Învierea și durerea – părintele Pimen Vlad

Cum trebuie să ne raportăm la Săptămâna Luminată? Care este relația între durerea din viața noastră și bucuria învierii? Vizionați acest material pentru a afla.

Vizionare plăcută! (după videoclipul adnotat aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Bucurați-vă!

HRISTOS A ÎNVIAT!

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! În Săptămâna Luminată, săptămâna bucuriei! Da! Săptămâna în care se bucură toată făptura. De asta se spune și la Sfânta Înviere, când se citește rugăciunea aceea a Sf. Ioan Gură de Aur: Nimeni să nu fie întristat, toți să se bucure.  Spune acolo: Bucurați-vă, veseliți-vă! Mâncați toți, că vițelul este gras. Nimeni să nu iasă flămând. Adică din bucuria sufletească, aici se referă. Toți să ne bucurăm, să gustăm din ea, s-o trăim, indiferent prin ce am trecut, cum am trecut Postul Mare; cu ispite, cu necazuri. Și cei care au postit, și cei care nu au postit, să se bucure de Învierea Domnului! Învierea Mântuitorului Care ne-a adus viață, ați înțeles, dragii mei?

Curajul mironosițelor

Și uitați: mă duc cu mintea un pic așa în urmă, cu 2000 și ceva de ani. Pe timpul acela, când Mântuitorul era în mormânt și întristați toți. Să ne uităm, Apostolii, erau speriați, nu numai întristați, erau speriați, înfricoșați, stăteau închiși în casă de frica iudeilor. Le era frică. Mironosițele ce făceau? Maica Domnului? Sf. Maria Magdalena? Maria, Marta, toate celelalte Mironosițe ce făceau? S-au dus până la cruce, până L-au răstignit – după El. N-au ținut cont de frică, de nimic. Au suferit, au plâns și apoi s-au dus și la mormânt. Ceilalți stăteau închiși în casă. Le era frică.

Mironosițele, împreună cu Maica Domnului s-au dus la mormânt! Cum spune la Evanghelie – se întrebau : „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului?” Da, nu se întrebau cum o să se descurce cu soldații, că era paza pusă acolo, de soldați, toți, înarmați. Nu aveau nici o frică de așa ceva, grija lor – „Cum o să prăvălim noi piatra aia uriașă care era de 200 – 300 kg, care era pusă la ușa mormântului. ”

Se duceau fără frică, de noaptea, au plecat, femei singure, cum erau, nu le mai interesa nimic, se duceau din dragoste. Pentru Mântuitorul. din durerea inimii, mai ales Maica Domnului știind că fiul ei era în groapă, îngropat, pe care îl crescuse cu atâta drag! Și când a ajuns acolo, ce-a găsit? Soldații, erau cum se spune, inconștienți, după cum v-am mai spus de la slava Învierii Mântuitorului, și-au văzut un înger șezând pe piatra aia care era răsturnată. Și-a spus „Pe cine căutați pe Iisus? Nu este aici, a înviat!” Ați înțeles? A înviat: adică le-a dat bucuria asta, lor încă nu le venea a crede. „Cum, chiar a înviat?” Adică erau în starea aia, depășite de situație. Și li se arată după aceea Mântuitorul. Ce le spune Mântuitorul?

Primele cuvinte după Înviere

Primul cuvânt, știind suferința lor, inima lor, că nu le era frică lor  nu aveau nimic altceva. Deci, ele doar sufereau în interiorul lor, plângeau, sufereau…Și le-a spus:  Bucurați-vă. Ăsta fost primul cuvânt. Bucurați-vă. Și abia după aia a adăugat: Nu vă temeți. Deci ele aveau nevoie, cumva să înțeleagă lucrul ăsta , că acum trebuia să se bucure, să nu mai sufere. Și vă dați seama, câtă bucurie? Spune că L-au îmbrățișat pe Mântuitorul, i-au sărutat picioarele, după ce le-a spus Bucurați-vă. Adică L-a simțit, așa, aproape. Maica Domnului, adică fiul ei…acum și Dumnezeu în slavă.  Vă dați seama câtă bucurie, prin ce-a trecut Maica Domnului acolo.

