, însă aceasta să fie adevărată, a lui Dumnezeu, a harului dumnezeiesc. Omul nu se poate umple cu nimic atât de mult, pe cât se umple de Dumnezeu. Pentru că este nemărginită nevoia de Dumnezeu, de nemărginit.
Așadar, e în firea noastră această nevoie de a căuta harul și plinătatea lui Dumnezeu – această slavă. Însă, atunci când nu urmăm această cale ce ne umple în mod real și dăm greș, căutăm altă slavă.
Patimile ce sunt? Înlocuitori ale dorințelor sănătoase. Omul caută, așadar, slavă – adică pe Dumnezeu -, caută bogăția, caută viața, caută viața cea adevărată. Când vorbim de slavă nu înseamnă să mă slăvească cineva în sensul de a mă adora, ci să mă umplu de viață, și Viața e numai Dumnezeu. Deci, atunci când nu am viața și nu trăiesc această slavă a harului, a iubirii, a milei lui Dumnezeu, încerc prin moduri greșite să-mi umplu această nevoie.
Și atunci se naște slava deșartă – nevoia mea de a mă slăvi oamenii -, de a mă cinsti, de a sluji imaginii mele ca să atrag recunoașterea oamenilor. Cu cât mai mult caut recunoașterea oamenilor, e ca și cum mi-aș accepta sărăcia. Doar omul sărac, neîmplinit, complexat, caută să se umple de admirația oamenilor, de aprobarea și acceptarea lor. Însă nu trebuie să-i condamnăm pentru acestea. Căci nevoia omului de acceptare, în esență, e nevoia de a-l accepta Dumnezeu. Și pentru că nu a găsit-o, o caută într-un alt mod.
De aceea, e foarte important chiar și atunci când vedem patima să nu o criticăm aspru, nici pe noi înșine, pentru că în acest fel patima se întărește. Să ne împăcăm cu realitatea, să o recunoaștem, ca să găsim apoi metode de vindecare. Vindecare nu constă în a constrânge patima mea, în a o sugruma ca să plece, ci în a-mi deschide inima slavei adevărate a lui Dumnezeu.
După cum spunea Sfântul Porfirie: „întunericul nu se risipește războindu-l, ci deschizându-ne inima către lumină.” Așadar, întunericul este risipit prin lumină. Deci, și patimile, cu cât le războim, pe atât de mult se întăresc. Firește că e binevoitoare încercarea de a lupta cu patimile. Când fac asta, arăt o dispoziție curată a inimii și că nu rabd această patimă. Însă, în a mă constrânge, a mă forța, a mă lupta cu patima și a mă concentra în jurul patimii, în cele din urmă, din păcate, are rezultate contrare. Vindecarea patimii este arătarea poftei adevărate, sănătoase, care este, în final, dragostea lui Dumnezeu.
Așadar, atunci când primesc experiența iubirii lui Dumnezeu, sunt slăvit, sunt împlinit, nu am nevoie de nicio recunoaștere omenească. Atunci când caut recunoașterea, înseamnă că nu sunt bine cu mine, nu sunt împlinit și caut în mod greșit. Iar acest lucru aduce conflicte, concurențe, bănuieli, judecată. Toate acestea sunt reacții impulsive ale unui om duhovnicesc pe moarte. Atunci când se pocăiește, lucrurile se schimbă întrutotul. Deci, pricepeți că slava deșartă vine să-mi umple lipsa, golul lăuntric.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
