Puterea și importanța capitală a rugăciunii – Părintele Mihail Lungeanu

”Cine nu respiră, nu trăiește. Cine nu se roagă, nu respiră har”. Care este puterea rugăciunii? A binecuvântării? A Sfintei Cruci? Vizionați un cuvânt extraordinar a părintelui mărturisitor Mihai Lungeanu, părinte care a câștigat mult har în temnițele comuniste.

Este vorba de un interviu realizat de părintele Moise si preluat din conferința publică “Cum se poate apropia un tânăr de Taina Maicii Domnului? Mai este fecioria de actualitate astăzi?” organizată de ASCOR Iași, susținută de Parintele Teofan Popescu în data de 21 martie 2019

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Puterea și lucrarea neîncetată a rugăciunii – Pr. Mihail Lungeanu

Rugăciunea și Harul

  – Rugăciunea este o condiție sine qua non a existenței noastre spirituale. Cine nu respiră, nu trăiește. Cine nu se roagă, nu respiră har.   Și într-una din zile, după ce m-am împărtășit, am fost cuprins de o lumină, lumina cum e fulgerul, dar care nu te orbește. M-a „îmbrăcat” așa, în momentul în care am luat Sfânta Împărtășanie în gură.   – Și cum s-a manifestat harul asta? Ați putut să va rugați mai ușor?   Cum se simte Harul   – Domnule, simți o căldură, un foc în inimă care se intensifică în timpul rugăciunii și, când, nu o mai spui, nu dispare, dar scade. Și trebuie să-l întreții. Exact cum spune Sf. Isaac Sirul în „Cuvinte ascetice”. Și el spune acolo că flacăra harică este scânteia de la botez care se amplifică și ultima picătură, când îți dă rugăciunea, o simți, [simți] focul ăla. Ei, asta s-a simțit atunci și pe parcurs încă de două ori, că un fel de șpan care-ți bagă un cuțit în inimă. Durere plăcută. Nu se pot spune astea în cuvinte, că nu se știu. Și tot ce însoțește rugăciunea inimii: lumină, căldură, parfum de smirnă… Asta este.   Prezența harului lui Dumnezeu. Dumnezeu prezent în har. Asta este. Și care m-a ajutat foarte mult. M-a ajutat să fiu curat, cât a fost posibil în starea cât am fost liber și când m-au arestat a două oară, deja eram blindat cu rugăciunea inimii. Așa că pentru mine nu că a fost floare la ureche, dar a fost foarte ușor să suport ancheta non-stop de la Galați și tot ce a urmat.   – Sfinția voastră vorbiți cu foarte mult firesc și aproape, să zicem că m-aș sminti dacă nu v-aș cunoaște și n-am mai fi vorbit, de niște experiențe și niște lucruri duhovnicești care nu sunt la îndemâna oricui. Sfinția voastră le vedeți ca și pe un firesc și chiar îmi spuneați aseară că ăsta e firescul vieții.  

Care este normalul vieții?

  – Dar ăsta e normalul, părinte! Sunt așa de rare, dar asta nu înseamnă că nu sunt normale. Ăsta e normalul: de a fi în permanență în legătură cu Dumnezeu prin rugăciune, prin post, prin milostenie. Păi, asta cere Mântuitorul în Predica de pe Munte și în continuare.   – Deci starea acesta și darul despre care îmi spuneați că l-ați primit și nu s-a dus, acesta al rugăciunii neîncetate, acesta pentru dvs. e un firesc?   – E ceva firesc! E ceva normal, asta e rugăciunea. Asta e normalul pentru om! Așa îl socotesc eu. Că nu înseamnă rugăciunea – Doamne…. Nu, domnule.    (Că înseamnă) să fii cu gândul la El în tot ce faci. Te gândești la Mântuitorul și tot ce faci tu acolo raportezi: măi, e bun sau nu e bun? Asta e rugăciunea: gândul permanent la Dumnezeu. În fond, rugăciunea înseamnă a fi permanent în fața lui Dumnezeu.   – Nu-i neapărat în a zice o formulă de rugăciune? Nici măcar Doamne Iisuse?  