Gândiți-vă la o simplă mamă, din asta, care se duce cu copilul, pleacă, suferă, știe că-i închis, că-i chinuit, că trece prin atâtea și la un moment dat îl întâlnește. Câta bucurie are ea. Că-l vede în viață. Dar Maica Domnului? Și după aia S-a arătat și apostolilor. Dar ce le-a spus apostolilor, când li S-a arătat prima dată? Nu vă temeți! Știa că erau înfricoșați, speriați, ascunși. „Nu vă temeți, măi!” Și după aia ce le-a mai spus? Pace! Pace vouă. Pacea mea o las vouă.

Pace

Adică: „Nu mai fiți atâta în starea aia de stres!”. Adică: „Vă dau pace, liniștiți-vă!” Prima dată: „Nu vă temeți, nu vă fie frică, că n-o să vă facă nimeni nimic” – fără îngăduința de sus, ce-o să fie și-o să pătimească după cum știm, toți apostolii, au murit prin mucenicie, în afară de Sf. Ioan Evanghelistul, care și el a fost chinuit și exilat, dar a îngăduit Dumnezeu să ajungă la adânci bătrâneți. Ceilalți toți au trecut așa. dar atunci le-a spus: Nu vă temeți! „Nu-s motive de frică, ce pot să vă facă oamenii, ucid trupul, dar sufletul, nu pot să se atingă de el.” Și-atunci au prins curaj apostoli. Și ei.

Adică nu le venea a crede, adică: „Cum? Uite, L-am văzut când l-a pus în groapă și acum a înviat!”  Deci le-a revenit inima la loc. A început și ei să se bucure, dar bineînțeles, că n-apucase toți, vedem la Luca și Cleopa – care spune că mergeau la Emaus și pe drum s-a alăturat Mântuitorul lor.

Luca și Cleopa

Dar aveau ochii închiși, ochii sufletești erau închiși, ca să nu-L cunoască. Și ei discutau, că era problema mare: „Dom’le, uite l-au chinuit, l-au răstignit, l-au pus în mormânt…” Adică asta era singura lor discuție care aveau tot timpul între ei, vă dați seama, nădejdea lor se pierduse! Și-atunci Mântuitorul îi întreabă: „Dar ce discutați? Ce-i cu astea? ” „Păi uite, n-ai auzit de Iisus Nazarineanul care-i om puternic în faptă și-n cuvânt șamd.” Și-atunci ce le-a zis Mântuitorul: „Of, zăbavnicilor cu mintea și cu inima! Oare nu știați că trebuia să pătimească toate astea, n-ați citit Scripturile? ” Și a început să le tâlcuiască. Și vă dați seama, le vorbea și ca Dumnezeu și ca om. Atâta dulceață simțeau ei, nu se mai săturau.

Când au vrut să se despartă, cică: „Stai, nu pleca, rămâi cu noi, mai vorbește-ne!” Și L-au cunoscut la frângerea pâinii. Când a binecuvântat-o el ca Dumnezeu – li s-au deschis ochii. Adică i-a împărtășit din nou! Atunci, li s-au limpezit mintea, ochii, l-au văzut că-i Mântuitorul. Și s-a făcut nevăzut de la ochii lor. S-au întors repede în cetate și-atunci au spus: „Uite, L-am întâlnit! ” Alți apostoli: „Da, și nouă ni s-a arătat! ” Adică la toți era bucurie, vă dați seama, starea aia, frica aia, o vedeți și acum, ceva te amenință, sau cineva, stai ascuns, ți-i frică. Erau oameni și ei, treceau prin toate astea. Dar vă dați seama câtă bucurie le-a transmis Mântuitorul: Pace! Nu vă temeți!  „Curaj, sunt cu voi!”

Toma și mărturia

Ei, și în felul ăsta i-a ridicat. Dar unul din Apostoli nu era acolo. Toma. Așa a rânduit Dumnezeu. Că el era întotdeauna omul ăla care mai despica firu-n patru, să spunem așa. „Ei chiar așa o fi? Dacă nu văd eu, dacă nu pipăi eu, nu-mi iese mie la socoteală înseamnă că nu-i așa.” Vezi, cum între oameni, sunt oameni care iau lucrurile simple, oameni care desfac firu-n patru, vor să se asigure ei că așa… Ei! Așa era Sf. Apostol Toma. Adică un pic de: „Măi, dacă nu văd eu, nu cred! Nu merg eu pe ce-mi spuneți voi!” Cu toate că trăise împreună cu ei. Nu! „ Dacă nu-L văd eu, să pun mâna, să-L pipăi eu, că am văzut că l-a împuns în coastă, cu sulița. Cuie – trebuie să văd eu lucrul ăsta, că-i El. Dacă n-o fi  El?” 

