Cauzele căderii Bizanțului și stema noastră – părintele Teologos

Vizionați o mică incursiune în cauzele duhovnicești ale căderii Imperiului așa-zis Bizantin, arealul în care s-a dezvoltat ortodoxia. În acest context, explicăm puțin de unde vine sigla canalului nostru.

Nu este neapărat o lecție de istorie. Sunt prezentate chiar destule minuni legate de căderea Bizanțului.

Vizionare plăcută! (după videoclipul adnotat aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Steagul Bizantin

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin 

Introducere – argument

Foarte mulți ne întreabă ce este sigla noastră pe care o vedeți pe site și în alte părți și în Sfântul Munte se vede de foarte multe ori acest drapel. Adică vulturul cu două capete pe fond galben. Adică vulturul bicefal. 

Este steagul Sfântului Munte să știți. Mai exact, stindardul Patriarhiei Ecumenice. În general, în Grecia și nu numai în Grecia, în Ortodoxie este cunoscut vulturul bicefal ca fiind steagul bizantin sau simbolul Bizanțului. 

Lucru care, trebuie să știți fraților, că este greșit din mai multe motive. Întâi de toate, nimeni, până în 1453, la căderea Constantinopolului nu a numit imperiul – Imperiul Bizantin sau Bizanțul.

Bizantinii și Imperiul Bizantin – cine erau

Bizantinii nu erau locuitorii Imperiului Bizantin. Bizantinii erau locuitorii orașului Bizanț. După cum, bucureștenii sunt locuitorii orașului București sau eu știu…, arădenii, locuitorii orașului Arad sau timișorenii, ai Timișoarei și așa mai departe. 

Deci nu vorbim de Imperiul Bizantin, vorbim de Imperiul Roman și romani. 

Denumirea asta de Imperiul Bizantin a apărut mult mai târziu, prin secolul XVI, din cauza unor istorici din Vest. Și iarăși, trebuie să știți că nu era vorba de Imperiul Roman, ci mai degrabă, de Imperiul Roman de Răsărit. 

De ce de Răsărit? Pentru că Imperiul Roman, pentru a se putea gestiona mai bine, s-a divizat după cum probabil știți: în două părți – Imperiul Roman de Răsărit, Imperiul Roman de Apus.

Capitala, la început, era la Roma, însă aceasta era foarte greu de apărat din cauza reliefului. Și bineînțeles că Roma avea faimă, erau foarte multe averi acolo, erau foarte multe patimi acolo și din cauza asta Roma era foarte decadentă. Mai ales patimi trupești după fire și împotriva firii care de fapt au distrus Imperiul Roman de Apus. 

Sfântul Constantin cel Mare și mutarea capitalei

Ei, și din cauza tuturor acestor considerente Sfântul Constantin cel Mare își mută capitala în Cetatea lui Bizas, Bizantium. Această fortăreață a lui Bizas era mult mai ușor de apărat, era în estul Imperiului și era pe o culme stâncoasă înconjurată din trei părți de apă și controla de fapt toată zona estică  a Imperiului Bizantin. 

Datorită acestui fapt, datorită acestor multe avantaje, Sfântul Constantin cel Mare mută capitala acolo, o lărgește foarte mult și bineînțeles, îi schimbă numele, dându-i numele său – Orașul lui Constantin, adică Constantinopol. 

Dacă din punct de vedere geo-strategic lucrurile devin mult mai bune, din punct de vedere politico-religios, începe o mare rivalitate între Roma, între latini care se considerau cetatea eternă, care erau cei mari și tari, dar de facto, erau dependenți și tot de facto, puterea politică și studiile teologice și științifice, existau și înaintau în Bizanț, în Constantinopol. Înțelegeți? 

