Să nu ne încredem; amintiri și minuni din închisoare – p. Moise Berry

Ascultați un cuvânt fenomenal, duhovnicesc și foarte smerit a părintelui Moise Berry, scriitor și propovăduitor cunscut al Bisericii Ortodoxe în care prezintă – care se adresează mai ales oamenilor de culoare, din care el însuși face parte.

Veți descoperi o foarte frumoasă abordare a marii probleme a omului contemporan: încrederea în sine.

Părintele amintește experiențele sale personale din închisoare, inclusiv întâlnirea cu Domnul nostru, Iisus Hristos.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Părintele Moise Berry este preot în Biserica Ortodoxă din America, un scriitor, pastor fondator al Bucuriei Neașteptate, Misiunea Ortodoxă în Asheboro din Missouri, un orășel din Ozarks, de unde provine familia sa, este și co-fondator al Frăției Sf. Louis cel Negru și fondatorul Muzeului Afro-American al Patrimoniului Ozarks.

Am fost foarte bucuros pentru oportunitatea de a petrece ceva timp cu părintele Moise recent la conferința anuală din 2018 de la Frăția Sf. Moise cel Negru și el a acceptat cu bunăvoință să stea cu mine pentru acest interviu, așa că sper că vă veți bucura de acest episod dintr-un interviu cu părintele Moise Berry.

Să nu avem încredere în noi înșine!

De când am devenit ortodox, am aflat că unele dintre impulsurile pe care le am către bine și spre rău, unele dintre ele sunt născoceli ale minții mele, iar unele dintre ele sunt destul de adevărate, așa că Ortodoxia m-a învățat să nu am încredere în mine. Prima propoziție în războiul nevăzut este: Să nu ai încredere în tine!

Sunt prea multe lucruri care mi se întâmplă în viața mea și cred că au un anumit sens și poate că nu înseamnă nimic, poate înseamnă ceva cu totul diferit. Nu știam când am împlinit 21 de ani, în Penitenciarul de Stat din Missouri, fiind într-o celulă foarte mică de 4,5 metri pe 6m și jumătate, fără nicio fereastră.. asta era înainte de o reformă a închisorii și băteau într-o noapte un om, era un băiat drăguț din Illinois, indiferent dacă era el drăguț nu știu pentru că făceam izolare și, așa cum spune unul dintre sfinți, unul dintre părinții deșertului, cred, spune așa: “Dificultatea de a fi in iad este a nu putea vedea fața fratelui tău!”

Realitatea din închisoare

Suntem cu toții așa cum a descris, cu spatele unul la altul, ceea ce este iad și deci nu știu dacă era frumos sau nu pentru că eram în izolare, dar eu stiu că într-o noapte, destul de târziu, a coborât unul dintre temniceri și l-au luat din celulă și l-au bătut cu un radio cu tranzistor învelit într-un prosop și de fiecare dată când leșina îi făceau pipi în față…

Și eram doar tânăr… aveam 19 ani, 20 de ani și ca la capătul celulei era un mic loc în partea de jos a celulei și i-am văzut făcând asta și m-am gândit: “O, Doamne…” și am făcut o rugăciune și nu am făcut o rugăciune mai bună până acum sau de atunci și acea rugăciune a fost: “Doamne, dacă mă ajuți, o să te slujesc!”

Apariția lui Hristos

A doua zi Iisus s-a coborât la mine și a zis: “Barry, (pe numele meu de familie), Barry ia hainele, te duci acasă!” Și i-am spus nu, nu! știu… o să mă scoți în camera din hol și să-mi faci ceva. Cred că la vremea aceea au angajat în mod deliberat gardieni sadici sau tipi duri, nu oameni sensibili cu putere pentru oameni și așa că, în cele din urmă, a spus: “Nu, stai înăuntru acolo”, și mi-am zis, Doamne, ar trebui să stau, sau ar trebui să plec? Așa că am spus: bine, voi merge și am mers pe coridorul ăsta și m-am gândit că o să mă împuște, nu s-a întâmplat.

Eliberarea

Am coborât la procesare, mi-au dat hainele cu excepția cizmelor mele – aveam niște perechi noi de cizme de cowboy Tony Lama – și m-am dus direct la biroul avocatului meu, cu un taxi, temnicerii mi-au dat bani pentru taxi, cât de ciudat, așa că urc în mașină, merg la biroul avocatului, a spus: O, da! Azi noapte (îmi place să spun că este în perioada în care am făcut-o rugăciunea) … dar în noaptea dinainte unul dintre ofițerii care m-au arestat a recunoscut că ne-a incendiat casa și a intrat cu departamentul de pompieri la percheziție ilegală în NJ. Suntem vinovați pt cincisprezece grame de hașiș din Afganistan. Am furat droguri în casa aia.