Și fiind adunați iar împreună, toți, chiar a 2-a Duminică acuma după Sfânta înviere, cum se spune, Duminica Tomei; era și Toma împreună cu ei, erau toți adunați într-un loc, cântau, se bucurau, dar Toma era un pic mai încruntat: „Ce vă bucurați? Că nu știu dac-o fi așa. Eu dacă nu-L văd, nu cred! ” Și s-a arătat Mântuitorul în mijlocul lor, ușile fiind încuiate, deci nu avea pe unde intra. Le-a spus: Pace vouă! „Toma, ia vino, încoace și adu mâna ta și-o pune în coasta mea și degetul tău în locul cuielor! ” Atunci ce-a spus Toma? „ Domnul meu și Dumnezeul meu! ” S-a încredințat. Adică i s-a spart toate necredința asta.

Dar de ce s-a îngăduit așa?  Pentru noi, cei mai de târziu, încoace, de pe ani. Cei necredincioși, să avem mărturia lui Toma! Clară, care-a pus el mâna și-a văzut. Pentru noi a îngăduit lucrul ăsta Dumnezeu! Ca să fim dintotdeauna încredințați de adevărul evanghelic.

Bucuria apostolilor

Da, dragii mei, vă dați seama, câte motive de bucurie avem – a biruit moartea, a biruit totul, Mântuitorul. Trăia printre ei. Vă dați seama în ce stare erau permanent. Unde se duceau se uitau: „Nu cumva apare? Nu cumva îl vedem? Nu cumva …” Deci, li se arătase, li se arăta permanent și tot timpul erau atenți li s-a mai arătat de multe ori și pe mare… nu știau, erau într-o stare de extaz, putem spune, așa, o stare în care nu mai puteau de bucurie, permanent, erau atenți, că după ce L-au văzut toți, s-au încredințat ca era El. Vă dați seama ce bucurie trăiau ei în zilele astea. Văzând că Mântuitorul a venit întru slavă acum. Ca Dumnezeu Atotputernic. Adică li s-a șters orice urmă de îndoială.

Mă bucur

Da, dragii mei! Vedeți câte motive de bucurie avem? Să ne bucurăm dragii mei? Poate o să vă puneți întrebarea că eu n-am necazuri, pe mine nu mă doare nimic, adică tot timpul vorbesc de bucurie, mă bucur, mă bucur de tot ce este în jurul meu, uitați-vă aici, ce frumos a înflorit un copac, cineva îi zicea într-un fel, nu știu cum se cheamă nici în ziua de azi, un fel de trandafir japonez. Ați văzut pe la chinezi, japonezi sunt floricele din astea. Sunt pline pădurile la noi. Primăvara înfloresc copacii ăștia. Sunt de-o frumusețe! Da! Și cum vă spuneam, adică, numai motive de bucurie am? DA! Numai motive de bucurie. De ce? Nu știu dacă ați citit o carte a părintelui Dimitrie Bejan, se chema „Bucuriile suferinței”. 

Bucuria din suferință

Da, și-n suferință poți să ai bucurie. De ce nu? Chiar uitați, înainte de Sfânta înviere, Joi, în Joia în care i-a împărtășit Mântuitorul pe  Apostoli și așa. Eram la biserică.  La Biserica Mare, am făcut toți împreună acolo, de dimineață, cu Sf. Maslu, cu șapte preoți, cum se face la noi, frumos, și-n continuare cu Sf. Liturghie. Patru ore a durat. Ei, cu o zi înainte, Miercuri, am făcut și eu un pic de treabă, pe lângă casă. Am avut ceva mai greu un pic. Și inima mea-i mai sensibilă.  Și începuse să mă înțepe, să mă doară. Ei, am încercat eu s-o mai scot la capăt, la Biserică mă durea, mă durea inima, mă înțepa, mă dureau mușchii aici de parcă mă bătuse cineva cu ciocanul! Capul plesnea de durere. Mă durea. Spatele – abia stăteam în picioare, mă durea, toate mă dureau!

Și chiar mă întrebase un părinte: 

– Cum te simți?

– Mă simt de parcă m-a lovit acceleratul cu 100 km/h. Cam așa ceva!

