Gânduri de Paște – părintele Pimen Vlad

Vizionați pe părintele Pimen Vlad care ne vorbește despre Săptămâna Mare, făcând o mică analiză a celor mai importante momente din această săptămână.

Vizionare plăcută! (după videoclipul adnotat aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Iată, dragii mei că ne vedem iarăși!

Am venit în livadă. Este foarte frumos, liniște, copaci înfloriți. Uitați, aici am în spatele meu un copac înflorit, în partea aialaltă – peste tot! Este frumos. Miros de primăvară. De viață. Ce-nseamnă asta? Hai să privim o leacă. Suntem în Săptămâna Patimilor. Să ne uităm Sâmbătă – Învierea lui Lazăr… Ce înseamnă înviere? Vedem chiar primăvara, totdeauna ne arată lucrul ăsta. Prin insecte, prin fluturi, prin păsări, prin șopârle, șerpi – tot ce este, care erau în amorțeală, ziceai că-s morți; deodată prind viață. Ne uităm la vița de vie, care-i crenguță uscată, moartă, cum începe să dea lăstari, să crească, să prindă viață! Se vede lucrarea Lui Dumnezeu în toate astea.

Sâmbăta lui Lazăr

Ați înțeles? Și uitați, să revenim la Sâmbăta învierii lui Lazăr: ce-a vrut să ne arate Mântuitorul prin asta? Chiar cu o săptămână înainte de Învierea Lui? A vrut să ne-arate că-i Stăpân și peste moarte și peste viață. Ce-a spus? Gândiți-vă, Lazăr la patru zile după moarte deja mirosea, la căldurile alea de la Ierusalim. Lazăre, vino afară! Deci, cu putere, ca Dumnezeu. Și Lazăr a ascultat și a venit! Deci sufletul lui s-a întors în trup.

Și de ce-a făcut asta Mântuitorul? Ca-n momentele în care o să treacă: o să fie vândut, bătut, chinuit, scuipat, răstignit – ucenicii să nu se împuțineze. Să știe că-i Dumnezeu Atotputernic și poate să iasă și din mormânt. Le-a arătat lucrul ăsta. Și cu toate astea, vedem în Săptămâna asta: învierea lui Lazăr, după care intrarea în Ierusalim, am putea spune triumfătoare – se ducea în Ierusalim unde știa că evreii de-atâtea ori au vrut să-l omoare.

Intrarea în Ierusalim

Dar ucenicii văzând, toți cei din jur, nu vorbim doar de cei1alți apostoli, toți ceilalți văzând Învierea care a făcut-o lui Lazăr ziceau: „ Mă! Va merge în Ierusalim și va lua cu stăpânire acolo domnia și tot! Că-i Atotputernic! ”  Dar nu. Mântuitorul ce-a făcut? S-a urcat pe un asin! Pe cel mai smerit animal, pe-un măgăruș de-ăla… Știți, cum am spune acum la timpurile astea, c-a venit cu cea mai amărâtă mașină care există, nu în limuzină, nu în nu știu ce! Ce-a mai amărâtă care ar fi fost și mai simplă mașină. Da! 

A venit Mântuitorul și cu toate astea a fost primit, vă dați seama, toți așterneau hainele pe cale, crenguțe de măslin, de ce era atunci; toate pe cale. De finic – îl așteptau, îl primeau și cântau: Osana, Fiul lui David, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. Gândiți-vă! Mai marii Ierusalimului – și-atunci se auzea repede, că Betania nu era departe, că l-a-nviat pe Lazăr, pe cineva mort de patru zile – le era frică de el.

De ce? Pentru că nu trăiau după Dumnezeu! Călcau în picioare toate regulile. Și le convenea starea care era sub dominația romană. Și-atuncea, le era frică, mai ales când au văzut că tot poporul îi cântă osanale. „ Nu auzi ce zic ăștia ?” îi zic Mântuitorului. Iar El zice: „ Dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”  Că era Dumnezeu! Da!