Rugăciunea permanentă

  – Dar îl zici fără să vrei tu, îl auzi zicându-se. Se zic de la sine, părinte, nu am grijă de asta. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte vi se vor adaugă vouă! Dacă ai rugăciunea și Împărăția lui Dumnezeu în inima ta totul este rezolvat.   – Și rugăciunea se zice de la sine?   – Se zice de la sine de la un timp. După ce ai căpătat-o se zice, numai să nu o neglijezi. Să nu o spui niciodată în batjocură. Măcar cinci minute de rugăciune spusă profund îți ajunge o zi întreagă, nu te părăsește căldura harică.   – Și în somn?   – Te trezești rugându-te, pățești cum a pățit moșul ăla, Cocâlnău, tatăl lui Iulian Cocâlnău. Părintelui Vasile Pătrașcu i-a povestit: „Măi, eu cred că m-am stricat la cap, mă trezesc rugându-mă!” „Auzi moșule cutare, și eu aș vrea să mă stric la cap că dumneata!”   Moșneagul ajunsese la această rugăciune. Asta este! Nu e greu să ajungi, e greu să păstrezi. După cum nu e greu să ajungi la Hristos, să te unești cu El, ci să rămâi în El. Statornicia, perseverența în bine și în virtute. Asta presupune o luptă permanentă. Starea de trezvie te ține acolo în El.  

Rugăciunea și suferința

  – Experiență rugăciunii neîncetate nu vă scutește de suferință?   – Nu ne scutește, altfel nu se poate, așa e viața asta!   – Și atunci care e folosul ei?   – Păi care e folosul: chiar suferința îți aduce revărsarea harică în tine.   – Dar care e folosul rugăciunii în contextul ăsta?   – Că treci prin suferință, căpătând har. Nu pierzând har, cu înjurături și blasfemii. M-ați înțeles? Asta este. După cum accepți suferința. O accepți, raportând-o la tine că o pedeapsă sau că un dar al lui Dumnezeu. Și o duci așa: Doamne, Îți mulțumesc și de bune și de rele; Tu știi de ce mi le-ai dat!  

Jertfă și laudă

  În stările mistice, bucuria aceea se exprimă și prin cântec. Și mai mult, nu numai că se exprimă; se intensifică, părinte! Păi, când simți căldura aia harică și cânți o cântare bisericească, parcă ești în ceruri. Se intensifică la maximum. Este slava pe care I-o aduci lui Dumnezeu. Asta e slava, jertfa laudei, asta e jertfa laudei care spune: Mila păcii, jertfa laudei! Preotul iese în față ușilor împărătești și binecuvântează: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și părtășia Duhului Sfânt să fie cu voi cu toți”. „Și cu duhul tău”.   „Mila păcii, jertfa laudei”. „Și cu duhul tău”. „Sus să avem inimile!” Cu crucea – și preotul face așa. Din mâna preotului iese o flacăra, părinte. Eu nu spun aici ca să mă laud: iese o flacără! Și o lumină care iese, cum să vă spun eu, cum este fumul de tămâie, luminos pe dinăuntru, care vibrează. Tot timpul asta este. Dar, când faci semnul crucii și-n inimă simți mai tare și în jurul tău.   Jertfa laudei – asta-i jertfa, din inima ta. Asta aduce omul când se duce la biserică. Nu faptul că e acolo prezent; să fii prezent și cu sufletul, să fii atent, un pic să fii atent! Și, când ai plecat acasă, vezi că te arde în inima. De ce? Harul picură în tine!   Chiar o rugăciune spusă slab, foarte superficial, fără să te concentrezi, ești atent la urmă – altfel simți în inima ta. Simți realmente cu simțurile astea transformate de prezența harului lui Dumnezeu. Te pătrunde Duhul lui Dumnezeu din cap până în picioare. Atunci! Păi, când simți prezența harului și spui cuvintele harului, te prăbușești de ce simți în tine!   Asta este, părinte. Cuvintele sunt duh și viață. Au forță în ele însele. Nu știm cum. Nu ca la magie, nu ca la prostii, nu. Au o putere! Dar să fii în stare harică. Numai cât pronunți câteva cuvinte și imediat crește, crește; te oprești că nu mai poți suporta. Asta este părinte. Prezența lui Dumnezeu! O simți permanent. Se simte!  

Valoarea binecuvântării

  Păi, știți ce spune Maică Domnului? „Dacă ar ști preoții ce valoare are binecuvântarea, toată ziua s-ar ține numai de binecuvântări.” Așa spune Maica Domnului.   Dar noi zicem: Ei, las’ să fie. Să fii binecuvântată, sora cutare – și dai din mâna acolo, dar tu nu știi în timpul ăla ce dai tu. Habar n-ai! Aici e chestia.   Suntem niște inconștienți cei care facem așa, bineînțeles. În momentul în care dai binecuvântarea, dacă te gândești la Iisus Hristos aproape că atunci percepi. Atunci percepi chiar prezența Lui. Mai mult, mai intens.  

