Sinteza săptămânii …și părintele Valerian despre cum să dobândim rugăciunea inimii

Înainte de a vă prezenta sinteza săptămânii vă prezentăm un scurt și frumos cuvânt al părintelui Valerian Pâslaru (fostul actor Dragoș Pâslaru) despre cum să dobândim rugăciunea inimii.

Vizionare plăcută!

În continuare, citiți Sinteza citatelor selectate din articolele publicate în cursul acestei săptămâni pe site-ul nostru și pe platformele O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte.

Sub fiecare citat aveți și previzualizarea articolului din care a fost luat. 

Dacă faceți click/tap pe previzualizare, veți naviga la articolul sursă. Ca și până acum, comentariile voastre sunt binevenite.

Răspândiți dragostea!

Lectură și vizionare plăcută.

(videoclipurile, podcasturile și transcripturile sunt în fiecare articol în parte)

Și vezi, din cauza aceasta întotdeauna când… și chiar îi rog pe oamenii de afaceri sau adică pe cei care recrutează oameni: fraților, nu căutați oameni cu aptitudini, skilled! O să faceți o firmă cu aptitudini. Skilled. Și nu este bine nici din punct de vedere gramatical. Căutați oameni buni! Căutați oameni buni ca să faceți o firmă bună! Înțelegeți? 

(…) pe Dumnezeu Îl interesează cantitatea de iubire.

Întâi de toate este nevoie de persoană, de exemplul personal și de sfințenie. Și asta vine prin jertfă. 

Şi am mai avut o prevestire la ieşirea din puşcărie. Le-am zis camarazilor mei: „Măi, băieţi nu murim. Fiţi atenţi, rezistăm şi mergem înainte. Lupta se duce mai departe”. Şi într-adevăr aşa a fost.

(…) pentru a scăpa de sentimentele de vinovăție – că nu este cine ar trebui să fie -, ori caută roluri sociale și psihologice, astfel încât, până la urmă, el însuși ajunge să ignore cine este cu adevărat, ori își construiește o imagine ideală despre sine. (…)după Sfântul Nil Ascetul – acolo sunt ascunse rădăcinile puternice ale patimilor care au devenit independente în sufletul omului. Scopul acestei imagini ideale/măști este îndreptățirea de sine. De aceea, omul, cu cât se simte mai amenințat de revelarea sinelui său real, cu atât mai mult întărește autoritatea acestei măști.

Apoi, Sfântul i-a spus: „Iată, aceștia sunt sfinții: oricât de aproape se apropie de Dumnezeu, cu atât mai mult se văd ca păcătoși. Și când Avraam l-a văzut pe Domnul, el s-a numit „praf și cenușă” (Gen. 18:27). Iar Isaia a spus: „Vai de mine, căci sunt necurat” (Is. 6:5).

Voința cea bună este dreaptă și adevărată. Toate din ea sunt bune. Să nu mințim, să nu furăm, să nu curvim. Să ne iubim unul pe altul așa cum Dumnezeu ne iubește pe noi. Dobri Dobrev

(…) primul lucru pe care îl facem ziua, prima noastră grijă este canonul. (…) Primul lucru: este vorba de canon, nu grijile zilnice! (…) trebuie să avem fraților, constanță! Pentru că sufletul se hrănește cu aceste lucruri, trebuie să știți.

Prin rugăciune, sufletul se hrănește în fiecare zi, se luminează și astfel o să avem siguranța existenței lui Dumnezeu, siguranța zilei de mâine. Și atunci nu o să mai fim niște însingurați, niște mahmuri, niște depresivi. Înțelegeți? Și atunci omul o să se simtă foarte liniștit și că Tatăl lui cel ceresc are grijă de el și îi asigură o veșnicie fericită alături de Tatăl lui cel ceresc.

A ridicat ochii albaştri spre cer şi am văzut cum se descopereau în ei minuni tot mai adânci, tot mai uimitoare. Totul era făcut din lumină nepământească dar real, un fel de realitate desăvârşită a cărei vedere te face fericit. Plângeam în hohote. Şi-a dat sufletul către orele 13 în ziua de 18 februarie 1952. Clopotele de la Schit au prins să vestească. Lacrimile mele au încetat. Valeriu era frumos, mai frumos ca oricând. Am stins lumânarea mică ce fusese aprinsă în ultimele lui minute de viaţă. L-am îmbrăcat cu hainele părintelui G.. În gură i-am pus, aşa cum mă rugase, o cruce mică de argint pe care o salvase din toate percheziţiile („ca să fiu recunoscut!” mi-a explicat el).

Nu suntem însă creaturi pur duhovnicești, suntem creaturi cu sufletul, trup și duh. Și niciuna din aceste părți nu este insignifiantă – nu e ca și cum am fi fost creați ca suflete ce au fost apoi întemnițate în trupuri, aceasta este viziunea gnostică asupra lumii. Și din păcate acest gnosticism răzbate câteodată – nu în teologia ortodoxă, ci la unii teologi ce se consideră ortodocși – a fost o problemă în Biserica Primară și continuă să fi o problemă și în vremea noastră.

Ziceau: „ Mă, dar nu înțelegem, ai tot ce-ți trebuie, ai făcut acolo, ai muncit. Părinții, totul. Ce-ți trebuie?? ” Ei, la mine era dorința aia, să am chilia Maicii Domnului veche, care mi-am dorit-o și am simțit că Maica Domnului vrea lucrul ăsta. 

Numai în dreptul bisericuței a prins zece pești! De câte ori trecea în dreptul ei, tot câte un pește așa – câți eram noi acasă. Și după aia n-a mai prins. I-a mulțumit Sf. Gheorghe și-a venit acasă cu 10 pești frumoși. Adică a fost darul Sf. Gheorghe ca s-avem pentru o masă, fiecare câte un pește. Da! Că mi-amintisem asta, când povestea atunci: -Uite, cum ne-a dat Sf. Gheorghe pește!

Și eram doar tânăr… aveam 19 ani, 20 de ani și ca la capătul celulei era un mic loc în partea de jos a celulei și i-am văzut făcând asta și m-am gândit: “O, Doamne…” și am făcut o rugăciune și nu am făcut o rugăciune mai bună până acum sau de atunci și acea rugăciune a fost: “Doamne, dacă mă ajuți, o să te slujesc!”

Oameni buni, a murit Vangelis. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! Mulți dintre voi sunteți oameni buni – poate fără să vă dați seama – și din cauza lui Vangelis. Unul dintre cei mai mari compozitori ai secolului XX și oameni de cultură ortodocși, Evángelos Odysséas Papathanassíou, s-a dus la Domnul și Dumnezeul nostru, a Cărui delicatețe s-a străduit atât de mult – și mulți zic că a și reușit – să o descrie prin culorile sunetului.

Și acum există atât de mult amestec și sunt transmise informații încât oamenii nu știu originile și dacă mergem înapoi, putem vedea că totul este plin de vrăjitorie, unde comunici cu spiritele, comunici cu morții și încerci să împingi aceste lucruri înapoi, dar singurul lucru care va face asta, singurul lucru care scapă de rău este Duhul Dumnezeului nostru. Punct.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!