Dovezi ale existenței diavolului – părintele Teologos

Mulți socotesc diavolul doar ca o întruchipare abstractă a răului sau, în cel mai bun caz, ca cineva care există însă care nu îi influențează zilnic. Realitatea, însă, este diferită.

Vizionați un cuvânt în care prezentăm pe scurt dovezi în acest sens, pornind de la un caz celebru: Sfânta Maria Egipteanca.

De asemenea, sunt prezentate modalități generale de combatere ale atacurilor demonice, de la caz la caz.

Vizionare plăcută! (după videoclipul adnotat, aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin

Viața Sfintei Maria Egipteanca, pe scurt

Astăzi o să vă vorbim puțin despre dovezi ale existenței diavolului pentru că este un subiect care, din păcate sau din fericire, trebuie clarificat și mai ales, pentru că acum în apropierea acestei zile o să fie Duminica Sfintei Maria Egipteanca pe care am sărbătorit-o în ziua ei, în urmă cu o săptămână. Și Sfânta Maria Egipteanca a fost printre puținii sfinți care au fost atât de înșelați de diavol și s-au pocăit așa de mult încât să poată să iasă de sub această înșelare.

Nu știu dacă știți, foarte pe scurt, viața Sfintei Maria Egipteanca. Ea a fost o fetiță foarte tânără, foarte curată și la vârsta de 12 ani s-a dus în Alexandria și acolo a căzut în păcatul desfrânării la o măsură foarte mare, după care s-a dus la Ierusalim. Mă rog, o întreagă poveste cum a ajuns acolo – tot prin păcat. Și la Ierusalim, voise să se închine la Sfânta Cruce. Aceasta cu harul ei, cu harul de fapt al lui Dumnezeu, a împiedicat pe viitoarea Sfântă Maria Egipteanca, pe Maria, să se apropie de cinstitul lemn și de viață făcător al Sfintei Cruci. 

Pentru că Sfânta Cruce, datorită faptului că dătătorul vieții s-a răstignit pe ea, este vie să știți. Are acest mare mare dar și are darul facerii de minuni. Nu prin sine însăși, pentru că este lemn, ci prin harisma, prin darul Celui care cum spuneam S-a răstignit pe ea, adică a Domnului nostru Iisus Hristos.

După ce Maria și-a dat seama că nu poate să intre în biserica unde se afla cinstitul lemn al Sfintei Cruci – Biserica Învierii din Ierusalim – în clipa respectivă s-a întors către Maica Domnului, a rugat-o pe Maica Domnului să o lase să intre că se va pocăi. Maica Domnului a mijlocit pentru ea, a intrat, s-a închinat la Sfânta Cruce, după care s-a întors cu toată ființa ei la credință și duce o asceză fenomenală în deșert și ajunge să devină marea sfântă pe care o cunoaștem astăzi. 

Exemplul Sfintei Maria Egipteanca

Dar să nu intru foarte mult în detaliul vieții sale pentru că pe Sfânta Maria Egipteanca, mare atenție, nu putem să o avem ca exemplu nici înainte și nici după convertire. Pentru că viața ei este foarte extraordinară și din cauza asta putem să luăm și este bine să luăm cel mult duhul ei. Adică, dăruirea totală a ei către Dumnezeu și lepădarea de toate cele lumești și mai ales, lupta fără preget împotriva răului care colcăia în ea, împotriva diavolului. 

Eh, pentru că diavolul trebuie să știți, fraților, că nu este o închipuire abstractă a răului, adică o poveste sau ceva de genul ăsta, ci este cineva foarte concret. 

Deci ceea ce ne ajută mult mai mult în cazul Sfintei Maria Egipteanca este să vedem cum a ajuns Sfânta Maria Egipteanca aici la această stare și cum l-a învins pe diavol. 

Căderile Sfintei Maria Egipteanca.

Cum luptă diavolul

Întâi de toate, trebuie să știm că principala cauză pentru care Sfânta Maria Egipteanca a ajuns să cadă așa de adânc, așa de rău, a fost faptul că și-a crezut gândului. 

Diavolul luptă prin gând! Diavolul luptă prin sugestie. Pentru că diavolul, trebuie să știți că este un tip de minte. Toți îngerii – și îngerii buni și îngerii răi – sunt tipuri de minți. Când spunem – 9 cete îngerești – spunem de fapt 9 tipuri de minți care, aceste cete îngerești pot să fie bune adică binevoitoare sau răuvoitoare, malefice.

