Reîncarnare sau înviere? – părintele Teologos

Curentele religioase asiatice sunt în vogă astăzi în anumite pături sociale. În aceste religii una dintre cele mai periculoase învățături este reîncarnarea. Vizionați acest material pentru a afla mai multe despre reîncarnare și efectele acesteia.

Vizionare plăcută! (după videoclipul adnotat aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin 

Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește 

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin

Hristos a înviat!

Care este ultima realitate

Hristos a înviat! Învierea lui Hristos este piatra de poticnire, trebuie să știți, pentru lumea care este departe de Hristos, pentru cei care nu-și pot închipui ieșirea de sub legile naturii căzute – ieșirea din moarte. 

Noi suntem obișnuiți în lumea de aici să socotim că asta este ultima realitate, dar de fapt nu este asta ultima realitate. Realitatea este, cum spuneam, lumea de dincolo. După cum viața de aici este mult mai importantă, mult mai reală comparativ cu viața intrauterină, la fel și viața după moarte este mult mai importantă, mult mai reală decât viața de aici.

Și deci, din cauza asta, pe noi ne interesează ce o să se întâmple după moarte, da.

Înviere vs. reîncarnare

Ei bine, cei care nu au conștiința învierii, nu au nici ieșirea din moarte, cum spuneam, nu au conștiința ieșirii (învierii) din morți. Bineînțeles că una din învățăturile greșite care e lovită frontal prin Înviere este reîncarnarea, este problema reîncarnării. Pentru că reîncarnarea nu rezolvă omului depășirea morții cu adevărat, adică împlinirea persoanei veșnice așa cum suntem, așa cum suntem acum. Înțelegeți? Nu rezolvă pe om și deci nu îi asigură învierea. 

Definiția reîncarnării

Reîncarnarea se mai numește și metempsihoza, adică în limba greacă – metapsihosi. Deci trecerea sufletului dintr-un corp în altul. Asta înseamnă reîncarnarea.

E o credință greșită bineînțeles, potrivit căreia sufletul unui om trece printr-un anumit număr de vieți anterioare – în animale, în plante și așa mai departe – viața actuală fiind doar una dintre aceste vieți. Înțelegeți?

Ei, potrivit credinței ăsteia, ar exista un fel de perfecționare morală continuă, iar viețile respective ar putea fi și viețile unor plante sau animale. 

Gândiți-vă, ce perfecționare poate să fie în clipa în care tu te reîncarnezi într-un dobitoc, de exemplu. Este înjositor numai să spui celuilalt că ești, ferească Dumnezeu, un dobitoc sau o plantă sau și așa mai departe. Înțelegeți?

Scurt istoric

Această credință era foarte populară în Antichitate, îndeosebi la indieni, după cum știți, de unde avem și astăzi influențe, dar era și la egipteni și la unii greci și la pitagoreni și chiar la Platon, dacă îl citiți, la popoarele germanice, la celți, la multe popoare din Antichitate, inclusiv în cadrul unor erezii – la manihei.

Pe de o parte, unii – hindușii, grecii și romanii credeau că omul se reîncarnează în animale și plante, da, pentru că ziceau ei că e destul de greu să se reîncarneze cineva ca și om. Însă la alții și astăzi, de obicei, reîncarnarea se limitează la oameni – ca să vedeți cât este e încredere lucrul ăsta, cât e de stabilă învățătura asta. De ce spun asta? Pentru că este evident că omul este foarte diferit de animale, bineînțeles. Și e diferit de animale nu din cauza trupului, ci din cauza asta modului de gândire, aspirația către infinit, către îndumnezeire. 

Diferența dintre om și animal

Fraților, diferența dintre om și maimuță nu constă în faptul că noi nu avem coadă, da? Ci constă în modul de gândire, în aspirația noastră către Dumnezeu, aspirația noastră către perfecțiunea personală veșnică. 

Noi știm istoria de mii de ani, dar hai, să zic așa, foarte bine, de 2500 de ani așa, grosso modo. Ei, în tot acest timp, maimuța  rămas la banane, da. Adică nu și-a clădit o societate, nu are aspirație către infinit, nu creează cultură, nu încearcă să se unească, să se perfecționeze, nu are o religie, nu are problema dumnezeului, nu are problema filosofiei. Înțelegeți? Asta este diferența dintre om și maimuță.