Căderile și semnificația metaniilor

  Dacă Mântuitorul pe Drumul Crucii a căzut de trei ori, de trei ori S-a și ridicat! De fiecare dată El a primit harul ridicării. Pentru fiecare din creștinii din întreaga lume, din întregul corp mistic. Asta este.    – Asta-i semnificația căderilor?   – Asta e, da bineînțeles, sigur că da. El a căzut, firea omenească și de fiecare dată firea dumnezeiască, harul din El, firea Lui divină, Îl întărea să-L ridice. Ei, noi am primit atunci putere, omenirea, corpul Lui mistic, să ne ridicăm. Am căzut, dar prin El ne ridicăm.   Când faci metanii, ce înseamnă? Am căzut în păcat, cu fruntea până la pământ, dar prin Hristos ne ridicăm – și faci crucea. Și când faci crucea, te arde în inima. De ce? Că picură harul cu fiecare cruce.  

Semnul crucii

Zic oamenii: „Măi, ce fac popii ăștia că la toate alea Doamne miluiește! Doamne miluiește! Și face cruce!?” Habar n-are. Să vadă că, de la un timp, când faci cruce, că o faci la cap, că o faci la inimă, că o faci așa, te arde în inimă. Cu fiecare cruce!   De aceea călugării au un număr de – vă spun eu sfinției voastre, îmi pare rău – un număr de metanii, un număr de închinăciuni. Cu fiecare cruce, cu fiecare cuvânt sfânt spus în frică lui Dumnezeu, dacă ești în har, nu în stare de păcat, curge harul în ține. Și îl simți! Și-l vezi cum pâlpâie că un fum de tămâie care vibrează în jurul tău. Și e mai mare în timpul rugăciunii și după aceea mai slăbește; dar rămâne! Numai la păcate mari se pierde. Se pierd trepte harice, în general. Dacă numai faptul că ai întrerupt rugăciunea și se pierd trepte! De aceea, nu trebuie să ajungi la răceala inimii.   „Eu, nevrednicul preot, cu puterea ce-mi este dată, te dezleg de toate păcatele tale“, spune preotul. Prin mâna ta curge! Ce curge? Harul! Uneori penitentul simte cum curge în capul lui, în creștet, o putere, de exemplu când îi dă preotul dezlegarea. Simte uneori.  

Rostirea rugăciunilor

  – Dacă aveați rugăciunea lui Iisus de ce mai simțeați nevoia să mai învățați acatiste, paraclise?   – Nu știu de ce, dar am învățat.   – Și aveau același efect când le rosteați? Te întărea flacăra din inimă?…   – Absolut! Aproape nicio deosebire, dar să o spui cu atenție!  

Rugăciunea păzește de ispite

  – Cineva care are rugăciunea neîncetată e mai favorizat? Ajută asta în ce privește lupta cu ispitele?   – Da, pentru că spune Sfânta Fecioara Maria că în timpul rugăciunii, și se vede, se formează în jurul tău o zonă de lumină care vibrează. Și centrul îți dai seama că e în inima ta. Și cu cât te rogi mai intens și mai umil, cu atâta este mai intensă. Deci umilință e calea cu care te apropii mai mult sau te depărtezi de Dumnezeu. Ei, cercul asta nu te scutește de ispitele care ajung la tine, dar îți dă o putere extraordinară să le întorci spatele și să scuipi în ele.   Da! Îți dă puterea de a le înfrânge! Le vezi și le respingi. Nu ai puterea, dar ai puterea de a nu cădea în ispită. Le vezi, ea vine și te gâdilă și te înțeapă și te incită la ură și tu râzi, după ce a trecut râzi. Asalturi ale satanei. De-asta nu se discută cu ispita! Nu se discută: Ia să vedem ce-ar fi dacă așa și pe dincolo… Nu, domnule!  