Iarăși, un alt lucru, dincolo de crezutul gândului, Sfânta Maria Egipteanca a fost învinsă de către diavol pentru că a fost singură, s-a însingurat, a plecat de acasă, a avut o foarte mare lipsă de experiență, nu știa. La vârsta de 12 ani ce putea să știe?! Înțelegeți.

Și din cauza asta a fost atrasă de plăcerile lumii acesteia și de acolo încolo a devenit una dintre cele mai mari desfrânate din Alexandria.

Dup cum vedeți, diavolul încearcă întotdeauna să izoleze pe om, să nu întrebe, să nu afle, să nu se spovedească și astfel, diavolul să încerce să-l lovească fără milă bazându-se pe acuta lipsă de experiență a omului. Din cauza asta, fraților, să fim foarte foarte atenți pentru că toate războaiele se bazează pe înșelare!

Războiul de gânduri

Deci din cauza asta totdeauna, totdeauna, totdeauna, să avem mare atenție la gândurile nostre și niciodată să nu ne credem gândului. Niciodată să nu ne credem gândului!

Dacă suntem mulți și întrebăm și ne spovedim, reușim să ieșim de sub influențele demonice. Din cauza asta diavolul urăște enorm spovedania, urăște enorm întrebarea și bineînțeles, urăște scoaterea la lumină a tertipurilor sale. 

Sfinții Părinți vorbesc de diavol ca de un șarpe care în clipa în care este scos la lumină, el fuge. Asta bineînțeles, vedem și în capitolul Facerii, în Vechiul Testament în care într-adevăr diavolul este asemănat cu un șarpe. Cum spune că șarpele a venit la Eva și i-a vorbit de pomul cunoștinței binelui și a răului.

Marele secret al diavolului

După cum vedem, pentru că am spus înainte că diavolul atacă prin gânduri, trebuie să știți care este marele secret al diavolului. Marele secret al diavolului este că diavolul nu poate să facă nimic. Țineți mintea asta: diavolul nu poate să facă nimic! El poate doar să momească, poate doar să ispitească, poate doar să zică: haideți, facem, fă-o, d-te acolo, fă cealaltă! 

Din cauza asta diavolul întotdeauna trebuie să dea motiv rațional, o îndreptățire, el întotdeauna se împletește cu o îndreptățire, întotdeauna șerpuiește astfel încât să-l convingă pe om să facă. Pentru că diavolul niciodată nu poată să silească pe om. Omul este întotdeauna liber! 

Și din cauza asta să nu vă înfiorați în clipa în care vă vin gânduri. Niciodată să nu marșați cu gândurile pentru că gândurile vă silesc. Nu dați atenție gândurilor! Nu vorbiți cu gândurile! Am mai spus asta de foarte multe ori. Dacă voi nu doriți nu o să se întâmple practic oricât de mult ar ataca diavolul în gând.

Dacă avem un război îndelungat nu înseamnă că asta trebuie să și facem! Dacă avem o presiune de gând, o reclamă a diavolului repetată în continuu, nu înseamnă că lucrul ăsta este și adevărat. Chiar dacă unii spun că minciuna repetată la nesfârșit devine adevăr. Nu este așa în viața duhovnicească și nici în viața reală! Să fim foarte atenți să fim tari, să nu facem păcat cu fapta! 

Curaj!

În clipa în care am făcut păcatul cu fapta – și cu gândul, dar în principal cu fapta  – diavolul lovește întotdeauna în curaj! El lovește întotdeauna în curaj! Este ca un asasin care trage două focuri: unul să ne rănească prin păcat și al doilea să ne lovească în curaj.

De ce? Pentru că în clipa în care omul păcătuiește a pierdut o bătălie. În clipa în care omul și-a pierdut curajul, a pierdut tot războiul. Și din cauza asta cum spuneam, diavolul lovește în curaj pentru că curajul este forța motrice care îl împinge pe om înainte. Fiți foarte atenți: nu există binecuvântare să vă pierdeți curajul, nu există motiv să vă pierdeți curajul! 

Sfântul Ioan Scărarul spune că după cum nu este motiv ca un om care are febră să se sinucidă, la fel nu este motiv pentru omul care păcătuiește să-și piardă curajul. Trebuie să avem grijă!

Cine este diavolul?