Joia Mare

Și după aceea ce-a făcut Mântuitorul? În Joia Mare – Sf. Liturghie! Ne-a dăruit Sfânta Liturghie, Trupul și Sângele Său. I-a adunat pe toți ucenicii  acolo și i-a împărtășit. Și a spus ca asta s-o facem mereu și noi. Și aicea revin. Sper că nu este creștin care să-mi spună de nepăsarea lui, că nu s-a spovedit în postul ăsta! Că nu s-a luptat să țină și el un pic de post… Ar fi o rușine! Mai sunt trei zile, poate c-ar trebui, că nu trăiești într-o țară de-aia în care nu găsești preoți sau nu găsești biserici. Într-o țară ortodoxă. Deci, să-ți dea silința fiecare, că ne-a dăruit acest mare dar Mântuitorul – Trupul și Sângele Său. Spre iertarea păcatelor, spre viața de veci. Și ca să luăm putere aici pe pământ, să mergem mai departe, da. 

Și ne uităm, din cei apropiați care i-a avut, din 12,  unul a preferat banii; l-a vândut! Ați văzut? Dintotdeauna în lumea asta, va exista și așa ceva!  La 12 oameni, unul care să vândă. Din cei mai apropiați. A preferat materia asta! Văzuse atâtea minuni, gândiți-vă! Minuni: orbi, șchiopi, leproși vindecați și Lazăr înviat! Și totuși a preferat banii… Vă dați seama, înăuntrul lui cât era el  de împătimit după bani? Da!

Nu-l privase Mântuitorul de nimic, l-a împărtășit și pe el, i-a dat și lui darul să facă minuni: că vedem, în altă perioadă, tot acolo în Evanghelie, când i-a trimis să vindece, să facă bine la oameni prin cetăți. Da. Și el a avut darul de a face minuni și toate… Și ați văzut ce-nseamnă împătimirea față de materie, de bani, de orișice? Că-l pierdem pe Dumnezeu, pierdem viața veșnică! Da!

Chinurile Domnului

Și-apoi, Mântuitorul, după Cina cea de Taină, când ne-a dăruit Sfânta Liturghie, a venit, L-au prins. Ce? Nu putea ca Dumnezeu să Se apere, sau așa? Nu! Smerit, i-a lăsat să-L prindă, să-L bată, să-L chinuiască. Gândiți-vă! Știți câtă bătaie a luat?!? La timpurile alea erau biciurile romane care aveau cârlige în capăt: când lovea, smulgea și bucata de carne. Nu mai rămăsese centimetru din trupul Mântuitorului întreg. Deci, totul era numai o rană.

Și la urmă ce a făcut? I-a pus o cruce în spate – gândiți-vă că era o cruce, ca era groasă și înaltă, mare… avea vreo 100 kg. I-a pus-o în spate. Era om și El! Dăm deoparte dumnezeirea, El a suferit ca om, durerile astea cum am suferit și noi. Era flămând, nemâncat, crucea aia în spate!  A căzut, S-a ridicat, bătut: drumul crucii. Vedeți ce înseamnă drumul crucii? Că fiecare om avem o cruce: noi vrem drum larg, frumos, dacă putem în chefuri și desfătări. Nu!  Mântuitorul ne-a trasat drumul crucii. 

Răstignirea

Și-apoi răstignirea! Ce-a făcut Mântuitorul la răstignire? A întins mâinile pe cruce. Adică ne-a îmbrățișat pe toți cu dragostea Lui. Și-a spus:  Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac! Vedeți câtă dragoste? Pentru noi S-a jertfit, ne-a iertat și n-a rămas în mormânt. Vedeți câtă grijă la evrei, că știau și ei că-i Atotputernic, că l-a înviat pe Lazăr,  nu cumva ceva: „ Să ne asigurăm, să punem pază, să ținem sub control situația! ”