O experiență din închisoare despre puterea crucii

  – Eram sus, la etajul 3…   – La ce închisoare erați?   – La Jilava… La Jilava și am simțit o putere extraordinară, o greutate care se lasă pe mine. Că una e când nu poți să respiri și cu totul altceva când se lasă cineva pe tine. E simplu de tot, nu? Și eram limpede la minte. Și nu puteam să-mi fac nici cruce. Dar mi-am imaginat semnul crucii și gata, a dispărut.   M-am gândit la semnul crucii. Este extraordinar, noi habar nu avem ce arme extraordinare avem la îndemână. Extraordinare! Și a două oară, când am simțit tot așa puternic, tot așa eram la Jilava, parcă, și o dihanie, că era om, că era animal, căuta să mă înțepe cu ceva. Eu eram în pat, aici era alt pat și era distanță aceea dintre paturi până să te dai jos. Deci la al treilea pat, sus.   Dacă veneam cu capul în jos, era terminat cu mine. Mă înțepa și eu mă feream. La un moment dat am ajuns exact pe marginea patului de fier, mă țineam așa, în echilibru, dar cum am stat eu în echilibru nu știu, dar știu că nu simțeam greutatea corpului. Asta știu. Și mă feream.   Și băieții zic: Băi Mihai, ce-i cu tine?! Și au început să mă dea cu picioarele. Și le-am spus ce a fost, că cineva mă înțepa cu ceva. Așa că nu-s povești astea ce spun sfinții, că-l înțepa cu sulița, că… Eu știu ce fel de suliță? Să te sperie!   – Asta s-a întâmplat în realitate sau…?   – Da, în realitate, părinte, sigur! Și mi-am făcut rugăciunea în continuare. Eram mort dacă cădeam de acolo. Că să îmi dau drumul de pe pat, asta a fost. Să mă omoare. Dar eu eram permanent în rugăciune.  

Ispitele

  – După închisoare ați mai avut ispite demonice? Adică cineva care are rugăciunea asta nu este ispitit? Diavolul nu încearcă să-l…?   – Ba da, cum să nu. Venea la mine aici, acasă. Ori la mine, ori la soția care era cu copilul dincolo, vine, de la unul la altul, și am tot felul de ispite, nu numai trupești. Cum să nu. Vin, domnule, dar ai puterea să le respingi. Le cunoști de la început – valea! Începi rugăciunea, atât, doar spui rugăciunea cu toată credința. Nu cu îndoială și cu frică. Să n-ai frică!  

Exorcizări

  Eu fac exorcizări, că așa a fost treaba mea la Bunavestire, îmi dădea părintele Barnea să citesc exorcizări și citeam. Și au fost lucruri foarte interesante. Nu numai acolo, dar la părintele Vasile Pătraşcu, unde i-am ținut locul; acolo era strada și vrăjitoarea! Păi, ce era acolo, Doamne!   Domnule, e un secret, părinte. În afară că tu trebuie să fii în post și rugăciune permanentă, să-ți faci canonul tău de preot, de călugăr, de ce ești, când faci exorcizările te gândești la Iisus și la Maica Domnului, nu la ține, preotul, care spui: Te blestem…!, de parcă tu îl blestemi. Tu spui că-l blestemi, cu puterea celor…   Și spun Sfinții Părinți, un alt amănunt peste care noi, preoții, trecem: să privești cu bunăvoință spre cel pentru care te rogi. Te gândești la Hristos, dar îl privești pe el cu bunăvoință, asta este expresia! Să-l privești cu bunăvoință. Și în momentul ăla diavolul îl slăbește.   Să n-ai frică! Păi, dacă un preot care citește rugăciuni de exorcizare ar avea frică de demonizat, păi ia o bătaie de la ăla câteodată de nu se vede. Vasile Pătraşcu, nu că s-a îndoit, dar probabil că nu a îndeplinit toate condițiile care trebuie să fie, în momentul ăla.   Au venit și au adus o femeie – el mi-a povestit – pe targă, că o legumă. Și-i spune: „Vasile! Mi-ai alungat toți frații mei, ține minte ce-o să-ți fac, am să te cotonogesc!”   Și cum era pe targă a sărit în picioare și i-a tras un picior lui Vasile în stomac, la învârtit în aer de două ori și a căzut că la Hopa-Mitică din nou. Niciodată când faci exorcizări să nu te gândești că tu, preotul cutare, indiferent ce viață ai, înaltă vorbesc, cât de înaltă, că tu l-ai scos. Nu! Hristos și Maică Domnului; mai ales Maică Domnului.  

Maica Domnului ne păzește de demoni

  Eu nu spun că Mântuitorul nu are putere, ba are putere foarte mare, cum să nu, El prin El! Dar puterea Lui de a exorciza i-a dat-o Maicii Domnului. Și diavolul nu poate suportă chestia asta, părinte! Dacă noi nu înțelegem… Au aproape mai mare putere decât rugăciunile de exorcizare, alea mari, pe care le facem noi, ale Sfântului Vasile cel Mare. Păi, eu vă spun din practică! Nu totdeauna pot și încep să spun rugăciuni către Maică Domnului. Pe loc se oprește! Îmi spune a două sau a treia zi: „Părinte, Dumnezeu să-ți dea sănătate.” Nu mie îmi mulțumiți! Lui Dumnezeu și Maicii Domnului! Imediat s-a liniștit!  

Multă teorie, dar puțină practică, părinte. Asta ne omoară pe noi, pe creștini!

Sursa: Cuvântul Ortodox.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!