Acuma, cine este diavolul? Am spus că diavolul este un tip de minte rău-voitoare, este o inteligență foarte malefică și foarte experimentată, să știți. Foarte experimentată. Cuvântul „diavol” nu reprezintă o specie, ci reprezintă o trăsătură de comportament. „Diavalo” în limba greacă înseamnă „a instiga”, „a săpa”, „a băga strâmbe”, „a cleveti”. 

Iago din „Othello” de Shakespeare, dacă ați citit „Othello”, acest personaj este o reprezentare foarte bună din punct de vedere uman, bineînțeles, a diavolului. Da? Țineți minte – Iago.

Pe de altă parte „satanas” / „satana” este un cuvânt de origine ebraică ce înseamnă „împotrivitorul”, „cel ce se opune”, „cel ce se împotrivește”. 

Deci diavol și satana sunt descrieri de comportament. 

Acuma, cum spuneam, să nu zicem că diavolul este întruchiparea abstractă a răului, că este o poveste și așa mai departe. Încă o dată, oameni buni, este vorba despre un tip de minte. Deci e cineva viu, foarte inteligent, foarte malefic și încă o dată, cu o foarte mare experiență.

Răspunsul Sfântului Efrem Katunakiotul

Țin minte pe Sfântul Efrem Katunakiotul, în clipa în care au venit niște studenți la el, mai ales că erau de la Teologie și i-au spus sfântului: Părinte Efrem, noi nu credem că există diavol, că e așa o poveste! Și noi ne așteptam ca Sfântul Efrem să spună de la Sfinții Părinți, din teologie și așa mai departe. Și a zis un lucru foarte simplu: Nu credeți că există diavol? Bine. Veniți trei luni aici în pustie, intrați în programul de ascultări și discutăm după aceea. 

Înțelegeți? Deci în clipa în care omul este depărtat de mâzga cotidianului și încearcă să ducă o viață duhovnicească, încearcă să se apropie de Dumnezeu și i se curățește mintea, atunci să vedeți voi ce abstract este diavolul! Nu este abstract deloc! Dar cum spuneam – să nu vă fie teamă de el pentru că el nu poate să facă nimic! Are nevoie de învoirea omului ca să poată să lupte, are nevoie de consimțământul de gând și din cauza asta diavolul întotdeauna caută consimțământul de gând. 

Spun Sfinții Părinți că diavolul este ca și un câine legat de Învierea lui Hristos. Ei, dacă păcătuim, dacă intrăm în raza lui de acțiune, ce să faci, atunci o să ne muște, bineînțeles. Întotdeauna trebuie să ieșim afară prin spovedanie , prin pocăință.

Dovezi ale existenței diavolului

O întâmplare cu Părintele Constantin Galeriu

Acuma, niște dovezi ale existenței diavolului. Țin minte pe Părintele Constantin Galeriu, un om cu o viață foarte duhovnicească, ce făcea tot felul de conferințe. Vorbea despre iubirea de Hristos, despre iubirea de aproapele, despre rugăciune și așa mai departe. Eh, nimeni… Erau trei și un cuc, să mă ierte bunul Dumnezeu. Și s-a îndârjit, s-a întristat părintele Constantin și la un moment dat a pus un afiș pe care scria „duminica la ora 5 o să fie diavolul în biserică”. 

Fraților a fost full în biserică, toată biserica plină, parcă era în tramvai, să mă ierte bunul Dumnezeu. Și la geamuri. Și atunci, părintele Constantin, cu mult zăduf, a zis: bine, măi, pentru n-ați venit, acuma veniți toți pentru diavol?! 

Înțelegeți? Cine a făcut acest comportament așa foarte distorsionat, absurd, pentru că toată lumea sau mă rog, toți credincioșii care au venit la biserică știau că Hristos este Mântuitorul, Hristos e Dumnezeu atotputernic, nu diavolul. Ei, înseamnă că a fost o minte care le-a insuflat tuturor să meargă acolo, o minte care este malefică, o minte care iubește mai mult pe diavol decât pe Hristos. Este însuși diavolul sau, mă rog, unul dintre ei.

Ascunderea de stareț sau duhovnic

O altă dovadă a existenței diavolului este tendința de a se ascunde cineva: „să nu spun starețului, să nu spun duhovnicului, să nu mă spovedesc.” Bun. Ce o s-ți facă starețul? Ce o să-ți facă duhovnicul? O să te omoare? Ce o să-ți facă? 