Noi în 2500 de ani am evoluat extraordinar, pe când maimuța, deloc. Nu am întâlnit în istorie niciun fel de înaintare în această direcție. Și chiar țin minte acum un experiment așa, foarte interesant, în care unii doreau să arate faptul că diferența dintre om și maimuță este doar că omul este mai avansat și că limbajul omului este mai avansat, adică are mai multe cuvinte, un fond mai mare de cuvinte. Și din cauza asta au studiat limbajele…, mă rog, modul de comunicare al omului și modul de comunicare al maimuței, că nu putem să vorbim despre alt limbaj la maimuță. 

Ei, problema cea mare nu a fost numărul de cuvinte cum credeau cei care au făcut experimentul. Problema cea mai mare a fost că maimuța nu se întreabă. Maimuța crede că totul se rezumă la ce știe ea. Maimuța nu are ideea aceasta de avans, de tendință către veșnicie, tendință către infinit, către perfecțiune. Înțelegeți, nu are ideea de persoană. Bineînțeles, nu are nici ideea de păcat. 

O învățătură greșită

Ei, și atunci cum putem să spunem că reîncarnarea ajută la perfecționarea noastră când noi, chipurile, suntem într-un dobitoc? Acum că vorbim între noi și spunem…, spun, spunem unii altora, din păcate, că sunt(em) dobitoci, asta nu înseamnă că este reîncarnare. Asta este o formă de agresivitate, știți foarte bine. Înțelegeți, să fim serioși. 

Iarăși, o altă problemă a reîncarnării este faptul dincolo de diferența netă de sisteme de gândire –  care la animal nu există această gândire liberă și către perfecțiune și ideea de Dumnezeu și experiența lui Dumnezeu în sens uman – o altă problemă, cum spuneam, este faptul că, bun, spunem că ne reîncarnăm. Atunci ar trebui să avem experiența, adică eu ar trebui să știu celelalte vieți pe care le-am trăit înainte. Nu? Logic. Da, dar noi nu avem treaba asta. 

Mă rog, se fac tot felul de experimente, tot felul de hipnoze, regresii și așa mai departe care bineînțeles sunt contestate din punct de vedere științific și dincolo de asta, pot să apară și tot felul de alte cazuri, dar să vorbim puțin mai încolo despre asta.

Argumentare

Aici vreau să insist foarte mult asupra faptului că dacă reîncarnarea ar fi adevărată și dacă ar fi de folos, înseamnă că eu ar trebui să am experiența acestor vieți asupra mea și să folosesc și să zic – da, uite, în viața trecută am făcut așa, nu a fost bine, acum o să fac mai bine. Înțelegeți? Dar de fapt, asta nu există în proporție de 100%, chiar dacă unii socotesc că.. și oferă tot felul de cazuri senzaționale. 

Un exemplu hilar

Să vă spun acum chiar un caz. Este și puțin senzațional, este și hilar. Un caz care s-a întâmplat în Sfântul Munte. Mai ales în anii 60 – 70, când, datorită influențelor hinduse, deci din Asia – din India, credeau foarte mulți în reîncarnare și era un neamț, un pelerin. Venise în Sfântul Munte și pe o potecă s-a întâlnit cu un monah. Părintele era cu măgarul, cu catârul, îl ducea de sfoară și în clipa în care s-au întâlnit pe potecă, măgarul a început să ragă. A început să dea din urechi și a început să ragă. 

Bun și atunci, neamțul striga: mein bruder – frate-miu! Fratele său murise și neamțul credea că fratele lui s-a reîncarnat în măgarul din fața lui. A început să îi spună părintelui: să-mi dai măgarul că e frate-miu. Părintele i-a zis: du-te de aici, că este măgarul meu. Nu, că e frate-miu, măgarul și așa mai departe. Și după o mică așa dispută și negociere, până la urmă, neamțul a plătit cu bani peșin, cu destule mărci germane cum era pe vremea respectivă, sute, mii de mărci, ceva în genul ăsta. Îmi spuneau părinții că era vorba de o sumă serioasă.

După asta, părintele a putut să își cumpere doi sau trei măgari în schimbul acestui preț. Și neamțul s-a dus cu măgarul care era frate-său… Să vă dați seama unde se poate ajunge! 

