Învierea din morți: O demonstrație – părintele Teologos

Învierea din morți de la sfârșitul veacurilor. Într-adevăr, încă din cele mai vechi timpuri, de pe vremea Vechiului Testament, Dumnezeu ne vorbește despre aceasta, însă pentru noi este o realitate oarecum abstractă. O demonstrație ar fi binevenită, nu-i așa?

Vizionați un cuvânt în care arătăm că într-adevăr o demonstrație a învierii din morți a avut deja loc, cu consecințele ei.

Vizionare plăcută! (după clipul adnotat aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Învierea lui Lazăr

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin 

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin

Acum  o să vorbim puțin despre Intrarea Domnului în Ierusalim și toate cele legate de această intrare a Domnului în Ierusalim, adică învierea lui Lazăr. Puțin poate că o să atingem și problema mirungerii Mântuitorului nostru de către Maria, sora Martei, dar întâi de toate aș dori să spun că dincolo de faptul istoric, dincolo de conotațiile istorice care s-au întâmplat, există și conotații duhovnicești la acest fapt istoric și astea sunt mult mai importante decât faptele care s-au întâmplat. 

Întâi de toate să vedem faptele pe baza Scripturii pe care o am în față și atunci o să vedem o interpretare a Sfinților Părinți din punct de vedere duhovnicesc. Și de ce intrarea Domnului în Ierusalim și faptele care au fost în jurul acesteia sunt atât de importante.

Învierea lui Lazăr – pericopa din Evanghelia după Ioan, capitolul 11

Maria, sora lui Lazăr

O să spicuiesc din Scriptură, nu o să vă țin foarte mult pentru că textul este foarte lung și, din păcate, o să vi se pară plictisitor. Nu este plictisitor, dar o să încerc să mă supun faptului că noi astăzi avem niște minți foarte bolnave de păcat și deci nu avem o capacitate de concentrare atât de mare încât să putem să ascultăm cuvântul Evangheliei cum ar trebui să ascultăm.

Foarte pe scurt: 

Şi era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei.^†

Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav.

Aici trebuie să știți că acest eveniment s-a întâmplat după învierea lui Lazăr ca și mulțumire din partea Mariei pentru faptul că Mântuitorul i-a înviat fratele. Sfântul Ioan Teologul anticipează acest eveniment și notează aici cine este Maria. De ce? Pentru că Maria era foarte cunoscută în comunitatea bisericii primare prin acest gest de extremă smerenie, de extremă recunoștință față de Domnul nostru Iisus Hristos.

Marta și Maria. Mirungerea – semnificații

Maria și Marta, acuma trebuie să știți, pentru că tot vorbim despre ele, sunt reprezentarea vieții practice – adică Marta și Maria – reprezentarea vieții contemplative, adică a vieții duhovnicești pe care cineva ajunge să o trăiască în clipa în care se apropie de Dumnezeu. 

Și din cauza asta, în clipa în care cineva se apropie de Dumnezeu, Maria – adică contemplația, într-adevăr își dă seama cine este Domnul nostru Iisus Hristos Mântuitorul care îl înviază pe Lazăr, adică înviază mintea cea întunecată, cea mortificată de păcat și din cauza asta efectiv, Îl mirunge pe Domnul nostru Iisus Hristos cu mirul iubirii.

Aceasta este o stare duhovnicească foarte înaltă, fraților, la care ar fi foarte bine să ajungem, pentru că este o stare foarte dătătoare de bucurie, dar este cam dificil să ajungem pentru că pe noi ne interesează mai mult știrile, ne interesează mai mult viața de zi cu zi. Însă dacă ne desprindem de lume, atunci într-adevăr, cu părul capului nostru, adică cu gândurile noastre o să ungem cu mir pe Domnul nostru Iisus Hristos. 

Cine este Lazăr?

Deci Lazăr, adică mintea, întruchiparea minții, este mort. Și spune Sfânta Scriptură:

Şi iubea Iisus pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.

Întâi de toate, Iisus iubea, vedeți, întâi de toate este vorba de Marta, deci viața  faptică, practică. Deci întâi de toate, ca să ne iubească Domnul nostru Iisus Hristos trebuie să avem fapte cum trebuie, fapte bineplăcute Domnului și abia după aceea, Iisus va iubi partea contemplativă a noastră pentru că dacă noi nu vom avea fapte, partea noastră contemplativă va fi total distorsionată. 