Schisma Est – Vest

Asta a dus și la schisma dintre Vest și Est. Bineînțeles că Marea schismă despre care spunem că a avut loc la 1054, trebuie să știți că nu a avut loc la 1054, ci a început cu mult înainte, cum spuneam, însă de la Sinodul de la Toledo, din Spania, din secolul V, vedem primele semne ale acestei distanțieri între lumea de limbă greacă și lumea de limbă latină. Și bineînțeles, cu substraturile teologice de rigoare. Pentru că vesticii, ca să poată să-și fundamenteze schisma, nu puteau din punct de vedere militar și atunci au găsit tot felul de tertipuri, tot felul de îndreptățiri din punct de vedere teologic, duhovnicesc. 

Nu vreau să intru acum în acestea pentru că acum vorbim despre Bizanț, despre steaguri și despre însemne.

Revenind, trebuie să știți că aceste patimi au distrus și Imperiul Bizantin de Răsărit. Și acum o să le analizăm pe rând.

O paralelă istorică

O mică paranteză – am uitat să vă spun puțin – după cum a fost diferența asta dintre Roma și Bizanț la vremea respectivă, astăzi există aceeași rivalitatea între Constantinopol, între Bizanț și Rusia. Pentru că dacă atunci Roma nu a reușit să se smerească, să accepte poziția, al fel și astăzi, vedeți că Biserica Rusiei nu reușește – nu aș dori să intru în foarte multe detalii – dar nu reușește să-și accepte o poziție de rânduială. Rușii sunt pe locul cinci în ierarhia bisericilor, dar asta nu înseamnă că sunt mai prejos sau mai presus decât alții. Întotdeauna duhovnicia primează și este care care dă măsura duhovnicească oamenilor. 

Dar vedeți câte mari probleme apar în Ortodoxie în clipa în care cineva dorește putere – puterea omenească și nu puterea care vine de la Dumnezeu. 

După această mică paranteză referitoare la cotidianul de astăzi legat de Biserica Ortodoxă Rusă pe care desigur că noi o iubim, dar nu putem să validăm anumite acțiuni ale ei, bineînțeles, și care, aceste acțiuni ale ei au dus iarăși la o altă schismă. Slavă lui Dumnezeu că nu este vorba de o schismă cu caracter duhovnicesc, nu există diferențe dogmatice, slavă lui Dumnezeu!  

Ne întoarcem iarăși la Bizanț pentru că vedeți că principala linie a istoriei omenirii este linia duhovnicească. 

Patimile distrugătoare

Să ne întoarcem puțin la patimile umane care au distrus Bizanțul. Cum a fost distrus Bizanțul? 

Datorită Creștinismului, oamenii erau uniți, iubitori, harnici și celelalte virtuți, pentru că, după cum știm, Creștinismul, Ortodoxia este știința medicală care are ca scop vindecarea sufletului. Și atunci, oamenii aceștia fiind vindecați erau mult mai puternici decât ceilalți care se băteau între ei. Și mai presus decât virtuțile pe care îi aveau oamenii, îi ajuta și Dumnezeu. Astfel, Imperiul era foarte puternic însă nu pentru mult timp. 

Exploatarea

De ce? Pentru că nobilii locali au exploatat această bunăstare în mod greșit în concordanță cu patimile lor. Înțelegeți? Adică s-au îmbogățit pe spinarea țăranilor. Erau foarte lacomi nobilii respectivi, erau departe de împărat, împăratul nu-i putea controla și de multe ori nici împăratul nu avea foarte mult interes să îi controleze pe nobili și deci nobilii îi presau pe țărani. Apărea fenomenul iobăgiei, al supra-încărcării cu dări, al birurilor. Și datorită acestei lăcomii a nobililor și a egoismului lor, țăranii nu mai rezistau și se răsculau. Făceau răscoale, nu mai puteau să dea dări la stat, pentru că îl aveau pe nobil deasupra lor și deci statul era într-o poziție foarte dificilă. 