Explicații 

Trebuie să știți că oamenii cred că își amintesc dintr-o viață anterioară pe baza a tot felul de lucruri de genul ăsta: că dă măgarul din urechi și așa mai departe, pe baza unor sentimente nedefinite, pe baza unor spaime. De fapt, ei își cred gândului, au fantezii, tot felul de lucruri de genul ăsta și chiar și traume din copilărie de care nu-și mai amintesc de unde provin. Tot felul de învățături greșite. Ca de obicei, e vorba de război de gând sau poate să ajungă până la influențe demonice foarte serioase, până chiar la demonizări. 

Toate astea au surse de la diavol, aproape toate, pentru că unele pot să fie ereditare, pe bază genetică. Înțelegeți?

Surse demonice

Atunci cei care cred în astea spun că provin dintr-o viață anterioară, că sufletul meu a fost acolo. Dacă sufletul lui ar fi fost acolo, ar fi trebuit să-și aducă aminte de toate și mai ales, animalul respectiv trebuia să dea semne de inteligență umană – ceea ce nu e cazul.

Bineînțeles că cele mai periculoase și impresionante în sens negativ, sunt cazurile în care oamenii spun lucruri din trecut pe care nu aveau cum să le știe. Ei, aici, de obicei, e vorba de cazuri de posedare, trebuie să știți. Cazuri de posedare adică spirite care le insuflă oamenilor astfel de experiențe. 

Bineînțeles că unii vorbesc și de hipnoză, dar în cazul hipnozelor apar tot felul de șarlatanii, tot felul de întrebări tendențioase și se remarcă în ședințele astea de hipnoză că de fapt lucrurile nu sunt curate absolut deloc pentru că în lucrurile din trecut apar și date din prezent, adică se vede că e făcătură de minte omenească. Înțelegeți?

Nedreptăți sociale

Deci dacă reîncarnarea încearcă să explice aceste lucruri și nu reușește, adică traume și frici și lupte demonice, da – deci diavolul se ascunde sub masca reîncarnării în clipa în care îi creează omului război de gând și tot felul de frici și tot felul de așa mai departe, reîncarnarea mai încearcă să explice și anumite nedreptăți, trebuie să știți. Nedreptăți percepute în societate. 

De obicei, în clipa în care cineva se naște în condiții pe care cei care cred în reîncarnare le consideră defavorizante. Da. Adică nu trebuia să se nască și s-a născut acolo pentru că în trecut a fost într-un bou și așa mai departe. Ei, nu fraților, să ne înțelegem! Nu e vorba de așa ceva.

Modelul lui Iisus Hristos

Ceea ce ne arată Însuși Hristos, ne-a arătat contrariul: că El S-a născut în cele mai nefavorabile condiții socio-istorice, să nu intrăm în detalii și cu toate acestea, Mântuitorul i-a învins pe toți inclusiv moartea. I-a învins pe toți, fiind pe un cu totul alt plan existențial. 

Deci nu se poate folosi ideea că, da, eu știu…, Mântuitorul a fost reîncarnat și așa mai departe, fiindcă El a fost Fiul lui Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu întrupat și a dovedit-o prin sumedenia de minuni pe care a făcut-o și prin toate celelalte. Și sfinții au ajuns să facă atâtea minuni. 

Că tot vorbim acum de biserică, Sfântul Ambrozie, Sfântul Grigorie și Sfântul Vasile cel Mare, dacă îmi aduc bine aminte, au scris împotriva reîncarnării și despre Înviere. Pentru că am spus că Învierea lovește central în reîncarnare și trebuie să știți, fraților, despre Înviere avem foarte multe dovezi dincolo de dovada noastră interioară – adică trăim astăzi efectele Învierii, trăim astăzi harul lui Dumnezeu. 

Dovezi despre Înviere

Trebuie să știți că avem dovezi despre Înviere mai multe decât despre Iulius Cezar. Sunt mai multe dovezi istorice despre Învierea lui Hristos decât dovezi istorice despre existența lui Iulius Cezar. 