Astăzi, din păcate, oamenii foarte mulți sunt căzuți într-o contemplație, adică în visare de fapt care este pseudo-contemplație. Datorită faptului că nu avem fapte bune, această contemplație este una total falsă, fără suport în Dumnezeu. 

Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era.

Iisus a rămas în mod intenționat acolo astfel încât să îi dea prilej lui Lazăr să moară. Deci trebuie să știți că mintea umană moare în clipa în care Dumnezeu este departe. Dumnezeu uneori face asta în mod intenționat ca să-Și arate puterea Sa iubitoare.

Iubirea de sine

Noi dorim de foarte multe ori, o relație cu Dumnezeu care se bazează pe iubirea de sine. Adică nu dorim să suferim, nu dorim să ne nevoim, dar nu se poate lucrul ăsta pentru că noi suntem plini de păcat, adică plini de plăceri și plăcerea, cum spuneam de atâtea ori, nu iese decât printr-o durere analoagă. Astfel încât să se poată restabili echilibrul și din cauza asta de multe ori, Dumnezeu Se retrage pentru că nu suntem în stare să menținem harul, pentru că dacă avem har simțim o mare putere și cădem iarăși î iubirea de sine.

Credința înșelătoare

Continuând, ucenici I-au zis Mântuitorului… Deci după două zile, Mântuitorul 

a zis ucenicilor: Să mergem iarăşi în Iudeea.

Adică Mântuitorul știa deja că Lazăr, adică mintea, murise și dorea s-o învieze.

Ucenicii I-au zis: Învăţătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi iarăşi Te duci acolo?

Adică iudeii care sunt reprezentanții poporului ales, dar care căzuse în legalism. Mare atenție: deci iudeii sunt reprezentanții, dacă doriți, Bisericii de astăzi, reprezentanții oamenilor evlavioși de astăzi. Romanii sunt reprezentanții păgânilor. Ei, și în clipa în care reprezentantul Bisericii, cel care se crede pe sine drept, cel care se crede pe sine în regulă, se depărtează pe nesimțite de Dumnezeu datorită încrederii pe care o are în cunoștințele sale, adică datorită încrederii în sine, în clipa respectivă, bineînțeles, îl va bate cu pietre pe Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu este mai presus decât cunoștințele umane. 

Moartea nu există, de fapt

A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc.

Bineînțeles că Mântuitorul se referea la moartea lui Lazăr, dar după cum vedem, în Hristos, moartea dispare și devine somn. Că până la Hristos moartea era îngrozitoare oamenilor. De la Hristos încolo, omul este îngrozitor față de moarte – după cum spune Sfântul Iustin Popovici. 

Și moartea, cum spuneam, se transformă într-un somn, adică într-o perioadă de trecere pentru o viață mai bună. Dacă bineînțeles, cineva se află în Dumnezeu. Și bineînțeles, aici, este foarte clar iarăși analogia cu mintea, pentru că Mântuitorul spune „mă duc să-l trezesc”, adică să trezească mintea umană. 

După care ucenicii nu-și dau seama despre ce fel de somn vorbește Mântuitorul și atunci, Mântuitorul le spune pe față că Lazăr a murit. 

Şi Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost acolo. Dar să mergem la el.

Încercarea credinței

Păi, de ce se bucură? Pentru că ucenicii care erau cei mai apropiați de Domnul, cu toate astea aveau o credință foarte foarte limitată. Ei credeau că Mântuitorul poate să facă minuni doar în clipa în care se află de față, doar în clipa în care pune mâna și așa mai departe.

Nu. Dumnezeu este într-adevăr atotputernic și nu este limitat nici de timp, nici de spațiu.

Cu toate că Sfântul Apostol Petru, în principal, Îl mărturisise ca și Dumnezeu, cu toate astea, vedeți că ucenicii nu credeau și nu știau ce înseamnă Fiul lui Dumnezeu. Și din cauza asta, spune imediat după asta:

Deci a zis Toma, care se numeşte Geamănul, celorlalţi ucenici: Să mergem şi noi şi să murim cu El.

Ei, fraților, dacă aveau conștiința că este Dumnezeu, atunci nu îi mai interesa că o să moară sau o să trăiască pentru că moartea este depășită în Hristos. 

Importanța faptelor bune

Merge în Betania unde era întâmpinat Lazăr și…

Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar Maria şedea în casă.

Adică întotdeauna cine Îl întâmpină pe Hristos? Îl întâmpină pe Hristos faptele bune, pentru că Marta este icoana faptelor bune. Ea Îl întâmpină pe Hristos.