Dar tocmai spre răul lor și-au făcut asta, pentru că soldații care au fost acolo au văzut învierea! Zgomotul ăla, când a venit îngerul, a aruncat piatra și Mântuitorul a ieșit din mormânt! Și-au rămas ca morți, au leșinat, că nu erau pregătiți să vadă toata slava Lui Dumnezeu. Da! Și ce-au făcut? Au fugit repede după aceea în cetate și au spus toate acestea la mai marii cetății. Și ce-au făcut ei? S-au pocăit? Nu! „ Repede, luați bani și voi, ascundeți-vă, dispăreți din zonă că îi cumpărăm noi și pe mai marii societății, tot cu bani și rezolvăm treaba. Nu cumva să se afle lucrul ăsta, c-a înviat! Da? ”

Învierea

Cât de mult ne legăm noi de materia asta și cât de mult ținem la viața asta, pentru câțiva anișori acolo. Nu! Să fim noi stăpâni, să punem mâna, să-i controlăm noi pe ceilalți, s-avem noi mai mult, să trăim bine…Dar pierdem veșnicia, dragii mei. Pierdem. Da! Și Mântuitorul ce-a făcut? A înviat! A înviat, n-au putut să-l țină și nu numai. El, unde S-a dus când l-au răstignit? S-a dus direct în iad! Diavolul, ce-a zis? „ E-al nostru! A venit și El în iad! ” Dar de ce S-a dus acolo? Să-i scoată pe toți care-l așteptat, pe toți care-au crezut în El.

A spart porțile iadului și i-a scos pe toți și l-a legat pe satana cel mare, pe diavol cu lanțuri. Da! Era stăpân peste toate! Și i-a scos pe toți, pe Adam și Eva și toți strămoșii noștri care-L aștepta, i-a scos.  Vă dați seama? Și mai avem un exemplu frumos: primul care a ajuns în Rai a fost tâlharul de pe cruce.

Au fost răstigniți alăturea doi tâlhari, unul de-a dreapta și-unul de-a stânga. Unul ce-a spus? Pomenește-mă Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta! Și ce i-a spus Mântuitorul? Astăzi vei fi cu Mine în Rai. Astăzi! Adică în momentul în care El s-a dus, direct în Rai l-a dus.  A fost primul care a fost dus în Rai. Celălalt Îl blestema și-L făcea… unde s-a dus? Dincolo. Noi ce facem? Îi cerem și noi Mântuitorului să ne pomenească și pe noi, să ne primească acolo, să ne ierte.

Maica Domnului

Vă dați seama Maica Domnului? ce-a suferit ea ca mamă? Gândiți-vă cele care sunteți mame… Ce durere să-ți vezi copilul luat, bătut, chinuit, să nu poți face nimic, înconjurat de soldați și la urmă răstignit. De câte ori a leșinat ea pe cale, susținută de celelalte mironosițe, care au fost alăturea. Cât a suferit ea de mult! Și ce le-a spus Mântuitorul, cui i S-a arătat prima dată? Nu apostolilor, nu… Mironosițelor! Cui? Maicii Domnului, Mariei Magdalena; ele care s-au dus acolo și le-a spus: Bucurați-vă! Ați înțeles? Bucurați-vă! „ Uitați, am biruit totul, moarte…Sunt Stăpânul a toate! Bucurați-vă! ”

Da, dragii mei, dacă ne-am ostenit un pic, ne-am pregătit să ne bucurăm! Da. De învierea Domnului! Vedeți cât de frumoasă-i Învierea Domnului, bucurie, cum înviază odată toată natura. Tot ce-i în jurul nostru, totul se bucură, păsările cânta, aicea, permanent avem, păsări care cântă, se bucură, slăvesc pe Dumnezeu în fiecare zi. Da!  Ce să vă spun: Învierea asta ne-a lăsat-o ca semn, Mântuitorul, în fiecare an. Sfânta Lumină care vine la Ierusalim.