Citiți în Noul Testament să vedeți. La un moment dat, au văzut pe Mântuitorul înviat vreo 500 de oameni, dincolo de cei 12 apostoli, dincolo de Sfântul Apostol Iacob, dincolo de Sfântul Apostol Pavel, dincolo de… oameni până astăzi, inclusiv Sfântul Paisie Aghioritul și alții, Sfântul Porfirie, de exemplu, dar să nu intrăm în detalii.

Doar Învierea e plauzibilă

Bineînțeles, apropos că vorbim de Înviere, ideea mai multor trupuri pentru aceeași persoană, adică… bineînțeles învierea că el în ce trup o să învie, mai ales dacă s-a reîncarnat în mai multe trupuri umane, da? Și de animale. La un moment dat, dacă am ghinion, o să înviez într-o rață?! Nu e frumos. Înțelegeți? ca să nu zic de alte animale, patrupede, așa, într-un măgar, de exemplu.

Și bineînțeles, neagă și judecata pentru că la judecată, omul va fi judecat cu tot cu trup să știți. Se știe asta.

Din cauza asta acestor probleme, tema reîncarnării a fost condamnată la Sinodul V Ecumenic, deci în urmă fraților cu 1500 de ani, ceva de genul ăsta. Nu are importanță data exactă, nu îmi aduc aminte.

Deci fraților, trebuie să citim puțină istorie, trebuie să ne documentăm înainte să credem toate bazaconiile care vin din Est.

Dovezi din Biblie

Dincolo de asta, știm că și în Evanghelie avem dovezi împotriva reîncarnării când Domnul nostru Iisus Hristos i-a spus tâlharului de pe cruce: Astăzi, vei fi cu Mine în rai. Nu zice că o să te mai reîncarnezi tu și așa mai departe sau tu trebuie să treci printr-o stare de energie și așa mai departe, metempsihoză… Astăzi!

Și negativul este pilda bogatului nemilostiv când bogatul ajunge într-un loc de chin imediat după moarte. Deci nu era vorba de faptul că s-a reîncarnat în ceva mai puțin plăcut pentru el.

Deci după moarte, vine imediat raiul și iadul, nu anumite etape intermediare. Deci cum spuneam, fraților, e o problemă veche pe care Biserica a rezolvat-o și omenirea a depășit-o.

Proveniența ideii de reîncarnare

Desigur că sunt unii care nu cunosc istorie, cum spuneam, și ascultă iarăși toate lucrurile astea care vin din Est, dintr-o societatea care… Este foarte important, trebuie să știți, acum când mă gândesc – vin dintr-o societate care are mari probleme. Da, deci cei care ne învață de treaba asta nu și-au rezolvat problemele lor și cauzele principale ale acestor probleme, una dintre cauzele principale e reîncarnarea. 

Principala problemă a reîncarnării  – dincolo de monotonie, de lipsa de finalitate, adică de lipsa depășirii morții, de lipsa învierii – este amânarea pocăinței și deci lipsa valorii persoanei. De ce? Adică în cazul meu, eu zic – bun, dacă viața asta nu e unică, nu e absolut importantă, lasă că mă pocăiesc eu într-o altă viață mai încolo, mai văd eu, acum mă distrez și toate astea.

Iar în cazul celuilalt, dacă el a făcut ceva care mie nu-mi convine, da, îl omor pentru că astfel într-o viață viitoare o să fie mai bine pentru el, o să vadă… Eu trebuie să scap de el pentru că m-a deranjat. Înțelegeți?

Asta e foarte important. Asta este gândirea în clipa în care viața actuală nu este unică, nu este irepetabilă și deci nu are o valoare absolută. 

Lipsa iubirii

Deci din cauza asta chinezii, pentru că știți foarte bine că acolo e problema asta, nu pun preț pe viața oamenilor absolut deloc. Nu există iubire.

Menționez, nu știu dacă știți, deci în China, istoria prunc-uciderii, omorârii fetițelor, da, are o istorie de mai bine de 2 000 de ani. Cel puțin așa s-a documentat, da… Da, ați auzit bine – de 2 000 de ani. Problema asta e valabilă până astăzi, puteți să căutați pe wikipedia să vedeți. 