Pentru că pe de o parte, nu mai veneau dările de la acești producători, deci nu-și mai puteau menține armata astfel încât să se apere de amenințările externe, iar pe de altă parte, acestea amenințări interne erau generate și de răscoale. Înțelegeți? Deci  egoismul nobilimii și patimile lor, lăcomia lor generau mari probleme și în exterior și în interior. 

În exterior, prin imposibilitatea Imperiului de a se apăra și de a-și asigura fondurile necesare și în interior, prin răscoalele pe care le provocau prin dările foarte mari pe care le supuneau țăranilor. Asta e una.

Războaie

Deci pe do o parte, era vorba de această lăcomie și acest egoism la nivel nobiliar și această mare patimă s-a extins și asupra împăraților, că și ei erau oameni și nemaiavând acel duh ascetic de pe vremea Sfântului Constantin cel Mare, adică Ortodoxia era în decadență – pentru că omul când se învață cu binele, ca și câinele, turbează. Și au început să apară mari războaie civile între pretendenții la tron. Asta mai ales în timpul dinastiei Anghelizilor când foarte des existau aceste războaie civile, aceste răscoale între cei care doreau să acceadă la putere.

Greșeala

Cea mai gravă greșeală, bineînțeles, a făcut-o Alexie al IV-lea Anghelos care dorind să-și mențină tronul s-a dus să ceară ajutorul cruciaților – cruciada a patra – ca aceștia să îl ajute în schimbul unei sume foarte mari de bani. Din păcate sau bunul Dumnezeu știe, pentru că era un lucru foarte rău pe care îl făcuse Alexios al IV-lea Anghelos, acesta nu reușește să-și împlinească promisiunea și atunci, cruciații atacă și jefuiesc Constantinopolul în 1204. A fost de fapt cea mai mare lovitură dată Bizanțului în toată istoria sa. Înțelegeți? Și după cum vedeți, aceasta a provenit din păcat, din păcatele oamenilor, din dorința lor de putere, din egoismul lor. Dacă Alexios se smerea și zicea „măi, asta vrea bunul Dumnezeu”, că nu era cine știe ce, atunci lucrurile nu ajungeau în halul respectiv.

Trebuie să știți că această distrugerea a Constantinopolului, această jefuire a Constantinopolului a fost atât de barbară că toți au condamnat-o, inclusiv latinii și fețele ecleziale din Vest care i-au trimis de fapt. Și dincolo de asta, cucerirea Constantinopolului de către turci în 1453 a fost de fapt doar o consecință naturală, de așteptat, a dezastrului din 1204. 

Dorința de putere

Poate că ar fi bine să notăm acum că Imperiul Bizantin a fost ocupat de latini până 1261 când s-a reîntors la greci, dar bineînțeles că era de o dimensiune mult mai mică și nu numai asta, era și mult slăbit de toate jafurile și distrugerile pe care latinii le-au făcut.

Vedeți, fraților, asta înseamnă dorința de putere, patima! 

Întoarcerea la duhovnicie

Ultima dinastie din Imperiul Bizantin – Casa Paleologilor – și-a dat seama de importanța duhovniciei – slavă lui Dumnezeu! Au încercat să ridice iarăși ce mai rămăsese din punct de vedere duhovnicesc însă degeaba, pentru că ultima rămășiță – deci era vorba de un mic teritoriu din jurul Constantinopolului, atât mai rămăsese din Imperiul Bizantin, fraților, nu vă imaginați că era vorba de ceva foarte mare – a căzut în 1453 în mâinile turcilor.

Semnul de pe cer

Cauza? Fraților, cum spuneam: patimile umane, da. Desigur că din punct de vedere istoric se poate vorbi de o poartă lăsată deschisă, de niște trădări… Ei, nu, fraților, e vorba de patimile umane. De ce? Pentru că în clipa în care sultanul cu armata sa s-au dus și au înconjurat Constantinopolul, în clipa respectivă a văzut pe cer un semn mare de tot. Era o mână cu cinci degete deasupra. Și în clipa respectivă, a spus sultanul – stop, nimeni nu face nicio mișcare, căutați un om al lui Dumnezeu să ne arate ce-i cu semnul ăsta. 

