Invincibila Doamnă General – părintele Teologos

Gestionarea situațiilor de război de către Biserică este diferită față de ceea ce se așteaptă omul din lume – și aici nu mă refer la validarea acestora.

Vizionați acest material pentru a cunoaște cum trata Biserica în Bizanț acest subiect delicat.

Avem 3 (trei!) videoclipuri în seara aceasta:

• Un cuvânt de folos despre tema menționată
• Domnia împăratului Heraclie în Bizanț – Contextul în care imnul acatist a fost compus
• O scurtă filmare de la Imnul Acatist la Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, 2022

Vizionare plăcută! (după videoclipul adnotat aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Vizionați un scurt documentar artistic despre domnia împăratului Heraclie în care se menționează cadrul istoric în care Imnul Acatist a fost compus – se menționează la un moment dat și furtuna despre care fac referire în clipul de mai sus:

Powered by RedCircle

Vizionați acum un scurt montaj din Imnul Acatist, după care aveți transcriptul la cuvântul de folos:

Invincibila Doamnă General

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin

Pentru că foarte mulți dintre voi ați întrebat care Imn Acatist este cel la care face referire părintele Pimen  și în general, la care fac referire monahii, trebuie să știți că este vorba de Imnul Acatist al Bunei Vestiri. Și din cauza asta aș dori să vorbesc mai mult pe tema Imnului Acatist – de unde vine, puțin istoric și mai ales considerente duhovnicești pe marginea acestui tip de rugăciune.

Sărbătoarea Acatistului

Puțină istorie. Sărbătoarea Acatistului trebuie să știți că a fost instituită cu ocazia eliberării miraculoase din 7 august 626 a Constantinopolului de atacul conjugat al persanilor și avarilor.

Orașul era lipsit de apărare pentru că împăratul Heraclie era atunci cu armata sa departe in Orient. Perșii și avarii au speculat situația în vremea respectivă și au întreprins un atac masiv asupra orașului, având ca aliați și alte armate mai mici, alte triburi migratoare.

În disperare de cauză, patriarhul Serghie a făcut procesiuni pe zidurile capitalei cu multe moaște – în principal cu Sfânta Cruce, cu icoana „nefăcută de mână” a lui Hristos – adică cu Sfânta Maramă  și veșmântul Maicii Domnului – din care astăzi se mai păstrează Sfântul Brâu și o cămașă a Maicii Domnului, în Georgia. Sfântul Brâu este în Sfântul Munte. 

Credință

Ceea ce trebuie să remarcăm aici este faptul că, după cum vedeți, mai demult, Dumnezeu era foarte prezent în cotidianul oamenilor. Oamenii erau mult mai duhovnicești, erau mult mai aproape de de Dumnezeu și deci erau mult mai curajoși. Noi astăzi nu suntem curajoși pentru că nu avem credință. Fraților, trebuie să avem credință! Trebuie să avem mai multă credință, să nu ne bazăm atât pe logica noastră! 

Gândiți-vă, pe vremea respectivă era vorba de un oraș fără apărare, era înconjurat de sute de mii de oameni și oamenii se rugau – făceau procesiuni pe zidurile cetății. Zidurile erau foarte late și deci puteau să facă treaba asta. 

Patriarhul a încurajat tot poporul în luptă și a organizat procesiuni și rugăciuni de implorare a Maicii Domnului, a Născătoarei de Dumnezeu.

Intervenția Maicii Domnului

Atunci Maica Domnului trebuie să știți că a iscat din senin o furtună grozavă, o furtună foarte mare ce a distrus miile de monoxile. Pentru că perșii pregătiseră foarte multe monoxile adică foarte multe bărci formate dintr-un singur copac scobit – trunchi de copac scobit, care încercau să cucerească orașul de pe apă.

Constantinopolul este înconjurat din trei părți de apă. Ei, cu furtuna asta imensă, bărcile au început să se izbească unele de altele, distrugându-le, distrugând ca și o reacție în lanț și, de asemenea, vasele mari ale flotei militare persane care, la rândul lor din cauza vântului foarte puternic, se ciocneau între ele. 

Iarăși, credință!

