PS Epifanie de Lydra: „Starețul trebuie să-și sfințească viața, pentru a împărtăși sfințenia ucenicilor săi”

Cum se exprimă relația stareț-ucenic în tradiția athonită? Care este tradiția Sfinților Părinți care s-a păstrat în mănăstirile athonite?

Vizionați pe PS Epifanie de Lydra, care vorbește în sinaxa stareților și starețelor din Moldova, sinaxă organizată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei la mănăstirea Văratec.

PS Epifanie este el însuși stareț al mănăstirii Mahera din Cipru ucenic al IPS Athanasie de Limassol și veți recunoaște multe din învățăturile pe care le postăm.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Aș dori să mulțumesc Înalt Prea Sfinției Sale, părintelui Mitropolit Teofan pentru invitația și cinstea pe care mi-a făcut-o, să mă aflu împreună cu frățiile voastre aici.

Prima întâlnire cu ÎPS părintele mitropolit a avut loc în anul 2017, când s-a aflat în Cipru, cu prilejul sfințirii unei biserici din Cipru. Era în 29 martie 2017, când am slujit împreună în această biserică. Am slujit împreună cu ÎPS: eu, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Grigorie de Mesaoria, în prezența părintelui Mitropolit Atanasie de Limassol. Aveți, așadar, metania și salutul IPS Mitropolit Atanasie, precum și față de toți cei prezenți la aceasta întâlnire.

Din pricina stării de sănătate nu a putut veni, nu a putut fi prezent, ca să vă spun adevărul aș fi preferat să fie ÎPS aici și nu eu. Dar pronia Lui Dumnezeu m-a adus pe mine aici la acest moment de închinare și de petrecere împreună. Este prima data când mă aflu în România și cred că acest pelerinaj va fi foarte folositor din rugăciunile frățiilor voastre, din petrecerea împreună cu frățiile voastre și cu ÎPS părintele Mitropolit. Am venit în calitate de smeriți închinători și aș fi preferat să mă aflu în locul frățiilor voastre și să-mi împărtășiți mie experiența pe care o aveți de atâția ani în lucrarea și slujirea pe care-o îndepliniți.  Făcând ascultare de părintele Mitropolit, vă voi împărtăși ceea ce Dumnezeu mă va lumina față de dragostea frățiilor voastre!

Cum devine PS Epifanie stareț

Îi mulțumesc Lui Dumnezeu că m-a învrednicit să devin, să fiu monah în Sf. Mănăstire Maheras, în vremea când stareț al mănăstirii era părintele nostru duhovnicesc părintele Atanasie, actualul Mitropolit Atanasie de Limassol.  Eu am mers la mănăstire în anul 1995. În 1999, starețul nostru a fost ales mitropolit de Limassol și a fost ales stareț al mănăstirii un părinte – părintele Arsenie! Părintele Arsenie, starețul mănăstirii, călătorind împreună cu Patriarhul Alexandriei în Sf. Munte, în septembrie 2004. Elicopterul care îi ducea în Sfântul Munte a căzut  în mare și au murit toți cei care se aflau acolo. Pentru noi, a fost important faptul în urma acestui eveniment nefericit, că am găsit trupul starețului și al Patriarhului și l-am înmormântat în mănăstire. În urma acestui fapt, am fost ales stareț, părinții m-au ale stareț în septembrie 2004 și Biserica din Cipru, în 2007 m-a ales episcop.

Ce să avem în vedere când mergem la mănăstire

Mă bucur că mă aflu acum în mijlocul frățiilor voastre, pentru că tema aleasă pentru discuție este foarte largă, foarte mare și are foarte multe perspective. Se poate aborda din multe perspective. Ca rugăminte și direcție a ÎPS, mă voi opri, sau ne vom opri asupra slujirii stareților și a starețelor. Este foarte greu să vorbești în fața stareților, aveți o foarte mare experiență și sunt un pic stânjenit!

Însă o să vă împărtășesc ceea ce ne spunea nouă părintele stareț, actualul Mitropolit, cândva: aceste gânduri pe care ni le spunea să vi le împărtășesc frățiilor voastre.  Ne spunea când a venit la mănăstirea noastră: „ Mergem împreună în diferite mănăstiri și locuri de închinare, vedem clădirile, vedem mediul înconjurător. ” Și cu adevărat aici este un astfel mediu înconjurător foarte frumos, cu clădiri foarte frumoase. Frumoase, bine întocmite. Dar ceea ce trebuie să avem în vedere, ne spunea părintele stareț, sunt sfinții care au trăit și și-au sfințit viața în acea mănăstire. 

Mănăstirea – laborator de facere a sfinților!