Mi-a spus că omul ăsta mărturisește pentru mărturia mincinoasă și am zis: Doamne, asta este un miracol și cum mă întorceam înapoi la casa de droguri, pentru că prietenul meu avea o căsuță micuță drăguță în Jefferson City și m-am întors direct acolo și acea voce părea să-mi spună la ureche: “Dacă te ajut, mă vei sluji”, așa că m-am dus acasă și-am făcut… Știi „Colind de Crăciun” de Charles Dickens, dacă ați auzit, „Fantoma Crăciunului trecut” îl vizitează în prima noapte, și el apoi se gândea la ce sa întâmplat cu el de i-a cauzat așa un șoc! A spus: “Hm, poate că a fost o bucată de carne nedigerată care m-a făcut să halucinez! Poate e doar o sugestie în miezul nopții…” Și asta este ceea ce spuneam în esență: „Hm, poate asta a fost coincidență, poate așa sunt lucrurile…”

Ce m-a învățat Ortodoxia

Ortodoxia m-a învățat să nu mă judec pentru a determina ce înseamnă ceva. Trebuie să știm ce-nseamnă lumina stelelor, dar lucrurile referitoare la suflet, nu știm ce înseamnă aceste lucruri, nu știm ce recompensă vom primi în rai, nu știm ce pedeapsă primim din iad, dar știm că marea poetă neagră Phyllis Wheatley, care a fost judecată de Congresul Continental din SUA pentru că este mimic.

Știți ce înseamnă mimic? A fost acuzată că sigur păcălește oamenii, pentru că ei au spus că nu poate fi atât de deșteaptă fiind neagră și atunci imită fete albe. Dar Benjamin Franklin a declarat că ea era adevărată. Ea a plecat să locuiască cu familia din Boston numită familia Wheatley, unde a scris necrologuri și tot felul de poezii scurte pentru bogații din Boston. Una dintre poeziile ei spune: „Harul e cel care m-a adus de pe pământul meu păgân, Harul mi-a învățat sufletul întunecat să înțeleagă, așa că ascultați, oamenii creștini, chiar și  cei întunecați – se referea la ea însăși – și întunericul sufletului, chiar și întunericurile atât de negre ca trestia, pot fi rafinate și să se-alăture copacului îngeresc”.

Transformarea este doar în Dumnezeu

Eu cred că transformarea pe care o căutăm este doar in Dumnezeu! Noi ne uităm în oglindă și repede ne întoarcem și uităm ce fel de om suntem pentru că spunem în propriul nostru raționament că aceasta nu este cauza…

Chiar și lucruri profunde, am avut un transplant de rinichi acum doi ani. Control pe 13 a acestei luni și a fost un miracol! Doctorii au spus că a fost 85% potrivire, 87% e pentru gemeni. Au spus: este fratele tău sau unul dintre copiii tăi? Nu! Era o doamnă albă pe care o cunosc de când eram copii sălbatici – păgâni. Asta e imposibil au spus! Potrivirea este prea bună! Am spus bine, atunci nu trebuie să mă crezi pe cuvânt, pentru că ea se află la etaj! Și el a zis WOW! Miraculos! Nu credeți?

Operația

Când m-am operat, Episcopul din Kenya a fost acolo la patul meu, atât de minunat, și ne-am rugat pentru mine, a fost pur și  simplu uimitor. Au venit, am ieșit din sala de operație, am coborât în sala de recuperare și, pe dum, în lift, i-am spus tipului ăstuia că era ceva umed pe picior… A zis că e în regulă, ești ca drogat, asta e ca morfina… Și apoi ne-am dus acolo și au zis: Doamne, urinezi! Nici măcar nu m-au conectat încă, așa că am spus „O, Doamne”, dar nu puteam spune nimic, eram sedat oricum.

A spus că m-au conectat cu acest cateter, aveam toate aceste lucruri și au spus că ne așteptăm să obținem un litru de lichid într-o oră și am avut trei litri de lichid.  M-am dus acasă în 2 zile… miraculos! Crezi că asta mi-a schimbat viața? Nu mi-a schimbat viața pentru că de îndată ce m-am îndepărtat puțin de ea, am început să spun: „Hm, o bucată de carne nedigerată…”

Asta e lupta pe care o ducem: că uităm cine suntem, chiar și toată această idee că vorbim despre diferența dintre rase, știm care este adevăratul, știm că că suntem frați, da și știu că știm că știm că suntem îndrăgostiți unul de celălalt, știm că suntem cu toții la fel și știm că oamenii au avut experiențe sociale diferite care ne fac să nu ne placem, dar cunoaștem lumea și refuzăm să credem, refuzăm să credem. Zicem: tipul ăsta e diferit de mine, îl plac, dar totuși e diferit.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!