Sfânta Lumină care vine la Ierusalim

Arhimandritul Nectarie

Mi-amintesc de un părinte, de-aici din Grecia, Arhim. Nectarie era.  Și se ducea, foarte mare evlavie avea, era stareț la o mănăstire, se ducea la Ierusalim permanent de Sfintele Paști, de Sfânta Înviere. Și o dată era chiar sus cu grupul lui acolo, cu oamenii care se duceau la Golgota. Care ați fost, știți acolo, unde e Golgota  și de acolo privea Sfântul Mormânt. Ei, și se apropie de ei un călugăr, să zicem, îmbrăcat în haine călugărești, nici el nu știa ce-i, călugăr, episcop, ceva ce-o fi fost acolo.

Zice: „ Ce atâta entuziasm la voi? Nu vine nicio Sfânta Lumină! Nu vă mai luați după astea. Minciuni toate! ” Lui, nu-i venea a crede când l-a văzut pe ăsta în haine de călugăr: „Cum îmi spui așa ceva? Tu nu-ți dai seama?” Ăla, nimic. Ei și și-au continuat de rugăciune, erau momentele alea când se ruga și patriarhul. Și dintr-o dată a venit un fulger de sus și la tot grupul ăsta li s-au aprins lumânările în mână!

Vă dați seama, lacrimi, bucurie, cântau Hristos a înviat!, strigau toți. Și la un moment dat, el și-a revenit, părintele ăsta Nectarie, din starea asta și s-a-ntors repede să-i spună la părinte: „ Uite, părinte, ni s-au aprins lumânările! ” Nu-i mai era nici un părinte! Sau i-a fost rușine și-a fugit repede când a văzut, sau poate era diavolul în chip de așa ceva, dar să le slăbească credința. Și Dumnezeu le -a întărit-o, că la tot grupul lui s-a aprins lumânările în mână de la un fulger așa, care a venit la Sfântul Mormânt și după aia a trecut pe la ei. Da! o grămadă de minuni și semne. 

Părintele Mitrofan

Văzusem o filmare, undeva, filmată pe la 1960, cam așa ceva, cu un părinte bătrân, Mitrofan., care prin anul 1920 si ceva, 1930 a stat o perioadă de câțiva ani acolo la Sfântul Mormânt. A ajutat, a fost ca frate acolo, a fost călugărit și povestește el când era ca frate acolo. Avea și el dorința să vadă, să se încredințeze ce-i cu Sfânta Lumină acolo? Să vadă și el, cu ochii lui să se încredințeze. Și, na, bineînțeles, ajutând mereu acolo  la Sfântul Mormânt, făcând curățenie, s-a orientat, cum se spune, înainte de Slujba de Venirea Sfintei Lumini – s-a ascuns când au închis ăștia Sfântul Mormânt, el s-a cățărat în boltă, sus acolo.

Și cățărându-se mai sus acolo, a stat ascuns și-a vrut să vadă și el ce se întâmplă. Când a intrat patriarhul acolo, când a început să se roage, ei, văzut ca un glob de lumină coborând de sus așa, împrăștiindu-se, cumva s-a spart așa pe Sfântul Mormânt, a luat foc deodată vata aia și s-au aprins lumânările de la patriarh din mână! Și povestește el, a văzut cu ochii lui lucrul ăsta și s-a încredințat că într-adevăr este minune mare acolo, cu venirea sfintei lumini la Ierusalim. Da, dragii mei!

Părintele Roman Braga

Îmi mai amintesc un lucru frumos, povestit de părintele Roman Braga, care-a trăit în America, român, preot român. Și-a scris el o carte. Povestește că undeva în Rusia când era în floarea comunismului, cum se zice, interzis mersul la biserică, dărâmaseră toți biserici, nu mai erau preoți decât pe ascuns așa, ce s-a întâmplat?

Venind o dată, chiar în ziua de Paști, făceau întâlniri din astea mari ca să se adune toată lumea, nu cumva să se ducă cineva la biserică! Ei, și Ducându-se ei acolo, mai marele lor ăsta a întâlnit pe traseu un preot care încerca și el să se strecoare undeva să facă o slujbă… Imediat a pruncit sa-l prindă să-l aducă pe scenă acolo.