Deci, fraților, nu care cumva să credeți voi că prin viață contemplativă, adică prin pseudo-contemplație, prin raționament, gândindu-ne la Hristos fără să avem fapte bune, chiar rugându-ne fără să avem fapte bune, o să-L găsim pe Hristos! Nu o să-L găsim! 

Pentru că Maria, după cum spune și Sfânta Scriptură, ședea în casă. Deci avem nevoie de fapte bune, avem nevoie de jertfă. 

Și a zis Marta către Iisus:

Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.

Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.

Deci vedeți că Marta nu avea conștiința faptului că Domnul nostru Iisus Hristos este chiar Dumnezeu și putea să facă orice fel de minune și era stăpânul adevărat al vieții și al morții. Ea credea că trebuia să fie Dumnezeu prezent acolo. Desigur că este și asta o credință, dar nu o credință desăvârșită. 

Promisiunea învierii lui Lazăr

 Iisus i-a zis: Fratele tău va învia.

 Marta i-a zis: Ştiu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi.

 Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.

 Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?

 Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume.

Credința nedesăvârșită

Bun și atunci Mântuitorul spune: bun, ok, mergem la mormânt să-l înviem. Dar Marta nu credea de fapt, după cu spune aici, că este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu pentru că în clipa în care Mântuitorul i-a spus „ridică piatra”, în clipa respectivă Marta spune – Doamne, dar pute. Și atunci Mântuitorul spune: dar nu ți-am spus să crezi că Eu sunt învierea și viața? 

Deci după cum vedem, credința noastră este foarte limitată și prin aceste minuni de fapt, de la sfârșitul activității Sale pe acest pământ, la sfârșitul vieții Sale, Mântuitorul apasă de fapt pe pedala de accelerație și ne împinge într-o credință mult superioară credinței aceleia de, eu știu…, înmulțitul pâinilor, vindecatul orbilor și așa mai departe – care și aceea astăzi din păcate, ne este destul de greu să o credem.

Deci Mântuitorul le arată foarte clar celor două surori faptul că El este stăpânul vieții și al morții.

Cel mai mare verset

Și dincolo de asta, trebuie să știți că în clipa în care au apărut cele două surori acolo , în clipa respectivă Mântuitorul a plâns. Trebuie să știți că acesta este cel mai scurt și cel mai mare verset din toată Sfânta Scriptură. 

Şi a lăcrimat Iisus.

Jesus wept, în Biblia de limbă engleză ce a fost prima Biblie care a fost împărțită pe versete. Și să știți că fratele, monahul care a făcut această împărțire pe versete a fost atât de impresionat de acest verset că l-a lăsat singur. E vorba doar de două cuvinte: Jesus wept. A lăcrimat Iisus.

De ce? Pentru că Iisus a lăcrimat nu pentru Lazăr, să ne fie foarte clar! Pentru că El știa că o să-l învieze pe Lazăr, ci a lăcrimat pentru iudeii ceilalți, pentru toată omenirea care nu putea să creadă în atotputernicia lui Iisus și erau de fapt, cum spune și Sfânta Scriptură, ca niște oi care nu au păstor, ca niște oi rătăcite.

Pentru că suntem, fraților, în clipa în care nu-L avem pe Dumnezeu cu noi, suntem efectiv de izbeliște, suntem ca niște frunze bătute de vânt, n-avem sens, n-avem sens… Asta este marea problemă: omul nu are sens, nu are orizont, nu are destinație în clipa în care nu există Dumnezeu!

Viziunea limitată a omului

Iudeii bineînțeles, plini de iubire de sine cum suntem toți, zic:

Iată cât de mult îl iubea.

Pe Lazăr. Deci ei nu se gândeau că Mântuitorul îi plânge pe ei. Ei credeau că sunt bine, după cum și noi credem astăzi că suntem foarte bine, așa, ei credeau că îl plânge pe Lazăr. 

Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă aşa ca şi acesta să nu moară?

Deci după cum vedem e vorba  de o limitare foarte așa, de plâns într-adevăr, a credinței. Noi suntem limitați, fraților, trebuie să știți că suntem limitați de mintea noastră. Suntem prizonierii credințelor noastre, a credințelor de jos, a credințelor care nu pot să aibă anvergura necesară astfel încât să-L lase pe Dumnezeu să lucreze. Dumnezeu este limitat, cum spuneam, de credința noastră. 

În acțiune

Iisus a zis: Ridicaţi piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi.