Nu știu dacă ați avut experiența unei furtuni pe mare – este groaznică, să știți. Maica Domnului a făcut toată treaba asta, pentru că Dumnezeu și Sfinții Săi sunt atotputernici. Deci sfântul nu poate numai să înmulțească uleiul sau să ne ajute la școală sau undeva, în familie – desigur și asta! Pot să facă minuni imense, imense. Spun asta ca să vă trezesc puțin credința.

Mai mult decât furtuna asta foarte mare, a intrat dintr-odată o groază în infanteria foarte numeroasă a atacatorilor – se vorbește de sute de mii de oameni. Și toți acești oameni îngroziți alergau în stânga și în dreapta astfel încât bizantinii – chiar și „femei și copii”, după cum notează cronicarii, reușeau să-i alunge pe cotropitori.

Deci fraților, cu Dumnezeu nu ne jucăm! Cu Sfinții nu ne jucăm! Da? 

Credința este superioară logicii umane

Râvna și vitejia locuitorilor a fost atât de mare, a fost har de la Dumnezeu, încât au reușit sa respingă inamicul, chiar dacă erau net inferiori numeric, permițând astfel răsturnarea delicatei situații în care se găseau. Gândiți-vă cum erau acolo, că erau de fapt fără apărare, pentru că oastea lui Heraclie era departe. 

Între timp, Heraclie vine înapoi și pe baza acestei victorii nesperate a bizantinilor – ca urmare a ajutorului, a minunii Maicii Domnului – contraatacurile lui Heraclie au fost decisive, mergând din victorie în victorie, până la recucerirea tuturor provinciilor luate de perși.

Acatistul Doamnei General

În noaptea respectivă, a victoriei, în semn de mulțumire, întreg poporul capitalei și-a petrecut noaptea victoriei cântând în picioare. „Achathistos” înseamnă a sta în picioare. Acathisti… Oamenii erau acathisti, deci stăteau în picioare, nu stăteau jos. Și de aici vine și numele de imnul Acatist.

Acest imn a fost cântat în biserica Maicii Domnului din Vlaherne. Vlahernon, adică a Vlahior – a Românilor. Ziua de 7 august când s-a întâmplat minunea a rămas de atunci o zi de comemorare solemnă. După cum spun cronicarii a „ajutorului carele le-a dat Hristos împotriva vrăjmașilor ce ne împresoară pre pământ și pre mare”. Foarte frumoasă limba veche. 

În timp, s-a transferat această comemorare inițială de pe 7 august în sâmbăta Săptămânii a V-a și sinaxarele au adăugat și memoria altor asedii ale Constantinopolului din anii 677, 717-718 și  mai ales, 860, făcând astfel din Acatist, imnul prin excelență al încrederii poporului bizantin în ocrotirea Maicii Domnului – cum declară limpede faimosul său „proimion” – „Apărătoare Doamnă” pe care foarte probabil că îl știți.

De fapt, nu este „Doamnă”, ci „Generalissimă, Doamna General”. „Stratigota” este femininul de la „stratigos” care înseamnă general. Deci este vorba de Maica Domnului Doamna General, să știți.

Componența Imnului Acatist

Astăzi acest proimion se numește condac, însă în vremea respectivă prin cuvântul „condac” se înțelegea tot imnul care în vremea Sfântului Roman Melodul, celebru compozitor de condace, aceste imne aveau de regulă 18-24 de strofe, cum vedeți și în Imnul Acatist.

Au existat foarte multe imne de acest gen în trecut – foarte multe „condace” – astăzi ne-a mai rămas Imnul Acatist. Bineînțeles dacă citiți în cărțile de specialitate, le veți găsi, dar în cult au intrat canoanele. Și astăzi, prin condac se înțelege o compoziție de mici dimensiuni, o strofă foarte scurtă.

Mesajul Imnului Acatist

În ultimii ani se observă o renaștere a acestui stil de slujbă, apărând foarte multe Acatiste din surse mai mult sau mai puțin discutabile. Acatistul original, însă, este acesta – Acatistul Bunei Vestiri. Se numește așa pentru că primele strofe – mai exact, primele Icoase și Condace – se referă la momentul Bunei Vestiri. Însă Imnul Acatist se referă la toată iconomia întrupării Domnului nostru Iisus Hristos, la toată viața Sa aici pe pământ.

