Sinteza săptămânii, apariție de carte și un răspuns la o întrebare

Înainte de a vă prezenta sinteza săptămânii vă recomandăm o carte care apare sub numele arhimandritului Zaharia Zaharou, unul din ucenicii Sfântului Sofronie Saharov. Este vorba, de fapt, de cuvântări a părintelui Zaharia care au fost adunate și sistematizate în această carte, tradusă în română de către monahiile Tecla și Porfiria și apărută la editura Basilica. Cartea se numește „𝙋𝙚𝙘𝙚𝙩𝙚𝙖 𝙥𝙧𝙚𝙯𝙚𝙣𝙩̗𝙚𝙞 𝙡𝙪𝙞 𝙃𝙧𝙞𝙨𝙩𝙤𝙨 𝙞̂𝙣 𝙞𝙣𝙞𝙢𝙖 𝙤𝙢𝙪𝙡𝙪𝙞”.

O puteți cumpăra de aici sau de aici în format PDF. Prezentări aveți aici și aici.

De asemenea, vizionați pe părintele Visarion Alexa care ne răspunde la o întrebare simplă: „Este păcat să îngenunchem din ziua Paștilor și până la Rusalii?”

Selecția citatelor din articolele publicate în această săptămână pe site-ul nostru vă aduce în atenție teme duhovnicești care sperăm că vă sunt de folos și vă răspund la întrebările personale. Reveniți asupra lor sau citiți-le/ascultați-le pentru prima dată.

Sub fiecare citat aveți și previzualizarea articolului din care a fost luat. 

Dacă faceți click/tap pe previzualizare, veți naviga la articolul sursă. Ca și până acum, comentariile voastre sunt binevenite.

Răspândiți dragostea!

Lectură și vizionare plăcută.

(videoclipurile, podcasturile și transcripturile sunt în fiecare articol în parte)

Mi-am scos ochelarii, m-am spălat cu agheasmă și am zis: „ Maica Domnului, de azi înainte, nu mai port ochelari. Nu știu cum faci, dacă vrei, dacă nu vrei, te rog, dar fă ceva cu ochi mei că m-am săturat! Tot atâta să mă usture, să mă așa..”

Și din momentul ăla, mi-am scos ochelarii, m-am spălat cu agheasmă din belșug, am băgat capul în agheasmă acolo, zice, cum curge agheasma care se mai cheamă Agheasma Sf. Athanasie. Și ca să știți, din momentul ăla n-am mai avut probleme cu ochii, deci au trecut atâția ani. Aproape douăzeci de ani, nici la soare, chiar de port sau nu port ochelari de soare – nimic!

Ce însemnă să te iubești prea mult pe tine însuți? 

(Părintele Teologos:) În clipa în care vezi că îți scade iubirea față de ceilalți. Totdeauna trebuie să ne jertfim pentru ceilalți, totdeauna! Deci iubirea de sine totdeauna, cum spuneam, trebuie să o ai în sensul acesta. Adică eu mă iubesc pe mine că pot să îi ajut pe ceilalți. Pe Dumnezeu nu îl interesează ce facem noi, cum spuneam. Dumnezeu a făcut toată planeta asta, tot universul ăsta, 93 de miliarde de ai lumină. Adică ce facem noi? Să fim serioși. Pe Dumnezeu îl interesează capacitatea de iubire, capacitatea de unitate a noastră. Pentru că asta constituie fericirea noastră. Și El dorește fericirea noastră pentru că e Tatăl nostru.

 Și asta e marele dar al lui Dumnezeu, e timpul. Timp n-a existat și nici n-o să mai fie! Timpul este posibilitatea devenirii, posibilitatea schimbării. 

Dacă am vedea adevărul, adică super-complexitatea și armonia mai presus de orice cuvânt a lui Dumnezeu pe care toate le-a aranjat ca un imens concert cosmic numai pentru noi, pentru a ne lupta să devenim mai buni și mai iubitori atunci toată necredința noastră în purtarea Sa de grijă ar dispărea.