Și bineînțeles vorbea unul din mai marii lor pe scenă, toată lumea aplauda și-l aduce pe preot acolo cum se zice așa, trăgându-l de barbă, bătându-l, plin de sânge: l-a bătut, i-a smuls barba, l-a pus pe scenă. Zice: „ Ia, uite aicea la mine, măi? Vezi toată lumea asta de 50.000 de oameni? Ăștia nu se închină la Dumnezeu! Ăștia se închină mie toți! Dacă tu în 2 minute nu-i faci ca ei să se închine la Dumnezeu, eu te execut pe loc! ” fiind sigur de puterea lui, de mândria lui. Și-atunci, preotul s-a scuturat un pic așa, s-a aranjat, și-a dres un pic vocea cum fusese bătut,  s-a uitat câteva clipe la mulțimea aceea –  se făcuse o liniște totală.

„Hristos a înviat!”

Și-atunci, așa, din toată inima preotul a strigat: „ FRAȚILOR, HRISTOS A ÎNVIAT! ”. Două secunde a fost tăcere și-apoi parca-ar fi strigat și îngerii din cer, nu numai mulțimea aia de 50.000… S-a auzit așa ca un vuiet: „ ADEVĂRAT A ÎNVIAT! ” Deci toată mulțimea aia a strigat „Adevărat a înviat! ” Atunci preotul s-a întors spre mai marele ăsta al comunismului și i-a spus: „ Demonstrația mea s-a terminat. ” Și l-a împins deoparte și-o coborât de pe podium de-acolo și-a plecat. N-a mai îndrăznit ăsta să facă nimic, să mai zică nimic.

Zice că după aia i-ar fi scris o scrisoare lui Stalin și-a zis că : „Poporul ăsta ne slăvește numai cu buzele, cu inima-i departe de noi. Se închină tot la Dumnezeu. Ca să le facem ceva, să-i facem ai noștri trebuie să le distrugem intimitatea, interiorul, adică inima, sufletul! ” Și asta se încearcă acum, se reușește prin mas-media și prin toate nebuniile lumii, să ne distrugă sufletul.

Încheiere

Da, dragii mei! V-am spus câteva lucruri – ca n-o să ne mai auzim decât după  Sfânta Înviere și de-asta, despre Înviere, despre Săptămâna asta, despre cum să ne pregătim un pic până la Înviere, așa cum trebuie cu un pic de osteneală  mai multă, un pic de post mai mult, o rugăciune mai multă, să facem un bine roată, care nu v-ați spovedit – alergați repede și pregătiți-va de sf. Înviere. Ca s-o petrecem cum se cuvine, cu drag, duhovnicește. Și să nu uităm, că vorbim mult de moarte: în jurul nostru a fost, doi ani s-a vorbit acum, iarăși…

Dacă-i vorba că se vorbește atâta de moarte, c-o să murim, că în curând… că o să fie, c-o să dreagă, noi ce facem? Noi ce facem? Ne-adunăm în jurul nostru, provizii, de toate, s-avem, dar ni se spune că murim. Noi ce facem? Pentru suflet? Pentru veșnicie? Ce luăm cu noi? Materia asta rămâne, tot ce-adunăm. Să pregătim un pic și pentru suflet, cât de puțin acolo, cu toate că ar trebui să dăruim cel mai mult acolo!

Pentru că în curând plecăm, nu știm când. Dar o să plecăm. Și să plecăm cu drag dincolo, să știm că ne-am pregătit un locușor dincolo: prin spovedanie, prin fapte bune, prin rugăciune, prin tot ce am făcut noi ne-am pregătit locul dincolo.

Da, dragii mei! Hai! Curaj, să ne pregătim un pic și pentru că o să ne mai auzim dacă vrea bunul Dumnezeu și Maica Domnului după Înviere, așa că vă spun de acum, din toata inima, dragii mei: HRISTOS A ÎNVIAT!  

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!