De asemenea, poate că e bine să menționăm că în trecut aceste imne nu începeau cu „Bucură-te”. Astăzi, au această structură pentru că se trag din Imnul Acatist.

Trebuie să știm că mai demult oamenii se rugau foarte mult. Sfântul Ioan Hrisostom vorbește de patru ore pe care oamenii le dedicau în fiecare zi lui Dumnezeu. Noi, astăzi, ne credem ortodocși, dar de fapt, acționăm ateu.

Simbolismul Imnului Acatist

Revenind pe plan duhovnicesc, trebuie să remarcăm numaidecât că simbolismul militar și patriotic e destul de frecvent în imnografia bizantină, îndeosebi cu referire la Maica Domnului . Acest lucru își trage evident originea din întrepătrunderea intimă existentă între Biserică și statul bizantin, precum și din dedicarea capitalei Maicii Domnului – Constantinopolul era dedicat Maicii Domnului, astfel încât toate evenimentele fericite ale istoriei politice erau atribuite mijlocirii sale. 

Meseriile sfinților

Și dacă ne uităm în istorie, o să vedem că cei mai mulți sfinți – dacă e să facem un clasament pe meseria sfinților – avem sfinții monahi că asta este, inclusiv arhiereii erau din rândurile monahismului, dar pe locul doi erau sfinții militari și pe locul trei, sfinții doctori fără de arginți. Și după asta veneau toate celelalte meserii. De ce? Pentru că aceste meserii, aceste îndeletniciri – monahismul, armata și doctorii, medicina – sunt meseriile cele mai aproape de moarte și de jertfă pentru ceilalți.

Și din cauza asta primesc un har deosebit pentru ceea ce fac. Pentru că harul vine prin iubire și aceste meserii care sunt jertfitoare -să nu uităm că soldații au jurat să moară pentru patrie – aceste meserii aduc foarte mult har pentru cine se află în ele și mai ales, nu păcătuiește. Aveți mare grijă care sunteți soldați și medici, să nu păcătuiți! Știți foarte bine la ce mă refer. 

Simbolismul luptei

Să ne întoarcem la Imnul Acatist și la considerentele duhovnicești, referitoare și la întâmplarea respectivă. 

Acest simbolism militar de care vorbeam, trebuie să știți că își păstrează intactă valoarea și pe planul personal al luptei fiecăruia dintre noi împotriva patimilor și a demonilor. Eliberarea „cetății”, a Constantinopolului cum era în original, să zic așa, în întâmplarea care a dus  la Imnul Acatist, reprezintă cazul nostru eliberarea cetății noastre interne, a omului de tirania patimilor.

Din păcate, însă, noi ne-am pierdut contactul cu credința vie – suntem foarte limitați în ceea ce credem. Dăm un pomelnic pentru diferite lucruri – da, e lăudabil – însă noi azi credem doar până la un punct – nu credem că Maica Domnului poate să schimbe soarta unui război, de exemplu. Și nu numai Maica Domnului. 

Sfântul Mina a oprit războiul

Să vă spun o întâmplare. La circa 100 km, în vestul Alexandriei, în al doilea Război Mondial, acolo s-a schimbat soarta războiului și asta a schimbat-o Sfântul Mina care l-a oprit pe Erwin Rommel. Erwin Rommel, nu știu dacă știți, a fost singurul general german căruia aliații i-au construit muzeu. Este unul dintre cei mai mari generali din istorie și toată lumea recunoaște asta, nu numai nemții. În principal, Rommel este recunoscut de americani, de școala modernă de război. Deci era o capacitate, un general fenomenal. 

Acolo, la locul respectiv, s-a dat bătălia decisivă care a întors soarta frontului din Africa de Nord. Locul respectiv se numește El Alamein care în arabă înseamnă „Locul lui Mina”. De ce? Pentru că în acel loc este o biserică veche a Sfântului Mina pentru că acolo s-a născut Sfântul Mina. E vorba de un sat al Egiptului. Acolo s-a dat bătălia respectivă în care Sfântul Mina a schimbat soarta războiului. 