Pentru că o mănăstire trebuie să fie laborator de producere și de facere a sfinților!  Și primul care trebuie să-și sfințească viața este starețul! Pentru că atunci când se sfințește starețul, el poate să împărtășească mai departe sfințenia ucenicilor și celor din obște.  Dacă nu am, cum voi da? Cum voi împărtăși? Eu trebuie să am în vedere calea și realitatea sfințeniei și trebuie eu, cel dintâi, să am în vedere cum voi deveni templu sau lăcaș al Duhului Sfânt! Și așa cum diaconul se adresează episcopilor în Biserică spunându-le cuvântul Mântuitorului: Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor – acest lucru este valabil și pentru fiecare stareț și pentru fiecare stareță. Suntem datori să devenim lumină, dar lumina este Hristos și Hristos trebuie să vină în interiorul nostru. În această lucrare există foarte multe stavile!

Stavile în calea sfințeniei

Prima stavilă sunt grijile. Foarte multe griji are starețul în mintea lui și-n sufletul lui! Cum să se îngrijească de construcția mânăstirii – când o va construi, cum s-o înnoiască, s-o reînnoiască. Cum să refacă chiliile fraților. Apoi, cu ce se vor îmbrăca frații. Ce să mănânce? Vor mânca frații. Și multe alte griji de felul acesta.  Aceste lucruri, care din punct de vedere exterior apar ca griji, le izolăm și le așezăm în locul lor; dacă le avem în mintea noastră continuu, noi nu ne deosebim de un constructor de case care construiește o casă și apoi, dacă el consideră – o va și dărâma. De aceea, noi tot ceea ce săvârșim, trebuie să săvârșim în perspectiva sfințirii noastre și-n perspectiva sfințirii împreună cu Hristos sau în Hristos.

Perspectiva permanentă a sfințeniei

Construim în mănăstire pentru ca în aceste construcții să locuiască sufletele cele după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu, care vin la mănăstire să se sfințească. Iar noi, suntem în calitate de responsabili ale acestor așezăminte, suntem chemați să le oferim condițiile necesare în perspectiva acestei lucrări a sfințeniei. Să mănânce bine pentru a avea putere să împlinească lucrarea duhovnicească. Să lucreze rugăciunea. Să poată să meargă și să slujească la biserică. Să poată dormi, să se poată odihni. Toate acestea le facem din perspectiva sfințeniei. Nu trebuie să scăpăm din vedere său să ieșim din perspectiva scopului nostru care este sfințenia! De aceea, toți cei care ne aflăm în mănăstire, în special stareții trebuie să lucreze din perspectiva sfințeniei și a lui Hristos!

Soluții practice

 De aceea, nu este bine și nu este necesar să fim tot timpul în cele din afară. S-avem în vedere lucrarea cea dinăuntru care are importanță mai mare pentru viața de sfințenie decât cele din afară.  De aceea și noi trebuie să ne odihnim – să putem să oferim timpul și sufletul nostru relației noastre cu Dumnezeu. Să construim universul și lumea noastră interioară, sufletească în templul Duhului Sfânt.  De aceea, suntem chemați să reînnoim experiența noastră cu împreună cu Hristos. Iar ceea ce se întâmplă astăzi aici este foarte important. Aceasta este o reînnoire a experienței împreună cu Hristos.

Cum menționa și ÎPS Mitropolit, veți împărtăși experiențele frățiilor voastre, le vor auzi ceilalți, pentru că problemele sunt comune. Avem de-a face cu oameni. Oamenii, mai mult sau mai puțin, au aceleași teme și-aceleași probleme pe care le întâmpină și un cuvânt mângâietor, un cuvânt încurajator din partea unui frate, un cuvânt duhovnicesc din partea unui părinte – va ajuta, va sprijini și va oferi poate și soluții la problemele pe care le-ntâmpinăm. 

Desfășurarea unei sinaxe cipriote 

Mă bucur că aveți această sinaxă și-această întâlnire în mod regulat. Sunteți mulți. Noi suntem puțini. Și noi avem astfel de sinaxe, în fiecare an. Noi suntem 10. Vine părintele Mitropolit la mânăstirea Maheras, părintele episcop vicar- Nicolae de Amatunda, stareții care țin duhovnicește de părintele mitropolit Atanasie, împreună cu monahii lor. Avem sfânta liturghie, avem priveghere, săvârșim priveghere în acea zi, avem masă de obște și apoi avem o sinaxă cu toți părinții monahi din toate mănăstirile. Iar spre seară avem o sinaxă a stareților.