„Nu că nu pot acum și așa mai departe.” Nu poți? Poți! Crede-mă că poți. Atâta doar că tu nu vrei. Tu crezi că duhovnicul o să te vadă nu știu cum și o să te faci de râs în fața duhovnicului. Fraților, credeți-mă pe mine în atâția ani că știu spovedanie și așa mai departe. Fraților, tot alea sunt! Tot alea sunt. Nu o să informați pe nimeni nimic la spovedanie. 

Și mai ales la spovedanie omul apare foarte măreț, foarte duhovnicesc, foarte înalt. Omul care se spovedește este un om fenomenal, un om nobil. Eh, dar cum spuneam, vine această minte malefică și ne bagă tot felul de înșelări în cap: cum o să mă vadă și așa mai departe astfel încât omul să nu primească sfat. 

Și încercați să mergeți la duhovnic și o să vedeți ce război de gând o să aveți: că nu acum, că altădată, că acum n-am chef, toate astea. Înțelegeți?

Și în clipa în care îi spui unui monah care nu merge bine sau unei monahii care are probleme – du-te și spune-i lucrul ăsta foarte simplu maicii starețe sau la părintele stareț! 

Fără îndreptățire de sine

O să-ți dea 512 de îndreptățiri, 1124 de îndreptățiri că nu acum, că nu știu ce și așa mai departe. Și acolo vezi că deși e un lucru minor, efectiv minor și după ce îți ies peri albi și îl / o convingi să meargă să îl spună, după aceea vede că nu a fost nimic, niciun fel de problemă și chiar starețul sau stareța o să zâmbească. După aceea, vezi că într-adevăr a fost iarăși această minte malefică, străină de noi, rău-intenționată care totdeauna încearcă să îi izoleze pe oameni și mai ales de instituția harului, de sursa harului care este duhovnicul sau mă rog, în cazul monahilor – starețul, stareța sau un om duhovnicesc, un avva.

Da și Domnul a știut foarte bine asta pentru că Domnul a zis: Iată, judecata: că oamenii au preferat mai degrabă întunericul decât lumina, că faptele lor erau viclene. Viclene, înțelegeți?

Da. Deci întotdeauna când avem influență demonică, încercăm să ne ascundem și dacă vedeți că aveți o faptă pe care nu doriți să o spuneți, doriți să o ascundeți față de Dumnezeu, de duhovnic, aia e foarte vicleană! Aia trebuie spusă, exact acea faptă trebuie spusă! 

Punerea vieții lumești pe primul plan

O altă dovadă a existenței diavolului dincolo de ascundere și a celor spuse mai-sus, este faptul că întotdeauna pune pe primul plan afacerile, cumpărăturile, viața lumească. Cineva poate să se uite la televizor sau pe internet cu orele. Deci în continuu, cum spuneam și alte dăți, facem scroll și nu putem să ne rugăm 5 -10 minute că nu avem timp, că sunt obosit că așa mai departe… nu acum…

Și la muncă. La muncă, fraților, spuneți o rugăciune 5 minute încă o dată insist. Nu, că n-avem timp, că trebuie să alerg. Câte ore de lucru aveți pe zi? 8 ore? 10 ore? Poate unii chiar mai mult, să îi ajute bunul Dumnezeu! Bun, în astea, faceți în loc de 8 ore, 8 ore fără 10 minute! Chiar așa nu aveți timp?! Nu! O să vedeți că există presiunea asta să nu vă ocupați de rugăciune, să nu faceți 5 minuțele o rugăciune. Da…

Dincolo de asta, bineînțeles, o altă presiune unde se vede iarăși diavolul, această minte care îl luptă în continuu pe om, neobosit și cu furca – din cauza asta este și reprezentat în icoane cu furca. Diavolul n-are furcă pentru că după cum spuneam, este netrupesc, este un tip de minte – expresia asta o repet ca să ne intre foarte bine în cap, dar este furca în sensul că ne forțează să nu avem timp, să nu mergem la biserică. 

Lipsa de la biserică și tulburarea rugăciunii

Deci sâmbăta avem zi liberă și duminica prefer să dorm după o zi liberă decât să mă duc la biserică. Ei, de unde e asta?! Nu e asta de la o forță străină care îmi exacerbează lenea, plăcerea de sine, lâncezeala. Zic: eh, mai bine stau acasă, mai bine văd eu ce fac… N-ai ce face altceva decât să mergi la biserică și dacă o să mergi la biserică atunci la fiecare 5 minute – cât timp mai este, cât mai fac, ce se întâmplă și așa mai departe. Înțelegeți?