Intervenția Sfântului Mina

Ce s-a întâmplat de fapt? În noaptea spre ziua bătăliei, Sfântul Mina a apărut… un călăreț bătrân care a ieșit din ruinele bisericii din locul respectiv – bisericii Sfântul Mina – era călare pe un cal alb. Englezii când au văzut toată treaba asta s-au îngrozit. Arabii au spus: să nu vă liniștiți că ăsta este Sfântul Mina și o să ne dea victoria. Și Sfântul Mina într-adevăr, pe calul său, a început să galopeze din ce în ce mai repede îndreptându-se înspre tabăra germană, nazistă. Și Sfântul s-a pierdut în tabăra respectivă și atunci, aliații au știut că Dumnezeu este cu ei.

Și mai ales că era și un batalion grec acolo – și eu știu asta chiar de la episcopul locului de acolo care ne-a povestit întâmplarea – le-au explicat englezilor să nu se teamă pentru că Dumnezeu o să ne dea victoria. Acolo pentru prima dată s-a rupt Axa, să știți. Și britanicii au recunoscut meritul Sfântului Mina și au zidit în locul respectiv o biserică nouă. Biserică ortodoxă, bineînțeles. Înțelegeți?

Ascultarea prin credință

Vreau să spun că sfinții fac minuni foarte mari în clipa în care omul este aproape de Dumnezeu. În clipa în care omul face ceea ce îi spune Dumnezeu, face ascultare de Dumnezeu și Dumnezeu face ascultare de om. Și ceea este fenomenal, că ceea ce îi spune Dumnezeu omului nu este în folosul lui Dumnezeu, ci este tot în folosul omului. 

Deci dacă omul face ascultare de Dumnezeu, omul este de două ori câștigat și că Dumnezeu face ascultare de el și că ceea ce îi spune Dumnezeu omului este în folosul omului. Însă noi suntem atât de întunecați încât nici măcar nu știm ce ni se întâmplă, nici măcar nu știm care este realitatea. 

Ducem lipsă de minuni…

Asta bineînțeles, nu se mai întâmplă – aceste mari minuni, de ce? Pentru că noi suntem indiferenți! Și nu ducem o viață creștină de zi cu zi. Cum spuneam, Îl avem pe Dumnezeu undeva la marginea existenței noastre. Dacă noi ne aducem aminte de Dumnezeu acum când suntem pe pace, cât mai suntem pe pace, atunci Dumnezeu își va aduce aminte de noi, când suntem pe război, când vom fi pe război. Dacă nu ne aducem aminte de Dumnezeu când suntem pe pace, nici Dumnezeu nu o să-și aducă aminte de noi când suntem pe război. 

Și de ce? Asta pentru că Dumnezeu dorește o relație iubitoare cu noi. Pentru asta trebuie să existe o relație personală și nu una pătimașă, animalică de strictă iubire de sine. Adică eu nu cer ajutorul lui Dumnezeu ca să-mi potențez patimile, ca să mă autodistrug. Dumnezeu se face rob nouă, Hristos S-a făcut rob nouă, da, însă S-a făcut rob nouă ca să ne vindece, ca să ne învieze, nu ca să ne omoare. Deci noi să nu încercăm să-L facem pe Dumnezeu rob nouă astfel încât să ne omorâm, să ne autodistrugem, să-L avem pe Dumnezeu complice la sinuciderea noastră existențială. 

Semnificația de rob

Deci fraților, Dumnezeu cel atotputernic dorește să fie robul nostru cel atotputernic, dar să fie pentru transformarea noastră în dumnezei, pentru mântuirea noastră, pentru scăparea noastră de patimi. Și deci în clipa în care ne rugăm, să avem această conștiință că știe Dumnezeu mai bine ce ne ajută pentru mântuire.

Eh, acuma, ca să ne deschidem în fața lui Dumnezeu trebuie să știm și să înțelegem că Dumnezeu și sfinții Lui, în special Maica Domnului, nu sunt despărțiți de viața noastră de zi cu zi, fraților! De fapt, de aceea credem în ei în primul rând: pentru că ne pot ajuta în nevoile noastre, în special în perioadele de criză din care una dintre cele mai importante este războiul.