Sfințenia ca vocație

Ne luptăm și noi pentru sfințenia care ne stă înainte ca vocație. Sfințenia nu este ceva depărtat, departe de noi. Nu ne împărtășim cu Hristos? Nu vine Hristos în interiorul nostru? Prin urmare, Hristos este în noi!  Însă El trebuie să fie activat, să-I dăm spațiu în care El să se manifeste. Iar ceea ce trebuie să avem în minte, ca țintă, este smerenia. Tot ceea ce facem trebuie să aibă ca fruct și rod SMERENIA. Pentru că smerenia este baza iubirii. Spune Domnul Hristos în Evanghelie: Învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima. Blând -este iubirea și smerit – acest lucru trebuie să-l avem și noi drept țintă. Să ne rugăm cu foarte multă smerenie Lui Dumnezeu.

Isihia – mierea lucrării duhovnicești

Construim. Trebuie să construim aducând aceste construcții și zidiri smerit înaintea Lui Dumnezeu. Mâncăm. Să mulțumim Lui Dumnezeu că ne-a dat această mâncare. Oamenii care au venit la mănăstire și ne-au adus și ne aduc bani –  fie să construim, fie să mâncăm, i-a îndemnat și i-a mișcat Dumnezeu.  N-au venit pentru noi. Este din Dumnezeu Hristos, care este în noi. De aceea, suntem chemați să reînoim starea noastră duhovnicească, în perspectiva sfințeniei. Și cum menționam la început, avem foarte multe griji ca stareți, avem nevoie, așadar și de timpul nostru în care să lucrăm isihia, să ne liniștim. Acest timp este timpul să vorbim cu Dumnezeu.

Să ne împărtășim de Dumnezeu. Pentru că împărtășirea cu Dumnezeu nu este doar cu Sfintele Taine ci este și continuă rugăciune. Acest timp să și citim cuvântul lui Dumnezeu. Să vină ca sămânță în sufletul nostru și să se înoiască și să crească această sămânță însutit. Acest timp al isihiei ne ajută mai ales seara. Toți merg la chiliile lor. Mânăstirea se închide. Închinătorii pleacă. Timpul de seară este un timp al isihiei. Acest timp este cel în care suntem chemați să lucrăm mierea lucrării duhovnicești.

Sfântul – modelul omului desăvârșit

Înafară de rugăciune, studiul Sf. Scripturi și studiul Părinților, suntem – în mod necesar – chemați să ne facem și autocritica. Suntem oameni. Greșeli facem cu siguranță, să le îndreptăm, pentru că omul lui Dumnezeu trebuie să fie desăvârșit. Desăvârșit în mod total și sunt sigur că sfințiile voastre ați întâlnit oameni sfinți. Cum este părintele Cleopa, pe care îl avem și noi, îl cunoaștem. Am auzit de el, au fost traduse cuvintele și lucrările părintelui Cleopa și le-am citit. Cum este Părintele Sofronie – Sf. Sofronie de la Essex. Ați întâlnit cu siguranță sfinți. Și părintele nostru Mitropolit Atanasie l-a întâlnit pe starețul Sofronie de la Essex. Când l-a întâlnit, părintele Mitropolit a primit în cuget un gând pe seama Sf. Sofronie care i-a spus: „ Acesta trebuie să fie omul desăvârșit de care vorbește Evanghelia! Acesta este om desăvârșit. ” 

Lupta cea bună

Și frățiile voastre și eu, prin rugăciunile frățiilor voastre să ne luptăm pentru această cale. Când lucrăm această cale a sfințeniei și devenim lumină, având lumina Lui Hristos în noi, atunci vom putea împărtăși în lume și în generația noastră soluții pentru problemele pe care le întâmpină. Toate problemele din lumea aceasta pleacă din egoismul pe care îl avem! De la mândrie, din slava deșartă. Chiar și războaiele, cum avem de-a face la granițele noastre.

Nimic nu este întâmplător. În spatele acestor întâmplări este absența Lui Dumnezeu. Așa cum s-a întâmplat și în pandemie. Dumnezeu S-a ascuns, este absent pentru că păcatele lumii sunt foarte multe. Păcatul înaintează. Taina fărădelegii lucrează și ea, așa cum menționează în Cartea Apocalipsei Sf. Ioan Evanghelistul. Cine va sta în fața acestui val al păcatului? SFINȚII. Sunt sfinții în cer care ne insuflă și ne ajută, sunt și sfinții nevăzuți între frățiile voastre. Iar noi suntem chemați să devenim sfinți. Astfel încât să săvârșim împreună armata cea duhovnicească a sfinților lui Dumnezeu.