Să te rogi în prezența copilului chiar de te deranjează că el nu poate să stea nici în genunchi lângă tine, se plictisește. Lasă-l să alerge în jurul tău. Dar tu roagă-te că el te vede. De mic cât are – un anișor, doi – vede că mama, tata dau cu capul de podele acolo, ce fac. Mai dă și el, mai aleargă o bucată. Și e bine ca mama, când poate, să citească cu voce tare. Copilul aude chiar de nu înțelege, dar se obișnuiește cu lucrul ăsta și mai târziu vrea și el. Și fără să vrea, el crește odată, mintea lui se dezvoltă cu rugăciunea și el o să învețe rugăciuni pe de rost și nu o să știe de unde. Pentru că le-a auzit la mama repetate.

Acesta este meșteșugul celui rău. Aduce gânduri împotriva duhovnicului ca să te îndepărteze de Harul care te umbrește, să te facă vinovat și după aceea să te lovească fără milă. Ține cuvântul meu și nu lăsa niciodată vreun gând împotriva părintelui tău duhovnicesc să se cuibărească în inima ta.

Mare atenție, pentru că noi trebuie să urâm lumea, dar nu trebuie să-i urâm pe oameni. Lumea este expresia distorsiunii existențiale a societății în care trăim. Pe când oamenii sunt foarte frumoși ca și zidire a lui Dumnezeu. 

(…) la început, poate că cei care sunt mai cu discernământ arată că merg așa mai încet, până își încălzesc mușchii și încheieturile și atunci începe să umble mai repede. Înțelegeți? Și ăștia reușesc. Nu cei care vor să spargă tot de la început și zic wow – să îl prindă pe Dumnezeu de picior în zece zile. Înțelegeți? Nu așa! Ci cu discernământ, cu conștiința limitărilor noastre și întrebând cu prudență, dar pe de altă parte trebuie să avem multă râvnă înăuntrul nostru – că da vrem să facem, vrem să ajungem la Dumnezeu. 

(…) să privești cu bunăvoință spre cel pentru care te rogi. Te gândești la Hristos, dar îl privești pe el cu bunăvoință, asta este expresia! Să-l privești cu bunăvoință. Și în momentul ăla diavolul îl slăbește. 

După cum nu e greu să ajungi la Hristos, să te unești cu El, ci să rămâi în El. Statornicia, perseverența în bine și în virtute. Asta presupune o luptă permanentă. 

Ăsta e normalul: de a fi în permanență în legătură cu Dumnezeu prin rugăciune, prin post, prin milostenie.

Asta e rugăciunea: gândul permanent la Dumnezeu. În fond, rugăciunea înseamnă a fi permanent în fața lui Dumnezeu.

Este într-adevăr foarte emoționant, și eu m-am emoționat și m-am șocat foarte tare, văzând că e ținut atâția ani într-o închisoare de înaltă securitate și cu toate astea să-și păstreze trezvia, limpezimea minții sale, și are zeci de ani – trei decenii și jumătate (!) de când e total izolat într-o celulă de închisoare.

Au fost îmbrăcați în rasă –

veșmântul cel mai curat,

înveliți de tot în schimă

spre Golgota au plecat.

Să nu vă fie frică, dragii mei, să vă rugați la Sfântul Artemie! Că și el și-a iubit, cum se zice, și credința și țara și tot. Adică a rămas lângă Hristos, n-a ținut cont de nimic pentru Hristos! Pentru credință! El poate să ne ajute, Sfântul Artemie.

Și mai este altceva: zice că Sfântul Artemie este ajutător, vindecător la tot ce ține de partea asta interioară, de intestine, de boli, pentru că si el a fost distrus complet și-a primit harul de la Dumnezeu să facă vindecări; de prostată, de tot ce ține intestinele astea, de partea interioară a omului. Ajută foarte mult. 

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!