Noi, trebuie să știți că ne rugăm aici, la chilie și facem rugăciune pentru război, în timpul Liturghiei. Veniți să vedeți! 

Rugăciune pentru pace

Doamne Dumnezeul părinților noștri, Cel bogat în milă şi în bunătate, Ziditorule a toată făptura cea văzută și nevăzută, Domnul Păcii și al Vieții, Oceanul cel nemărginit al Iubirii!
Tu L-ai trimis pe pământ pe Fiul Tău Cel Iubit, Unul-Născut Domnul nostru Iisus Hristos, care Şi-a dat viața pentru lume, vrând ca tot omul să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină. El ne-a învățat să ne iubim unul pe altul și să nu răsplătim rău pentru rău.
Ascultă, deci, strigătul robilor Tăi, care cer îndurare și pace, pentru Biserica Ta, pentru Ucraina și pentru toată lumea Ta. Iartă-ne nouă toată greșeala cea de voie și fără de voie, oprește războiul și potolește toată răutatea şi dezbinarea dintre oameni.

Cu Harul Sfântului Tău Duh îmblânzește inimile celor înrăiți și oprește toată lucrarea cea rea a vrăjmașilor văzuți și nevăzuți. Pacea Ta, dă-ne-o, Doamne, şi umple de dragoste şi bună înțelegere casele noastre, luminează şi înțelepțește pe conducători, fii ocrotitor și ajutător celor în nevoi, iar pe cei ce s-au săvârșit pe câmpurile de luptă, odihnește-i acolo unde strălucește lumina feței Tale;  că Tu ești Împăratul Păcii și Mântuitorul sufletelor noastre și Ție slavă și mulțumire îți înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Credința nu e abstractă!

Da, noi acum ar trebui să avem „mintea lui Hristos”, după cum spune Sfântul Ap. Pavel. Problema e că, cu puțina noastră credință, avem mintea noastră într-o parte, mintea noastră întunecată, închisă, ruptă, separată de Hristos.

Mintea noastră se crede „după, în jurul lui Hristos” – a unui Hristos abstract, rupt de creația Sa, de cotidian. Aceasta este erezie, fraților! Dumnezeu este aici cu noi, în mijlocul nostru, ne dă toată frumusețea asta. Acum eu sunt în natură, în jurul meu cântă foarte multe păsări – nu știu dacă le auziți. Credința noastră nu este abstractă, să știți!

Am văzut în istoria noastră ajutorul concret al Maicii Domnului și al lui Dumnezeu și al Sfinților și de aceea o numim pe Maica Domnului în faimosul condac a imnului „Apărătoarea invincibilă, doamna general” (Τῇ ὑπερμάχῳ στρατηγῷ τὰ νικητήρια). Bine, în românește este tradus cu „Apărătoare doamnă, pentru biruință…”. Da, dar cum spuneam este general. Ea conduce. De ce am uitat istoria noastră? De ce am uitat de aceste lucruri acum în vremurile păcii?

Credința de neam

Desigur că vrem să câștigăm pacea, nu războiul. Cu toate acestea este mai bine să alegem un război lăudabil, în speță războiul ideologic, decât pacea care se desparte de Dumnezeu. Credința care am fost învățați de Sfinții Părinți, pe care am învățat-o în permanență fără să ne supunem curentelor la modă, această credință nu trebuie să încetăm niciodată să o învățăm și să o transmitem mai departe. Pentru că altfel, ne dezintegrăm ca neam. Ne-am născut cu ea și trăim prin ea.

Încă o dată, trebuie să avem credință în puterea inexpugnabilă a rugăciunii, a învățăturii de credință din neam pentru că asta ne împinge înainte. Vedeți haosul care este în jurul nostru. Vedeți că toată țara este înconjurată de flăcări, fraților, și sunt mulți români în afara țării care doresc să se întoarcă, dar nu prea o să mai poată. Rugăciunea poate să schimbe cursul istoriei. Să avem conștiința asta! După cum v-am dovedit și pot să vă dovedesc și cu alte cazuri, exemple. 