Cum spuneam. Deci ea de fapt, nu credea sau mai bine zis, nu știa ce spune și din cauza asta Iisus i-a zis – nu ți-am spus că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu? Adică o să Mă vezi în acțiune. Mai pe românește.

Au ridicat deci piatra, iar Iisus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: Părinte, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.

Deci Iisus vorbește la trecut înainte să facă minunea, pentru că El avea credința adevărată, pentru că El era perfect unit cu Tatăl și nu era limitat cum spuneam de credința Sa, nu era limitat de mintea Sa și dincolo de asta, Mântuitorul era dincolo de continuumul spațiu-timp. Adică pentru Dumnezeu, pentru Hristos, nu există timp – trecut, prezent și viitor – astea sunt doar noțiuni umane. 

Hristos se coboară la limitările noastre pentru a ne ridica

Ascultarea

Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis.

Deci Mântuitorul face minunea asta pentru noi, pentru neputința noastră. Nu face circ. Înțelegeți? Este foarte important. Cum spuneam, Mântuitorul încearcă să ne ridice pe un nou plan existențial ca să ne arate ce se poate. Deci dovada faptului  că Mântuitorul este trimis de către Tatăl, este ascultarea desăvârșită a Tatălui față de Fiul – „ca să creadă că Tu M-ai trimis” și a Fiului față de Tatăl. 

Deci dovada că noi suntem oamenii lui Dumnezeu este ascultarea față față de Dumnezeu și atunci și Dumnezeu ne va asculta. Cu cât mai desăvârșit ascultăm noi de Dumnezeu, cu atât mai desăvârșit va asculta și Dumnezeu de noi.

Și bineînțeles, în acest caz, de fapt, nici nu mai se pune problema de o ascultare. ci e vorba de o totală sinergie, o totală cooperare între Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul. Și din cauza asta zice Mântuitorul: 

Lazăre, vino afară!

Nu zice – Doamne, Te rog, dă-l pe Lazăr afară, trimite-l pe Lazăr afară. Nu. Zice: poruncește ca și Stăpânul vieții și morții, zice… Lazare devro exo! Λάζαρε δεύρω έξω! –  Lazăre, vino afară! Ca și stăpânul vieții și morții. 

Lazăr iese din mormânt

Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă.

Numai puțin, să înțelegem: cum a ieșit afară dacă era legat de mâini și de picioare și avea fața acoperită cu maramă?

Mântuitorul efectiv l-a teleportat pe Lazăr. Să ne înțelegem. Deci efectiv l-a mutat afară.

Minunile de la învierea lui Lazăr

Deci avem aici o serie întreagă de minuni. Avem o dată, învierea lui Lazăr, după care avem teleportarea lui Lazăr și mai presus de toate, avem reconstrucția lui Lazăr. Pentru că Lazăr, după cum spune Marta mai-sus – „Doamne, deja miroase, că este a patra zi”. 

Lazăr începea deja să se descompună. Deci Mântuitorul nu numai că pusese sufletul înapoi în trupul lui Lazăr, ci efectiv l-a și recompus. Deci Mântuitorul a făcut un demo, un trailer, a făcut o demonstrație a ceea ce se va întâmpla la învierea din morți ca să le arate oamenilor – fraților, asta vă așteaptă. Asta ne așteaptă. Și Eu pot să fac treaba asta. Și Mă duc să mă răstignesc. Eu mă răstignesc, nu mă răstignesc alții. Înțelegeți? Asta este foarte important.

Și după asta, le spune Iisus:

Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă. 

Deci mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El.

Bineînțeles că și credința asta este o credință foarte limitată pentru că toți s-au lepădat de Iisus în nicio săptămână, să ne înțelegem. Da?

Invidia

Iar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus cele ce făcuse Iisus.

Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni?

Deci gândiți-vă, fraților, deci Omul Ăsta a recompus un om! A trecut dincolo de moarte. Și cu toate astea, arhiereilor și fariseilor le era frică de scaunul lor, de fotoliul lor și din cauza asta încearcă așa, cu un tertip diplomatic – dacă lăsăm așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor lua nouă țara și neamul. Adică era vorba de un conflict de interese.

Deci ei vedeau toată problema asta din punct de vedere al voturilor, că ăștia o să meargă să Îl voteze pe Iisus cu toate că Mântuitorul nici vorbă să fie pe acest plan. Mântuitorul era și este om politic, dar nu pe acest plan – nu pe planul partinic, pe planul părții, pe plan de partid. 

Caiafa prorocește

Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic;

Nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul.

Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam,

Şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi.

Deci fraților, Caiafa L-a condamnat a moarte pe Iisus, dar datorită faptului că a fost instituția harului, adică a fost arhiereu al anului aceluia, Caiafa a prorocit. Deci Duhul Sfânt a vorbit prin el. Pentru iudei, Caiafa a fost arhiereu. Pentru El, n-a fost arhiereu pentru că și-a manifestat toată ura față de Dumnezeu și deci Caiafa s-a dus în iad pe tema asta. Dar pentru ceilalți, a fost proroc. Înțelegeți? 

Analogie practică – despre conducătorul duhovnicesc

Deci mare atenție: trebuie să facem distincție între ce este conducătorul duhovnicesc pentru noi și pentru sineși. Conducătorul duhovnicesc poate să facă mari păcate și o să dea răspuns pentru astea, dar pentru noi, dacă nu propovăduiește erezia, pentru noi el este conducător duhovnicesc. Înțelegeți? Mare atenție aici. Deci nu începem la fiecare cinci minute să-i judecăm pe conducătorii duhovnicești și să ne rupem de Biserică. Mare atenție!

Și vedeți aici cum Sfânta Scriptură, Sfântul Ioan Teologul – nu ne jucăm cu așa ceva – îl validează pe Caiafa. Pe de o parte, spune că a profețit și pe de altă parte este evident că Caiafa s-a dus în iad.

Ce îi adună pe oameni

Și spune iarăși aici, foarte bine:

Şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi.

Deci adunarea – trebuie să știți, fraților – se face numai prin cruce, numai prin jertfă. Nu există alt model de unitate al oamenilor decât numai jertfa supremă. Întotdeauna când cineva se jertfește, întotdeauna când păstorul se jertfește, astfel se adună Biserica. 

Deci fraților, trebuie să ne adunăm, trebuie să ne unim, dar asta nu se face „veniți sub comanda mea”. Din contră, eu trebuie să mă jertfesc pentru ceilalți. Astăzi, din păcate, există în continuu jocuri de putere cum reușesc eu să adun mai mulți adepți, mai multe voturi. Nu așa, fraților! Asta nu o să reziste.

Toate împărățiile lumii se bazează pe ură și din cauza asta nu rezistă. Vedeți cât necaz și câtă tulburare se face în lume. Singura împărăție care a rezistat în veșnicie și va rezista este Împărăția lui Iisus Hristos, care se bazează pe iubire, se bazează pe jertfă. Numai astfel se pot aduna oamenii. Înțelegeți? Asta este foarte foarte important.

Intenția uciderii lui Hristos

Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă.

De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi.

Deci Mântuitorul a spus: da, știu că mă omorâți, că sunt Dumnezeu, dar mă omorâți când vreau eu, nu când vreți voi. Pentru că arhiereii doreau să Îl ucidă cândva când să nu afle poporul, dar Mântuitorul a făcut astfel încât să fie de Paște și să fie cât de public posibil, astfel încât să fie Crucea ca și cheia care îi adună pe oameni, Crucea ca și vârtejul în care se adună toți oamenii, Crucea care ne duce la Cer. Asta este foarte important și asta trebuie să ținem minte.

Lazăr a scăpat, că a fugit în Cipru. Pe Mântuitorul, L-au răstignit pentru că El a vrut să se răstignească. 

Lazăr după ce a văzut iadul…

Un singur lucru trebuie să vă mai spun despre Lazăr. Lazăr, fiind în iad, după ce l-a înviat Domnul, trebuie să știți că datorită experienței sale din iad, Lazăr niciodată în viața lui nu a râs. Absolut niciodată nu a râs, niciodată nu a zâmbit. O singură dată a zâmbit așa, foarte trist, în clipa în care a văzut că un om fură un ulcior, un vas de lut. Și în clipa respectivă, a zis Lazăr: „da, noroiul fură pe noroi”.

Asta este drama noastră: că suntem  niște noroaie și încercăm să ne furăm unii pe alții, încercăm să ne batem. Pe când Mântuitorul a venit ca să ne arate calea unirii, calea iubirii prin cruce și prin jertfă și pentru asta L-am răstignit…

Să ne ajute bunul Dumnezeu să înțelegem ceea ce trăim și să avem cunoștința deplină a ceea ce ne oferă Hristos prin credință!

Acum m-am lungit și o să vorbesc altădată despre Intrarea Domnului nostru în Ierusalim. 

Să ne ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin 

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați