Identitatea, realitatea și existența virtuală – părintele Teologos
29 martie 2022
Minuni ale Maicii Domnului la începuturi – părintele Pimen Vlad
31 martie 2022
Vizionați pe mitropolitul Antonie Bloom într-un cuvânt despre iertare legat de Postul Mare, însă mai ales legat de relația iubitoare pe care trebuie să o avem cu Hristos.
Vizionare plăcută! (după videoclip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Am ajuns la un moment special. Începem astăzi drumul [Postului Mare] care ne-a fost dăruit de Dumnezeu pentru ca la sfârșitul acestuia să putem sta în fața lui Hristos răstignit pentru păcatele noastre, pentru păcatele fiecăruia dintre noi. Pornim o călătorie, la sfârșitul căreia Dumnezeu trebuie să fie capabil să ne ierte și să ne zică: „Mergi în Pace!” Pentru aceasta trebuie să începem să ne iertăm unul pe altul.
În calitate de Judecător, Dumnezeu niciodată nu se roagă pentru moartea păcătoșilor și nu întoarce fața Sa de la nimeni. Dacă ar exista un singur păcătos în lume, Hristos ar alege să moară
de câte ori este nevoie pentru acesta. Însă această atitudine nu o regăsim printre noi și în această lume care se luptă tragic; și care este plină de rău și suferință în căutarea de a se împlini și de a ajunge la plenitudine.
Să învățăm să ne iertăm unul pe altul, să învățăm să iertăm pentru a-l putea simți pe celălalt ca pe „aproapele”, și astfel să ajungem să ne putem ruga într-un singur duh și cuget.
Pentru a ierta însă, trebuie să fim smeriți – vă recomandăm în continuare să vizionați, dacă doriți, un clip despre smerenie: (vizionare plăcută!)
Sursa originală este pe site-ul nostru aici: https://www.chilieathonita.ro/2021/10/12/smerenia-e-odihna-sufletului-parintele-teologos/
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
5 Comment
Ce trebuie făcut la sfârșitul drumului [Postului Mare], după Înviere? Să facem o „pauză”, până la următorul post, din nevoința practicării smereniei, iertării, înfrânării de la plăcerile trupești, cuminecării? Evident că nu.
Mă întreb, de multe ori, dacă prin post se obține starea de om îmbunătățit, de ce nu o ținem tot într-un post, toată viața? Care-i diferența dintre viața creștinească din perioada postului și cea din perioadele de după?
Din păcate, noi, oamenii de rând nu putem să avem această intensitate. Sunt, însă, într-adevăr oameni îmbunătățiți care postesc toată viața. Și chiar mai mult: aceștia își intensifică și mai mult asceza în Postul Mare.
Am văzut acum un clip teribil, care mi-a produs efectiv o stare de rău.
În plus, mi-a adus gânduri negre în minte…
Nu știu cum aș reacționa eu (și cum ar trebui să reacționez!) dacă în timpul unei sfinte Liturghii, într-o biserica cu 100 de credincioși, un grup de străini ar intra brusc și ar începe să-l bată pe preot și să-l scoată din biserică.
În Ucraina, reacția enoriașilor a fost să țipe și să filmeze scena.
Cum ar dori Iisus Hristos să procedam, noi, ca enoriași, într-un astfel de situație?
Depinde de la caz la caz. Aflăm asta prin rugăciune. Dacă avem o viață duhovnicească activă și ne aducem aminte de Dumnezeu când putem, atunci Dumnezeu își va aduce aminte de noi atunci când noi nu mai putem. Dacă este vorba de clipul de aici, https://www.youtube.com/watch?v=1eAYOa64ce8 , atunci este vorba de milițiile paramilitare neo-naziste (de extremă dreaptă) ucrainiene (foarte probabil batalionul Azov) care răpesc un preot pentru că l-a pomenit pe Patriarhul său – adică pe Patriarhul Rusiei, Chiril. În astfel de situație, este mult mai bine să nu te amesteci pentru că aceștia sunt foarte bine pregătiți și echipați din punct de vedere militar. Cum spuneam, depinde de la caz la caz. E nevoie de multă rugăciune.
Da, acesta e clipul… Groaznic…
Dacă îi sari în ajutor – cine știe, poate preotul ți-e duhovnic, poate ți-a intrat în casă binecuvantand pe Dumnezeu, ai foarte mari șanse de a fi bătut sau chiar ucis.
Dacă frica, lașitatea, sau instinctul de conservare te tintuiesc locului, cum dai răspuns Domnului? Cum rămâne cu porunca „nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă”?
Doar în astfel de situații se vădește credința în om…
Doamne, nu mă încerca în felul acesta, că slab sunt și ticălos…