Dumnezeu este activ în cotidian

Din cauza asta trebuie să avem conștiința unui Dumnezeu eficace în cotidian, trebuie să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru tot și astfel o să deschidem cheia harului, cheia ajutorului lui Dumnezeu, dacă mulțumim. Recunoștința deschide harul. Pentru că dacă noi, cum spune Sfântul Ioan Scărarul, suntem ca și câinii care înșfacă cârnatul și pleacă cu el în gură ca niște nesimțiți, atunci cum să ne mai ajute Dumnezeu? 

Dar dacă mulțumim, spunem un „Doamne, mulțumesc!”, Dumnezeu ne va ajuta. Să nu uităm de recunoștință!

Vitejie și bunătate

Pe de altă parte, dacă avem credință, trebuie să fim mai viteji. Vitejia provine din credință. Oamenii de astăzi sunt niște mortăciuni, bărbații sunt niște feminizați, vă rog frumos să mă iertați, pentru că nu au credință. Tinerii, mă refer. Fraților, adunați-vă un pic! Gândiți-vă la ce suferă creștinii în alte țări. Sunt atâtea dificultăți și în ale țări. Dar la noi, foarte mulți manifestă indiferență.

Vorbim de oamenii care au o anumită stare, pe când trebuie să știți că oamenii care îi ajută pe refugiații din Ucraina o să aducă o mare binecuvântare asupra României și România va fi ferită, fraților, datorită acestui comportament eminamente creștin față de ucraineni care săracii, la ora asta, sunt bombardați și nu este bine chiar dacă unii dintre ei sunt foarte bogați, mult mai bogați decât românii la care vin să găsească adăpost. Dar noi le deschidem inima noastră, casele noastre, îi ajutăm. Chiar dacă știm istoria, că n-am avut o istorie foarte plăcută cu ucrainenii, dar facem această jertfă de dragoste și Dumnezeu ne-o va binecuvânta.

Trebuie să avem această dispoziție pentru bunătate, că nu există dispoziție suficientă pentru bunătate, pentru dragoste, pentru devotament, mai ales de sărmanii noștri, de săracii din neam, de nevoiașii români de la noi din țară. 

Lupta cu discernământ

Vedeți, dacă nu începem să facem război împotriva răului, împotriva ideologiilor care atacă  Biserica pentru că Biserica este focarul iubirii, al fericirii, dacă nu facem război cu acești oameni pentru a-i expune pe cei care ispitesc credincioșii, atunci răul va crește. Trebuie să arătăm că nu este bine ce fac.

Dacă aruncă deoparte frica, atunci toți credincioșii vor fi mai încurajați pe baza exemplului nostru. Dar pentru asta trebuie să avem noi viață în noi, trebuie să avem rugăciune, trebuie să fim aproape de Dumnezeu. Iar cei care vor duce război împotriva Bisericii o să aibă mai mult de furcă. Înțelegeți? Pentru asta trebuie să avem rugăciunea ca și pavăză. Trebuie să-L avem pe Dumnezeu cu noi, faptele bune, milostenia și atunci ceilalți nu o să poată să ne dovedească.

În trecut, națiunea noastră așa a trăit: spiritual, duhovnicește, așa că Dumnezeu a binecuvântat-o. Iar Sfinții ne-au ajutat în mod miraculos. Sunt foarte multe minuni în neam. Și am fost victorioși împotriva dușmanilor noștri care ne-au depășit întotdeauna numeric. Astăzi continuăm să ne numim creștini ortodocși, dar din păcate nu trăim vieți ortodoxe. Înțelegeți? Trebuie să ne întoarcem! 

Victoria vine de la Dumnezeu

Nu trebuie să uităm niciodată că adevărata forță combativă a unei armate depinde de apropierea de Dumnezeu, de spiritualitatea corpului de armată respectiv. Să nu uităm asta niciodată! Fraților, asta este foarte important!

Să avem grijă ca nu cumva prin servilismul nostru, prin lipsa noastră de duhovnicie, prin micimea noastră să ne murdărim uniforma pe care strămoșii noștri au curățat-o cu sângele lor. Vom face ce dorește Domnul nostru și nu vom fi carne de tun pentru alții, ci ne vom jertfi pentru neam, pentru copiii noștri, pentru cei din viitor. 

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu! 

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin 

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!