Au trimis iscoade. Au aflat că există unul, Ghenadie, care acesta ar fi omul lui Dumnezeu și l-au prins pe Ghenadie, l-au dus și l-au întrebat ce-i cu semnul ăsta. 

Și atunci, așa a spus Ghenadie: Aceasta zice Domnul – că dacă găsesc cinci drepți în oraș, nu o să poți să iei orașul. Și atunci sultanul a zis: aha, bun, atacați. Și au atacat și au luat orașul. Înțelegeți? 

Alte semne

Deci e problemă de păcat, fraților! Și pot să vorbesc de multe lucruri care… De exemplu, în clipa în care au intrat turcii în oraș, era o zi de vineri, dacă țin eu bine minte, o zi de post și o femeia țipa pe stradă: au intrat turcii în oraș! Și un monah a spus în derâdere așa, în bătaie de joc: o să intre turcii în oraș când o să învie peștii din tigaia mea. Că el prăjea niște pește în zi de post, da. Și în clipa respectivă peștii au înviat în tigaie și au sărit afară din ea. Înțelegeți? Au fost niște păcate foarte mari. Dincolo de asta că au slujit Liturghia dimpreună cu catolicii și așa mai departe.

Ultima Liturghie și o profeție

Apropos de Liturghie, nu știu dacă știți, la ultima Liturghie, turcii au intrat în Sfânta Sofia exact în clipa în care era Vohodul Mare, deci Intrarea Mare de la Sfânta Liturghie și atunci slujitorii au intrat în perete. Până astăzi există o firidă acolo în care se aud cântări. Turcii sunt îngroziți de firida respectivă și nu lasă pe nimeni să se apropie de ea. 

Și există în Grecia o foarte puternică tradiție – toți știu că în clipa în care Constantinopolul va fi eliberat, în clipa respectivă Liturghia se va continua din locul unde s-a oprit și slujitorii, preoții vor ieși din zid, din firida respectivă și vor continua Sfânta Liturghie. Asta este o profeție foarte veche din arealul grec.

Stema

Acuma, ca să ne întoarcem la vulturul bicefal, la steag… Vulturul bicefal, trebuie să știți că a fost blazonul armatei Paleologilor, ultima casă domnitoare în Bizanț. Nu a fost simbolul Imperiului Bizantin. 

Simbolul Imperiului Bizantin

Simbolul Imperiului Bizantin, trebuie să știți, fraților, să vă spun de unde provine ca să nu vă scandalizați, pentru că în Sfântul Munte o să vedeți la un moment dat, în anumite locuri, semiluna cu o cruce deasupra. 

Pe vremea lui Filip al II-lea Macedoneanul, tatăl lui Alexandru cel Mare, Alexandru Macedon, oștile acestuia au înconjurat cetatea lui Bizas, Bizanțul și orășenii erau disperați în noaptea neagră că nu știau unde erau oștile lui Filip și mai ales, că acesta pregătise un atac surpriză ca să îi termine pe bizantini și să cucerească cetatea. 

Ei, în această situație disperată, apare o gaură în nori și în ea apare semiluna cu o stea în centru. Este un fenomen astronomic, trebuie să știți, eu l-am văzut, l-am fotografiat. Și la lumina acesteia, bizantinii reușesc să-și apere orașul și să-l alunge pe Filip. În amintirea acestui semn proniator, dacă doriți, bizantinii își aleg ca simbol, semiluna cu steaua în centru. 

Modificarea simbolului

Vine Sfântul Constantin cel Mare, cum am spus mai înainte – își mută capitala de la Roma la Bizanț, scoate steaua și pune crucea. Și aceasta este emblema, acesta este simbolul Imperiului Bizantin. Și până astăzi, pe bisericile din Sfântul Munte sau pe strănile egumenilor din Sfântul Munte, în spate sau pe prapor, sus, o să vedeți semiluna cu crucea pe ea.