Și asta o să vedeți iarăși și legat de biserică și legat de programul de rugăciune de acasă, în clipa în care vă rugați și cred că știți cei care vă rugați, că mintea zboară, este zgâlțâită mult mai mult decât atunci când nu ne rugăm. Deci când nu ne rugăm, suntem liniștiți, stăm foarte bine. Când mergem să ne rugăm în biserică sau acasă imediat apar probleme, mitraliera pampampam… focul de artilerie. 

Eh, înseamnă că există o influență malefică, rău-voitoare, inteligentă care seamănă cu mintea noastră – nu-i așa?! – și căreia nu îi place rugăciunea. Eh, ăsta e diavolul! Pentru că atunci începem să ne gândim la toate, ne vin rezolvări la toate problemele și așa mai departe. Înțelegeți?

Somnul în timpul slujbelor

Și o altă dovadă a existenței acestei inteligențe malefice este dacă sunteți în biserică, la slujbă. Mai ales, dacă e așa puțin mai dimineață sau mai seară, o să vedeți că o să vă pălească un somn fenomenal. În continuu: cât mai ține?! Ne uităm în stânga, în dreapta și toate astea. 

Însă după ce ieșim de la slujbă, suntem foarte proaspeți. În biserică nu mai putem de somn, ne cad ochii în pungă, să mă ierte bunul Dumnezeu că spun așa, pe când imediat ce ieșim afară suntem fresh. 

Sfântul Dionisie de la Colciu să știți chiar vedea pe diavol cum cățuiește în biserică. A văzut o vedenie, o viziune duhovnicească cum îi cățuia pe părinți în biserică și ei toți adormeau. Cine nu știe, cățuia este un fel de cădelniță așa ca și un păhărel care se mișcă îi tămâiază pe părinți. Ei, și diavolul făcea asta cu o cățuie și îi îneca pe părinți cu fum înecăcios și toți adormeau. Să știți că se întâmplă asta.

Foarte probabil știu că cel puțin unii dintre voi au experiența acestui somn nenatural de origine demonică care se întâmplă la slujbă și mai ales la Evanghelie sau când se citește ceva foarte important.

Să știți că dacă ne silim și ne rugăm în biserică adică spunem că: Doamne, eu am venit pentru Tine, Hristoase! Am venit pentru Mântuitorul Cel Atotputernic! Și deci să fim interesați de ceea ce se citește, să fim cu zel, atunci o să vedeți că somnul o să plece și energia demonică o să plece. Și trebuie să ne facem și semnul crucii și dincolo de asta o să vedeți că pleacă toată această energie demonică. Da.

Poziția la slujbe

Foarte important în biserică – ca să termin puțin și cu tema asta a somnului – cum stăm în străni? Trebuie să avem grijă capul să fie vertical! Să nu fie capul așa … pentru că dacă ne cade capul atunci o să vedeți că este unul dintre cele mai bune mijloace de a adormi, pentru că în clipa în care capul este la orizontală, atunci se transmite un impuls, semnal psihologic foarte puternic că trebuie să ne odihnim.

Deci din cauza asta dacă se poate bineînțeles în picioare, dar dacă stăm jos, este bine să stăm jos pe partea de sus. Nu vă pot arăta… Strana se basculează. Probabil că o să vă pun o mică filmare. Strana se basculează și stăm pe partea de sus a stranei, dacă nu putem chiar în picioare. Partea de jos este foarte odihnitoare și pentru mai ales, adorm imediat, bineînțeles cu ajutorul diavolului acre apasă pe butoane. 

Cititul cărților duhovnicești

Iarăși, un alt punct unde o să vedeți că diavolul ne luptă este când citim cărțile duhovnicești. Încercați să citiți! Să vedeți: nu am chef, nu acum, nu înțeleg nimic, oare ce scrie aici?

Cum nu înțelegi? Nu ești om? Înțelegi ce scrie. Românește scrie sau mă rog, în limba maternă a fiecăruia. Ei, dar diavolul luptă foarte foarte puternic acolo. Pe filme, ne putem uita nu știu cât, dar o carte duhovnicească mai ales Sfânta Scriptură nu o să putem să o luăm în mână pentru că nu avem timp. Încercați să vedeți!