Starețul și mărturia sa în calitate de păstor

Să stăm în fața păcatului, să înfruntăm păcatul, să oferim soluții la conflictele fără de ieșire în care se află lumea. Iar soluția nu poate fi decât invocarea liturgică: Sus să avem inimile. Iar noi să ne împărtășim și să ne unim cu Dumnezeu. Astfel vom ajunge și noi în stare de lumină, în raport cu lumea aceasta. Aceasta va lumina întunericul care există în lume. Foarte mulți oameni se vor apropia de această lumină. Așa cum se întâmplă și cu Învierea. Strigăm și spunem: Veniți și primiți lumină! Iar ceilalți vin și primesc lumină de la Hristos așa cum oamenii din lume vin și primesc lumina de la frățiile voastre! Și astfel săvârșim și ducem până la sfârșit mărturia noastră în calitate de păstori; aceasta cât privește și celor de aproape – adică a monahilor pe care îi păstorim, dar și celor care vin de departe -a închinătorilor. 

Sfântul ca om universal

Când un om își sfințește viața și se unește cu Dumnezeu, nu devine un sfânt al românilor, nu devine un sfânt rus, ci devine un sfânt și un om sfânt universal. Românii, rușii și toate neamurile pământului – este un fapt ce a survenit în urma căderii și s-a arătat cu atât mai mult la turnul Babel. Astăzi avem Babel. Noi suntem chemați să devenim Apostoli ai acestei lumi și asemenea  Apostolilor peste care S-a pogorât Duhul Sfânt la Cincizecime, să oferim o altă perspectivă lumii. Atunci, la turnul Babel, Dumnezeu a venit și a împărțit neamurile în limbi. La Cincizecime, a venit și a unit neamurile. Și acum, aici, avem o mică unire a neamurilor. Frățiile voastre din România și eu din Cipru. Prin urmare nu suntem depărtați și nu suntem departe unii de ceilalți, ci suntem în comuniune.

Părtășia întru Hristos

Și ce ne unește? HRISTOS! Biserica: cea una Sfântă Sobornicească și Apostolească Biserică! Prin urmare și frățiile voastre aici și noi acolo suntem o singură Biserică. Și noi și frățiile voastre ne împărtășim de același Hristos. Și noi și frățiile voastre trebuie să devenim lumina lumii. Și noi să ne sfințim și frățiile voastre să vă sfințiți. Acest lucru vi-l doresc și mă rog din inimă să se întâmple cu frățiile voastre și prin rugăciunile frățiilor voastre să se întâmple și cu noi!  Am spus acestea în câteva minute și cunoaștem că această lucrare și tot ceea ce-am spus are nevoie de timp pentru a se împlini. N-o să fie sigur foarte simplu, așa cum le-am expus într-un singur cuvânt.

Ispitele și chemarea ridicării crucii

Există, cum știm ispite, există ispite din problemele pe care le are mănăstirea, există ispite din partea monahilor din mănăstire. Așadar, când înfruntăm ispite, să nu ne temem, să le abordăm – să ne sfințim viața. Iar ispitele, cum știm, ajută în calea sfințeniei. Așadar, ispitele sunt așadar, crucea pe care suntem chemați s-o ridicăm. Toți purtăm și purtați cruci. Nu le purtăm doar ca să le purtăm; le purtăm pentru a ne aduce aminte că suntem chemați să purtăm crucea noastră și să-l urmăm pe Hristos. Iar noi episcopii, purtăm engolpion – iar engolpionul are pe el pe Hristos sau o are pe Maica Domnului care ține în brațe pe Hristos; să ne aducă aminte de calea sfințeniei. Să ne aducă aminte că inima noastră trebuie să fie asemenea engolpionului, să aibă în ea pe Hristos.

Așadar, ispitele le vom petrece, le vom trece cu foarte multă răbdare și cu multă rugăciune. Și cu o abordare foarte plină de discernământ. Răbdarea, spune Sf. Apostol Iacob desăvârșește și face desăvârșit omul în calea sfințeniei.

Îndemn și binecuvântare

Pentru că n-aș vrea să vă obosesc mai mult o să mă opresc aici si în mod smerit o să mă rog s-aveți multă răbdare în viața frățiilor voastre și toate problemele pe care le înfruntați să vă conducă pe calea sfințeniei. Astfel încât să putem înțelege încă de pe aici bucuria și fericirea prezenței Lui Dumnezeu în inimile noastre. Și să devenim, să deveniți asemenea Sf. Serafim de Sarov : să se împlinească în noi cuvântul Mântuitorului Hristos care a spus: Să cauți pacea și s-o dobândești pe ea în interiorul tău și toată lumea va dobândi pacea. Sfințește-te în interiorul tău, lucrează-L pe Dumnezeu în interiorul tău și se va sfinți lumea întreagă.

Cu rugăciunile frățiilor voastre,

AMIN!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!