Asta nu înseamnă că nu puteam să mă bucur. Durerea cu ale ei – zice- noi ne bucurăm interior, sufletește. De toate astea duhovnicești, pe care le trăim în jur. De bunătatea Lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, noi ne bucurăm de lucrurile astea. Și-a trecut. M-am împărtășit după aia, oleacă s-a mai liniștit durerea, m-am dus acasă, m-am odihnit. Ei, s-a depășit încet, încet. Deci fiecare om  avem crucea lui. Nu înseamnă că dacă ne bucurăm, dacă-l vezi pe unul zâmbind pe stradă, îl vezi că se bucură, înseamnă că nu are și el necazuri, griji? Nu! Dar le depășește frumos. Adică, ia din orice necaz, bucuria!  Ia lucrurile bune din orișice, sau te uiți de ce a îngăduit Dumnezeu lucrul ăsta? „Știu! pentru că îl merit! Sau uite, pentru că trebuie să mă îndrept  în privința asta!” „Mă doare asta, mă doare cealaltă …”

Vorbesc cu Maica Domnului

Uneori când mă doare mai tare și pe mine una alta, mai ales când sunt singur în chilie, la cine să strig și eu? La mama! La Maica Domnului! Care-i mama mea! Și-atunci când mă doare tare vorbesc și eu… nu că-i cer să-mi ia durerea, niciodată, lucrul ăsta! Îi spun: „Maica Domnului, mă doare…” Știi, cum îi spui la mama când ești copil mic și-i spui „Mă doare!” Nu poate să-ți ia durerea mama, dar tei a în brațe și tu te simți bine, chiar dacă-i durerea continuă. Ei –  așa mă simt eu! Îi spun: „Maica Domnului, mă doare.” Și-o las pe ea, ea știe mai departe; durerea continuă, nu-i problemă, dar știu că i-am spus Maicii Domnului. Mă plâng și eu ei.

Deci așa să facem. Orice avem, să spunem Maicii Domnului. Că-i mamă, îi mamă care-a suferit și-i permanent alăturea de noi, nu ne lasă nici o clipă, să știți, cum am strigat la ea, cum e-alăturea de noi!

Să vedeți partea bună

Da, dragii mei? Așa că bucurați-vă. Bucurați-vă din plin, de orice lucru mărunt, cum am spus, de orice persoană din jur.  Căutați să-i vedeți partea bună, chiar, de-i mai dificilă, mai sucită, are diferite patimi, căutați să-i vedeți partea bună! Sau contribuiți voi, cu dragostea voastră să-i completați partea aia care  e mai dificilă.

Ieșiți în natură, acum primăvara, vedeți frumusețe, mai lăsați războiul cu războiul, nu vedeți, de atâtea luni, tot război, război și la noi lumea moare fără să aibă război, numai de frică, de panică, de stres. Nu mai! A-nviat Hristos! Este bucurie, știe Hristos ce are să facă și cu noi.

Dacă vrea să murim în război, murim în război. Vrea să murim în pace și murim în pace! Nu rămâne nimeni aici. Dar unde plecăm dincolo? Dar noi zicem așa, în cuvintele astea lumești – a muri – dar este trecerea dincolo, trecerea în bucurie. Trecerea la Hristos, la Maica Domnului, vă dați seama câtă bucurie, s-ajungem acolo…

Frumusețea naturii și a raiului

Vedeți aici flori frumoase, păsări, gâzulițe, tot felul, orice! Dar gândiți-vă, acolo că-s de mii de ori mai frumoase și-n lumină, în bucurie, lângă Maica Domnului, lângă sfinți, câtă bucurie e acolo. Da, dragii mei? Hai! Încercați să vă bucurați, uite, chiar mă uit pe acolo, șopârlele se plimbă la soare așa de frumos, ascultă și ele ce vorbesc, deci toată natura a prins viață. Deci Dumnezeu și-acum își face face lucrarea Lui permanent. A zis și s-a făcut: natura prinde viață  și se bucură, mai ales acum de Paști, se bucură de Învierea Domnului. 

Hai să ne bucurăm și noi! Hai să trăim Învierea cu adevărat! Hai să fim mai iertători, mai buni, mai plini cu dragoste și n-o să ne lase Dumnezeu și Maica Domnului! Doamne ajută, Maica Domnului să ne ajute și Hristos a înviat, dragii mei!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!