Vin turcii, cuceresc Constantinopolul, scot bineînțeles crucea și pun iarăși steaua. Și până astăzi, vedeți că drapelul turc este semilună cu steaua în centru, ei considerându-se pe sine urmașii Imperiului Bizantin. Și de aici, bineînțeles, și steagul lor.

Vulturul bicefal

Cum de a ajuns vulturul bicefal în Sfântul Munte? Adică blazonul Casei Paleologilor. De vreme ce nu putem să avem ca și steag oficial semiluna cu crucea, să zic așa, pentru că erau pe vremea respectivă mari probleme cu turcii, s-a ales vulturul bicefal ca și simbol al comunității ortodoxe, a părții ortodoxe din Imperiul Bizantin.

Însemnele patriarhului

Patriarhul era Ethnarhis adică conducătorul neamului ortodox și din cauza asta Patriarhul a luat însemnele împăratului. Adică mitra pe care o vedeți astăzi, coroana aceea pe care o are orice episcop, în principal, Patriarhul, pe cap, în timpul când slujește, este de fapt coroana imperială bineînțeles stilizată. 

Mitra, sacosul – este haina aceea arhierească pe care o poartă arhiereii – și cârja. Sunt însemne imperiale. Bineînțeles , cârja are o tradiție mai veche pentru că stareții aveau mai demult, cârjă. Dar și împăratul avea sceptru. 

Și dincolo de astea, aveau și steag. Steagul comunității ortodoxe, steagul neamului ortodox era vulturul bicefal ca și continuare, cum spuneam, a Casei Paleologilor. Pentru că Patriarhul – Patriarhia Ecumenică – era răspunzătorul pentru poporul ortodox, pentru rum. De aici și numele nostru de rumâni, români astăzi. De acolo vine. 

Sfântul Munte a rămas singurul loc liber din Bizanț și deci are acest steag. Și sunt și alte mici mănăstiri care depind direct pe Patriarhia Ecumenică ce au același steag.

Alți „continuatori”

Trebuie să știți că au fost și alții care se credeau continuatorii Bizanțului. Casa de Habsburg care a avut până în secolul 20 acest steag. Imperiul Rus care până în secolul 20 a avut acest steag. Și cnejii sârbi care desigur au dispărut mult mai de demult în istorie. 

Despre păcate

Bizanțul a fost capitală în istorie pentru faptul că punea pe primul plan pe Dumnezeu. Nu spunem noi că în Bizanț erau toate roze, că ați văzut că nu erau absolut deloc roze, da. Dar faptul că era pus pe primul plan, Dumnezeu, era sfânta tradiție, chiar dacă erau mari păcate, oamenii știau ce să facă pentru a se mântui și chiar dacă aceste păcate existau și erau făcute de clasa conducătoare, nu erau validate  de societate. Înțelegeți?

Astăzi, din păcate, vedeți că sunt atâtea păcate mai ales, păcatele trupești împotriva firii, pe care nu atât societatea românească, cât societatea pe plan mondial le validează și le promovează. Înțelegeți? Și din cauza asta o să vedeți că societatea pe plan mondial va dispărea după cum și Roma  a dispărut din cauza păcatelor, după cum și Bizanțul a dispărut din cauza păcatelor, după cum și toate celelalte mari imperii au dispărut în istorie din cauza păcatelor. 

Concluzie și îndemn

Deci din cauza asta, fraților, nu căutați așa de mult soluții politice, soluții militare, soluții tehnologice, ci să căutăm soluții duhovnicești. Pentru că singură duhovnicia, singură Ortodoxia care este modul corect de a fi ne asigură libertatea, stabilitatea și bineînțeles, un viitor cu adevărat fericit care ne duce la Înviere.

Hristos a înviat!

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!