Atenția la citirea din Evanghelie

Și o să vedeți și la biserică. O să vedeți, încercați să vedeți. Mergeți la biserică duminica, Liturghie, se citește Sfânta Scriptură, Noul Testament. Când o să ieșiți afară ați uitat tot. De fapt, o să uitați tot vă spun eu, în 20 de minute, în 15 minute. Uitați tot. Dar măi, fraților, Sfânta Scriptură este cartea sfântă. Este o carte de aproape 2000 de ani. Este cartea cea mai copiată, celebră din toată Antichitatea și din tot creștinismul, este cartea cea mai influentă din toată istoria omenirii. Înțelegeți?

Nu ne interesează ce spune cartea asta totuși? Cuvântul lui Dumnezeu. Nu… Noi când ieșim afară de la slujbă, nu ne mai aducem aminte de absolut nimic. Întrebați pe copiii voștri, pe părinții voștri, pe prietenii voștri: ce s-a citit azi la Evanghelia de la Liturghie? Și o să vedeți că nu știe nimeni. Dar știrile, problemele de la serviciu, scandalurile și toate astea – ne aducem aminte cu toată claritatea. Cu toate că sunt ceva efemer și nu aduce nimic nou, dacă ne gândim încă o dată la știri și la probleme și așa mai departe Înțelegeți? Oricum nu putem rezolva aceste probleme în timpul slujbei sau imediat ce ieșim de la slujbă.

Ei, cum dispare Sfânta Scriptură din mintea noastră? Nu datorită faptului că este o influență care este absurdă, inteligentă și căreia nu îi place Sfânta Scriptură. E vorba cum spuneam de cineva inteligent și viu. Da, asta este.

Și trebuie să știți că diavolul luptă foarte mult pe tema cunoștinței.

Spovedania

Dincolo de Sfânta Scriptură e și tema spovedaniei. Dacă îi spun omului du-te și te spovedește, eh… – nu, că nu pot acum și așa mai departe. Înțelegeți? 

Omul știe că e bine să se spovedească, dar nu vrea. Sau se spovedește foarte rar. În mod normal, omul ar trebui să se spovedească în fiecare săptămână. Bineînțeles că asta unii o socotesc enorm de des, dar hai, să zic o dată la două săptămâni. În ultimă instanță, o dată pe lună. Fraților, nu să ne spovedim o dată la o lună sau la patru luni sau de patru ori pe an. Nici vorbă!

Ispitele din Postul Mare

Acum de ce am vorbit de diavol? Pentru că trebuie să știți că acum în Postul Mare, mai ales în a doua jumătate, o să fie ispitele mult mai mari și mai ales în apropierea Paștelui. Pentru că Paștele este o sărbătoare foarte mare și o să-l vedeți pe diavol cum încearcă să ne facă să trăim Paștele cu tristețe. 

Deci din cauza asta aveți grijă în apropierea Paștelui că o să fie certuri, neînțelegeri, o să fie tot felul de lucruri de genul acesta astfel încât să nu sărbătorim Paștele. Și din cauza asta mare atenție, să ne rugăm fraților, să nu păcătuim! Dacă păcătuim, ne spovedim și nu ne spovedim în ultima clipă, da? Din timp să ne spovedim astfel încât să ne putem împărtăși.

Evitarea mâniei

Să nu escaladăm conflictele. Să avem grijă să nu deschidem gura când suntem mânioși! Foarte important asta: dacă suntem mânioși ținem gura închisă! Spun Sfinții Părinți că prima victorie împotriva mâniei este să se oprească în gât. Da? 

Dacă nu putem să ne abținem, plecăm de acolo și zicem: draga mea/ dragul meu, iartă-mă că sunt tulburat acum, hai, să lăsăm pe altădată.

Pregătirea pentru Paști

Și să avem grijă în apropierea Paștelui să nu avem foarte multe pregătiri, să ne facem lucrurile din timp, să nu lăsăm treburile pe ultima clipă. Înțelegeți?

Și întotdeauna să ne gândim că ceilalți încearcă să facă binele, însă nu știu, nu pot, nu le iese. Și ei sunt luptați de diavol. Din cauza asta să îi iubim pe toți, să îi iertăm pe toți astfel încât să fim în liniște și să avem un Paște fericit. Să Îl trăim pe Hristos cel Înviat! 

Paște fericit, tuturor!

Să ne ajute bunul Dumnezeu! Și să nu ne ocupăm atât de diavol că nu poate să mai facă nimic dacă nu are consimțământul nostru și să ne spovedim!

Așa să ne ajute Dumnezeu! 

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!