De ce? Pentru că băieții erau mult mai buni de lucru și în războaie. În China erau în continuu războaie, sute de ani tocmai pentru că viața umană nu conta. Ei, și în război băiatul e mai bun, nu?! Să nu uităm că sportul lor național sunt artele marțiale, adică arta snopitului în bătaie – cum să-l umpli de sânge pe celălalt în mod științific.

Ei, din cauza asta bineînțeles că bărbatul era socotit un semn de noroc, iar fetele nu erau dorite și se debarasau de ele pentru că nu era convenabilă creșterea lor. 

Ei, aici duce tot acest amalgam de credințe legate de reîncarnare, legate de toate lucrurile astea… Adică viața umană nu are nicio valoare. Și până astăzi, cum spuneam, în China, mai ales acum când a fost această politică a unui singur copil, fetițele în principal erau efectiv omorâte, ferească Dumnezeu!

Vă mai dau încă un singur caz pentru că sunt cam dure… Aș putea să vă dau mai multe, dar mai bine să nu… Vă spun un caz din zilele noastre pe care îl cunosc eu personal. 

Un exemplu despre lipsa conștiinței valorii vieții

Cunosc trei părinți – în Sfântul Munte sunt, australieni sunt. Tatăl lor făcea afaceri cu China.

Merge omul în China și ce povestește? Că la un moment dat era într-o piață plină de oameni, mare, imensă acolo, ziua la amiaza mare și în mulțimea asta, în desișul ăsta, un copil fură unuia un portmoneu unuia din buzunarul de la spate. Îl înșfacă și fuge cu el. Un polițist îl vede, fuge după copil, îl prinde, îl omoară și îl aruncă într-un tomberon de gunoi. 

Și toate astea se întâmplă fără ca un chinez de acolo să miște ceva – un mușchi, ziua la amiaza mare. Și domnul respectiv, tatăl celor trei părinți din Sfântul Munte rămâne oripilat și îl întreabă pe polițai: Domnule, dar de ce ai făcut asta? Și zice: Păi, cum de ce? Ăsta dacă ar fi crescut mare ar fi fost un borfaș și o rușine pentru neamul chinez. Înțelegeți? Și din cauza asta l-a omorât.

Deci după cum vedeți, în clipa în care viața umană nu este veșnică, nu este unică, nu este irepetabilă, faci ce vrei cu celălalt, dacă poți… Să nu uităm că putem să nu fim în poziția polițaiului, putem să fim în poziția celui omorât, nu? 

Sunt niște lucruri groaznice fraților, trebuie să știți! Bineînțeles că aș putea să vă spun mai multe cazuri însă mai bine să nu vă tulbur. Cred că sunt puțin cam dure. Deci asta se întâmplă în China, da?

Pe când în India, acolo sunt lucruri, mă rog, e și rușine a vorbi ce se întâmplă acolo cu castele, să zic așa libertinajul carnal foarte… Mai bine să nu vorbim pe tema asta pentru că suntem cum să spun, ne vede toată lumea. Deci e o altă poveste acolo, foarte cum nu trebuie să zic așa.

Deci asta aduce lipsa Învierii. Asta aduce lipsa unicității vieții noastre. Asta aduce lipsa iubirii celei adevărate, iubirii persoanei.

Scopul nostru în viață

Scopul nostru este de fapt să ne vindecăm sufletul, nu să amânăm vindecarea pe mâine, pe poimâine într-o viață viitoare.

Scopul nostru este să ne vindecăm sufletele acum și aici. Și chiar noi care suntem ortodocși și știm sau mă rog, ar trebui să știm de Înviere și de viața veșnică, vedeți că nu facem treaba asta, cu atât mai mult care zice – da, ok, într-o viață viitoare. Da, e o mare problemă asta.

Deci trebuie să ne mântuim, fraților, trebuie să ne mântuim! Și asta se face prin Ortodoxie adică prin știința medicală care are ca ca scop vindecarea sufletului. Numai așa se ajunge dincolo de moarte. Numai așa se ajunge la unitatea iubirii dintre noi. Numai așa ajungem la înviere, da, prin vindecare, prin virtute, prin fapte bune. Așa ajungem la Hristos cel Înviat. Așa ne mântuim. Nu uitându-ne după tot felul de bazaconii de genul ăsta care au generat războaie de sute de ani, efectiv sute de ani.

Hristos a înviat! 

Să înviem cu toții! Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin 

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!